Decât să încalce drepturile omului cu legea Big Brother, Germania a preferat să plătească amenda!

Ce înseamnă această lege Big Brother?

Înseamnă practic că toate datele de trafic informaţional ale tututor cetăţenilor României – numărul de pe care sunaţi, numărul la care sunaţi, durata convorbirii , locaţia, datele tehnice ale telefonului – se vor păstra pe o durată de şase luni de zile de către fiecare operator. În rândul furnizorilor de internet e vorba despre adresa de IP a utilizatorului de internet, data şi durata conectării, numărul de kilobyţi traficaţi şi alte detalii prevăzute în lege. Oricum, vorbim despre date de trafic, şi nu despre conţinutul comunicării.

Consideraţi că este o încălcare a drepturilor omului?

Fără doar şi poate! Curtea Constituţională deja s-a pronunţat cu privire la acest aspect. Noul proiect de lege care s-a adoptat nu rezolvă niciuna din problemele pe care Curtea le-a ridicat şi care sunt legate în special de dreptul la viaţă privată a celui care iniţiază convorbirea, a celui care primeşte convorbirea, apoi vorbim de îngrădirea libertăţii de exprimare şi despre prezumţia de vinovăţie, prin faptul că toată lumea este considerată vinovată ”ab initio”, fără începerea unei investigaţii penale în cazurile respective. Datele tuturor cetăţenilor sunt păstrate pentru că s-ar putea vreodată ca ele să fie de folos într-o anchetă penală. Retenţia tuturor datelor, pentru toţi cetăţenii, pentru o perioadă de şase luni, este o măsură excesivă faţă de dreptul la viaţă privată şi inutilă în mare parte.

Suntem şantajaţi cu plata a 30.000 de euro pe zi, adică zece milioane pe an, o vilă ceva mai răsărită a vreunui abonat la contractele cu statul. De ce fac parlamentarii din nou sluj?

Pentru că nu le pasă. Simplu! Pentru că din 2009, de când a fost decizia Curţii, până în ziua de astăzi, niciunul din guvernele României nu a reacţionat în faţa Comisiei Europene cu privire la acest subiect. Şi nicio reacţie publică! Adică noi trei ani am stat şi-am dormit şi bineînţeles că vine Comisia şi ne spune: ’’Ce faci, implementezi directiva aia sau ce faci?’’. Pe de altă parte, nu suntem singurii în situaţia asta: în Germania şi în Cehia există decizii ale Curţilor Constituţionale care au declarat legile respective neconstituţionale. Germania a anunţat public că nu va implementa directiva, deci în cazul lor s-a putut să se decidă că preferă să plătească amenda respectivă decât să se încalce drepturile omului.

Ce urmează? Care sunt căile de atac?

Mai sunt câteva zile în care un număr minim de parlamentari sau instituţii, precum Avocatul Poporului, pot cere Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea legii; dacă lucrul acesta nu se întâmplă, legea ajunge la preşedinte, care ori o promulgă, ori o retrimite Parlamentului pentru modificări.

Există posibilitatea unor excese având în vedere faptul că suntem într-o campanie electorală prelungită?

Mi-e greu să apreciez. Ceea ce este neclar prin prisma acestei legi şi ridică o mare problemă este modul în care se păstrează aceste date, cine are acces la ele şi în ce împrejurări. Pe legea veche era o procedură destul de clară prin care doar judecătorul putea să dea dreptul la acces, pe când acum lucrurile sunt mult mai vagi. Iarăşi rămâne semnul de întrebare cu privire la modul în care instituţiile care au atribuţii în domeniul securităţii statului pot avea acces la aceste date.

Probabil va urma în curând şi implantarea cipurilor de control total…

Nu cred că mai e mult. Este clar că acum avem de-a face cu o măsură aplicată tuturor cetăţenilor. În mod normal, dacă avem ceva cu o persoană şi trebuie să fie începută o investigaţie, trebuie anchetată persoana respectivă, şi nu toţi cetăţenii.
Sursa ; cotidianul.ro

E legal: Big Brother cu ochii pe noi

Legea Big Brother a trecut de Camera Deputaţilor. Parlamentarii au adoptat actul normativ privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de trafic de telefonie şi internet. Actul normativ a fost adoptat cu 197 voturi “pentru”, 18 “împotrivă” şi 13 abţineri.

 

Proiectul de lege prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave. “Furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de e-mail-uri, cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii telefonice. În cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă trebuie să se reţină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit”, se arată în textul iniţiativei legislative.

De asemenea, furnizorii de telefonie şi internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile. În cazul în care datele nu pot fi transmise, furnizorul trebuie să comunice în maximum cinci zile care este motivul acestui refuz. Datele stocate vor fi distruse la finalul perioadei de păstrare, cu excepţia celor care au fost accesate şi reţinute. Legea este necesară pentru implementarea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei Uniunii Europene privind reţinerea datelor generate sau procesate în cadrul activităţii de furnizare de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii.

Proiectul de lege iniţial a fost modificat în Comisia juridică, una dintre modificări vizând reducerea termenului de stocare a datelor de trafic de la un an la şase luni. O altă modificare a proiectului de lege, operată de către deputaţii jurişti, prevede că organele de cercetare ale poliţiei judiciare au dreptul să solicite datele reţinute doar cu aprobarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ori a procurorului competent potrivit procedurii de dare în urmărire a persoanelor şi cu aprobarea judecătorului competent.

Curtea Constitutională a precizat, cu ceva timp în urmă, că legea privind stocarea datelor telefonice constituie o ingerinta in viata intima a persoanei, care, potrivit dispozitiilor, apare ca fiind excesiva, declarând-o neconstitutională. Controversele privind legea Big Brother au continuat, iar actul normativ a suferit o serie de modificari. Nici pentru Leonard Orban, ministrul Afacerilor Europene, legea nu a fost trecută cu vederea. El a atenţionat că Romania riscă amenzi de peste 30.000 de euro pe zi dacă nu va adopta cat mai repede legea privind retenţia datelor, cunoscută şi ca legea “Big Brother”, pentru care este deschisă procedura de infringement impotriva ţării noastre. Pe zi şi pentru fiecare zi de întîrziere România va trebui să plătească undeva la peste 30.000 de euro. Este esenţială luarea cat mai repede posibil a măsurilor de remediere a situaţiilor care au dus la declanşarea procedurilor de încălcare a Tratatului”, sublinia Orban. Aşadar legea a fost adoptată. Am scăpat de amenzi şi ne-am ales cu o atentă supraveghere. Sursa: ziuaveche.ro

Sfârşitul intimităţii? Camera video care identifică instantaneu faţa unei persoane

hitachi

Camera video de la Hitachi

O nouă cameră video de supraveghere dezvoltată de către japonezii de la Hitachi Hokusai Electric ar putea transforma viitorul într-unul imaginat de către scriitorul George Orwell.

Noua tehnologie permite camerei să identifice 36 de milioane de feţe pe secundă. Astfel, programul îi găseşte pe oameni utilizând o poză de paşaport sau de pe profilul de Facebook, folosită ca reper.

Evident, şi camera video are limitele ei. Poate scana doar chipurile care sunt la o anumită distanţă faţă de cameră şi au o dimensiune de cel puţin 40×40 de pixeli.

Camera înregistrează şi scanează feţele oamenilor în timp ce înregistrează, procesul fiind instantaneu. Apoi, sunt căutate anumite repere biometrice, fiind reţinute doar acele aspecte unice care diferenţiază o persoană de alta. Practic, dacă Poliţia va dori să identifice un suspect pe viitor, într-un aeroport aglomerat sau pe un stadion, va introduce chipul său în baza de date şi va începe filmarea cu camera Hitachi.

„Credem că tehnologia este potrivită pentru sistemele de supraveghere de mari dimensiuni, cum ar fi căile ferate, companiile de electricitate sau magazinele mari”, au declarat japonezii. Sursa : adevarul.ro

Potrivit „The Daily Mail”, sistemul ar putea fi lansat pe piaţă anul viitor.

“Ochiul” din Utah te va urmări din 2013: NSA va construi cel mai mare centru de spionaj al SUA

Guvernul SUA investeşte 2 mld. dolari pentru construcţia celui mai mare centru de spionaj al ţării în micul oraş Bluffdale din statul Utah. Aflat în proprietatea Agenţiei de Securitate Naţională a Statelor Unite (NSA), Utah Data Center va avea misiunea de a intercepta, descifra, analiza şi stoca informaţii din întreaga lume prin intermediul sateliţilor şi vastelor reţele de comunicaţii naţionale şi internaţionale, scrie revista The Wired.

La mai puţin de 2 kilometri de Bluffdale, localitatea care găzduieşte una dintre cele mai mari comunităţi de mormoni din lume, se va ridica un complex de clădiri de cinci ori mai mare decât Capitoliul SUA, sediul legislativului american. “Mamutul” construit de NSA va fi umplut cu servere, experţi în spionaj informatic şi gardieni înarmaţi. Sub acoperiţul său, agenţii NSA vor captura, stoca, descifra şi analiza vaste cantităţi de informaţii şi imagini din întreaga lume provenite din emailuri private, apeluri telefonice, căutări online, fotografii din satelit, tichete de parcare, localizare prin GPS, tranzacţii electronice, etc.

Utah Data Center “va fi mai mult decât un simplu centru de date”, potrivit unui oficial american care a preferat să rămână sub anonimat. El reprezintă de fapt o reluare a programului TIA (Total Information Awareness) iniţiat de Administraţia Bush, prin care s-a urmărit adunarea tuturor informaţiilor posibile despre oameni (numărul de telefon, adresa, tranzacţiile electronice, istoricul angajaţilor şi al angajatorilor, etc.) şi care a fost respins în 2003 de Congres pe motivul că atenta la dreptul la intimitate al americanilor.

Centrul va găzdui numeroşi experţi în decriptarea codurilor, o activitate crucială pentru descifrarea informaţiilor financiare, tranzacţiilor bursiere şi comerciale, secretelor militare şi diplomatice, documentelor oficiale şi mesajelor confidenţiale care vor fi stocate cu precădere de serverele din Utah.

“Fiecare om va reprezenta o potenţială ţintă pentru noul centru de date deoarece oricine poate deţine informaţii importante”, apreciază oficialul american.

În septembrie 2013, termenul de finalizare al centrului de date, NSA va putea înmagazina la baza din Utah zeci de yottabiţi de date (1 yottabit = 100.000.000.000.000.000.000.000 biţi). Prin comparaţie, analiştii Cisco estimează că traficul total pe internet va ajunge în 2015 la 966 de exabiţi pe an (1 milion de exabiţi = 1 yottabit), iar fostul CEO al Google Eric Schmidt a apreciat că ştiinţa omenirii de la începuturi şi până în anul 2003 poate fi înmagazinată în 5 exabiţi de informaţie electronică.

Folosind alt termen de comparaţie, fiecare yottabit de informaţie stocat de centrul de Utah va reprezenta echivalentul a 500.000.000.000.000.000.000 pagini de text.

Datele stocate în Bulffdale vor fi însă mult mai vaste decât cele aflate la dispoziţia utilizatorilor de internet. NSA este interesată de aşa-numitul “web invizibil”, respectiv datele care nu pot fi accesate de publicul larg. “Internetul invizibil” cuprinde în special documente secrete, comunicaţii protejate prin parole şi secrete militare.

Centrul de la Utah va fi alimentat zilnic cu informaţii transmise prin mai multe canale şi care vor proveni atât de la specialiştii NSA, cât şi de la alte instituţii, precum Casa Albă, Pentagon sau CIA.

Agenţia de Securitate Naţională (NSA) este o agenţie guvernamentală a SUA, fondată de preşedintele Harry Truman în 1952, cu scopul de a proteja comunicaţiile guvernamentale americane şi de a intercepta comunicaţiile puterilor străine. După Atacurile de la 11 septembrie 2001 şi tentativele de atentate cu bombă de la Detroit în 2009 şi New York în 2010, agenţia a căpătat un rol tot mai însemnat în protejarea securităţii SUA şi a devenit una din cele mai mari agenţii de spionaj din lume. Sursa : zf.ro

Cum se explica ATENTATELE TERORISTE ALE SOCIOPATILOR (“lupii singuratici”) intr-o era a SUPRAVEGHERII si a SERVICIILOR SECRETE?

Dezmorsarea bombelor de ură cu explozie întârziată

Vărsările de sânge ale asasinului de la Toulouse, crescut de propria sa mamă în cultul urii faţă de democraţie, faţă de evrei şi faţă de creştini n-ar fi trebuit să fie atât de suprinzătoare precum au fost… Cel puţin 300 de gloanţe s-au tras în operaţiunea care a dus la uciderea teroristului islamist de la Toulouse. Înainte de a muri, teroristul a recunoscut în faţa oficialităţilor că este un membru al reţelei islamiste al Quaida. În numele ei a ucis 7 oameni, între care şi trei copii evrei.

Întreaga afacere ridică numeroase întrebări nu doar cu privire la eficacitatea poliţiei şi serviciilor secrete franceze, ci şi probleme de ordin juridic, moral şi politic, ce trebuie lămurite urgent. Lista întrebărilor e lungă şi poate începe bunăoară chiar cu operaţiunea care a dus la uciderea lui Mohamed Merah, ucigaşul terorist de la Toulouse. De ce n-a putut fi el capturat viu? De ce a durat atât de mult înainte ca poliţia să acţioneze, deşi se afla de mult în colimatorul serviciilor secrete?

Cum de şi-a adunat el un arsenal întreg sub ochii agenţilor secreţi, fără ca responsabilii să intervină?

Radicalizarea islamistă, în închisoare, a francezului de origine algeriană, care trecuse prin faze de instrucţie în Afganistan şi Pakistan era cunoscută de mult.

Se ştia de opţiunile sale salafiste, jihadiste, ca şi de orientarea fundamentalist-islamică similară a mamei sale şi a fratelui său.Numele asasinului de la Toulouse se afla pe o listă americană de indivizi suspecţi de terorism lipsiţi, ca atare, de dreptul de a primi o viză de intrare în SUA.

E vorba de o listă globală, a unei instituţii intitulate „Terrorist Screening Center”, care lucrează cu informaţii furnizate de FBI. Lista conţine circa 4.000 de nume de persoane pe care oficialităţile americane le consideră capabile să provoace prăbuşirea unui avion de pasageri.

Şi autorităţile americane şi cele franceze ştiau de călătoria în Afganistan, mai precis de la graniţa afgano-pakistaneză, la antrenamente militare ale extremiştilor islamici, efectuată de Mohamed Merah în 2010.

O mamă înaintase acum circa doi ani, în două rânduri, plângeri împotriva teroristului de la Tolouse, pentru că-i supusese fiul, un adolescent în vârstă de 15 ani, unui bombardament propagandistic islamist, prin intermediul unor filme video de o barbarie indescriptibilă.

În aceste condiţii se pune întrebarea de ce autorităţile franceze, de ce poliţia şi serviciile secrete n-au intrat în acţiune astfel încât să evite băile de sânge de la Tolouse? În acest oraş din sudul Franţei şi în împrejurimi, şi-au pierdut viaţa din cauza acestui terorist islamist iniţial trei paraşutişti francezi, din care doi arabi, musulmani din Maghreb, şi unul de culoare, precum şi, ulterior, 4 evrei, între care trei copii mici şi un dascăl, tatăl a două dintre victime.

Că, după aceste crime, poliţia a reuşit în fine să identifice o adresă IP şi să-l izoleze pe ucigaş, împiedicând comiterea altor asasinate, de bună-seamă plănuite, e, în mod cert, un motiv de satisfacţie.

Se pune însă întrebarea dacă autorităţile n-au ignorat în mod vinovat avertismentele existente? N-ar fi putut acţiona ele mai din timp şi mai eficient? Iar Europa occidentală nu se poate apăra ceva mai bine de faptele izvorâte din ura oarbă a unor fanatici scufundaţi în ideologia terorismului islamist, cu vrăjmăşia sa ireductibilă împotriva democraţiei, a statului laic şi de drept şi a evreilor?

După baia de sânge comisă la Tolouse, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi principalul său challenger, socialistul Francois Hollande au căzut de acord, în mod salutar, să-şi întrerupă campania electorală. Spre deosebire de reprezentanţii extremei stângi, candidata extremei drepte, Marine Le Pen a demonstrat mai multă abilitate, raliindu-se şi ea acestui moratoriu, încheiat joi după-amiază. Dar Le Pen a încercat din capul locului să tragă spuza pe turta ei, afirmând că Franţa ar fi subestimat pericolul fundamentalist.

E foarte posibil ca acest discurs să nu rămână fără efect asupra scenei politice franceze, dacă partidele de centru-dreapta şi de centru-stânga permit extremei-drepte să preia acest subiect şi să-l transforme în trambulină propagandistică. Pe moment e clar că atitudinea de om de stat responsabil, adoptată de liderul de la Elysee după masacrul de la Toulouse va favoriza substanţial, o vreme cel puţin, campania electorală a preşedintelui Sarkozy.

Dacă asasinul n-ar fi fost islamist, ci extremist de dreapta, ar fi profitat în schimb stânga. Care va încerca totuşi să combată candidatura preşedintelui amintind de problemele de integrare nerezolvate de Sarkozy în suburbiile marilor oraşe franceze, în epoca în care a fost ministru de interne. Dincolo de efectele politice imediate, potenţial majore, dată fiind importanţa Franţei, ale crimelor de la Tolouse, se pune problema unei noi ajustări a serviciilor secrete şi a legislaţiei europene, astfel încât autorităţile să facă faţă mai eficient teroriştilor islamişti izolaţi.

În chestiune e problema capturării – întotdeauna dificile, într-un stat de drept – a aşa-numiţilor “lupi singuratici”, terorişti fanatizaţi care nu-şi comit crimele în grup.

În reacţie la seria de atentate de la Toulouse, coordonatorul luptei antiteroriste a UE, Gilles de Kerchove, a propus stocarea datelor pasagerilor societăţilor aeriene ca în SUA. În acest fel, poliţiile naţionale i-ar putea urmări mai lesne pe indivizii care se instruiesc în taberele teroriste din străinătate.

Un astfel de registru pe model american ar fi cu siguranţă extrem de util. Imperativ e însă, totodată, ca autorităţilor europene să li se pună la dispoziţie şi legislaţia care să le îndrituiască să intre în acţiune împotriva „lupilor singuratici”, înainte ca aceste bombe de ură cu explozie întârziată să ajungă să fie detonate. (Petre M. Iancu - dw.de)

Continuarea  razbointrucuvant.ro

Directorul CIA: oamenii pot fi supravegheaţi chiar şi prin intermediul televizorului, al frigiderului şi al cuptorului!

- Nu ne-am aştepta ca o activitate inofensivă cum ar fi descărcarea unui film de pe Internet şi transferul său pe o plasmă, pentru a fi vizionat într-o duminică după-amiază, sau deschiderea radioului în maşină să activeze vreun sistem de supraveghere. Totuşi, ne avertizează Daily Mail, aceste două mişcări simple pot transmite date exacte despre ceea ce facem la un momoent dat şi unde ne aflăm.

„Spionii” nu vor mai trebui să se infilltreze cu discreţie prin case pentru a instala disozitive de supraveghere – e suficientă valorificarea conexiunilor între dispozitivele controlate de aplicaţii pe care le folosim în fiecare zi, afirmă directorul CIA, David Petraeus (foto jos).

CIA susţine că are resursele necesare pentru a „citi” aceste dispozitive prin intermediul Internetului, şi poate chiar prin intermediul undelor radio. De altfel, toate dispozitivele electronice cu care ne-am obişnuit – de la telecomandă la ceasul electronic de ultimă generaţie – pot fi acum controlate prin aplicaţii.

ARM, o companie producătoare de cipuri, a scos recent pe piaţă un cip de mică putere, care poate fi utilizat pentru aproape orice dispozitiv din casă – de la un figider sau cuptor la soneria de la uşă – acestea putând fi controlate prin conexiunea la Internet.

Totuşi, informaţiile cumulate de la gadget-uri conectate „vor putea fi citite cu foarte mare uşurinţă şi chiar controlate de la distanţă”, avertizează directorului CIA într-o analiză realizată pe blogul Danger Room al publicaţiei Wired.

Petraeus spune că toate aceste gadgeturi conectate la web au revoluţionat arta spionajului, permiţând monitorizarea indivizilor aproape automat.

Acesta afirmă că noile tehnologii au revoluţionat domeniul monitorizării indivizilor  – „în special pentru efectul lor asupra traficului clandestin”. Elementele de interes vor fi amplasate, identificate, monitorizate şi controlate de la distanţă prin tehnologii avansate, cum ar fi radio-frecvenţele de identificare, reţelele de senzori, serverele  încorporate – toate conectate la un Internet de ultimă generaţie, folosind tehnici de mare putere, diversificate şi eficiente din punct de vedere al costului.

Petraeus a vorbit şi despre capitalul de risc care derivă din tendinţa de a instala procesoare pentru conexiuni la Internet tuturor dispozitivelor de care ne înconjurăm, inclusiv unora „neutre” cum ar fi frigiderele, cuptoarele şi sistemele de iluminat.

Declaraţia acesta este relevantă mai ales în contextul în care, în această săptămână, una dintre cele mai mari companii producătoare de cipuri, ARM, a prezentat clienţilor săi un nou procesor.

Cipurile scoase pe piaţă sunt mai mici, mai ieftine şi cu un nivel mai redus de consum decât procesoarele anterioare, fiind concepute pentru a ataşa conexiune la Internet aproape oricărui aparat electric, înaintând conceptul de “Internet al  obiectelor”.

Analiştii care încearcă să întrevadă consecinţele viitoare ale acestor tehnologii cred că, într-o zi, toate aceste dispozitive conectate la Internet vor ajunge să transmită date exacte despre locaţia noastră şi activităţile în care suntem implicaţi, date care vor fi arhivate şi stocate pe termen lung.

Grupurile de apărare a confidenţialităţii, între care Electronic Frontier Foundation, au avertizat că informaţiile personale vor ajunge să fie folosite în mod abuziv şi că, prin multiplicarea dispozitivelor conectate la Internet, posibilităţile de supraveghere a indivizilor se vor mări exponenţial, fără ca utilizatorii să aibă dreptul de control sau de apărare în faţa acestor metode intruzive. Sursa : financiarul.ro

BIGGER BROTHER: O țară din Europa se pregătește să-și spioneze locuitorii la modul TOTAL

Este vorba despre Marea Britanie, care se pregătește să-și întețească acțiunile de supraveghere a populației, punând la punct sisteme care să permită accesul la e-mailuri personale și informații de pe site-uri de socializare.

Marea Britanie este deja unul din statele cu cele mai bine puse la punct sisteme de “securitate” din lume, având peste 2 milioane de camere video de supraveghere în spațiul public. Guvernul de la Londra dorește totuși să aibă acces și dincolo de acest spațiu public. Legea care va permite supravegherea totală mai are nevoie doar de votul parlamentului pentru a putea intra în vigoare. Sursa : capital.ro

SUA. Proiect pentru protecţia datelor personale pe Internet

Guvernul american a dezvăluit un proiect de protecţie a datelor personale pe internet, anunţând că a obţinut acordul giganţilor din acest sector de a respecta anonimatul utilizatorilor de net.

De la 1 martie, Google va schimba politica de securitate a utilizatorilor săi, urmând să păstreze şi să folosească datele personale ale acestora.

Proiectul de ‘cartă pentru protecţia datelor consumatorilor’, prezentat de administraţia preşedintelui Barack Obama, enunţă o serie de drepturi fundamentale ale internauţilor şi este realizat după modelul ‘Bill of Rights’, carta drepturilor şi libertăţilor, pilon al Constituţiei SUA, transmite Agerpres. Între drepturile consumatorilor de internet se numără îndeosebi cel de a exercita un control asupra datelor personale colectate şi apoi folosite pe internet, respectarea ‘contextului’ în care au fost obţinute aceste date şi garantarea securităţii datelor.

Internauţii vor avea acces la datele lor şi le vor putea corecta, dacă este cazul, iar volumul de date personale va trebui să se supună unei ‘limite rezonabile’, a precizat într-un comunicat Casa Albă.

Preşedintele Obama a apreciat la rândul său într-un comunicat că noua cartă va permite stabilirea unor ‘reguli prin care datele personale ale consumatorilor americani de internet să se afle în siguranţă’, subliniind că ‘încrederea este fundamentală pentru creşterea economiei digitale’.

În acelaşi timp, potrivit Casei Albe, ‘marile societăţi de internet şi de publicitate on-line s-au angajat să acţioneze pentru a integra tehnologia anonimatului în majoritatea sistemelor de navigare pe internet, astfel ca utilizatorii să poată controla felul în care sunt urmăriţi on-line’. Este vorba inclusiv de giganţi cum sunt Google, Yahoo, Microsoft şi AOL, iar respectarea acestui angajament va fi controlat de agenţia federală însărcinată cu protecţia consumatorului, Federal Trade Commission.

De asemenea, o asociaţie a procurorilor americani a făcut miercuri apel la gigantul de internet Google să oprească proiectele de modificare a condiţiilor sale privind confidenţialitatea. National Association of Attorneys General (Asociaţia Naţională a Procurorilui) i-a scris directorului general al Google, Larry Page, pentru a-i transmite că noua politică ‘pare a invada viaţa privată a consumatorilor’ prin faptul că permite schimbul de informaţii între diferite servicii altădată separate, precum mesageria Gmail sau reţeaua socială Google+. Google a explicat la sfârşitul lui ianuarie că noile reguli vor fi ‘mai simple şi mai uşor de înţeles’ decât cele aflate în prezent în vigoare şi că vor conduce ‘la o utilizare integrată şi uşoară ce va permite mai multe schimburi de informaţii între produsele pentru care utilizatorii au cont Google‘.

Sursa :ziuaveche.ro

Planul Google de dominare a Internetului – VIDEO

-  Actul de distrugere a neutralităţii Internetului, semnat cu Verizon, este doar începutul planului Google de a pune capăt Internetului deschis şi liber, ca parte a agendei de a obţine controlul absolut asupra Net-ului, şi a elimina site-urile media independente de jurnalism, radio şi televiziune, susţine Alex Jones, gazda emisiunii de radio “The Alex Jones Show” (difuzată în eter de Genesis Communication Network)

Acordul dintre Google şi Verizon, pentru a accelera doar un anumit tip de conţinut pe Internet, deschide uşa către sterilizarea completă a Web-ului ca forţă de schimbare politică. Sub planul de preluare al Google, Internetul va începe să semene cablului TV, vocile independente fiind oprite, iar întregul internet va fi cumpărat de către corporaţiile media transnaţionale.

Oamenii care vor dori să aibă un simplu blog, vor fi taxaţi peste posibilităţile lor de a plăti, iar posturile radio şi TV online vor înceta să mai existe, toate fiind înghiţite de corporaţiile transnaţionale.  Adevărata neutralitate a internetului, înseamnă că media independentă care oferă conţinut real, filtrând şi demascând minciunile mass-mediei oficiale, poate să concureze cu giganţi ca ABC, CBS şi CNN. Sursa :financiarul.ro

Pactul Google-Verizon o să schimbe asta, şi va elimina orice există în afara mass-mediei oficiale, susţine Alex Jones:

Protestul împotriva cenzurii pe Internet: “Imaginaţi-vă o lume fără informaţii gratuite!”

- 18 ianuarie a fost ziua în care Wikipedia a fost închisă şi peste 100 de milioane de oameni s-au chinuit să răspundă la multitudinea de întrebări dificile despre modul în care se distribuie informaţiile pe Internet. Întreruperea activităţii celei mai mari enciclopedii online din întreaga lume a reprezentat o formă de protest împotriva planurilor Congresului SUA de a implementa legi draconice privind controlul Internetului şi combaterea pirateriei.

În mod normal, siteul în limba engleză Wikipedia are de a face cu 100-150 de milioane de cereri de pagini pe zi. Însă, ieri (18 ianuarie 2012), milioane de persoane care vroiau să ştie totul, de la înălţimea muntelui Kilimanjaro şi până la data naşterii lui Charles Dickens, au fost întâmpinate cu un mesaj ce începea cu fraza: „Imaginaţi-vă o lume fără informaţii gratuite”.

Ca urmare a întreruperii activităţii timp de 24 de ore, siteul a început să funcţioneze din nou azi dimineaţă, la ora 5.

Wikipedia, Google şi mulţi alţii, inclusiv eBay, Facebook şi Twitter, contestă Legea “Opriţi Pirateria Online” şi Legea “Protejaţi Proprietatea Intelectuală”, care sunt realizate prin intermediul Congresului SUA.

Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg a scris că susţine protestul şi a descris Internetul ca fiind „cel mai puternic instrument pe care îl avem pentru crearea unei lumi deschise şi conectate”.

Acesta a scris pe profilul său Facebook că el şi compania sa sunt împotriva legii privind cenzura, şi i-a îndemnat pe americani să facă presiuni asupra congresmanilor în legătură cu această problemă. Măsurile sunt proiectate pentru a opri piratarea de filme, muzica, programele Tv şi eCărţi gratuite în mediul online.

Totuşi, criticii susţin că cei care au realizat această lege merg mult prea departe şi că, de fapt, se încearcă instituirea unor reguli de control şi cenzură a Internetului.

Un număr estimativ de 7.000 de siteuri mici s-au alăturat protestului.

Google a susţinut protestul cu un banner negru simbolic, aşezat peste logo, pe pagina de start din SUA, deşi serviciile sale de căutare erau încă disponibile.

De fapt, întreruperea activităţii Wikipedia nu a fost chiar totală, din moment ce aveai posibilitatea să accesezi paginile Wikipedia folosind telefoane inteligente, precum iPhone sau Blackberry, iar experţii informatici au postat detalii simple despre modul în care se poate ocoli această „pană de curent” a siteului.

Wikipedia, care este un site fără profit şi cuprinde cea mai mare enciclopedie din lume, cu 20 de milioane de pagini, insistă că protestul său a fost realizat din dorinţa de a proteja liberatatea de exprimare pe Internet.

Protestul a fost condus de către fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales, care locuieşte în Londra, alături de logodnica sa Kate Garvey, fost consilier al lui Tony Blair.

Congresmanul american Lamar Smith, care este preşedintele Comitetului Casei Judiciare şi iniţiator al legilor, a acuzat protestatarii de interpretarea greşită a măsurilor anti-piraterie ale legii sale. (Sursa: Daily Mail)

Au existat şi în România siteuri care s-au alăturat protestului, Dexonline.ro oferind şi o serie de explicaţii:

“Ce sunt PIPA şi SOPA

PIPA sau PROTECT IP (Actul pentru Prevenirea Pericolelor Online Reale la adresa Creativităţii Economice şi a Furtului Proprietăţii Intelectuale) este un proiect de lege propus în Senatul Statelor Unite Ale Americii care ar da guvernului SUA şi deţinătorilor de drepturi de autor puteri fără precedent asupra site-urilor bănuite că încalcă aceste drepturi, inclusiv asupra site-urilor aflate în afara SUA.

Votul pentru aprobarea PIPA se va desfăşura pe 24 ianuarie 2012.

SOPA (Actul pentru Stoparea Pirateriei Online) este o versiune similară a legii propusă în Camera Reprezentanţilor din SUA.

Pe 15 ianuarie 2012, audierile privind SOPA au fost amânate până la „ajungerea la un consens” cu privire la ce se doreşte de la o astfel de lege.

Aceste legi îşi propun să oprească încălcarea online a drepturilor de autor, dar în forma lor curentă ele vor îngrădi exprimarea liberă pe Internet, vor îngreuna inovaţia tehnologică şi vor deschide breşe grave de securitate.

PIPA şi SOPA prevăd mijloace multiple prin care site-urile suspectate de încălcarea drepturilor de autor pot fi oprite:

•     Obligarea furnizorului de internet să înceteze găzduirea site-ului;
•     Obligarea motoarelor de căutare (Google şi celelalte) să ascundă referinţele către site din paginile de rezultate;
•     Obligarea serviciilor de plată, cum ar fi Google AdSense şi PayPal, să înceteze plăţile către site;
•     Revocarea înregistrărilor DNS. Astfel, atunci când cineva tastează adresa site-ului, browserul nu va mai şti adresa numerică corespunzătoare pentru a se putea conecta la site.

Toate aceste măsuri ar face mai mult rău decât bine, pentru că ar duce la crearea de pieţe negre pentru găzduire, servicii de plată şi DNS. De exemplu, inevitabil ar apărea servere DNS care ar promite utilizatorilor acces la întregul Internet, nu doar la cel cenzurat. Dar aceste site-uri, din nepricepere sau cu bună ştiinţă, ar deschide porţi spre site-uri cu software maliţios care ar infecta calculatoarele care le accesează.

Site-urile sociale (de exemplu, Facebook sau YouTube) ar fi obligate să supravegheze activităţile utilizatorilor lor. În prezent, site-urile beneficiază de un refugiu (safe harbor) prin care ele nu sunt responsabile de documentele încărcate de utilizatorii lor (muzică, filme, fotografii).

Site-urile trebuie doar să ofere o metodă prin care deţinătorii de copyright să poată identifica şi şterge documentele care încalcă drepturile de autor. Dar dacă PIPA şi SOPA ar trece, clauza de refugiu ar fi desfiinţată. Într-un scenariu extrem, Facebook ar putea fi închis imediat ce unul dintre utilizatori încarcă o fotografie asupra căreia nu deţine drepturile.

Chiar şi o singură legătură (link) către un site găsit vinovat este un motiv suficient pentru închiderea site-ului şi acţionarea în judecată a deţinătorului.

Dacă un utilizator încarcă pe un site un clip cu căţelul său, iar în fundal se aude la televizor un cântec acoperit de drepturi de autor, întregul clip încalcă aceste drepturi şi va fi şters de pe site. Utilizatorul poate fi, într-un caz extrem, trimis la închisoare.

Toate aceste lucruri se pot întâmpla fără un proces la tribunal şi fără dreptul la apărare. Un mandat de la un judecător este suficient pentru a impune toate măsurile necesare pentru închiderea unui site.
Propagandă

Proiectele de lege sunt susţinute de deţinătorii de copyright, în special de trusturile de distribuţie a filmelor şi muzicii din SUA. Din interese financiare, ele trec peste avertismentele armatelor de experţi în securitate cu privire la breşele de securitate pe care aceste legi le-ar deschide. Aceste proiecte solicită, fără niciun aviz tehnic, reconstruirea din temelii a unor mecanisme esenţiale ale Internetului, cum ar fi serviciul DNS.

O lege care îi incriminează pe  58% din cetăţenii unei ţări este o lege care a pierdut contactul cu pulsul societăţii.

De ce am aderat la această grevă

La prima vedere, decizia noastră de a incomoda serios accesul utilizatorilor noştri este exagerată. La urma urmei, este vorba despre o lege dată în altă ţară. Chiar dacă utilizatorii noştri ar dori să se implice, ei nu au niciun cuvânt de spus în procesul legislativ al SUA, nu?

Nu chiar. Dacă PIPA şi SOPA trec, ne putem aştepta la presiuni din partea concernelor de media din SUA pentru adoptarea de legi similare şi în Uniunea Europeană. Dacă vreodată va veni momentul ca şi dumneavoastră să vă implicaţi pentru prevenirea unei catastrofe similare în Europa, dorim să vă ajutăm să fiţi pregătiţi şi informaţi. Vă încurajăm să înţelegeţi ramificaţiile unei astfel de legi şi să observaţi cum protestează o naţiune care preţuieşte şi militează pentru libertăţile civile.

Având în vedere că 99,5% dintre utilizatorii noştri se situează în afara jurisdicţiei SUA, am ales să nu închidem complet site-ul şi am optat pentru varianta mai puţin drastică de a publica un mesaj de protest pe fiecare pagină”. Sursa: financiarul.ro

Facebook, Yahoo si Twitter spioneza tot ce vorbim. Retelele de socializare stau cu ochii pe noi

 

Într-un reportaj exclusiv al celor de la USA Today, directorul de inginerie, Arturo Bejar, purtatorii de cuvânt, Andrew Noyes şi Barry Schnitt, dar şi managerul  în inginerie Gregg Stefancik de la Facebook au dezvăluit practicile pe care le folosesc pentru a te urmari. Mai mult, retelele de socializare Facebook şi Twitter sunt folosite ca instrumente de spionaj de CIA.

Cookie-uri diferite pentru oameni diferiţi. Există un sistem de urmărire distinct în funcţie de activitatea fiecăruia – cei care au cont şi sunt online, cei care au cont şi sunt offline şi cei care nu au cont deloc. Dacă vă înregistraţi pentru un cont pe această reţea de socializare vei avea un session cookie şi un browser cookie. Dacă nu eşti înregistrat, vei avea doar un browser cookie. Reţine! Totul începe cu prima vizita pe site-ul celor de la Facebook, scrie Digital Trends, citat de money.ro.

Atenţie la third-party sites.  Ori de câte ori intri pe un site terţ – third-party site, care are un plugin pentru Facebook ( butoane precum Share şi Like) cookie-ul alertează Facebook asupra orei la care ai accesat site-ul, a adresei pe care te afli, dar şi asupra caracteristicilor unice precum adresa IP, rezolutia ecranului, sistemul de operare, dar şi versiunea browser-ului folosit. Facebook ştie tot ce accesezi timp de 90 de zile. După această perioadă începe procesul de eliminare a datelor vechi şi de reţinere a activităţilor noi.

Facebook te poate urmări când eşti offline, dar nu o face. Potrivit directorului de inginerie, Arturo Bejar, Facebook are capacitatea de a-ti urmări paşii făcuţi pe internet chiar şi atunci când nu eşti online, însă nu o face.

Nu doar Facebook te urmăreşte. Dacă vă închipuiţi că doar Facebook face acest lucru, atunci ar trebui să ştiţi că la practici asemănătoare recurg şi cei de la Google, Microsoft şi Yahoo.

Cum justifica Facebook această acţiune

Potrivit oficialilor care au participat la interviu, Facebook inregistrează aceste date doar pentru a-şi îmbunătăţi elementele de securitate şi plugin-urile.

E cunoscut faptul ca sute de milioane de pâmânteni sunt dependenţi de Facebook. Printre ei şi vreo 2 milioane de români.

Foarte mulţi utilizatori şi-au postat benevol datele adevărate. Orice serviciu de informaţii ar fi cheltuit sume enorme pentru a le afla. Poate că au şi investit câte ceva în reţeaua fondată de Mark Zuckerberg.

Retelele de socializare Facebook şi Twitter sunt folosite ca instrumente de spionaj de CIA

Circa două treimi din informaţiile transmise la Washington de către CIA provin de pe reţelele de socializare Facebook şi Twitter. Agenţii speciali analizează zilnic câte cinci milioane de mesaje individuale, pentru a monitoriza starea opiniei publice, dar şi posibilele ameninţări teroriste.

Conform directorului serviciul CIA însărcinat cu analiza datelor, Open Source Center (OSC), Doug Naquin, CIA analizează informaţiile publicate de utilizatorii reţelelor sociale Twitter şi Facebook, informează The Associated Press, citat de adevarul.ro.

“O echipă de «librari răzbunători» are responsabilitatea de a analiza media şi celelalte reţele care permit oamenilor să primească şi să trimită mesaje în jurul lumii”, a declarat Doug Naquin, directorul OSC.

 

Reţelele de socializare precum Facebook şi Twitter, televiziunile de ştiri şi radiourile locale oferă pulsul stării de spirit a naţiunii, dar şi poziţia opiniei publice, aproape în timp real.

Specialiştii OSC analizează însă şi informaţii privind posibile atacuri teroriste, precum şi date despre cele întâmplate în alte colţuri ale lumii. De exemplu, OSC a avertizat în legătură cu căderea iminentă a regimului lui Hosni Mubarak în Egipt. Centrul îi transmite zilnic rapoarte preşedintelui american Barack Obama. Sursa : AGENTIA.ORG

Proiectul noii legi “BIG BROTHER” depus la Parlament. Dacă este adoptată, vor fi monitorizate legal TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE şi MAILURILE

Proiectul legii “Big Brother” privind reţinerea datelor de trafic de către operatorii de telefonie mobilă a fost depus la Parlament la începutul lunii noiembrie de ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme şi deputatul PDL, Adrian Bădulescu – fost ofiţer SRI.

Controversata lege “Big Brother” care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze timp de şase luni toate apelurile şi mailurile a fost adoptată pentru prima dată de Parlament în 2008. Judecătorii Curţii Constituţionale au declarat-o neconstituţională în 2009, deoarece “afectează exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale – drept la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare. “

Proiectul actual reia în mare parte prevederile din 2008, dar ministrul Conunicaţiilor susţine că a încercat să elimine prevederile neconstituţionale. El a adăugat că dacă nu se adoptă această lege România va fi penalizată de către Uniunea Europeană, fiind deja declanşată procedura de infringement. Ministrul a apelat la calea parlamentară, deşi la Ministerul Comunicaţiilor este în lucru un proiect similar, care a fost criticat însă de mai multe ONG-uri.

Pe lângă cerinţele partenerilor europeni, iniţiatorii susţin că deţinerea acestor informaţii de către autorităţi le va ajuta în vederea prevenirii, cercetării, descoperirii şi urmării penale a infracţiunilor şi, în special, a criminalităţii organizate.

“Dorim să subliniem faptul că necesitatea acestei legi derivă şi în contextul recentelor atacuri teroriste care au avut loc în Norvegia în luna iulie a acestui an, impunându-se astfel măsuri pentru combaterea recrudescenţei acestui fenomen”, explică în expunerea de motive deputaţii PDL Valerian Vreme şi Adrian Bădulescu.

Ce informaţii se vor stoca timp de şase luni

Dacă legea va fi adoptată de Parlament în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă se vor reţine timp de şase luni numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărului celui spre care a fost redirecţionat apelul, dar şi numele acestora. În cazul serviciilor de Internet – poştă electronică şi telefonie, se va identifica utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit. Astfel, pentru toate comunicările prin telefon sau internet se vor reţine data, ora iniţierii şi încheierii comunicării, ora conectării şi deconectării de la Internet, adresa de IP, furnizorul de Internet.

“În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea şi reţinerea conţinutului comunicării sau a informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, în aceste cazuri fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală şi cele din legile speciale în materie”, se arată în proiectul de lege depus de deputaţii PDL.

După şase luni toate aceste date vor trebuie distruse ireversibil.

Bădulescu: “Mecanismul funcţionează şi în prezent, trebuie adus în legalitate”

“Oamenii nu trebuie să se aştepte la nimic în plus. Acest mecanism funcţionează şi în prezent numai că el trebuie adus în legalitate. Este vorba doar despre reţinerea datelor de trafic, asta însemnând numerele de telefon ale celor care apelează şi ale celor primesc şi intervalul cât a durat convorbirea pentru o perioadă de şase luni de zile pentru ca ele în cazul unor infracţiuni să poată servi urmării penale. Deci oamenii nu vor fi afectaţi sub nicio formă. S-au purtat discuţii şi cu societatea civilă şi cu partea de justiţie, am încercat să eliminăm toate elementele de neconstituţionalitate. În momentul de faţă nu avem un control asupra operatorilor, ei pot reţine sau nu datele de trafic. Partea procedurală, ceea ce înseamnă folosirea acestor date în unele procese penale nu poate fi utilizată atâta timp cât ele nu sunt reţinute legal”, a declarat pentru gândul Adrian Bădulescu. Fost ofiţer SRI în perioada 1992 – 2002, deputatul PDL susţine că această experienţă nu l-a ajutat în redactarea acestui proiect de lege.

El a menţionat că dacă acest proiect de lege nu va fi adoptat în două luni, România va fi penalizată şi va trebui să plătească 50.000 de euro pe zi. “Această directivă se aplică în toate statele UE cu excepţia Germaniei. Germania şi România nu o au la această dată, iar Suedia este în procedură de infringement, ea a fost judecată şi plăteşte la ora aceasta 50.000 de euro pe zi pentru că nu au transpus această directivă în practică”, a subliniat Bădulescu.

Deputatul PDL recunoaşte însă că iniţiativa legislativă se află în contradicţie cu deciziile Curţii Constituţionale. “În lege apare că va fi reţinut şi numărul destinatarului şi al celui care apelează. Suntem puţin în contradicţie în sensul că directiva europeană prevede acest lucru, deţinerea celor două numer, iar Curtea Constituţională a spus că ar trebui reţinut numai numărul celui care a apelat”, a dezvăluit iniţiatorul legii. Sursa : gandul.info

De la SUPRAVEGHERE la PREDICTIE si CONTROL

Pentru că România a trecut în acest an de la faza totalitarismului de discurs, proiectat în viitor, la implementarea dictaturii de facto, cred că este util să se revină la câteva teme de discuţie pe care mediul ortodox le-a întors, cu mai mult sau mai putin discernământ, pe toate feţele. Printre altele, s-a vorbit mult despre mijloacele de supraveghere ale populaţiei, prezentându-se ultimele inovaţii tehnologice ca fiind un pas în plus spre acea societate totalitară, care guvernează pe cale coercitivă fiecare aspect al vieţii noastre. Şi ele sunt într-adevăr mijloace tot mai intruzive prin care se colectează date din ce în ce mai intime despre noi şi despre apropiaţii noştri. Dar, mergând mai departe de discursul teoretic, al „ce se poate face cu..”, să vedem ce însemnă pentru România „supravegherea populaţiei”.

Orice informaţie stocată de stat, entităţi ale statului ori entităţi de drept privat care colaborează cu statul, reprezintă o supraveghere, în măsura în care cineva este interesat să prelucreze o astfel de informaţie. Datele astfel stocate pot fi folosite, în funcţie de împrejurări, atât în beneficiul cât şi în detrimentul cetăţenilor. De multe ori, în articolele care apar pe internet se face referire la sistemul informatic de supraveghere a populaţiei, ca entitate generică, atribuindu-i-se un număr semnificativ de atribuţii ori posibilităţi de intervenţie directă în viaţa noastră. În principiu, acest sistem este identificat ca fiind Sistemului Informatic National de Semnalari (participarea Romaniei la Sistemul de Informatii Schengen aici), Sistemul electronic naţional (aici), Infrastructutra comună de comunicaţii electronice ale statului (aici), viitorul SUNA şi DND (aici), baza de date DEPEABD, baza informatică de date a SRI ( fostul Centru de Informatică şi Documentare – înfiinţat prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 001050 din 25 mai 1977, care implementa un sistem computerizat de evidenţă a informaţiilor operative iniţiat de colonelul Pavel Costandache în anul 1972, deci acum 40 de ani), etc etc.

Este suficientă o căutare pe google după cuvintele sistemul informatic naţional, pentru a observa că în România, practic, nu a rămas nici o instituţie care să nu fi implementat o bază de date electronică, ceea ce e oarecum normal, dacă e să primim fără rezerme tezele determinismului tehnologic. De ce atunci, continuăm să ne întrebăm „ce se poate face” când toate aspectele existenţei noastre zilnice sunt documentate de sisteme informatice de evidenţă? Poate pentru că, în tratarea acestui subiect, aşteptăm să fim informaţi despre existenţa unui super computer, unei Fiare româneşti, care să aibă mijloace informaice de a reglementa/controla aspecte intime ale existenţei noastre.

Vă întreb însă, de ce ar dori cineva să vină pe nesimţite după o persoană care de abia se ţine pe picioare şi să-i pună piedică, când este foarte uşor să-l facă să credă că drumul său trece printr-un povârniş abrupt. Prin această cheie alegorică trebuie privit interesul conducătorilor noştri, cărora le sunt cu mult mai puţin importante acţiunile noastre zilnice decât prelucrarea lor la nivel statistic. Ceea ce evidenţa informatizată oferă însă, faţă de alte măsuri anacronice de evidenţă, este o prelucrare în detaliu a nişelor de populaţie după o sumă de criterii de foarte mare interes. Astfel, pe cale de interpretare, pot fi dezvoltaţi algoritmi de predicţie sociologică, prin care se pot determina linii de conduită detaliate pentru indivizi dar şi pentru grupurile sociale din care fac parte (familie, cerc restrâns/extins de prieteni, bloc de locuinţe în care avem reşedinţă, cartier, grup profesional restrâns/extins, persoane unite de aceleaşi interese, care au aceleaşi hobby-uri, aceleaşi preocupări, care au acelaşi tipar/program zilnic, et etc etc). Problema noastră nu mai e demult doar modul de supraveghere.

Zilnic sunt colectate despre noi mult mai multe informaţii decât pot fi procesate. Capacitatea tehnologică de care ne temem, nu se referă doar la modul în care acest sistem de colectare va interveni în viaţa fiecăruia, ci la un nivel superior de gestiune şi prelucrare a datelor statistice, în timp real, care să asigure predicţii detaliate privind reacţiile populaţiei la anumite măsuri/evenimente. Dar capacitatea tehnologică propriu zisă nu este folosită pentru aceste operaţiuni, ci strict pentru indexarea informaţiilor în dreptul fiecărui C.N.P. în parte. Necesitatea unui „supercomputer” este aşadar secundară. Efortul tehnologic se referă strict la asocierea tuturor informaţiilor disponibile despre un anumit subiect/individ, pornind de la localizare şi intercaţiunea cu alţi indivizi/entităţi publice, în acest sens orice efort de imaginaţie poate fi util: consumul de energie termică/electrică a domiciliului comun, cheltuieli curente, tipar zilnic, medicamente achiziţionate etc etc. Informaţia este păstrată de instituţiile/entităţile care o colectează, tot acestea o actualizează după protocoale interne şi este suficient să existe acces (chiar intermitent) la aceste baze de date. Ceea ce se realizează în zilele noastre sunt algoritmii sociologici care folosesc aceste informaţii colectate.

Ca să înţelegem la ce anume de referim ar trebui să ne imaginăm nişte formule matematice complexe, iar predicţia în sine este reprezentată de rezultatul calculului matematic. Resursele informatice pentru aceste calcule sunt nesemnificative (pentru stat), indiferent de numărul subiecţilor introduşi în calcul. Comparaţia ideală se referă la programul excel, care îşi ia anumite elemente din anumite căsuţe, urmând a realiza calculul şi a-l prezenta într-o altă căsuţă. Având algoritmul determinat, aceste calcule pot fi realizate pe orice P.C. personal, fiind în fapt un soi de fişier log, generat prin accesul la anumite informaţii care sunt stocate pe servere securizate. Drept urmare nu sunt necesare platforme informatice în genul celor prezentate în filme gen Minority Report, ceva care să ne ia ochii, ceva care să funcţioneze fără greşeală. Cei care au acces la baze de date ale statului român ştiu mai bine câte probleme sunt pentru fiecare organism în parte, ideea de bază fiind că sunt muuuult mai departe de ceea ce suntem noi condiţionaţi să aşteptăm să fie implementat pentru a considera că s-a definitivat supravegherea Big Brother. Ori nu e nevoie de aşa ceva, repet, informaţiile colectate de stat sau de terţi, la care există acces, sunt cu mult peste posibilităţile actuale de gestiune, interpretare şi predicţie a statului.

Instrumentul ideal de control pentru aceste formule sociologice este… chestionarul de recensământ 2011. Acesta va fi scanat iar, dacă îmi permiteţi, informaţia va fi prelucrată exact în modul în care sunt corectate lucrările de răspuns ale studenţilor care dau examene cu teste grilă şi ulterior asociate fiecărui C.N.P. în parte.

Supravegherea individului are la bază două principii: rutina şi excepţia de la rutină şi dihotomia informare/iniţiativă. Mijlocul de protecţie/eludare este internalizarea scopului şi externalizarea echivocului, însemnând că cineva se va comporta în aşa fel încât comportamentul său va putea fi interpretat în cât mai multe sensuri. „Autorităţile” însă sunt interesate ca acest echivoc al rutinei zilnice, lunare etc. să fie redus la maxim şi din acest motiv, este de aşteptat ca pe viitor, odată ce elaborarea din ce în ce mai specifică a formulelor de predicţie sociologică va coborî cu mai multă siguranţă spre individ, ca entitate ut singuli, cred că este de aşteptat ca recensăminte mai mult sau mai puţin „naţionale”, să se înmulţească şi mai mult de atât, chestionarele să fie din ce în ce mai intruzive/intime… (UTZU)

Sursa: gandeste.org    \ razbointrucuvant.ro

Tu ştiai că datele convorbirilor tale telefonice sunt înregistrate şi stocate

Toţi operatorii de telefonie fixă şi mobilă, precum Orange, Vodafone, Cosmote Romtelecom, RDS&RCS şi UPC sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni datele convorbirilor telefonice ale românilor.

Datele convorbirilor telefonice şi ale SMS-urilor precum numărul de telefon al apelantului şi al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locaţia celui care este apelat, când a fost făcut apelul şi cât durează convorbirea telefonică sunt înregistrate de operatorii de telefonie fixă şi mobilă şi stocate timp de şase luni, potrivit Legii 298/2008.

Datele convorbirilor telefonice vor putea fi preluate direct de către procurori în caz de urgenţă, “când întârzierea obţinerii autorizării din partea judecătorilor ar aduce grave prejudicii urmăriri penale ori îndeplinirii obligaţiilor pe care şi le-a asumat România ca stat membru al Uniunii Europene”.

De asemenea, toţi furnizorii de internet, printre care se numărără şi RDS&RCS, UPC, Romtelecom, Orange, Vodafone şi Zapp, sunt obligaţi să stocheze, începând din 15 martie 2009, timp de şase luni, următoarele date cuprinse în poşta electronică a persoanelor care corespondează pe teritoriul României: de unde este trimis e-mailul, data şi ora la care ne conectăm la internet, cui îi este adresat e-mailul (adresa IP, numele şi adresa fizică a abonatului), precum şi data şi ora la care ne deconectăm de la internet.

Ce spune Legea 298/2008

Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice, pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave.

Art. 4. – Datele necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei unei comunicări cuprind:
a) în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă: numărul de telefon apelant, precum şi numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat;
b) în cazul serviciilor de acces la internet, poşta electronică şi telefonie prin internet: identificatorul/identificatorii alocat/alocaţi utilizatorilor; identificatorul de utilizator şi numărul de telefon alocate pentru efectuarea oricărei comunicări prin reţeaua publică de telefonie; numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon, la momentul comunicării.

Important de specificat este faptul că discuţiile telefonice şi mesajele nu sunt înregistrate deoarece înregistrarea conţinutului convorbirilor e imposibilă din punct de vedere tehnic. Datele înregistrate care sunt stocate existau oricum, deoarece pe baza lor se realizează facturile.

Cum e la americani

În Statele Unite, Verizon, AT&T, Sprint şi T-Mobile, cei mai mari operatori de telefonie mobilă, stochează datele în mod diferit. Astfel, datele convorbirilor telefonice sunt stocate 12 luni de Verizon, 5 ani de T-Mobile, între 5 şi 7 ani de AT&T şi 1,5-2 ani de Sprint. În ceea ce priveşte mesajele text, la Verizon acestea sunt stocate 12 luni, iar acest operator este singurul dintre cei patru care stochează şi conţinutul lor, între 3-5 zile. La T-Mobile, detaliile SMS-urilor sunt stocate între 2-5 ani, la AT&T 5-7 ani, iar la Sprint 1,5-2 ani. Sursa : Capital.ro