Comisia Europeană îngroapă alimente tradiţionale

Comisia Europeană nu recunoaşte că prunele au efect laxativ, ca iaurtul întăreşte sistemul imunitar, că mierea de albine sau ceaiul verde sunt benefice pentru sănătate

Comisia Europeană a aprobat o listă cu menţiunile nutriţionale şi de sănătate care pot fi înscrise pe ambalajele produselor alimentare, producătorii  având la dispoziţie şase luni să-şi adapteze practicile la noile cerinţe. Totuşi, multor alimente printre care iaurturile, ceaiul verde, mierea, prunele nu li s-au aprobat nici o menţiune nutriţională şi de sănătate.

Profesorul doctor Gheorghe Mencincopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a analizat lista celor 222 de menţiuni nutriţionale şi de sănătate care va fi folosită pe întregul teritoriu al Uniunii Europene şi, din păcate, cu toate cercetările şi evidenţele demonstrate ştiinţific şi acceptate în mod unanim, multe produse sunt exceptate. Astfel, din categoria probioticelor, iaurturile, despre care toate lumea ştie că sunt benefice pentru întărirea sistemului imunitar, nu vor avea precizate pe ambalaje aceste calităţi incontestabile, verificate ştiinţific. De asemenea, iaurturilor nu le este recunoscută capacitatea de a reechilibra microflora intestinală. Şi aceasta în condiţiile în care studii de ultimă oră susţin cu argumente că “microflora intestinală modulează expresia noastră genetică” şi că prăbuşirea acesteia provoacă afecţiuni severe printre care cancere, alergii etc.

Lista Comisiei Europene ignoră nu numai studii, cercetări, analize ştiinţifice, dar “dărâmă inclusiv tradiţia de mii de ani care confirmă rolul unor alimente în prevenţia, tratarea şi vindecarea unor boli”, spune profesorul Mencinicopschi. Dintre aceste alimente, mierea este cel mai bun exemplu de aliment care face mai mult bine sănătăţii omului decât o mie de medicamente, recomandat atât de specialist cât şi de profan. Şi, totuşi, potrivit recentei liste a Comisiei Europene, mierea nu va avea nici o menţiune nutriţională şi de sănătate. Ca şi mierea, ceaiul verde (Camelia sinensis) nu se bucură de nici o menţiune, deşi este renumit pentru conţinutul valoros în polifenoli care combat radicalii liberi. Pe ambalajul bicarbonatului de sodiu nu se va preciza că scade aciditatea gastrică, “negându-se chimia elementară”, observă prof. Mencinicopschi. Atât leacurile tradiţionale cât şi cercetările derulate în laboratoare moderne sunt unanime în privinţa virtuţilor laxative ale prunelor. Mai puţin Comisia Europeană, unde, probabil încă nu s-a auzit că aceste fructe, pe lângă gustul bun, uşurează şi digestia. Rezultatul este exact cel pe care Jurnalul Naţional l-a semnalat într-o scrisoare deschisă publicată în februarie anul trecut adresată chiar Comisiei Europene. “Prin regulamentul Comisiei Europene 1924/2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, acestora  li se confiscă, pur şi simplu, dreptul la menţiunile medicale: previne, tratează şi vindecă. Acest regulament oferă o definiţie neştiinţifică alimentului. Acest regulament anulează nenumăratele studii ce aduc dovezi ştiinţifice ce probează virtuţile alimentelor”, se preciza în Scrisoarea către Comisia Europeană formulată Jurnalul Naţional.  Dar înaltul for european nu ne-a onorat cu nici un răspuns, în schimb a aprobat această listă cu conscenţe periculoase. Astfel, ne vom trezi în situaţia “să mâncăm medicamente în loc de alimente”  sau, de exemplu, o gogoaşă care, până la urmă nu-i decât aluat prăjit, dacă i se adaugă vitamina C, potrivit listei Comisiei Europene, să fie chiar foarte bună pentru sănătate.

Începând din luna decembrie a acestui an, toate menţiunile din afara acestei liste vor fi interzise. Menţiunile vor fi înscrise într-un registru – o bază de date interactivă care va putea fi consultată pe pagina de internet a Comisiei Europene.

“Decizia (…) este apogeul mai multor ani de muncă şi marchează o piatră de temeile în reglementarea menţiunilor de sănătate de pe produsele alimentare. Lista UE de menţiuni de sănătate permise va fi disponibilă online şi le va permite consumatorilor de oriunde din UE să facă alegeri informate. Menţiunile care nu pot fi susţinute ştiinţific vor trebui înlăturate de pe piaţă după o scurtă perioadă de tranziţie”, a declarat comisarul european pentru sănătate şi consumatori, John Dalli. Sursa : cotidianul.ro

“Toţi mâncăm astăzi produse modificate genetic” – dar nimeni nu scrie asta pe etichetă!

 

Proaspăt ejectatul ministru al agriculturii, calul troian al Monsanto în biznisul lucrului cu pământul şi animalele de fermă de la noi din ţară, a avut o prezenţă televizată în care şi-a dat în petic, lustruind cu grijă bocancii producătorilor de organisme modificate genetic (OMG) şi arătându-se onorat de a fi lucrat într-un “asemenea proiect”.

Cu o nonşalanţă incredibilă, Stelian Fuia a arătat că toţi mâncăm astăzi produse modificate genetic, fie că ştim sau că nu ştim acest lucru.

Circa 90% din producţia de soia la nivel mondial este modificată genetic, potrivit aceluiaşi militant pro OMG. Şi un lucru la care puţină lume s-ar fi gândit, până şi ciocolata are în compoziţie produse obţinute din organisme modificate genetic.

El a afirmat că România are totuşi şi o legislaţie care obligă producătorii de alimente să inscripţioneze pe etichetele acestora dacă ele conţin organisme modificate genetic. Cu toate acestea, ex ministrul nu a putut preciza dacă a văzut pe piaţa românească produse pe care să scrie că au în compoziţie OMG.

De fapt, dacă e să fac o recapitulare din amintiri, mă îndoiesc să fi văzut şi eu vreun astfel de produs, iar eu fac parte din acea categorie de cumpărători care, deşi cu achiziţii rare din supermarketuri, chiar citesc informaţiile de pe etichetele produselor alimentare.

Nu-mi amintesc să fi văzut vreunul care să spună: “bre, stimate cumpărător, vezi că sunt făcut din soia modificată genetic, ai grijă”. E drept, există unele produse alimentare, relativ rare, care arată că nu conţin organisme transgenice, aşa cum sunt unii pufuleţi, fulgi de porumb sau porumb dulce la conservă. Din păcate, numărul acestor sortimente pare a se diminua.

 

Care e de fapt situaţia reglementărilor legale cu efect asupra pieţe româneşti?

În Uniunea Europeană, încă din anii 1990 a fost elaborată o legislaţie ce are drept scop protecţia mediului şi a sănătăţii oamenilor, precum şi crearea unei pieţe unice în domeniul biotehnologiei. Există astfel Directiva CEE nr. 219/1990, modificată prin Directiva 81/1998, ce reglementează utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic, în scopuri de cercetare şi industrializare.

Mai există Directiva CE 18/2001 privind introducerea deliberată în mediu a OMG, ce actualizează şi întăreşte reglementările existente în evaluarea riscurilor şi procesul de luare a deciziilor de introducere în mediu a OMG şi stabileşte obligativitatea informării publicului, a monitorizării efectelor pe termen lung, a etichetării şi trasabilităţii, în toate fazele introducerii pe piaţă a OMG.

Recent s-a introdus şi etichetarea furajelor modificate genetic. Avem de asemenea, Regulamentul CE nr. 1829/2003 privind alimentele şi furajele modificate genetic, Regulamentul 1830/2003 privind trasabilitatea şi etichetarea OMG şi trasabilitatea produselor alimentare şi furajere obţinute din OMG.

În România, avem Ordonanţa Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne şi a produselor rezultate din acestea. Este primul act normativ ce reglementează importul seminţelor modificate genetic, cultivarea lor şi utilizarea produselor obţinute din aceste plante în hrana omului şi în furajarea animalelor.

Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 49/2000 aduce îmbunătăţiri referitoare la cadrul instituţional, consultarea publicului, etichetarea produselor modificate genetic, prevăzute de normele comunitare apărute între timp în acest domeniu.

Ordinul M.A.P.M. nr. 684/2002, emis în baza prevederilor Legii nr. 214/2002, aprobă noua componenţă a Comisiei pentru Securitate Biologică (CSB), alcătuită din 12 membri – personalităţi ştiinţifice din Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Academia de Ştiinţe Medicale şi din universităţi şi institute de cercetare cu profil biologic, agricol sau medical. Comisia exercită atribuţiile de autoritate ştiinţifică cu rol consultativ în procesul de luare a deciziilor. Modificată ultima oară prin Ordinul 98/2008 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Mai avem H.G. nr.106/2002 ce prevede, începând cu data de 7.02.2003, etichetarea alimentelor obţinute din organisme modificate genetic sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic.

Legea nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor şi înregistrarea soiurilor de plante prevede obligativitatea de a se indica clar pe eticheta sau documentele însoţitoare, acolo unde este cazul, că soiul respectiv este modificat genetic.

Ordinul M.A.P.A.M. nr. 462/2003 privind evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic prevede obligaţia agenţilor economici  din agricultură de a declara la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic şi producţiile realizate.

Legea 247/2009 pentru aprobarea OUG 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a OMG. Legea nr. 3/2008 pentru aprobarea OUG 44/2007 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor MG.

Ordinul 5/2008 al ANSVSA pentru modificarea şi completarea Normelor Metodologice de aplicare a HG 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide etc.

 

Şi iar etc. Şi încă un etc., pentru că avem nu mai puţin de 27 de acte normative în vigoare care se ocupă de reglementarea problemei OMG sub diverse aspecte, de la producere la introducere în alimentaţie sau în furajele animalelor.

Şi vă întreb şi pe Domniile Voastre, stimaţi cititori: aţi văzut vreun produs alimentar care să aibă inscripţionată provenienţa OMG a vreunuia dintre componenţi? Eu nu şi nici unul din cei pe care-i cunosc nu a remarcat astfel de etichete.

Ba din contră, piaţa românească abundă de produse alimentare care iau în râs măsurile trasate în mod evident neprofesionist, lacunar, cu privire la etichetarea: scrisul cât mai mic, mai camuflat, ascuns pe după modele nenorocite de “design”, cu dunguţe zigzagate, roşii sau făcut nelizibil prin fel de fel de şiretlicuri. Totul cu scopul evident de a determina consumatorul să renunţe la a mai citi ce scrie pe etichetă şi de a nu avea altă soluţie decât să meargă pe încredere. O încredere de-a dreptul nemeritată, desigur.

Mai există un aspect: reglementarea obligaţiei de a înscrie numai dacă produsul conţine OMG este numai o jumătate de măsură. Cusur vechi, n-am ce spune. Acest lucru lasă, în opinia mea, loc de minciună prin omisiune: “nu am scris, am uitat”, ar fi o scuză relativ mai credibilă, cu alt impact faţă de minciuna prin afirmare a unui fals adevăr. Ceea ce ar mai descuraja, poate, unele practici incorecte.

Căci pericolul pentru sănătatea consumatorului e prea mare. Iată de ce consider că măsura înscrierii şi într-un caz şi în celălalt a statului alimentului sub aspectul utilizării OMG nu e exagerată.

Potrivit ultimelor cercetări în domeniu, se pare că temerile legate de preluarea anumitor părţi de ADN din alimente în flora microbiană intestinală nu sunt lipsite de sens.

Şi cum aceasta este în simbioză cu noi, alcătuind un tot unitar al digestiei organismului uman (ca să ne facem o idee cât de importantă este aceasta, e de ajuns să notăm că prezenţa sa în fecale e de până la 50% din masa acestora!), alterarea ei poate fi de natură să ne aducă nu beneficii, ci necazuri cumplite.

Dar să le urăm somn uşor celor care dorm cu capul pe maldărele de acte normative româneşti în domeniul alimentelor ce conţin OMG…

Sursa : financiarul.ro

ALERTĂ: Top 10 alimente modificate genetic. Acum şi cu gene umane!

- Se vede treaba, raţiunile economice care au condus la părăsirea liniei tradiţionale de hibridizare şi încrucişare a soiurilor şi la abordarea optimizării lor prin alterare genetică au cântărit enorm. Într-o lume tot mai puţin preocupată de aspectele morale ale manifestărilor ei, economicul a bătut la scor siguranţa alimentaţiei.

Astfel că temerile în privinţa efectelor pe termen lung a alimentaţiei populaţiei umane sau a diferitelor categorii de animale de fermă cu plante generic denumite astăzi GMO (Genetic Modified Organisms) sau OMG (organisme modificate genetic) sunt tratate de firmele dezvoltatoare ale noilor biotehnologii, dar şi de unele guverne, ca simple speculaţii.

Asigurările producătorilor de OMG par a fi de ajuns, chiar dacă multe din studiile clinice privind consumul alimentelor produse din astfel de plante au fost doar “aranjamente” menite să îngraşe anumite conturi.

Lucrurile au scăpat demult de sub control, dacă este să ne gândim ce păţesc fermierii din statele Americii de Nord cu aceste companii producătoare de OMG, când li se întâmplă să li se încrucişeze culturile tradiţionale cu cele vecine, inginerite genetic.

NaturalNews.com notează că Statele Unite par a se confrunta cu o conspiraţie a trădării. Politica şi interesul personal par a face ca politicile guvernamentale să încalce cu mare uşurinţă raţiunile de siguranţă şi sănătate.

Când preşedintele Obama l-a numit pe Michael Taylor ca expert principal al FDA (Food and Drug Administration, organismul care se ocupă de medicamente şi siguranţa alimentaţiei), mari proteste s-au făcut auzite din partea consumatorilor şi a grupurilor de activism de mediu. Taylor fusese vicepreşedinte al Monsanto.

În timpul mandatului acestuia organismele modificate genetic au fost aprobate în Statele Unite fără a fi efectuate teste pentru a se vedea dacă acestea prezintă siguranţă pentru alimentaţia oamenilor.

Din cauza lipsei etichetărilor, americanii nu pot spune dacă au sau nu pe masă organisme modificate genetic. Această lipsă de informare face ca evitarea şi urmărirea alimentelor din OMG să devină aproape imposibilă.

Iată mai jos o listă a principalelor alimente despre care se ştie că sunt modificate genetic:

1. Porumbul – a fost modificat de natură să-şi dezvolte propriul insecticid. Monsanto a recunoscut că în SUA jumătate din culturile de porumb sunt modificate genetic. Şoarecii hrăniţi cu porumb modificat genetic au probleme de reproducere şi fertilitate.

2. Soia – modificată să reziste la ierbicide. Produse: făină de soia, tofu, băuturi de soia, ulei de soia etc. Hamsterii hrăniţi cu soia OMG au probleme de înmulţire şi o rată ridicată a mortalităţii.

3. Bumbacul – de asemenea proiectat să reziste ierbicidărilor. Mii de fermieri indieni au suferit afecţiuni ale pielii după expunerea la vata de bumbac OMG.

4. Papaya – o varietate rezistentă la un virus a fost introdusă în Hawaii în 1999. Culturile de papaya transgenică ocupă acum trei pătrimi din totalul arhipelagului Hawaii.

5. Orezul – cultura emblemă a Asiei de Sud Est a fost modificată genetic să conţină o mare cantitate de vitamina A. Se pare că există şi o varietate ce conţine gene umane (!) care e cultivată pe teritoriul Statelor Unite. China Daily, un ziar online, arată că s-au semnalat probleme serioase de sănătate publică şi mediu date de culturile de orez OMG, care dau reacţii alergice. Există şi unele temeri legate de transferul de gene.

6. Tomatele – au fost modificate pentru păstrare mai îndelungată pe rafturi, prevenindu-se alterarea lor care, în mod natural, are loc rapid. Într-un test vizând siguranţa roşiilor OMG, unele animale au murit la câteva săptămâni de la ingerarea unor astfel de tomate.

7. Rapiţa – uleiul de rapiţă se foloseşte la producerea de ulei comestibil şi de margarină. Şi mierea mai poate fi produsă din flori de rapiţă. În Germania, autorităţile au raportat că o treime din polenul prezent în mierea canadiană provine de la culturi modificate genetic.

8. Produsele din lapte. S-a descoperit că 22% din vacile de pe teritoriul Statelor Unite au fost injectate cu hormon de creştere bovin recombinant (modificat genetic) – rbGH. Acest hormon produs de Monsanto determină vacile să-şi sporească producţia de lapte cu 15%. Laptele provenit de la astfel de vaci conţine un nivel ridicat de IGF–1 (Insulin Growth Factors – factori de creştere insulinici). Oamenii au de asemenea IGF-1 în organismul lor. Cercetătorii şi-au exprimat îngrijorarea, arătând că nivelurile sporite de IGF-1 în corpul uman au fost asociate cu cancere de colon şi de sân.

9. Cartofi – şoarecii hrăniţi cu cartofi modificaţi cu Bacillus thuringiensis var. Kurstaki Cry 1 au fost descoperiţi cu toxine în organism. În pofida anunţurilor contrare, aceasta arată că toxina Cry 1 era stabilă în organismul şoarecilor de laborator. Când riscurile de sănătate au fost date publicităţii, s-a pornit o dezbatere.

10. Mazărea – cea modificată genetic a fost identificată ca fiind cauza unor răspunsuri imunologice la şoareci şi posibil la om. O genă de fasole a fost inclusă în mazărea OMG, cu scopul de a crea o proteină care funcţionează ca un pesticid.

OMG – legate de o boală stranie

Încă din 2008, NaturalNews.com anunţa posibila legătură dintre organismele modificate genetic şi aşa numita afecţiune Morgellon, cu simptome cum ar fi: mâncărimi, înţepături, senzaţii de mişcare pe piele, granulaţie a pielii, leziuni.

Unii pacienţi arată oboseală, lipsă de memorie pe termen scurt, confuzie mentală, durere şi schimbări în modul de a vedea. Au fost de asemenea înregistrate date privind morbiditatea crescută şi disfuncţii sociale precum productivitate scăzută, pierderi de slujbe, handicapuri severe, divorţuri, pierderea custodiei copiilor şi abandon familial.

Înainte de raportarea ei, boala a fost negată ca fiind un fals, dar cercetările mai amănunţite au relevat că e reală şi că poate fi legată de consumul de OMG. În pofida acestor legături, CDC (Center for Disease Control – centrul de control al bolilor) din SUA a declarat afecţiunea Morgellon de origine necunoscută. Mai mult, comunitatea medicală nu poate oferi publicului nici o informaţie privind o cauză a simptomelor.

Studiile suplimentare efectuate au relevat că fibrele invazive ale ţesuturilor normale extrase de la pacienţii cu Morgellon sunt similare de la unii la alţii şi că nu se potrivesc cu nici o fibră din mediul natural obişnuit.

ADN-ul extras din fibre a fost identificat ca aparţinând unui fungus (o ciupercă) şi că acestea mai conţin şi Agrobacterium, un germen gram-negativ ce are capacitatea de a modifica celulele plantelor, animalelor şi chiar şi pe cele umane.

Boala Morgellon nu este singura asociată cu hrana modificată genetic.

Există dovezi din ce în ce mai clare cu privire la faptul că alimentaţia pe bază de OMG poate cauza alergii, reacţii imunologice, probleme cu ficatul, sterilitate şi chiar moarte.

Mai mult, pe baza singurului experiment de hrănire umană cu alimente pe bază de organisme modificate genetic s-a stabilit că materialul genetic conţinut în produsele alimentare pe bază de OMG se poate transfera în ADN-ul bacteriilor intestinale la om şi poate continua să se înmulţească.

Conştientizarea pericolului

Încă o dată, American Academy of Envirnomental Medicine (academia americană de medicină a mediului) a arătat că OMG constituie o ameninţare serioasă a sănătăţii, şi nu că doar în mod accidental pot exista legături între acestea şi efectele asupra sănătăţii.

AAEM a sfătuit medicii să avertizeze pacienţii să evite OMG, întrucât introducerea OMG în hrana curentă e corelată cu o creştere alarmantă a bolilor cronice şi alergiilor alimentare.

Nu ar trebui să constituie nici o surpriză. Acum 30 de ani, un supliment alimentar numit L-trytophan a ucis 100 de oameni şi a afectat între 5.000 şi 10.000 de alte persoane. Cauza a fost identificată în final ca fiind procesul de inginerie genetică utilizat în producerea sa. Dacă simptomele nu ar fi avut trei caracteristici principale evidente, anume unice, acute şi rapid instalate, boala nu ar fi putut fi identificată.

Gândirea progresistă în termeni de profit nu e rea, cu siguranţă. Dar să înlături orice precauţie pe argumentul convenabil că nu există suficiente dovezi că hrana OMG este într-adevăr distructivă e o dovadă de curată iresponsabilitate. Şi va fi cu siguranţă o scuză lamentabilă în cazul în care se va dovedi fără putinţă de tăgadă că hrana OMG e într-adevăr nocivă.

Orez cu gene umane?

Chiar între organismele modificate prin inginerie genetică, există un caz cu totul special.

Este un orez ce conţine gene umane, produs de compania Ventria Bioscience şi care este cultivat acum pe circa 1600 de hectare în Junction City, Kansas, SUA – poate şi prin alte părţi, şi cea mai mare parte a oamenilor habar n-au că există aşa ceva.

Firma cultivă de câţiva ani buni în secret soiul de orez modificat cu gene din ficatul uman, în scopul de a preleva proteinele dezvoltate de acest “Frankenorez” şi de a le folosi la producerea de medicamente. Cu aprobare de la USDA – departamentul agriculturii din SUA – Ventria a luat una din cele mai larg răspândite cereale din lume şi o foloseşte drept catalizator pentru obţinerea de noi medicamente.

Iniţial, cultivarea acestui tip de OMG, în trei varietăţi, a fost limitată la interiorul laboratoarelor. În 2007, Ventria a scos orezul afară, în aer liber.

Compania a încercat să-l cultive mai întâi în Missouri, dar a întâmpinat rezistenţă din partea Anheuser-Busch şi a altor firme, care au ameninţat să boicoteze tot orezul produs în acel stat dacă Ventria ar fi plantat orezul în graniţele statului din inima SUA. Aşa încât Ventria s-a mutat cu plantările în Kansas.

Problema cea mare constă în faptul că, deşi acest tip de orez nu a fost aprobat pentru consumul uman, este cultivat în câmp deschis, unde potenţialul de înmulţire necontrolată este uriaş, iar pericolul pentru sănătatea publică este, de asemenea, pe măsură.

Cu toate protestele care au urmat conştientizării acestor riscuri, USDA a aprobat cultivarea în câmp deschis a acestui orez. Şi aceasta după ce FDA a refuzat autorizarea OMG-ului produs de Ventria în 2003!  Sursa :financiarul.ro

Citeste :

Monsanto a intrat la Guvernare prin Stelian Fuia, ca ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Porumbul modificat genetic (MONSANTO)este toxic pentru organele interne. El este cultivat si in Romania cu sustinerea Guvernului  

Incredibilul tupeu al lui Valeriu Tabara: Sunt sanse mari ca in Romania sa se cultive in urmatorii ani organisme modificate genetic

Adevarul despre mancarea noastra modificata genetic cea de toate zilele: Monsanto

WikiLeaks – Mâncare modificată genetic: România era calul troian al SUA în Europa

Un ierbicid folosit pentru culturi modificate genetic produce malformatii si cancer

E-urile care ne ucid incet dar sigur

Vezi : 

MONSANTO si Marea Afacere A Geneticii

“FABRICA DE E-URI”. Am intrat în Aria 51 a industriei alimentare din România

Rafturile gigantice sunt pline cu mâncare. Nu vă frecaţi la ochi, tot ce se află în saci şi bidoane de plastic nu este nici ciment, nici vopsea lavabilă. Totul se transformă în hrană, ajunge în farfuriile dv. şi apoi în stomac. Aşa funcţionează industria alimentară.

E o curățenie perfectă în fabrica Zeelandia. Structura modulară nu conține bare și traverse pentru a nu se depune praful

O sută de ieşeni fac zilnic mâncarea praf. E cea mai mare fabrică de E-uri din România, locul în care pe o poartă intră compuşii chimici şi extractele din plante, iar pe cealaltă ies saci sau bidoane cu prafuri ce reprezintă baza tuturor cremelor şi foietajelor din industria românească de panificaţie şi patiserie. E fabrica Zeelandia, investiţia olandeză de la marginea Iaşiului, iar o echipă EVZ şi 7EST a pătruns în locul în care se naşte aproape tot ce mâncăm.

Fericirea brutarilor

E o hală discretă ce se confundândă cu decorul cenuşiu de pe marginea drumului european 583. Dar ce se produce aici e suficient pentru a umple farfuriile câtorva ţări din estul Europei, fiind gândită ca un avanpost. “Producţia a fost mutată de la Bucureşti la Iaşi pentru că s-a găsit mână de lucru calificată”, a explicat Ovidiu Bocăniciu, directorul fabricii. Aici se produc creme şi umpluturi de cofetărie precum şi mixuri de panificaţie. Sună pompos – da fapt sunt nişte saci cu prafuri care se amestecă, în brutării, cu apă, drojdie şi puţină făină şi iese ce vrei: pâine crocantă, plăcinte, pră­­­­­­jituri. Le dai orice gust, orice formă şi orice culoare. Sacul deşărtat în malaxor înlocuieşte aproape orice ingredient din natură.

Consumaţi moderat E-uri

Totul e secret în Zeelandia, am putut intra doar pentru că directorul Bocăniciu s-a gândit că aşa mai poate tempera isteria cu E-urile. În fabrica aceasta se vorbeşte codificat – E282, E300, E170 sunt nişte saci stivuiţi într-o ordine perfectă şi reprezintă tot un fel de mâncare. “Toate E-urile folosite sunt aprobate de UE. Oamenii trebuie să ştie câte E-uri pot consuma, care e limita maximă. Şi mierea e bună, dar în exces ţi se face rău“, îşi susţine cauza Ovidiu Bocăniciu. “Consumând separat E-uri de la mai multe produse, cantităţile se însumează şi se ajunge la depăşirea pragului admis. E un atac lent”, spune, în replică, dr. Cornelia Stancu, şefa Biroului de Siguranţă a alimentelor de la DSV Iaşi.

Pentru Iaşi, E-urile sunt bune

Naturale sau artificiale, toate E-urile de la Zeelandia se obţin în laborator. E160 e beta-caroten dar nu e obţinut din morcov ci prin sinteză. “Există un extract natural, dar cantitatea este înmulţită prin sinteză chimică”, explică dr. Stancu. Pentru economia Iaşiului aceste E-uri sunt bune, pentru că Zeelandia a băgat în afacere şi Institutul “Petru Poni”. “Consumatorii sunt neinformaţi. Pe etichete ar trebui trecută şi doza maxim admisă. Oamenii ar şti cât pot consuma fără să fie afectaţi”, e ultimul cuvânt al directorului.

În croissantul Zeelandia, găsit pe scară largă în comerţ, se pun 500 de grame de Korent Europe la 10 kg de făină. Nimeni nu-ţi spune ce se ascunde sub această denumire. Rămâne micul secret al fabricantului.

Ca valoare, Zeelandia este a treia investiție străină în județul Iași, după Delphi și Mittal

Cele mai rele E-uri

Sorbitolul e considerat un E periculos: balonează sugarii şi îi face să scadă în greutate. Aspartamul e un edulcator intens, dar foarte hulit pentru ameţelile pe care le produce. Mai sunt coloranţii interzişi copiilor sub 10 ani.

“Avem peste 1.000 de parteneri la nivel naţional. Iau produsele de la noi, le prelucrează şi le vând în retail.”
OVIDIU BOCĂNICIU, director Zeelandia

Magie: praful universal devine pâine, frişcă sau gogoşi calde

PÂINE SEMIFABRICATĂ. Zeelandia te poate face brutar fără să ai habar cum se coace o pâine. Îţi cumperi un malaxor, un cuptor electric şi e suficient un contract cu Zeelandia, care îţi furnizează “mixurile de pâine”. Premixurile au reţetele gata făcute, nu mai trebuie modificate. “Rotunda românească, cu cele patru variante de pe piaţă, este un mix produs la noi. E natural, fără conservanţi”, spune Bocăniciu. Pâinea iese mai pufoasă sau mai crocantă, cu seminţe sau neagră, ea vine semipreparată ca într-un număr de magie.

ÎNLOCUITOR DE FRIŞ­­CĂ. Crema Rosette e un alt produs universal valabil produs de Zeelandia. Are şapte E-uri (E472b, E472e, E322, E460, E466, E340 şi E160a) şi e un înlocuitor de frişcă folosit aproape fără excepţie în toate laboratoarele de patiserie din România.

GOGOŞILE BERLINEZE. Zeelandia extrage esenţe şi din fructe naturale, importând vişine, de exemplu. Din fabrică, rulourile pleacă preambalate, numai bune de pus la cuptor. Totul e gândit la scară industrială: cofetarii obţin produsele mult mai uşor din premixuri. “Avem 1.000 de parteneri la nivel naţional. Preiau baza de la noi, o prelucrează şi vând prăjiturile în retail”, explică mecanismul directorul Zeelandia. Un exemplu, sigur nu ştiaţi: gogoşile berlineze pleacă “prefabricate” din această fabrică din coasta Iaşiului.

PASCA DIN PREMI­XURI. De Paşte aţi mâncat probabil pască Korent Classic Panettone sau Zela Creme ori Cheesekrem. Toate sunt prafuri din Zeelandia. Se adaugă făină, apă, câteva stafide şi, eventual, 5-6% brânză, cât scrie mic pe etichetă. Dar la unele rulade nici nu mai e nevoie să adaugi nimic. Trebuie doar să-l “tratezi termic” şi din prafuri iese aproape orice produse de panificaţie vrei.

8,5 milioane de euro,
cifra de afaceri a Zeelandia Iaşi în 2010, cu un profit de 250.000 de euro. Investiţia iniţială: 4 milioane de euro

CEI MAI AFECTAŢI: COPIII

Cele mai periculoase E-uri

Unul dintre cei mai periculoşi aditivi este E 420, sorbitolul. “Este un îndulcitor, hipocaloric, interzis copiilor şi sugarilor. Poate duce la dureri de stomac, la flatulenţă şi la balonare”, a explicat dr. Cornelia Stancu. Sorbitolul este folosit pe post de conservant şi este interzis în preparatele pentru copii si sugari din cauză că poate provoca diaree şi pierdere în greutate. În plus, este interzis şi celor cu intoleranţă la fructoză.

Un alt aditiv posibil periculos este E 951 sau aspartamul. Acesta este unul dintre cei mai contestaţi aditivi alimentari, raportându-se de-a lungul timpului efecte adverse precum oboseala, ameţeli, iritabilitate, dureri de cap. Din aceste motive nu se recomandă consumul frecvent şi nici depăşirea dozei zilnice admise de 40 mg/kg corp. “Aspartamul este restricţionat în unele produse de cofetărie, fiind un edulcorant intens şi potenţiator de aromă”, a adăugat dr. Cornelia Stancu, şef serviciu în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Iaşi.

E 300, acidul ascorbic, are proprietăţi antioxidante şi este cunoscut sub numele comun de vitamina C. “Nu este permis în alimentele pe bază de cereale pentru copii”, a spus Cornelia Stancu. Chiar dacă doza zilnică admisă în industria alimentara este nelimitată, acidul ascorbic are acţiune laxativă. Galbenul Sunset (E 110), galbenul de chinolină (E 104) şi ponceau (E 124) trebuie evitate la copiii de până la 10 ani.

MICROFAUNĂ

Principalele specii de aditivi din farfurie

Coloranţi:

• E 110 – Galben Sunset (sunset yellow) FCF/galben portocaliu S
• E 150 – Caramel. Termenul caramel se referă la produse de o culoare brună mai mult sau mai puţin intensă, care sunt destinate utilizării ca şi coloranţi. Termenul nu corespunde produsului zaharos aromat obţinut prin încălzirea zaharurilor şi care este folosit pentru aromatizarea alimentelor.
• E 160c – Extract de ardei roşu, capsantină, capsorubină
• E 175 – Aur

Îndulcitori:

• E 420 – Sorbitoli
• E 421 - Manitol
• E 950 – Acesulfam-K
• E 951 – Aspartam
• E 952 – Ciclamaţi

Alţi aditivi

• E 249 – Nitrit de potasiu
• E 250 - Nitrit de sodiu
• E 251 - Nitrat de sodiu
• E 252 – Nitrat de potasiu
• E 260 – Acid acetic
• E 330 – Acid citric
• E 943a – Butan
• E 943b – Izobutan
• E 944 – Propan
• E 948 – Oxigen
• E 949 - Hidrogen

Sursa : evz.ro

Red Bull – o bautura ce ar trebui interzisa

Bautura a fost creata de Dietrich Mateschitz, un producator austri­ac, care a descoperit-o in timpul unei calatorii de afaceri la Hong Kong, unde se intalnea cu un fabricant de periute de dinti. Lichidul – bazat pe o formula ce contine cafei­na si taurina – facea furori in orasul respectiv; atunci s-a gandit ca ar putea aduce produsul in Europa, unde nu era inca nici cunoscut, nici inregistrat, si se putea astfel erija in producator.

Datorita componentelor sale de vitamine amestecate cu Glucuronolactona, in Franta si Danemarca a fost interzisa aceasta bautura mortala. Glucuronolactona este catalogata intre medicamente ca un stimulent. Glucuronolactona este un produs chimic de inalta periculozitate, folosit de catre Departamentul de Aparare din Statele Unite in anii ‘60 pentru stimularea moralului trupelor cantonate in Vietnam, si actiona ca un drog halucinogen care calma stresul de razboi. Totusi efectele sale in organism au fost devastatoare si a fost intrerupt datorita numarului mare de cazuri de migrene, tumori cerebrale si boli ale ficatului manifestate la soldatii care au consumat asa ceva.

Consecintele consumului:
1. Este periculos sa-l bei pentru ca prin functia sa energizanta accelereaza ritmul cardíac si iti poate provoca infarct.
2. Esti in pericol de a suferi o hemoragie cerebrala, pentru ca Red Bull contine compusi care diluati in sange fac inima sa pompeze mai putin.
3. Este interzisa combinarea Red Bull cu alcool, pentru ca amestecul se transforma intr-o ‘bomba mortala’ care ataca ficatul, distrugand anumite zone care nu se mai refac niciodata.
4. Una dintre componentele principale ale Red Bull-ului este vitamina B12, utilizata in medicina pentru recuperarea pacientilor intrati in coma alcoolica.
Astefel consumul energizantului produce hipertensiune si o stare de excitabilitate, ca si cum ai fi in stare de ebrietate, fara a fi baut alcool.
5. Consumul frecvent de Red Bull duce la aparitia unei serii de afectiuni nervoase si neuronale ireversibile. Sursa : piatza.net

Controlul populaţiei prin glutamatul de monosodiu

- “Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă.

Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi – dacă se poate – fără urmaşi!”, scrie Petru Molodeţ într-un articol publicat în revista “Familia Ortodoxa”

 

Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.

Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nici o măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat.

În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri. De ce?

 

De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?

Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG.

Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).

În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină.

De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993).

Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.

 

Glutamatul distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie

Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta” (cf. Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).

 

Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere

MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).

Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară.

Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).

 

Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale

În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească barieră pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale.

Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987).

„S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei. Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi supraîncărcarea intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care, în cele din urmă, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci, dacă mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994).

În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”.

 

Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare

Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor.

Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele.

Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?

Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?

Petru Molodeţ
Articol aparut in nr. 18 al revistei “Familia Ortodoxa”

DE REŢINUT:

Glutamatul monosodic este un potențiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conțin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic. Alte produse care pot conţine glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brînză topită. Sursa : financiarul.ro

Stelian Fuia: “O cantitate mare din laptele din magazine este produsă din lapte praf”

O cantitate mare din laptele vândut în magazine nu este naturală ci este produsă din lapte praf, a declarat ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Stelian Fuia, luni într-o conferinţă de presă cu ocazia inaugurării noului sediu al Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA Bucureşti.

“Foarte mult din laptele pe care îl consumăm şi îl cumpărăm din magazin este făcut din lapte praf, nu este lapte natural. Vina o poartă, probabil, autorităţile care ar trebui să controleze acest proces. Pe de altă parte există şi un vid legislativ pe această temă”, a spus Fuia.

Reprezentanții Autorității Naționale Sanitar-Veterinare pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) sunt sceptici vizavi de declarațiile ministrului și dau asigurări că pe piață nu există lapte natural „îngroșat” cu lapte praf, aceasta fiind o practică mai veche.

„Acest lucru se practica acum câțiva ani. Laptele era îmbogățit în proporție de 20-30% cu lapte praf pentru a se asigura necesarul populației. Astăzi, există destul lapte, chiar și exportăm. În plus, marii procesatori nu ar avea de ce să strice laptele, întrucât ei îl iau de la producători la prețuri foarte mici, iar laptele praf este chiar mai scump. În plus, se simte la gust”, explică Constantin Lupescu, directorul ANSVSA.

Totuși, oficialul admite că legislația nu reglementează acest lucru. „Legea nu are de ce să interzică un lucru care nu se practică”, motivează Lupescu.

Și reprezentanții Asociației Patronale Române din Industria Laptelui îl contrazic pe ministru: în ultimii ani a existat permanent pe piață surplus de lapte, astfel că prepararea lichidului din praf nu se justifică.

Într-adevăr, în România se produce mult lapte praf, pentru că altfel laptele care rămâne nefolosit în industrie, s-ar strica și ar trebui aruncat. „Să avem pe piață lapte din lapte praf ar fi în primul rând ilegal, netehnologic și ilogic din punct de vedere economico–financiar. În România, potrivit legii, nu ai voie să folosești lapte praf reconstituit (lapte lichid produs pe bază de lapte praf) decât în perioada 1 noiembrie – 1 martie, în proporție de maxim 30% în laptele de consum. Cum în ultimii ani s-au închis fabrici și a scăzut consumul, pe fondul crizei, nu a mai fost necesară suplimentarea cu lapte praf reconstituit. Din contra, avem o problemă cu surplusul de lapte care nu poate fi folosit în producție”, a declarat  Dorin Cojocaru, directorul general APRIL. Sursa: capital.ro

Răspuns şoc al ANPC: 42% din carnea de pe piaţă este ieşită din standarde

E DEBANDADĂ ÎN PIAŢĂ. Din 576 de mostre recoltate în perioada 2007-2011, 242 nu respectau cel puţin un parametru de calitate: amidon în prostie, sare în exces, apă cât cuprinde. În plus, 80% din producătorii şi comercianţii de carne supuşi controalelor erau în neregulă. Practic, producătorii fac legea iar consumatorii se supun.

La 80% dintre producătorii de preparate din carne verificaţi de ANPC în ultimii cinci ani s-au găsit nereguli.

“În perioada2007-2011, ANPC a desfăşurat la nivel naţional un număr de şase acţiuni tematice de control privind calitatea, etichetarea şi modul de comercializare a produselor din carne. Au fost verificaţi un număr de circa 3.600 operatori economici, constatându-se încălcări ale prevederilor legale din domeniul protecţiei consumatorilor la peste 80% dintre aceştia”, a arătat Corina Neculcea, consilierul personal al preşedintelui ANPC.

 

În aceeaşi perioadă, comisarii ANPC au prelevat peste 576 eşantioane de produse din carne, analizele de laborator, scoţând în evidenţă faptul că 42% dintre acestea erau neconforme cu prevederile legale în vigoare.

Toţi fac salamuri cum îi taie capul

“Neconformităţile s-au con cretizat, în principal, în neîncadrarea în proporţia minimă de proteine, în proporţia maximă de grăsime, în proporţia maximă de umiditate, depăşirea proporţiei maxime impuse de 4% la parametrul amidon, prezenţa amidonului în compoziţia unor sortimente unde nu este permisă utilizarea acestui ingredient (ex. salam de vară etc.)”, a mai arătat Neculcea.

În ceea ce priveşte depăşirea umidităţii admise, potrivit reprezentantei ANPC, aproximativ 29% dintre eşantioanele prelevate au înregistrat depăşiri nepermise ale apei din produs cu proporţii cuprinse între 2% şi 30%.

Etichete de citit cu lupa

Controalele ANPC şi sancţiunile nu au rezolvat însă problema etichetării produselor. Consumatorii nu înţeleg ce este scris pe etichete.

“Recunosc că nu prea citesc etichetele mezelurilor pe care le cumpăr. Mă uit doar, rapid, dacă sunt în termenul de valabilitate. Problema este că eu nu le am cu E-urile, nu ştiu exact ce sunt”, susţine Nicu Amăriucăi, 59 de ani, conducător auto. Elena Topuzu critică scrisul foarte mărunt de pe etichete. “M-am obişnuit să citesc atent etichetele şi caut să cumpăr produse cât mai naturale. Problema este că etichetele sunt scrise aşa de mărunt, încât ai nevoie de o lupă ca să le poţi citi”, spune femeia de 64 de ani.

VOCEA POPORULUI

“Nu citesc eticheta. Nu înţeleg nimic”

Darius, 23 de ani, programator: “Ştiu că se injectează carnea cu tot felul de chimicale, dar nu îmi bat capul. Nu am timp să citesc etichete.”

Florin Bunescu, 34 de ani, editor web: “Citesc doar termenul de garanţie. Aleg un produs ochiometric, dacă are culoare frumoasă, sunt convins. Nu m-am gândit până acum că această culoare este indusă artificial.”

Amalia Georgescu, 40 de ani, desenator: “Caut exclusiv produsele tradiţionale, care ştiu că sunt neinjectate. Oamenii nu se gândesc că adevărata economie nu se face cu parizer ieftin plin de apă.”

Ion Ardeleanu, 67 de ani, pensionar: “Am învăţat, până la urmă, la ce trebuie să mă uit pe eticheta mezelurilor pe care le cumpăr, din păcate nu sunt edificatoare. Lumea nu ştie că ingredientele sunt trecute în ordine descrescătoare a cantităţii acestora.”

Nada Pîrvulovici, 36 de ani, şomeră: “Nu înţeleg nimic de pe etichete. Am auzit şi eu că bagă apă şi chimicale dar, dacă citesc, sunt denumiri care îmi scapă. Normal ar fi să fie trecute clar ingredientele respective şi apa. Dacă cumpăr cremvurşti, aceştia se transformă la fiert.”
Sursa : evz.ro

Carnea injectată, cel mai bine păstrat secret din industrie. Câtă pastramă dopată cu seringa mâncăm fără să ştim

- Mulţi evită salamurile, ca să scape de E-uri, dar în produsele premium apa, sarea şi polifosfaţii sunt introduşi pe scară largă prin tehnica numită “injectare”. După dopajul cu acul şi seringa, carnea rezistă în galantare şi trei săptămâni. Fie că e vorba de bacon, pastramă, pulpe de pui, piept dezosat sau carne macră de porc ori vită, odată ce e industrializată, trece prin procesul de injectare.

Informaţiile despre carnea injectată sunt încă vagi şi puţin vehiculate în România. Un scandal mare a izbucnit în Marea Britanie în urmă cu patru ani, când marile lanţuri de supermarket-uri au fost obligate să precizeze sortimentele care erau injectate.

La noi, declicul n-a sosit, fiecare român îngurgitând anual 10 kg de semipreparate, în medie, fără să aibă în vedere câtă carne este “dopată” cu seringa.

Injectarea cărnii în România e practicată pe scară largă, devenind uzuală. Cei care nu o fac au transformat subiectul în marketing, precizând pe ambalaje că marfa lor nu e injectată, dar cazurile sunt rarisime. În şcolile de profil alimentar, elevii învaţă tehnicile injectării ca lecţie obligatorie, scrie EVZ.ro.

“Practic cumpărăm numai jumătate din cantitatea de carne pe care o plătim, restul e substanţa cu care a fost injectată: apă, sare, coloranţi chimici“, explică dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetari Alimentare din Bucureşti.

La fabricile de procesare a cărnii, se injectează mai ales costiţa şi pulpa. Bucăţile de carne sunt trecute printr-o maşinărie cu zeci de ace prin care curge melanjul chimic sărat.

“Denumirea tehnică este de saramură. În realitate nu este vorba numai de apă cu sare. Avem apă, avem sare, apoi polifosfaţi, caragenan, coloranţi, de obicei roşu carmin, şi nitriţi“, explică dr. Mencinicopschi.

Polifosfaţii şi caragenanul reţin apa în carne, o fac asftel să crească în greutate. Nitriţii sunt coloranţi indirecţi care au rol de conservare. Ei fixează mioglobina şi păstrează culoarea cărămizie a cărnii o perioadă mult mai mare de timp. “Carnea obişnuită, neinjectată, îşi păstrează culoarea două-trei zile. Cea injectată rezistă şi arată proaspăt şi trei săptămâni, chiar mai mult”, mai spune specialistul în nutriţie. Sursa : financiarul.ro

Monsanto a intrat la Guvernare prin Stelian Fuia, ca ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Extras din prezentarea lui Stelian Fuia[1]: “Manager Vanzari – Monsanto Romania SRL (1995-1996); Business Development Manager pentru Europa Centrala si CIS (fostul URSS) – Monsanto Europe SA, Brussels, Belgia (1996-1999); Director Comercial – Monsanto Romania Ltd. (1999-2002)”.

Ministerul agriculturii din Romania are o istorie nedemocratica legata de organismele modificate genetic. In fruntea ministerului agriculturii s-a aflat pana in prezent Valeriu Tabara (fost ministru al agriculturii in perioadele 1994-1996 si 2010-2012), cunoscut pentru conflictul de interese pe aceasta tema, prin stransele sale legaturi contractuale cu compania Monsanto[2].            

Domnul Stelian Fuia s-a pronuntat deja pe tema organismelor modificate genetic, afisand o sustinere neconditionata pentru aceasta biotehnologie[3]. Acesta a votat, de exemplu, in favoarea legii ce prevede introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic.  Legea 247/2009 aduce modificari in ceea ce priveste sistemul de autorizare a OMG intr-un mod care favorizeaza exploatarile agricole cu organisme modificate genetic, reduce accesul la informatia de mediu si exclude ONG-urile din consultarile in legatura cu acest domeniu.

De mentionat ca deputatul PDL Stelian Fuia se numara printre codasii clasamentului Votul Verde 2010 (ocupa mai précis locul 280 din 333 ) gratie numarului ridicat de absente din Plen si de voturi contrare pozitiei expertilor Votul Verde pe legile cu impact asupra mediului votate in Camera Deputatilor in perioada septembrie 2009 – iulie 2010.

Obiectivitatea si profesionalismul domnului Stelian Fuia sunt deja compromise, acesta neputand sa isi exercite in interes public, functia de Ministru al Agriculturii.

Monsanto este o corporatie multinationala, cel mai mare producator de organisme modificate genetic la nivel mondial, aceasta companie fiind acuzata de manipulare si de trafic de influenta in SUA, India, America Latina, generand numeroase probleme sociale, de sanatate, de asemenea fiind responsabila de saracirea comunitatilor agricole in zone in care se cultiva intensiv culturi modificate genetic, probleme de mediu si sanatate.[4]

Organism Modificat Genetic (OMG) sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o planta de cultura sau un animal, carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi. OMG au cauzat deja numeroase probleme de sanatate, mediu precum si economice in intreaga lume, reprezentand un subiect de disputa intre cercetatori si factorii de decizie.

Prioritatile agriculturii nu pot include OMG. Porumbul modificat genetic MON810 este singura planta modificata genetic autorizata pentru cultivare in Romania. Acest porumb dezvolta toxine ce ataca un daunator al porumbului (viermele sfredelitor) care nu reprezinta o problema in agricultura romaneasca. Drept urmare, porumbul modificat genetic nu are cautare in randul agricultorilor romani. Conform datelor oficiale, suprafetele de porumb modificat genetic au scazut drastic in ultimii ani[5].

De asemenea, soia modificata genetic – o nostalgie cunoscuta a lui Stelian Fuia, precum si a lui Valeriu Tabara, are avantaje indoielnice. Romania a fost singurul stat din lume care a declarat productie mai mare la hectar in cazul soiei modificate genetic, comparativ cu soia nemodificata genetic. Aceasta declaratie nu a fost niciodata sustinuta printr-un raport oficial.

Reamintim de rezultatele numeroaselor studii stiintifice[6] care arata efectele negative ale OMG asupra sanatatii si mediului. State importante din UE au interzis cultivarea de OMG in baza acestor studii. Printre aceste state se numara Franta, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, Luxemburg.

Conform sondajelor de opinie[7], consumatorii romani nu doresc sa consume OMG. Conform sondajului de opinie Omnibus, realizat in Romania in 2010, 74% dintre romani s-au declarat impotriva consumului de produse modificate genetic iar 81% doresc interzicerea OMG. Un nou sondaj Omnibus din Romania confirma inca o data ca 74% dintre romani sunt impotriva consumului de organisme modificate genetic. Domnul Stelian Fuia nu ne poate asigura ca isi va onora obligatia fata de opinia publica in activitatea sa ministeriala.

Sursa : apologeticum.wordpress.com

Danone fraiereşte din nou consumatorul român! Acum, cu “La Vache qui rit”…

-  Exclusiv pentru consumatorii români, gramajul cutiilor cu 8 „triunghiuri” de brânză topită „Văcuţa Veselă” a fost redus cu 15%

- „La Vache qui rit” este singurul sortiment comercializat în România care nu are gramajul la vedere

Cu o singură excepţie, toate sortimentele de brânză topită „tip triunghi” care se comercializează în România au trecut gramajul pe „faţa” ambalajului. Doar „La Vache qui rit” („Văcuţa Veselă) a ascuns această informaţie „pe verso”.

Cu o singură excepţie, toate cutiile de brânză topită cu 8 „triunghiuri” vândute în România  au 140 de grame. Doar cutia „La Vache qui rit” are cu aproximativ 15% mai puţin, adică 120 de grame. Acum înţelegeţi de ce au ascuns gramajul „pe verso”.

În Franţa, ţara de origine a acestui produs, cutiile de brânză topită „La Vache qui rit” cu 8 „triunghi-uri” au 140 de grame.
În Polonia, ţara unde este fabricată brânză topită „La Vache qui rit” care se comercializează în România, cutiile cu 8 „triunghi-uri” au 140 de grame (la fel şi în Germania, Marea Britanie sau Spania).

În schimb, în România, o companie cu pretenţii s-a gândit că e rost de “o furăciune” , astfel că îi vinde românului  acelaşi produs,  dar cu un gramaj mai mic cu 15% (scris pe spatele cutiei, ca să fie mai greu de sesizat).

Toate aceste informaţii demonstrează fără dubii că Văcuţa nu este numai veselă, ci şi şmecheră. Unii ar spune parşivă, dar poate că acest „compliment” se potriveşte mai mult celui care a adus „La Vache qui rit” în România. Şi cine putea fi autorul unei asemenea golănii cu dedicaţie pentru România decât „Danone”?

Sau, oficial spus, „Danone Producţie şi Distribuţie de Produse Alimentare” SRL Bucureşti, (J40/9619/1996; CUI 8961927), firmă care anul trecut a obţinut, pe spinarea consumatorului român, un profit de 30,26 milioane lei. Şi anul trecut nu a avut în portofoliu „Văcuţa Veselă”.

Danone îşi bate joc de români

Această golănie cu gramajul mai mic şi ascuns la brânza topită „La Vache qui rit” nu reprezintă decât o nouă dovadă a dispreţului pe care „Danone” îl manifestă faţă de consumatorul român. Un dispreţ tipic franţuzesc dacă ne gândim şi la „Carrefour” (curios, pronunţia nu este „care fur”, aşa cum au înţeles unii), la BRD-GSG sau chiar la Sarkozy, reprezentanţi ai unei ţări care a rămas cu impresia că aderarea unor state la UE este un fel de colonizare a acestora.

În urmă cu 4 ani, „Danone” a livrat consumatorului român „Delicios” cu dioxină. În cârdăşie cu autorităţile române, „Danone” a efectuat de ochii lumii o retragere de pe piaţă a produselor contaminate, nu a dat nici o explicaţie şi nici nu a primit vreo sancţiune.

Şi la ora actuală, pe televiziunile din România rulează reclame mincinoase pentru produsele „Danone”, în care ni se spune că persoanele care consumă unele produse („Activia” sau „Actimel”) nu răcesc, nu se îmbolnăvesc de gripă, scapă de balonare şi falimentează cabinele medicale de sănătoşi ce sunt.

În SUA şi nu numai, aceste reclame mincinoase au fost eliminate, iar „Danone” a plătit amenzi usturătoare.

Una din deciziile de acest fel, pronunţată de Comisia Federală pentru Comerţ a SUA,  preciza că „Danone” este obligată să elimine din reclamele de la TV, de pe Internet şi cele din ziare şi reviste menţiunile referitoare la presupusele efecte benefice ale produselor. În plus, i s-a interzis să mai pretindă că orice fel de iaurt al său reduce riscul de a răci sau de lua o gripă.

Recent, prestigioasa revista „Time” a făcut un top al reclamelor mincinoase, clasament în care, la loc de cinste se află „Danone”, cu precizarea că firma franceză a fost obligată să plătească daune de 45 milioane dolari.

În România, reclamele mincinoase zburdă pe ecranele televizoarelor şi pe net, fără ca autorităţile să aplice vreo sancţiune. În acest context, apariţia şi altor tertipuri menite să-l păcălească pe consumator, cum ar fi “La Vache qui rit” în cantitate redusă, este privită ca un fel de “normalitate”… Până când? Sursa : Financiarul.ro

Fructele şi legumele ajung perfecte cu injecţii şi radiaţii

Multe fructe şi legume sunt impregnate cu pesticide, fertilizate în exces, injectate ca să se coacă rapid sau iradiate ca să reziste mult. Merele, strugurii şi roşiile sunt cele mai “otrăvite”.

Medicii nu obosesc să recomande fructe şi legume. Un sfat bun, dacă rafturile supermarketurilor n-ar fi pline de produse de import “otrăvite” cu pesticide, injectate ca să se coacă la comandă sau iradiate ca să aibă viaţă cât mai lungă.

Şi ţăranii au învăţat că merele şi roşiile pipernicite nu se pot bate cu “giganţii”, iar pieţele sunt asaltate de legume îmbrăcate într-un strat gros de ierbicid, care iese greu la spălare, sau injectate cu chimicale care scot untul din ele. Cele de ţară sunt şi mai periculoase, pentru că acolo nu se respectă întocmai procedurile.

 

Cartofii, stropiţi cu o substanţă interzisăPeste 60% din legume şi 30% din fructele de pe piaţă conţin pesticide, potrivit Agenţiei Europene pentru Securitatea Alimentară (EFSA). Cercetătorii americani de la “Environmental Working Group” au realizat un clasament al celor mai rele şi al celor mai bune fructe şi legume, în funcţie de cantitatea şi de numărul pesticidelor conţinute. S-au efectuat peste 80.000 de teste.

În topul vegetalelor “otrăvite” cu pesticide se află merele, ţelina, căpşunile, piersicile, spanacul, nectarinele, strugurii, ardeiul, cartofii şi salata verde. “Merele sunt mai contaminate, pentru că sunt foarte atacate de viermi şi trebuie tratate. Şi dacă n-ar fi ierbicidate, nu le-ar mai cumpăra nimeni. O colegă a crescut roşii fără pesticide, în laborator. S-au stricat integral”, subliniază nutriţionistul Corina Zugravu.

Cel mai inofensiv pesticid este piatra-vânătă. “Piatra-vânătă cu care se stropesc strugurii, de regulă, se ia la spălare, dar mai poate rămâne şi în interior, caz în care puteţi face intoxicaţie şi diaree. La cartofi este o problemă. Mulţi ţărani îi stropesc cu organoclorurate interzise, care rămân în plante mult timp”, adaugă medicul.

La polul opus, în topul celor mai curate vegetale se află ceapa, porumbul, ananasul, avocado, asparagusul, mazărea verde, mango, vinetele, pepenele galben şi verde, kiwi, varza, grepfrutul şi ciupercile. Fructele cultivate în extrasezon abundă în pesticide şi chimicale.

Vegetalele turceşti, sărace în minerale, bogate în azotaţi

România importă legume şi fructe din Turcia, Olanda sau Israel, acolo unde se practică agricultura intensivă. Aceasta se bazează pe folosirea excesivă a îngrăşămintelor chimice, mai ales a celor pe bază de azot. Plantele acumulează cantităţi mari de azotaţi, ce se transformă în nitrozamine cancerigene.

“Azotaţii sunt folosiţi pe scară largă. Pot rămâne în rădăcini, deci în morcovi, spanac. Am fost în piaţă şi am văzut la tarabe ardei cât antebraţul meu şi i-am întrebat cum de au crescut aşa. Vânzătorii mi-au zis că au pus la nitraţi…Dar, s-au învăţat să ascundă acest lucru”, mai spune medicul.

În plus, aceste îngrăşăminte seacă solul de minerale, ceea ce se răsfrânge direct asupra calităţii legumelor. În ţările menţionate, acestea sunt crescute chiar şi la lumină artificială, în ghivece sau în lădiţe speciale.

Cum cresc legumele la ordin

Fructele şi legumele sunt injectate cu ajutorul tehnologiilor moderne, cu diverse substanţe, care pot provoca şi cancer. De exemplu, etilena şi retardanţii, fertilizatorii pe bază de nitrogen sunt substanţe de sinteză periculoase folosite în agricultură. Etilena stimulează sau inhibă coacerea fructelor, în timp ce retardanţii încetinesc sau stopează creşterea tulpinilor şi lăstarilor, stimulând înflorirea şi fructificarea.

Căpşuni iradiate

O altă metodă care atentează la calitate este iradierea, una din cele mai folosite metode de distrugere a microorganismelor, dar şi de sistare a coacerii. Căpşunile sunt cel mai adesea iradiate pentru că se strică repede.

Deşi EFSA a dat asigurări că metoda e sigură pentru sănătate, medicii spun că în compoziţia alimentelor iau naştere compuşi toxici şi radicali liberi. În UE, există puţine produse iradiate, în general fructe şi legume, mai puţin produse de origine animală, iar pe eticheta lor ar trebui să apară menţiunea “produs iradiat” sau “tratat cu radiaţii ionizante”.


“Merele sunt mai contaminate, pentru că sunt foarte atacate de viermi şi trebuie tratate. Şi dovleacul este un burete de poluanţi. Mulţi îl cultivă să cureţe solul.”
CORINA ZUGRAVU, medic nutriţionist

12 pesticide
înghiţiţi odată cu vegetalele din lista neagră. Două provoacă indigestie

EPURARE

Apa cu bicarbonat spală pesticidele

Pesticidele sunt, de fapt, otravă. Pe termen lung, intoxică ficatul şi favorizează apariţia problemelor respiratorii, tiroidiene şi a diferitelor tipuri de cancer. Ar trebui să evite pesticidele femeile însărcinate (pericol de mutaţii genetice) şi copiii, al căror sistem imunitar este în formare.

Vestea proastă este că şi dacă le spălaţi sau le curăţaţi de coajă nu scăpaţi de toate pesticidele. Medicii recomandă spălarea vegetalelor cu apă caldă, în special a morcovilor, cartofilor şi a ţelinei. Roşiile trebuie spălate cel puţin trei minute cu apă cu bicarbonat de sodiu, ce anihilează unele pesticide.

Portocalele, lămâile conţin substanţe anti-mucegai, care nu dispar prin spălare, întrucât coaja lor este uleioasă şi, de cele mai multe ori, pesticidele pătrund şi în miez. În niciun caz nu folosiţi coaja acestora la prăjituri. Sursa : evz.ro

TOP 5 – Cele mai nocive tipuri de brânză topită de pe piaţă

- Toate cele 61 de tipuri de brânză topită pe care le găsiţi la rafturile magazinelor din România conţin E-uri, avertizează Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Mai multe sau mai puţine. Iar unele dintre aceste substanţe sunt cancerigene.

Etichetele a 61 de tipuri de brânză au fost controlate pentru a se vede ce substanţe conţin şi care dintre ele sunt dăunătoare pentru organismul uman. Concluzia: fie că vobim despre 13, 6 sau două E-uri, toate tipurile de brânză topită conţin astfel de substanţe, unele din ele chiar periculoase pentru organism. Dintre acestea, 26 de sortimente conţin acid citric, E330, cancerigen.

Vian cu şuncă și Vian Mix, sortimente de brânză topită fabricate de Kaufland România, conțin E251, nitrit de sodiu, un alt adjuvant alimentar periculos pentru oameni, care poate favoriza apariția unor alergii și tulburări hepato-biliare.

Substanţele nocive pentru organism sunt chiar cele care fac brânza să se menţină fină şi cremoasă. Cei care le consumă riscă să se aleagă cu dereglări hormonale, afecţiuni cardio-vasculare şi hepatice sau dereglări metabolice.

TOP 5 – Cele mai nocive tipuri de brânză topită de pe piaţă:

1. Apetito Super Cremo Sunca – 13 E-uri

Tip produs: Branza topita cu sunca
Mod de ambalare: Triunghiuri
Producător: S.C Delaco Distribution SRL

Ce contine:
E 250 Nitrit de sodiu, E 450 Difosfati, E 451 Trifosfati, E 415 Guma xantan, E 621 Glutamat monosodic, E 301 Ascorbat de sodiu, E 120 Acid carminic, E 1422 Adipat de diamidon acetilat, E 331 Citrat de sodiu, E 450 Difosfati, E 452 Polifosfati, E 407 Caragenan, E 330 Acid citric

2. Apetito Super Cremo Mix – 12 E-uri

Tip produs: Branza topita (4 smantana, 2 sunca, 2 ciuperci)
Mod de ambalare: Triunghiuri
Producător: S.C Delaco Distribution SRL

Ce contine:
E 331 Citrat de sodiu, E 450 Difosfati, E 452 Polifosfati, E 330 Acid citric, E 250 Nitrit de sodiu, E 451 Trifosfati, E 415 Guma xantan, E 621 Glutamat monosodic, E 301 Ascorbat de sodiu, E 120 Acid carminic, E 1422 Adipat de diamidon acetilat, E 407 Caragenan,

3. Vian cu sunca – 12 E-uri

Tip produs: Branza topita cuburi
Mod de ambalare: Cub
Producător: Kaufland Romania SCS

Ce contine:
E 450 (i) Difosfat de sodiu, E 451 (i) Trifosfat pentasodic, E 452 (i) Polifosfat sodic, E 425 Konjac, E 251 Nitrat de sodiu, E 316 Izoscorbat de sodiu, E 621 Glutamat monosodic, E 1422 Adipat de diamidon acetilat, E 1442 Fosfat de diamidon hidroxipropilic, E 339(iii) Fosfat trisodic, E 160b Annato, E 330 Acid citric

4. Mix Vian – 11 E-uri

Tip produs: Branza topita mix (Emmentaler, Salam, Ciuperci, Somon)
Mod de ambalare: Triunghiuri
Producător: Kaufland Romania SCS

Ce contine:
E 450(i) Difosfat disodic, E 452 (i) Polifosfat sodic, E 339(i) – Fosfat monosodic, E 407 Caragenan, E 415 Guma xantan, E 120 Acid carminic, E 410 Guma de carruba, E 508 Clorura de potasiu, E 621 Glutamat monosodic, E 316 Izoascorbat de sodiu, E 250 Nitrit de sodiu

5. Vian cu sunca – 11 E-uri

Tip produs: Branza topita cutie
Mod de ambalare: Cutie
Producător: Kaufland Romania SCS

Ce contine:
E 451 (i) Trifosfat pentasodic, tripolifosfat de sodiu, E 425 Guma konjac, E 251 Azotit de sodiu, E 316 Izoascorbat de sodiu, E 621 Glutamat monosodic, E 339(iii) Fosfat trisodic, E 450(i) Difosfat disodic, E 452(i) Polifosfat sodic, E 1422 Adipat de diamidon acetilat, E 1442 Fosfat de diamidon hidroxipropilic, E 160b Annato

VEZI AICI cate E-uri contin celelalte tipuri de branza topita de pe piata

Studiul pe etichetele sortimentelor de brânză topită ce se comercializează pe piaţa românească a fost realizat de Asociaţia Națională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România (ANPCPPS). Cercetarea a fost făcută comparând 61 de produse. Sursa :financiarul.ro

Cele mai periculoase 10 produse contrafăcute care ajung pe mesele noastre

Ravagiile consumismului: există caşcaval fără brânză, frişcă fără smântână şi şuncă fără carne.

Comerţul a ajuns la forme de manifestare extremă. Dezvoltarea reţelelor de hypermarketuri a crescut fulgerător viteza în care se fac cumpărăturile şi cantitatea de alimente cumpărate la o singură aprovizionare. Un coş cu 20 de kilograme de mâncare se umple în mai puţin de 30 de minute. Spaţiile uriaşe fac loc unui număr imens de produse, confuzionând consumatorii. S-a ajuns la situaţii extreme, produse contrafăcute folosind denumiri generice într-un mod înşelător: există caşcavalul care nu conţine brânză, frişca fără smântână, pateul fără ficat, pasta de unt care nu conţine unt sau ciocolata cu alune care are doar 10% cacao şi doar 0,1% alune. Şi, mai ales, există şunca fără niciun fel de carne.

Noutate: fiecare producător are dreptul la reţeta proprie

Nu există un control al reţetelor, susţin voci din partea autorităţilor care reglementează punerea pe piaţă a alimentelor din carne sau lactate. Până anul acesta, fiecare companie care producea mezeluri, bunăoară, îşi autoriza reţetele folosite la direcţiile agricole. Acum această avizare nu mai e necesară.

Potrivit şefului Direcţiei Sanitare Timiş, asistăm la un vid legislativ în ceea ce priveşte alimentele de origine animală iar singura soluţie e să citim cu maximă atenţie etichetele şi să cumpărăm produse care conţin exclusiv carne sau lapte.

“Până acum jumătate de an, orice companie care producea mezeluri trebuia să îşi scoată o licenţă de la Direcţia Agricolă. Această licenţă stabilea inclusiv componenţa produselor, adică reţetele după care se fabricau acestea. Aprobarea acestor reţeţe se făcea ţinând cont de normele europene în vigoare”, explică Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei Agricole Timiş.

Integrarea în UE a deschis poarta “alimentelor mutant”

Sorin Mierlea, preşdintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, atrage atenţia că în proporţie de 90% mesajele de pe etichete, de genul “cu gust de…” nu contravin legislaţiei naţionale şi europene. De exemplu, un parizer cu carne de curcan care conţine doar 50% carne de curcan şi în rest şorici şi slănină este în regulă dacă în apelativ nu apare prepoziţia “de” ci “cu”. Adică nu “şuncă de curcan” ci “şuncă cu carne de curcan”. Modul în care este realizat designul etichetei, înghesuind cuvintele unele în altele, creează însă confuzie în ochii cumpărătorilor.

Totuşi, potrtivit Codului Consumatorului, dacă un mesaj de pe eticheta unui produs poate da naştere la interpretări, acesta poate fi considerat ilegal.

“Consumatorul român trebuie să înceapă să aibă această educaţie de a citi etichetele atunci când îşi alege un produs. Cei din industria alimentară şi-au dat seama că într-o proporţie destul de mare consumatorul nu citeşte ceea ce e notat pe etichetă din punctul de vedere al conţinutului şi atunci prin mijloace publicitare induce un anumit mesaj, fără a fi în conformitate cu ceea ce se găseşte în acel produs”, a declarat Mierlea.

Vid legislativ: fiecare face cum îl taie capul

El aminteşte de acele STAS-uri naţionale care existau înainte de Revoluţie. “Pentru a face un produs care se numeşte crenvurşti, existau înainte de 1989 anumite standarde de firmă care explicau procentual cantitatea şi tipul de carne folosite pentru a ieşi produsul din reţeta respectivă. Odată cu integrarea României în UE, a apărut acel standard de firmă prin care companiile îşi pot produce un anumit produs. S-a creat o bulversare pe piaţă, reţetele din 2011 nu coincid cu cele din 1987. Asta nu însemană că producătorii comit o ilegalitate, ci că omul care cumpără nu este informat foarte corect”, a mai declarat şeful ANPC.

Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei Agricole Timiş, sintetizează deruta din relaţia producători-consumatori: “Trăim într-un vid legislativ: nimeni nu verifică dacă un parizer conţine piept de pui sau şorici. Pe oricine întrebi, DSV, OPC, DSP, toţi spun că nu e de competenţa lor. Comercianţii ştiu că nu se câştigă dacă pun în ele carne macră, aşa că o combină cu resturi, şorici, slănină. Am ajuns să nu mai mănânc mezeluri pentru că am înţeles că mă intoxic”.

Locul 1: Parizer de porc

Parizer de porc: carne de porc 50% şi emulsie de şoric fierte şi vopsite cu carmin

Ingrediente:

• carne de porc 50%
• emulsie de şoric
• apă
• proteină vegetală din soia
• amidon
• sare
• condimente
• stabilizator: difosfat
• potenţiator de aromă: glutamat de sodiu
• antioxidant: acid ascorbic
• colorant natural: carmin
• dextroză
• conservant: azotit de sodiu

Mod de fabricare:
Măcinată fin, carnea de porc se amestecă împreună cu emulsia de şoric, apă, soia şi amidon, plus ceilalţi aditivi, pentru a rezulta în final o pastă roz, colorată cu carmin. Totul se fierbe, îm membrană necomestibilă şi ajunge apoi în galantare.

Părerea specialistului:
Nu este, categoric, cel mai sănătos parizer, însă, spre deosebire de alţi “confraţi” nu conţine slănină şi poate trece drept aliment dietetic. Orine mezelar ştie încă că acest parizer este şi foarte departe de reţeta originală, inventată de nemţi şi care conţinea carne vită şi slănină tocate fin, afumate la cald şi apoi fierte.

Locul 2: Şuncă românească

Şuncă românească: carne de pasăre şi organe de porc

Ingrediente:

• Carne de porc
• Slănină
• Carne de pasăre separată mecanic
• Organe porc
• Apă
• Amidon de cartofi
• Proteină animală d eporc
• Proteină vegetală de soia
• Antioxidanţi (izoascorbat de sodiu, lactat de sodiu)
• Sare
• Zahăr
• Condimente
• Arome
• Stabilizatori (polifosfaţi, caragenan)
• Potenţiator de aromă (glutamat monosodic)
• Conservant (nitrit de sodiu)
• Colorant (acid carminic)

Mod de fabricare:
Şunca de faţă este de fapt un fel de mezel măcinat şi tratat termic. Este şi raţiunea pentru care conţien carne de pasăre separată mecanic. Potrivit unui ordin al Ministerului Agriculturii din 2002, aceasta se comercializează numai pentru utilizarea în fabricarea produselor din carne tratate termic. Ca atare, deşi se numeşte şuncă, e un amestec de carne de pui, porc, şi slănină, plus organe de porc şi diverşi aditivi care la final este colorat cu carmin şi fiert.

Părerea specialistului:
Specialiştii în alimentaţie atrag atenţia că ar trebui categoric evitată de bolnavii de gută. “Organele animale sunt foarte bogate în colesterol, de aceea trebuiesc categoric evitate alimentele în care se regăsesc, pentru că pot genera atacuri de gută”, a explicat Gheorghe Mencinicopschi.

Locul 3 – Brânză topită caşcaval

Brânză topită caşcaval: 30% brânză, 23% caşcaval, apă, amidon şi ceva unt

Ingrediente:

• Brânză 30%
• Apă
• Caşcaval 23%
• Lapte praf degresat
• Amidon din cartof
• Unt
• Săruri de topire (E452, E339)
• Corector de aciditate: carbonat de sodiu

Mod de fabricare:
Această brânză topită cu aromă de caşcaval este un produs “obţinut prin topire”. Conţine, totuşi, brânză şi caşcaval, dar numai într-un procent puţin mai mare de jumătate. În rest, produsul este un amestec de apă, lapte praf, unt şi amidon din cartof.

La toate acestea se adaugă nişte E452, un polifosfat care determină asimilarea lentă de calciu, magneziu şi fier şi, deci, atrofierea oaselor şi depunerile de calciu, respectiv E339.

Sfatul specialistului
Cercetările au arătat că unul din E-urile prezent e în acest produs nu e recomandat să fie ingerat frecvent. Este vorba de E339, care are acţiune emulsionantă, protejează grăsimile faţă de râncezire şi stabilizează culoarea cărnii. În cantităţi mari are efect laxativ şi poate tulbura echilibrul calciu / fosfor.

Locul 4 – Şuncă mozaic

Şuncă mozaic: carne de porc cu gust “îmbunătăţit”

Ingrediente:

• carne de porc
• apă
• amidon de cartofi
• proteină vegetală din soia
• sare
• condimente
• zaharuri: dextroză
• stabilizatori: difosfat de sodiu, trifosfaţi de sodiu
• potenţiatori de gust: glutamat de sodiu, 5 ribonucleotide disodice
• antioxidant: ascorbat de sodiu
• gelifianţi: caragenan, gumă de xantan
• colorant alimentar: carmin
• conservant: nitrit de sodiu

Mod de fabricare:
Eticheta nu oferă indicaţii exacte despre ce cantitate de ingrediente conţine această “şuncă”. Totuşi, prezenţa gelifianţilor ne indică faptul că nu e vorba de o şuncă în adevăratul sens al cuvântului, ci de un preparat în care intră şi amidon şi soia, un mix care, la final este colorat roz cu carmin şi tratat cu conservant chimic.

Părerea specialistului:
“Şunca mozaic este un pericol mai ales pentru bolnavii de inimă. Sarea conţinută atrage apa în organism, crescând astfel presiunea arterială, iar în final este suprasolicitată funcţia renală. Pe de altă parte, amidonul de cartofi prezent în compoziţie, este tot un dulce, iar dacă luăm în calcul că această şuncă are şi dextroză, deducem că nu poate fi defel recomandată diabeticilor”, spune medicul de familie Ioana Vârtosu.

Locul 5 – Pate de porc

Pate de porc: 25% ficat de porc, slănină, apă, gumă xantan

Ingrediente:

• apă
• ficat de porc 25%
• slănină
• şorici
• lapte semidegresat
• proteină vegetală de soia
• amidon de grîu
• stabilizator
• condimente şi extracte de condimente
• sirop de glucoză
• muştar
• emulgatori
• agenţi de îngroşare: caragerian, gumă guan, gumă xantan
• acidifiant : acid citric
• antioxidanţi
• potenţiator de aromă
• colorant: carmin
• conservant: nitrit de sodiu

Mod de fabricare:
Ca şi alte mezeluri cu care se înrudeşte pateul de porc de faţă se naşte în malaxor. În 10 kilograme de produs găsim 2,5 kilograme de pateu de porc, multă apă, slănină, şoric fin măcinat şi restul de chimicale menite să “lege” combinaţia de masă organică de origine animală.

Părerea specialistului:
Medicii spun că a mânca pateul acesta este ca şi cum ai bea cola. Adică e la fel de nesănătos. “Dacă te uiţi pe tichetele băuturilor de tip cola vei găsi şi acolo sirop de glucoză şi gumele respective. În concluzie, nu e deloc recomandat diabeticilor, dar nici celorlalţi, în exces, pentru că poate predispune la această boală”, a explicat dr. Ioana Vârtosu.

Locul 6 – caşcaval fără brânză

Caşcavalul feliat care nu conţine brânză!

E împachetat ca un caşcaval obişnuit. Cu litere mici scrie că se cheamă “specialitate cu aromă de edam”. Este făcut pe bază de uleiuri vegetale şi cazeină

Ingrediente:

• Apă
• Uleiuri vegetale (28%)
• Cazeină (10%)
• Sare de mare
• Emulgatori: difosfaţi de sodiu & citraţi de sodiu
• Aromă edam
• Conservant: acid sorbic
• Gelifiant: caragenan
• Colorant: beta caroten

Mod de fabricare
Acest produs, recomandat drept “ideal pentru sandwich-uri, salate şi pizza”, nu are nicio legătură cu brânza, şi cu atât mai puţin cu brânza Edam, un produs tipic olandez, galben deschis la culoare, învelit într-un strat de parafină roşie. De fapt, produsul nu are nimic în comun cu orice fel de brânză. Are doar cazeină, o proteină extrasă de laptele de vacă sau oaie. În rest, e un amestec de apă, uleiuri vegetale, sare de mare, emulgatori, conservant, gelifiant şi colorant. Toate, mixate la scară industrială şi condimentate cu o suspectă “aromă edam”, pentru obţinerea unui produs care aduce doar vag la culoare cu caşcavalul.

Sfatul specialistului
Produsul poate fi sănătos, susţine medicul de familie Ioana Vârtosu, dar induce cumpărătorii în eroare, fiind un înlocuitor de caşcaval. “Faptul că nu conţine grăsimi de origine animală este un atu. Însă conservanţii, emulgatorii şi coloranţii pe care îi conţine această specialite complică efectele în timp asupra celor care îl consumă”, a declarat dr. Ioana Vârtosu.

Locul 7 – untul din margarină

Untar – untul făcut din 70% margarină

Ingrediente:

• grăsimi vegetale nehidrogenate 70%
• unt 30%
• conservant (acid scorbic)
• acidifiant (acid citric)
• colorant (betacaroten)

Mod de fabricare:
Produsul numit “Untar” arată ca untul, dar nu este deloc unt, atrag atenţia nutriţioniştii. Acest produs, datorită faptului că are o denumire derivată de la cuvântul unt, se confundă foarte uşor cu untul, mai ales că este expus la vânzare între alte sortimente de unt, iar eticheta imită perfect un sortiment popular şi autentic. Un kilogram de produs se obţine amestecând 300 de grame de unt cu 700 de grame de margarină, plus conservant şi acidifiant. La final, procesatorul adaugă în amestec colorant (betacaroten), pentru a da produsului culoarea crem a untului gras.

Părerea specialistului:
Medicii avertizează că margarina din dieta zilnică este mai dăunătoare decât untul. “Studii de specialitate au demonstrat că margarina este cancerigenă. Aceasta poate duce la dezvoltarea unor tipuri diverse de cancer, cum ar fi cel digestiv, pulmonar sau genital”, a declarat dr. Ioana Vârtosu, medic de familie.

Locul 8 – ciocolata fără cacao

Ciocolată cu alune: 8% cacao, 0,1% aromă de alune

Ingrediente:

• grăsime vegetală hidrogenată (margarină)
• pudră de cacao ( minim 8%)
• lapte praf integral (12%)
• zer praf
• aromă naturală de alune (0,1%)
• aromă identic naturală de vanilie
• emulgatori (lecitină de soia E322, poligliceroil poliricinoleat E476)

Mod de fabricare:
O tabletă de ciocolată cu alune (100 g) conţine doar 8 grame de cacao, adică mai puţin de o linguriţă de pudră, cam o linguriţă de lapte praf, o picătură de aromă de alune şi în rest margarină de proastă calitate. Toate amestecate la cald şi turnate în binecunoscuta formă cu pătrăţele.

Părerea specialistului:
Această tabletă vândută drept cicolată, conţine grăsimi extrem de periculoase pentru organismul uman (margarină din prima clasă, puternic aterogenă) care consumată în cantităţi mari poate provoca atac cerebral sau infarct. Potrivit şefului ANPC, este departe de ceea ce se numeşte ciocolată. “Ordinul 335/2003 arată că nu poate fi numit “ciocolată” decât un produs care conţine minimum 43% substanţă uscată totală de cacao”, a explicat Sorin Mierlea .

Locul 9 – frişca fără smântână

Frişca vegetală

Ingrediente:

• grăsimi vegetale hidrogenate 26%
• zahăr 11%
• proteine din lapte
• stabilizatori (E420iii, E463)
• emulgatori (E472e)
• lecitină din soia E322
• E472b
• sare
• arome
• colorant E160a

Mod de fabricare:
În mod “miraculos”, din apă, amestecată cu zahăr şi margarină, plus aditivi de rigoare, şi ceva proteine din lapte rezultă un lichid vâscos de consistenţa smântânii. Ca să arate până la identitate ca şi produsul original, amestecul este colorat în alb. Apoi, ţinut la rece şi agitat ulterior, acesta e capabil să ia consistenţa frișcăi originale.

Părerea specialistului:
Deoarece în mod normal frişca ar trebui să conţină doar smântână, la capitolul materie primă, specialiştii atrag atenţia asupra faptului că această frişcă vegetală are în compoziţie cele mai periculoase grăsimi din dietă, hidrogenate.

“Frişca vegetală este un nonsens. În mod normal ar trebui să i se spună substitut de frişcă”, atrage atenţia directorul Institutului de Cercetări Alimentare, dr.Gheorghe Mencinicopschi.

Locul 10 – crenvurştii făcuţi din apă şi slănină

Crenvurşti din piept de pui: 40% carne scoasă mecanic, 60% apă şi slănină

Ingrediente:

• piept de pui dezosat (40%)
• apă, slănină, piele de pui, proteină vegetală din soia
• amidon, sare, condimente şi extract de condimente
• zaharuri, dextroză, aromă fum
• potenţiator de gust (glutamat monosodic), stabilizator (di şi polifosfaţi de sodiu), colorant natural (carmin), antioxidant (ascorbat de sodiu), conservant (nitrit de sodiu)
• Membrană naturală comestibilă.

Mod de fabricare:
În 10 kilograme de crenvurşti găsim numai patru kilograme de piept de pui. Carnea, scoasă mecanic de pe oase, este măcinată fin, împreună cu slănină, bucăţi de piele de pui, după care totul se combină cu apă, condimente, amidon şi soia. La final pasta rezultată este colorată cu carmin alimentar, apoi se formează crenvurştii, ambalaţi în membrane, care se fierb şi se afumă înainte de a intra în pungile de plastic, porţionaţi, pentru vânzare.

Părerea specialistului:
Medicii avertizează că, în loc să fie un produs dietetic, carnea de pui fiind considerată “slabă”, aceşti crenvurşti sunt un pericol pentru sănătate, fiind în fapt plini de grăsimi care ne pot îmbolnăvi de boli vasculare. “Consumul repetat poate crea în timp probleme de colesterol. Aceşti crenvurşti conţin grăsime de porc în stare pură – slănină, care este cunoscută pentru creşterea colesterolului. La fel, pielea de pui este plină de grăsimi”, a explicat dr. Gheorghe Mencinicopschi.

“Ţinând de gradul de educare şi informare al consumatorului din România, acesta poate fi extrem de uşor păcălit. Consumatorul român nu are exerciţiul consumatorului european de a fi atent la fiecare detaliu”
Sorin Mierlea, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

“Noi trăim într-un vid legislativ: nimeni nu verifică dacă un parizer conţine piept de pui sau şorici. Pe orticine întrebi, DSV, OPC, DSP, toţi spun că nu e de competenţa lor. Ceea ce ştim este că mezelurile nu mai au gustul de altă dată, pentru că comercianţii ştiu că nu se câştigă dacă pun în ele carne macră, aşa că o combină cu resturi, şorici, slănină etc. Eu personal am ajuns, tocmai din cauza asta să nu mai mănânc mezeluri, pentur că, citind etichetele, am înţeles că mîncând parizer sau cremwurşti te întoxici”
Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei agricole Timiş

Sursa : evz.ro

Cum păcălesc brutarii o ţară întreagă. Cum se fabrică “pâinea neagră…”

Pâinea neagră e făcută de fapt din făină albă şi colorată cu malţ. Românii o preferă crezând că e mai sănătoasă, dar în realitate e chiar mai nocivă decât cea albă. Dezvăluiri din interiorul industriei.

Experţii din industria de panificaţie afirmă că 70% din pâinea neagră din România este contrafăcută. Sunt oamenii din piaţă care cunosc afacerea ca pe buzunarele proprii. Explicaţia acestei farse la nivel naţional ţine efectiv de reflexele de consum ale clienţilor şi nu de vreun calcul financiar.

Pâinea neagră autentică are densitatea mai mare, nu e pufoasă, are coaja mai groasă şi mai tare şi se învecheşte mai uşor. Pâinea falsificată, adică din făina albă colorată cu malţ, e pufoasă, are coajă subţire şi rezistă o săptămână pe masa din bucătărie. Dar nu mai are calităţile adevăratei pâini negre. Mai mult, colorantul folosit e un produs sintetic, nefiind un produs biologic pur. Afacerea se rezumă astfel: toţi caută o pâine mai sănătoasă şi se păcălesc, mâncând una artificială.

Un bidon de 5 kg de colorant e vărsat în malaxor

În malaxorul de 100 kg, amestecul e preparat de brutar. Tranşa: 350 de pâini negre de 450 g fiecare. Arată ca acasă, cu o mică diferenţă: cantitatea e mare, amelioratorii pe măsură. Aşteptăm să vedem făină neagră, din aceea cu 72% cenuşă, cum ne-a explicat morarul Vasile Bunescu din Giarmata. Nici vorbă de aşa ceva. Pâinea neagră se face din făină albă şi extract de malţ, un fel de miere groasă care îi dă culoare şi aspect de “pâine ca la bunica”.

Brutarul aduce patru saci cu făină albă, îi deşartă în malaxorul de inox. Adaugă dintr-un bidon metalic “zeama” colorantă. Cinci kilograme. “E extract de malţ” vine explicaţia. Mai pune un kilogram şi jumătate de sare, trei de drojdie, 55 de litri de apă călduţă. Reglează viteza la prima treaptă de viteză, apasă pe buton şi paletele malaxorului încep să se învârtă.

Încet, făina albă devine o cocă de culoare maro închis. “Face culoare, dă coajă crocantă, e 100% natural şi nu veţi avea probleme cu el”, asigură Victor, reprezentantul de vânzări al unei companii din Târgovişte care se laudă că vinde cel mai bun extract de malţ din România. Este importat din Olanda şi costă aproape 2 euro kilogramul.

Diferenţa esenţială dintre pâinea neagră şi cea vopsită

“În mod normal, nu are avea voie să se numească pâine neagră dacă nu este făcută integral din făină neagră”, spune Aurel Popescu, preşedintele Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie. Românii cumpără de la raft fără să citească eticheta. Dacă ar face-o, ar înţelege că mănâncă pâine albă vopsită. Potrivit lui Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit, doar o treime din pâinea neagră din piaţă este cu adevărat neagră, realizată exclusiv cu făină integrală. Restul este colorată cu tărâţe de grâu sau cu malţ sub formă de extract lichefiat.

Raţiunea pentru care brutarii păcălesc cu pâinea vine din obiceiurile de consum ale noastre: românii vor pâine neagră, pentru că ştiu de la televizor că e sănătoasă, dar o vor pufoasă şi rezistentă mai multe zile, cu coaja subţire. Aşa ceva nu se poate din făina neagră adevărată, confirmă orice morar sau inginer tehnolog de panificaţie.

În schimb, pâinea neagră autentică are un conţinut ridicat de fibre care stimulează digestia şi tranzitul intestinal, protejând colonul. Făina neagră conţine mai multă cenuşă, care îi dă această culoare, închisă, dar şi nutrienţii şi fibrele suplimentare care fac pâinea neagră preferata nutriţioniştilor.

“Dacă făina albă are 55% cenuşă, cea neagră ajunge la 72%”, spune morarul Vasile Bunescu. “Pâinea din făină neagră nu va avea niciodată volumul unei pâini normale. Estetic arată mai rău. La noi se cere pâine pufoasă. Or aceasta nu o poţi face din făină integrală”, mai spune Aurel Marin.

Şi malţul tot la diabet duce

Financiar vorbind, pâinea neagră mincinoasă este ceva mai ieftină. Pentru producerea a 350 de pâini făina neagră ar costa circa 180 de lei. 350 de pâini albe costă doar 130 de lei dar se adaugă şi preţul malţului, economia fiind de 20-30 de lei la 100 kg.

Pâinea neagră corectă ar trebui să aibă pe etichetă informaţii stricte: făină de grâu neagră, apă sare, drojdie. În schimb de cele mai multe ori, pe etichetele de pâine neagră găsim făină albă şi malţ. Gheorghe Mencinicopschi explică însă că şi malţul acesta ar trebui de fapt interzis. Consumat în exces fabvorizează apariţia diabetului, spune specialistul.

“Până acum câţiva ani pâinea neagră se colora cu caramel, care a fost interzis. Ceea ce nu se ştie este că acel caramel a fost înlocuit cu malţ, care în momentul procesării pâinii generează tot caramel”, a declarat Mencinicopschi. Potrivit specialiştilor de la Siguranţa Alimentelor, nimeni nu a investigat dacă malţul este la fel de nociv, după ce caramelul a fost interzis în 2002. “Vom cuprinde în strategia noastră de control şi o verificare a conţinutului de caramel din pâinile cu malţ”, a spus Floare Chiru, adjunctul şefului de la Siguranţa Alimentelor Timiş.

E-URILE DIN PÂINE

Pe etichete: făină de grâu şi malţ în loc de făină neagră

Pâinea comună, pe care o găsim în hypermarket sau la alimentara din colţ, este plină de E-uri. Iată o selecţie:

• esteri poliglicerici ai acizilor graşi, mono şi digliceride ale acizilor graşi
• Acid citric, Acid ascorbic, Acid lactic
• Acetat de calciu, Diacetat de sodiu
• Lecitina din soia
• Propilen glicol
• Glicerina
• Gumă arabică
• Carbonat de calciu, Propionat de calciu

Nu toate se găsesc în aceeaşi pâine, însă unele au rolul de întârzia învechirea, altele pur şi simplu să îmbunătăţească gustul pâinii.

Hipermarketurile sunt pline de pâine neagră vopsită cu malţ. Am luat de pe raft o pâine din Arad, ambalată în pungă potocalie, care are notat pe ambalaj o compoziţie formată din făină albă şi făină neagră, iar în paranteză, după aceasta din urmă, este explicată ca fiind “de malţ”. Mai încercăm o pâine, de Timişoara, una cu punga colorată galben: făina de malţ este denumită “neagră”, iar pâinea mai conţine făină de grîu şi ameliorator.

“Extractul de malţ are un gust bogat, care îi oferă pâinii o culoare naturală şi are efect de întârziere a învechirii.”
Victor Sencu, distribuitor de malţ pentru pâine

Sursa : evz.ro

McDonalds Food – The Truth