VIDEO “Dacii – Adevăruri tulburătoare 2012″

„Noi suntem urmaşii Romei? Sau istoria României se bazează pe un lung şir de falsuri?” Răspunsurile oferite în documentar pentru aceste întrebări au provocat o veritabilă frenezie: peste 360.000 de vizualizări, aproape 800 de comentarii, peste 4.000 de like-uri.

EDITORIAL Dacii sunt cool, noi cum suntem?

Filmul are aproape o oră şi susţine că romanii şi dacii au strămoşi comuni şi că Dacia nu a fost romanizată în modul susţinut de teoriile oficiale. Studii genetice realizate în Germania, citate de autorii documentarului, indică faptul că populaţia românească din prezent este înrudită foarte puţin cu cea din Italia şi foarte mult cu cea existentă în Dacia înainte de cucerirea romană.

Autorii au anunţat că vor mai publica anul acesta lucrări ştiinţifice care vor revoluţiona istoria noastră veche.

Un oraş cât Bucureştiul zace sub Sarmizegetusa

Varianta scurtă

În 30 de secunde, teoria autorilor documentarului este că avem mai multe motive să ne considerăm daci, decât urmaşi ai Romei.

„Realitatea este foarte simplă. Simplitatea constă în faptul că au sosit romanii, au cucerit 14 la sută din teritoriul Daciei şi peste noapte, nu numai teritoriul cucerit peste o sută de ani învaţă perfect limba latină uitând limba lor, dar şi 86 la sută din teritoriul Daciei, oameni care nici măcar nu ştiau că au sosit romanii uită limba lor şi vorbesc latina”, spune Napoleon Săvescu (foto sus), directorul fondator al societăţii Dacia Revival Internaţional.

Strămoşii noştri daci. „Ceauşescu se vedea un fel de Burebista comunist, care rezistă imperiului sovietic”

Dezbatere aprinsă

Acest argument este primul dintr-un lung şir argumente cu care realizatorii documentarului încearcă să convingă publicul că în Dacia s-a vorbit o limbă aproape identică cu latina şi că întreaga civilizaţie romană provine, de fapt, din spaţiul cultural în care se vorbea limba Dacilor. Teoria a stârnit imaginaţia celor care au văzut documentarul. Youtube a contorizat peste 368.000 de vizualizări. Peste zece la sută dintre cei care au vizionat documentarul au apreciat că este foarte interesant şi sute de utilizatori s-au lansat într-o dezbatere cu aproxomativ 800 de comentarii.

FOTO: IMPERIUL ROMAN ŞI DACIA. Cu roşu e partea cucerită de romani şi cu albastru este zona liberă

Citeşte opinia unui istoric HISTORIA pe aceasta tema:
Cum falsificăm istoria României: dacomania şi romanomania

Fost ministru: De ce grecii, egiptenii şi evreii nu şi-au schimbat limba ?

În documentar apare şi un fost ministru al Apărării Naţionale, generalul în rezervă Nicolae Spiroiu. „Imperiul Roman nu avea cum să disemineze limba latină pe un areal de şase ori mai mare decât cel pe care l-a ocupat”, spune Spiroiu. „Statul iudeu a stat sub romani 800 de ani, vreo 400 de ani au stat grecii, egiptenii la fel” spune în documentar Mircea Chelaru, general în rezervă şi fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

„Din această perspectivă apare o uriaşă enigmă. Cum e posibil ca Dacii să-şi fi abandonat limba şi tradiţiile şi să fi îmbrăţişat limba şi obiceiurile invadatorilor, în condiţiile în care mai putin de 20 la suta din spaţiul dacic fusese cucerit, teritoriu in care romanii au rămas doar 165 de ani. Oare o asemenea pretenţie nu sfidează logica. Alte state cucerite integral de romani şi în care stăpânirea romană s-a întins pe 400 sau 800 de ani nu şi-au lepădat limba şi nu şi-au uitat tradiţiile. Şi dacii au făcut-o fără ca măcar să-i forţeze cineva?”, spun realizatorii documentarului.

Scriitorul Daniel Roxin: De ce nu vorbim turcă sau maghiară?

„Pe aceeaşi logică ar fi trebuit ca românii să vorbească turca şi maghiara pentru că cele două imperii au stăpânit părţi mai însemnate din această ţară. Studiile de paleogenetică şi logica simplă ne spun că limba dacilor ar putea să fie continuatoarea unei limbi mai vechi din care s-a născut şi latina vulgară. “, spune scriitorul Daniel Roxin care a lansat documentarul pe Internet.

Documentarul citează diverse surse istorice şi face referire la obiectele dacice descoperite pe teritoriul României, dar şi în alte zone ale Europei. Autorii mai fac referire la diverse monumente ridicate în Imperiul Roman în care ar exista indicii care susţin teoria lor.

Zoe Petre desfiinţează teza “dacologilor”: Tezele tracomane răspundeau trufiei primare a lui Nicolae Ceauşescu

Istoricul Ioan Piso: „Sunt bazaconii comunistoide sau fascistoide care apar periodic în peisajul nostru subcultural“

Studiu genetic: suntem daci?

Cea mai interesantă probă prezentată în documentar este un studiu de paleogenetică realizat la Institutul de Biologie Umană al Universităţii din Hamburg, Germania. Studiul a analizat informaţia genetică a unor oseminte descoperite în siturile arheologice din zonele unde au locuit daci. Comparată cu structura genetică actuală a populaţiei, structura conturată din oseminte indică faptul că suntem, de fapt, urmaşii acelei populaţii pre romane şi că avem foarte puţin în comun cu actuala populaţie din Italia, spun realizatorii documentarului.

Lucrare de doctorat: Nu suntem „rude” cu italienii

„Am realizat aceste studii de paleogenetică în Germania, în perioada 2004 – 2006, pe piese osoase aparţinând unor indivizi care au trăit pe teritoriul României în Epoca Bronzului şi Epoca Fierului, scopul fiind o analiză a structurii genetice a populaţiei vechi şi să o comparăm cu datele genetice ale populaţiei actuale. Am realizat în Hamburg un alt studiu de genetică moleculară şi e populaţia actuală, pentru a le putea compara” explică Georgeta Cordoş, bilog la Institutul Victor Babeş, care şi-a realizat teza de doctorat pe această temă.

Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie al Universităţii din Hamburg spune în documentar că studiul genetic a indicat o înrudire îndepărtată cu populaţia actuală din Italia şi foarte apropiată cu cea din Grecia şi alte zone din Balcani. Procentul stabilit ca fiind moştenire genetică similară cu cea a grupului latin este surprinzător de mic, susţin realizatorii studiului. Studiile genetice au mai arătat că italienii din nord se întudesc într-un procent foarte mare cu tracii care au trăit acum 5000 de ani pe teritoriul României.

O concluzie halucinantă: nu suntem urmaşii romanilor?

Bazaţi pe studiile paleogenetice citate, realizatorii documentarului susţin că tracii au ocupat o mare parte din Europa, având Marea Neagră în centrul zonei lor de dominaţie şi că din această zonă s-a desprins grupul care a înfiinţat Roma. „Se naşte o concluzie halucinantă. Nu noi suntem urmaşii romanilor ci o parte dintre romani sunt urmaşii tracilor”, mai spune scriitorul Daniel Roxin.

Toate argumentele pe care se bazează teoria realizatorilor documentarului sunt însă în contradicţie cu ceea ce am învăţat la şcoală şi este susţinut de comunitatea ştiinţifică „oficială”. Realizatorii susţin că mai există şi alte studii care vor fi prezentate anul acesta în lucrări ştiinţifice.

Cea mai veche scriere din lume: 7.500 de ani, Tărtăria

Aceştia mai fac referire la scrierea antică descoperită în 1961 la Tărtăria, pe nişte plăcuţe din lut (foto jos). Cu sprijinul unui istoric italian s-a făcut o datare cu carbon radioactiv a unor părţi din oasele descoperite alături de tăbliţele din lut. Rezultatul a fost uluitor pentru cei implicaţi: oasele au 7.500 de ani vechime. Acest lucru sugerează faptul că scrierea de la Tărtăria este cel mai vechi tip de scriere din lume, acest lucru susţinând teoria că pe teritoriul Daciei a existat o civilizaţie veche foarte dezvolatată. Aceeaşi civilizaţie a creeat monumente megalitice de la Sarmizegetusa Regia, mai susţin realizatorii documentarului.

Controversă aprinsă

Teoria a prins foarte bine la sute de utilizatori ai canalului Youtube, care s-au declarat convinşi de filmul vizionat. „Felicitări! În sfârşit nişte oameni cu inimă şi curaj. Nu pot decât să vă mulţumesc din toată inima şi Dumnezeu să vă lumineze calea şi să vă dea putere de a continua ceea ce aţi început. Minţile spălate de atâta vreme au nevoie de încă pe atâta ca să poată realiza care este de fapt partea ascunsă cu rea intenţie a poporului nostru”, aşa sună unul dintre sutele de comentarii, în acelaşi ton, postate la documentar. Numărul mare de mesaje in acest ton indică o priză la public ieşită din comun.

În acelaşi timp, pe pagina documentarului sunt şi foarte multe comentarii care contrazic argumentele realizatorilor. „Mi-aş fi dorit ca ideile să fie ilustrate din mai multe puncte de vedere. Lipseşte dreptul la opinie al celor aflaţi în opoziţie cu ideile expuse aici. Trebuiau expuse idei pro şi contra, după care privitorul să tragă singur o concluzie, pentru că, totuşi, nimeni nu deţine un adevar absolut aici.”, spune unul dintre cei care nu s-au lăsat convinşi.

Recent, realizatorii documentarului au fost invitaţi la Antena 3 pentru a da mai multe explicaţii.

Vezi emisiunea aici : adevarul.ro

Razboiul secret pentru distrugerea României

Ascensiunea şi declinul unui geniu: Royal Raymond Rife

“Operăm în cadrul iluziei fatale că nici o boală nu poate fi vindecată fără aportul medicamentelor. Această concepţie a fost responsabilă pentru mai multe daune provocate omenirii, decât orice alte nenorociri. Bolile nu fac decât să crească, proporţional cu numărul doctorilor aflaţi în activitate.”

Mahatma Gandhi (1965)

În 2008, realizatorul Shawn Montgomery re-edita cele două episoade ale unui film ceva mai vechi, din 2004, integrându-le în documentarul de faţă, The Rise and Fall of a Scientific Genius: The Forgotten Story of Royal Raymond Rife, în care permite protagoniştilor de mult dispăruţi ai acestei drame cumplite să-şi relateze propria poveste, a inventării unor instrumente optice revoluţionare, ce au permis descoperirea leacului pentru orice boală infecţioasă cunoscută, fapt care a şocat perversa şi lacoma lume medico-farmaceutică, mânată, aproape în exclusivitate, de o neostoită poftă de profit şi de un dispreţ total pentru bunăstarea omenirii.

“The Rise and Fall” este un film dedicat geniului lui Royal Raymond Rife, a cărui proprie strălucire iniţială pe firmamentul mass media i-a atras ruina finală, prin contribuţia profund coruptei American Medical Association, care nu a vrut să cunoască, atunci şi nu vrea să cunoască, nici în prezent, povestea lui uluitoare, prin suprimarea căreia s-a garantat distrugerea a sute de milioane de vieţi, în principal prin perpetuarea conflictului iniţial de către actuala FDA şi aşa-zisa “industrie a cancerului”.

“Cred că fiecare doctor ar trebui să cunoască starea şocantă, reală, a lucrurilor. Am descoperit că FDA a eşuat complet în a reglementa activitatea marilor firme farmaceutice şi a marilor interese financiare, în timp ce persecută, în mod nesăbuit, micii producători. FDA hărţuieşte neîncetat micii producători şi medicii şi, prin aceasta, trădează poporul american.”,

declara senatorul SUA Edward V. Long, cu ocazia audierilor din Congresul american din anul 1966, deci încă din timpul vieţii lui Rife şi înainte de declararea emfaticului “război contra cancerului”.

Corupţia societăţii medicale americane, nu a reprezentat niciodată, de fapt, o necunoscută pentru poporul american, fiindcă voci lucide au existat întotdeauna, dar au grăit, din păcate, în pustiu, aşa cum făcea şi un alt senator american, fratele mai mic al celor doi Kennedy, ce au fost asasinaţi de oculta mondială, Edward Kennedy, care declara în cunoştinţă de cauză:

“Nici un fel de ‘gimnastică’ istorică nu poate ascunde înregistrările oficiale ale opoziţiei A.M.A. la, practic, orice reformă majoră a sistemului de sănătate publică, din ultimii 50 de ani. A.M.A. s-a transformat într-un organ de propagandă, furnizând ‘politici medicale’ pentru a înşela Congresul, poporul şi pe medicii americani, înşişi.”

Dar să nu-i blamăm numai pe americani, fiindcă paradigma medicală a început să fie contorsionată şi epurată, cel puţin în domeniul bolilor infecţioase, o dată cu naşterea tembelei teorii a germenilor, prin incompetenţa şi hoţia practicată de favoritul lui Napoleon al III-lea, Louis Pasteur, care s-a folosit de influenţa sa politică pentru a forţa mâna societăţii medicale franceze nu numai să-i accepte, ci să-i şi legitimeze furtul întregii opere a lui Antoine Béchamp, deşi, aşa cum era şi normal, propria-i prostie l-a împiedicat să înţeleagă complexitatea teoriei pleomorfice.

Foarte pe scurt, menţionez că profesionalismul şi precizia uluitoare a metodelor de laborator, imaginate şi practicate de Béchamp, i-au permis să intuiască existenţa unor entităţi microscopice vii, în organismul uman, pe care le-a numit microzime, care erau responsabile atât de activitatea celulară, cât şi de crearea bacteriilor – funcţie de condiţiile mediului intern – pe care nu le credea capabile să invadeze şi să genereze, de la sine, boala, într-un organism sănătos.

Ura patologică a lui Pasteur l-a obligat pe Béchamp să-şi părăsească, în 1886, postul de decan al Université Lille Nord de France, întreaga sa operă fiind introdusă în Index Librorum Prohibitorum (indexul cărţilor interzise de biserica catolică).

A condus o vreme o farmacie, împreună cu fiul său, pentru ca, într-un final, să se retragă la Paris, unde Universitatea Sorbona i-a pus la dispoziţie, ca un premiu de consolare, un mic laborator.

Antoine Béchamp (care trăise între 7 şi 18 ani la Bucureşti, împreună cu unchiul său diplomat) a murit în 1908, la vârsta de 91 de ani, întreaga sa operă fiind scufundată în obscuritate, în favoarea iresponsabilei teorii a germenilor, a lui Pasteur.

În privinţa lui Royal Raymond Rife, a cărui activitate creatoare a fost aproape perfect acoperită în film, mă voi rezuma la a mai preciza contribuţia laborioaselor sale experimente la dovedirea teoriei pleomorfice, prin identificarea a 10 familii de microorganisme patogene, care plecau, fiecare în parte, de la un microorganism de bază, denumit de el “premodal”, transformându-se ulterior, datorită mediului, în orice formă cunoscută de bacterie, virus sau ciupercă.

Cred că fidelilor acestui blog nu le va fi foarte greu să facă anumite corelaţii cu opera altui microbiolog celebru, contemporan cu noi de această dată, Bruce Lipton, care a demonstrat, prin epigenetică, influenţa indiscutabilă a factorilor de mediu asupra evoluţiei genomului uman individual.

Revenind la subiectul anterior, trebuie să precizez că performanţa instrumentelor optice extraordinare ale lui R.R. Rife nu a fost singulară, ci ea a fost aproape egalată de microscoapele inventate de un alt geniu, Gaston Naessens, născut la Roubaix, în Franţa, în 1924, care şi-a desăvârşit studiile exact la universitatea al cărei decan fusese, cândva, Antoine Béchamp.

Microscoapele lui Naessens, pe care el le-a denumit somatoscoape, sunt o combinaţie de optică şi electronică, care folosesc cam aceleaşi principii ca cele inventate de Rife, ajungând la grosismente finale de 30-40.000.

La o sută de ani după Béchamp, perfecţiunea somatoscopului i-a permis lui Naessens să descopere o formă de viaţă ultramicroscopică, subcelulară, capabilă să se auto-reproducă, pe care el a botezat-o “somatidă” (corp mic), echivalentul “capilor de familie” ai lui Rife, microorganismele premodale.

Intuiţia lui Béchamp şi experimentele lui Rife sunt confirmate, contrar axiomelor celebre ale unui alt protejat al medicinei clasice, poate la fel de malefic ca şi Pasteur, Robert Koch şi, desigur, minciunilor propagate de protejatul Fundaţiei Rockefeller, Thomas Rivers, fiindcă somatidele pot fi cultivate în afara organismului gazdă.

De asemenea, Naessens a observat că fiecare somatidă are caracteristici pleomorfice, manifestate într-un singur ciclu de viaţă, care prezintă, de fapt, 16 stagii diferite, dintre care numai primele trei sunt normale.

Naessens a demonstrat că, atunci când sistemul imunitar al organismului este slăbit – dintr-o diversitate de motive, cum ar fi expuneri la: poluanţi chimici, radiaţie ionizantă, câmpuri electromagnetice, şocuri, depresii, alimentaţie săracă ş.a.m.d. – somatidele parcurg celelalte 13 etape.

Este incredibil, dar cercetările lui au revelat asocieri clare între bolile degenerative (artrita reumatoidă, scleroza multiplă, lupus, cancer şi SIDA etc.) şi dezvoltarea celor 13 etape patologice ale ciclului de viaţă al somatidelor.

Capacitatea de a asocia orice boală unei etape specifice i-a permis lui Naessens “pre-diagnosticarea” acestor boli, cu mult înainte de manifestarea lor clinică.

Ce credeţi că s-a întâmplat ?

Toate aceste descoperiri i-au atras lui Naessens ura practicanţilor filozofiei medicale “ortodoxe”, care au îmbrăţişat, în totalitate, simplistele ipoteze ale germenilor lui Pasteur, deşi fiecare experiment derulat de el este perfect repetabil, iar posibilitatea cultivării somatidelor reprezintă modelul în baza căruia ar trebui să fie rescrise manualele de microbiologie.

Naessens declara:

“Am fost capabil să discern ciclul de viaţă al formelor microscopice aflate în sânge, fapt care conduce, nu mai puţin, decât la o nouă înţelegere a bazelor vieţii. Avem de-a face cu o biologie cu totul nouă, una care, din fericire, naşte aplicaţii practice, de care ar putea beneficia aproape orice bolnav, chiar cu mult înainte ca multiplele ei aspecte teoretice să fie elucidate complet.”

Gaston nu s-a rezumat la aspectele teoretice şi, mergând pe o cale complet diferită de a lui Rife, de această dată, a descoperit o enzimă, botezată 714X, care este un derivat al camforului, injectat însă direct în sistemul limfatic, ceea ce, până la el, frăţia medicală susţinea că este ceva complet imposibil.

Mulţi oameni au fost destul de încăpăţânaţi ca să ignore acest tabu stupid şi să înveţe să administreze  medicamentul, direct prin nodurile limfatice.

Când este administrat corect, 714X stabilizează şi întăreşte sistemul imunitar, în majoritatea cazurilor, ajutându-l să elimine starea de boală sau, cu alte cuvinte, cancerul este tratat ca o infecţie şi nu ca o anomalie celulară, care trebuie eliminată brutal, cu radiaţii şi otrăvurile “chimioterapiei”, ele însele cancerigene şi distrugătoare pentru sistemul imunitar.

La fel ca predecesorii săi geniali, Béchamp şi Rife, Gaston declară cu fermitate:

“[...] germenii sunt nu cauza, ci rezultatul bolii.”

Şi, mare mirare, exact la fel ca în cazul terapiei Gerson, prezentată anterior pe blog, enzima 714X nu pare a fi de mare ajutor celor care au acceptat sfaturile mafiei chimice şi s-au intoxicat, iniţial, cu “chimioterapie” şi radiaţii.

Howard Hencke, în cartea sa din 1995, “The Germ Theory: A Deliberate Aberration”, nota că teoria germenilor a reprezentat o etapă critică, neapărat necesară, pentru noua “industrie” medicală:

Continuare : antiiluzii.blogspot.com

Vezi DOCUMENTARUL AICI

Pr.Arsenie Boca- Sfantul si omul cavernelor

Staretul Tadei de la Vitovnita

David Wilcock, Investigatiile Campului Sursa

Povestea înrobirii tale

Proiectul 10-10-10 – Pastila sau perceptie

Proiectul 10:10:10 – Pastilă sau percepţie?

“Ultimul lucru pe care aş vrea să-l sugerez este că e normal să aruncăm cu reţete în stânga şi-n dreapta, fără a înţelege, de fapt, natura problemei. Insomnia, de exemplu, este un simptom, nu o boală. La fel ca şi durerea. Nu are nici o logică să prescrii analgezice unui pacient, înainte de a afla ce anume provoacă durerea.”

Dr. Judith Owens
Brown Research Center

“”Project 10-10-10: Pill or Perception, în regia lui Darren Manden şi Theresa Grainger, este un documentar provocator şi în mod cert neconvenţional, lansat în toamna anului 2011, care redeschide controversa generată de concepţiile holistice aplicate în medicina umană şi în practica spirituală, desigur, reliefând, prin interviuri dinamice şi inspirate, corelaţia dintre minte şi trup, respingând teoria subversivă a predeterminării genetice şi reiterând, dacă mai era nevoie, necesitatea stringentă a abandonării paradigmei chimico-farmaceutice actuale în “tratarea” stării de boală, în favoarea unei educaţii timpurii privind efectele complexe ale mediului social şi ale percepţiilor noastre asupra mediului, în menţinerea stării de sănătate pe termen lung.

Printre personalităţile intervievate de realizatorii acestui excelent documentar neozeelandez veţi avea plăcerea să redescoperiţi cunoştinţe mai vechi ca dr. Bruce H. Lipton sau dr. Joe Dispenza, dar şi pe mulţi alţi profesionişti ai domeniului, care dovedesc că au ceva concret de spus, contrar litaniilor propagandei medico-farmaceutice: Robin Kelly, Pat Armitstead, Daniel Astinotti , Dana Bilbe, John Francis, Theresa Grainger, Rob McIntyre, Richard Moat, Deborah Murtagh, Don Kaimi Pilipovich şi Camillia Temple.

Nu este greu de concluzionat, de către orice persoană cu un strop de bună credinţă, că medicina alopată actuală reprezintă un eşec total, dacă ar fi să ne referim numai la boala canceroasă şi la statisticile îngrozitoare care susţin că jumătate dintre femei şi două treimi dintre bărbaţi sunt afectaţi de ea.

Medicina alopată a devenit una dintre laturile inchiziţiei ştiinţifice, fiindcă refuză cu obstinaţie să accepte soluţii alternative, deşi chimizarea farmaceutică s-a dovedit a fi o invenţie criminală şi, mai ales, toate teoriile geneticii, care păreau să dea un lustru academic practicii medicale, s-au prăbuşit în faţa dovezilor tot mai concludente ale epigeneticii.

Termenul de epigenetică îi este adesea atribuit lui Conrad Waddington (1905-1975), care se pare că l-a inventat încă din 1942 (cu mult înainte ca Watson şi Crick să înceapă propagarea minciunilor determinismului genetic şi ale mutaţiilor strict aleatoare), când a definit noua disciplină ca “acea latură a biologiei care studiază interacţiunile cauzale dintre gene şi produsele lor, care dau fiinţă fenotipului”.

Mai grav este că izvoare ale epigeneticii apar în literatura de specialitate încă din secolul XIX (când un alt mincinos, Charles Darwin, impunea o altă ‘teorie’, ce a fost între timp bătută în cuie), deşi originile ei conceptuale se spune că s-ar regăsi la Aristotel (384-322 î.e.n.), care credea în epigeneză: dezvoltarea formelor individuale organice din ceva “neformat”.

Care au fost, în principal, minciunile propagate, care au căpătat aproape consistenţa unor mituri medicale, imposibil de combătut ?

Potrivit lui Bruce Lipton acestea ar putea fi următoarele:

- Percepţia-Mit 1 – Biologia este controlată de mecanica newtoniană bazată pe materie.
Revizuire – Biologia este controlată de forţele invizibile ale mecanicii cuantice.

- Percepţia-Mit 2 – Genele controlează viaţa
Revizuire – Noua ştiinţă a epigeneticii revelează faptul că mediul controlează genele.

- Percepţia-Mit 3 – “Supravieţuirea celui mai potrivit” conduce evoluţia.
Revizuire – Cooperarea conduce evoluţia.

- Percepţia-Mit 4 – Evoluţia este un proces întâmplător.
Revizuire – Organismele se dezvoltă pentru a se conforma mediului.

Dr. Jörn Walter (Saarland, Germania) enunţa următorul paralelism, caracteristic epocii informatice:

“Aş lua în considerare schema unui computer şi aş afirma că hard-disk-ul este ADN-ul şi, atunci, programele ar fi similare epigenomului. Putem accesa anumite informaţii de pe hard-disk, folosind programele din computer. Dar există, cu certitudine, anumite zone protejate de parole şi altele care pot fi accesate direct. Aş putea spune că abia acum începem să înţelegem de ce există aceste zone parolate şi de ce restul pot fi accesate fără restricţii.”

De ce reprezintă aceste teorii o ameninţare atât de puternică pentru comunitatea medicală convenţională ?

Răspunsul este destul de simplu: noile teorii ne scot de sub monopolul medico-farmaceutic, demonstrând efectele exclusiv nocive ale acestuia, din moment ce insistă să rămânem în acelaşi mediu social infestat, având drept singură speranţă de redresare a sănătăţii noastre – ruinată de ingerarea produselor de sinteză – aceleaşi otrăvuri chimice, frumos ambalate, pe care legislaţia actuală le protejează cu ferocitate, în detrimentul soluţiilor naturiste sau a educării nutriţioniste, toate resursele fiind dirijate în direcţia extirpării simptomelor şi, în nici un caz, a eliminării cauzelor fundamentale.

De altfel, cred că orice om, care a păşit vreodată într-un cabinet medical, a constatat că nu i s-a satisfăcut niciodată o simplă curiozitate, privind cauzele reale ale stării de boală, aproape orice medic evitând cu încăpăţânare subiectul, preferând să se axeze pe situaţia curentă a pacientului sau, mai simplu spus, numai pe simptome.

Dincolo de poveştile, aproape anecdotice, cu medici chirurgi care extirpau cu totul alte organe decât cele bolnave sau care poate că efectuau o operaţie corectă, dar omiteau să-şi recupereze instrumentarul chirurgical din abdomenul pacientului, problema a devenit atât de gravă încât este definită printr-un termen generic, provenit din limba greacă, iatrogeneză, însemnând “provocat de medic” şi care se referă la orice boală sau agravare a stării de sănătate a unui pacient provocată de acţiunea sau comportamentul unui medic.

Iatrogeneza este o noţiune destul de complexă, care nu se referă numai la un diagnostic eronat sau la o terapie incorectă, ci şi la comportamentul moral al medicului, care poate afecta grav starea psihică a unui pacient.

Trebuie să recunoaştem că profesia medicală a fost “drapată” într-o aură de respectabilitate aproape complet nemeritată, din moment ce medicii sunt educaţi în facultăţi în spiritul lipsei totale a empatiei faţă de pacient, iar mafia medicală îşi îngroapă erorile, simultan cu pacienţii, bucurându-se de o imunitate legală aproape la fel de consistentă ca cea a corpului judiciar.

În timp ce tot felul de seriale artistice, gen “ER” sau “Chicago Hope” sau “Grey’s Anatomy”, ne aruncă în faţă imaginea medicului-erou, care plânge în pumni pe culoarele spitalelor, disperat de pierderea unui pacient, realitatea este cu totul alta, a unor medici complet indiferenţi, pentru care un pacient poate să zacă în patul din salon sau, la fel de bine, câteva etaje mai jos, în sertarul de la morgă.

Bruce Lipton avansează în film cifra de 300.000 de oameni, care mor anual din cauza medicilor, referindu-se fireşte numai la SUA şi trebuie să recunoaştem că este un adevărat “progres”, din moment ce în 1999, un articol din The New Yorker al medicului Atul Gawande, “When Doctors Make Mistakes”, aprecia numărul victimelor satrapilor în halate albe la numai 120.000 pe an.

Numai Dumnezeu poate şti care este cifra reală pe plan mondial, dar vă rog să nu uitaţi că, dacă vorbim de sute de mii într-o singură ţară, atunci este foarte posibil să avem milioane de victime la nivel global, provocate tocmai de cei cărora le încredinţăm, cu naivitate, sănătatea şi viaţa noastră.

Poate v-ar ajuta să apreciaţi realitatea, faptul că un studiu publicat al satanicei Organizaţii Mondiale a Sănătăţii afirma că din circa 7 milioane de intervenţii chirurgicale anuale, efectuate pe plan mondial, jumătate nu sunt absolut deloc necesare, fiind efectuate numai fiindcă reprezintă o sursă de venit pentru medici sau companiile de asigurări sau fiindcă a crescut, între timp, numărul chirurgilor, care trebuie să-şi exerseze talentele pe pielea noastră sau dincolo de ea.

Iatrogeneza este un fenomen complex, putându-se diferenţia, în afară de iatrogeneza clinică – când pacientului i se aplică “măsuri terapeutice” exagerate, în baza unei temeri induse, faţă de afecţiunea de care suferă – şi iatrogeneza socială, prin care suntem transformaţi în consumatori de servicii medicale, în detrimentul capacităţii naturale de auto vindecare a organismului uman sau chiar iatrogeneza culturală, când suntem obligaţi să renunţăm, printr-o educaţie sistematică, la propriile noastre opinii, în favoarea aşa-zisului profesionalism medical.

De ce sunt atât de multe decese ?

O problemă atât de larg răspândită, ca iatrogeneza, are arareori o cauză unică, rapoartele statistice menţionând de regulă următoarele motivaţii:

- sisteme sau proceduri operaţionale eronate;
- procesul de licenţiere medicală acordă o atenţie infimă prevenirii erorilor medicale;
- eforturile de modificare a programelor de învăţământ, în sensul prevenirii, sunt blocate de organizaţiile medicale sau de furnizorii de asistenţă medicală;
- absenţa motivaţiei financiare pentru a creşte siguranţa şi calitatea serviciilor medicale oferite.

Cum s-ar putea traduce toate acestea ?

Realitatea este că viaţa umană nu are nici o valoare sau ceea ce este cel mai grav, în societatea capitalist-colonialistă, este faptul că viaţa umană este evaluată în bani.

Sincer vorbind nu ştiu unde vom ajunge, fiindcă practic nu există nici un fel de măsuri în acest sens, tragism revelat de o altă statistică a FDA, obţinută prin intermediul sistemului de raportare al reacţiilor adverse la drogurile sau produsele biologice de uz “terapeutic”, care arăta că, din 2000 şi până în 2010, numărul de raportări a crescut de la 266.866 la o valoare aproape triplă, de 758.890 de cazuri.

Dacă nu sunteţi convinşi de influenţa psihicului uman asupra stării de sănătate, vă reamintesc un alt factor tratat în derâdere de comunitatea medicală: stresul.

Vreme de zeci de ani, stresul a fost amintit de medici ca un factor “probabil” al bolii, fără a uita vreodată să menţioneze că nu există, totuşi, dovezi medicale în favoarea acestei “ipoteze”, în timp ce foloseau hormoni de stres (adrenalina) pentru a inhiba răspunsul imunitar al organismului în operaţiile de transplant de organe, deci era mai mult decât clar că o stare psihică de continuă teamă, întreţinută de mediul social nesigur şi în special de mass media, avea asupra organismului uman exact acelaşi efect: blocarea sistemului imunitar.

Până la urmă nu ar trebui să fim foarte scandalizaţi, fiindcă profesia medicală se conformează manipulării generalizate, prin promovarea unei false ştiinţe, fiindcă este mult mai lejer să menţii omenirea într-o stare de sclavie medicală, prin dependenţa de antibiotice, să spunem, deşi foarte multe teorii, deloc noi, cum ar fi cea a endosimbiozei, amintită fugitiv în film, pun bacteriile şi viruşii într-un cadru complet diferit de imaginea care ne-a fost imprimată prin “educaţie” (propagandă), de la Pasteur încoace.

Încă din anul 1905, botanistul rus Konstantin Mereschkovski avansa ideea originii bacteriene a mitocondriilor, care au fost, ulterior, încorporate în celule, prin endosimbioză.

Vă reamintesc că mitocondriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule, ce sunt denumite uneori “uzinele energetice ale celulei”, fiindcă ele generează mare parte din rezervele de adenozintrifosfat, folosit ca sursă de energie chimică.

Rolul lor însă este extrem de complex, fiind implicate în procesul comunicării prin semnale la nivel celular, în diferenţierea celulelor, dar şi în dezvoltarea ciclică a celulelor, fiindcă se pare că mitocondriile sunt cele care deţin “întrerupătorul” vieţii celulare.

În acest sens, tot mai mulţi cercetători susţin că apariţia cancerului s-ar datora, de fapt, oxigenării insuficiente a celulelor, fapt care le determină o mutaţie, pentru a putea supravieţui într-un mediu lipsit de oxigen, dar, simultan, astfel de celule blochează ceasul biologic aflat în mitocondrii, uitând să mai moară şi acumulându-se în tumori.

Ca să nu mai vorbim de teoriile lui Royal Raymond Rife – inventatorul unui microscop care mărea de 60.000 de ori, fără a distruge mediul de cultură, aşa cum o face microscopul electronic – care susţinea că bacteriile şi viruşii nu provin din exterior, ci se formează în corpul uman prin ciclul somatidelor, ambele organisme nefiind cauza, ci efectul bolii.

Rife a observat, la microscop, 16 stadii diferite ale aceluiaşi aşa-zis microb, evoluţii similare fazei larvare a fluturelui, “viruşii” fiind, de fapt, o altă fază evolutivă a unor “bacterii”, ce aparţin în mod natural organismului uman.

Poate că vă veţi ilumina iarăşi, dacă vă voi spune că majoritatea cărţilor şi studiilor, care contrazic teoria germenilor a lui Pasteur, au fost confiscate, iniţial, de trustul criminal de război, I.G. Farben, care avea ca principală sursă de finanţare banii familiei Rockefeller şi că nu este deloc întâmplător faptul că aproape toate marile concerne chimice s-au transformat, imediat, în concerne farmaceutice, cu venituri actuale mai mari decât ale industriei petroliere sau de armament şi că mai vechea noastră cunoştinţă, George H.W. Bush, actual fabricant de arme, a fost şi unul dintre directori concernului farmaceutic Eli Lilly, între 1977 şi 1979, după ce a părăsit CIA.

Celor curioşi le recomand să caute şi să studieze teoriile lui Wilhelm Reich, Gaston Naessens, Antoine Bechamp sau Günther Enderlein, care se înscriu la capitolul “istoria pierdută a medicinei”, ce redefinesc, de exemplu, sângele, ca pe un “ţesut fluid” şi introduc termenii de bioni şi microzime (sau somatide la Gaston), care demonstrează, din plin, rolul vital al microorganismelor proprii în procesele metabolice ale organismului uman.

Din acest punct de vedere, cred că veţi interpreta cu totul diferit asaltul asasin al antibioticelor asupra organismelor umane, pe care caută să le văduvească de prezenţa unor elemente indispensabile vieţii, al căror rol de semnalare a bolii a fost răstălmăcit, fiind “revopsit” în cel de declanşator al bolii şi, de parcă nu era suficient, animalele care fac parte din dieta noastră sunt crescute, prin dopaj, cu aceleaşi antibiotice.

Auto-suficienţa “ştiinţei medicale contemporane” este cel mai mare inamic al sănătăţii umane, fiindcă nu se bazează niciodată pe cercetări obiective şi mai ales oneste, ci numai pe încremenirea în paradigma chimică, în baza căreia îndrăznesc, de exemplu, să numească somatidele, ce par a fi precursorii ADN-ului uman, drept “artefacte, introduse accidental în organism”, îndepărtându-ne tot mai mult de medicina holistică şi de imaginea reală a complexei biologii umane, pentru a ne putea menţine într-o stare de dependenţă cronică de “actul medical”, a cărui incompetenţă terapeutică şi eficienţă asasină nu mai poate fi negată de nici o statistică oficială.”"   Sursa: antiiluzii.blogspot.com

Identitatea pierduta ! Noi nu suntem urmasii Romei

Dacii – Adevaruri tulburatoare (documentar 2012)

Informatiile prezentate in acest film documentar rastoarna multe dintre teoriile pe care este construita istoria Romaniei. Filmul face parte dintr-un proiect mai amplu ce vizeaza recuperarea adevarului istoric iar acesta este primul pas hotarat!

Asa dupa cum veti constata, dovezile stiintifice la care se face referire si argumentatia bazata pe izvoare istorice autentice, aduc informatii inedite si extrem de valoroase, capabile sa determine o rescriere a istoriei acestui popor. Toate acestea sunt sustinute de personalitati si specialisti care merita sa fie ascultati cu adevarat: General (rez.) dr. Mircea Chelaru (fost Sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane), Dr. Napoleon Savescu (director fondator al Dacia Revival International Society), General (rez.) Nicolae Spiroiu (fost Ministru al Apararii Nationale), Prof. dr. Mihai Popescu (Biblioteca Militara Nationala), Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald (directorul Institutului de Biologie Umana al Universitatii din Hamburg, Germania), Dr. Georgeta Cardos (cercetator stiintific biolog specialist genetica – Institutul Victor Babes), Prof. doctorand Sebastian Stanculescu (paleografie si antropologie culturala).

Rezultatele cercetarilor recente de paleogenetica realizate la Hamburg, Germania, pe oase si dinti din situri romanesti de acum 3000-5000 de ani, pun sub semnul intrebarii teoriile pe care se bazeaza istoria oficiala a Romaniei. Este actuala populatie a Romaniei continuatoarea populatiilor tracice si pretracice de acum 3000 – 5000 de ani? Suntem noi inruditi genetic cu italienii? Iata doar doua dintre multele intrebari tulburatoare la care acest film documentar doreste sa raspunda cu argumente bine intemeiate.

Recuperarea adevarului istoric este un demers indispensabil recuperarii demnitatii nationale. Dacii, “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, asteapta sa li se faca dreptate!

Sursa : Dincolo-de-limite.blogspot.com

Comercializarea copilăriei (RO)

Frumosul adevăr – Cel mai simplu tratament pentru cancer

Gasland – OTRAVIREA VOITA A APEI. METODA FRACTIONARII HIDRAULICE

Revoluţia evoluţiei şi apariţia creatorilor culturali

Revoluţia conştiinţei – Dr Stanislav Grof

Cum se comite un asasinat economic

Vizionare online Nașterea unui asasin economic