România riscă de la UE amenzi de 30.000 de euro pe zi dacă nu adoptă legea “Big Brother”

Leonard Orban

Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, a declarat că România riscă amenzi de peste 30.000 de euro pe zi dacă nu va adopta cât mai repede legea privind retenţia datelor, cunoscută şi ca legea “Big Brother”, pentru care este deschisă procedură de infringement împotriva ţării noastre.

“Aş insista doar asupra chestiunii legate de transpunerea Directivei privind retenţia datelor. Urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona s-au produs modificări inclusiv în ceea ce priveşte gestiunea cazurilor de încălcare a Tratatului şi în cazul netranspunerilor funcţionează sistemul sancţiunii financiare. Dacă în scurt timp nu vom adopta această lege, riscăm să plătim câteva zeci de mii de euro pe zi. Pe zi şi pentru fiecare zi de întârziere România va trebui să plătească undeva la peste 30.000 de euro. Este esenţială luarea cât mai repede posibil a măsurilor de remediere a situaţiilor care au dus la declanşarea procedurilor de încălcare a Tratatului”, a spus Orban, la audierea în comisiile Parlamentului.

El a mai precizat că împotriva României se află în derulare în total 47 de proceduri de infringement declanşate de Comisia Europeană, iar şase dintre acestea “reclamă luarea unor măsuri urgente de remediere”.

Potrivit legislaţiei europene, sancţiunile financiare dispuse de Comisia Europeană ca urmare a încălcării Tratatului de către state membre nu pot fi aplicate decât după o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie din Luxemburg.

Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil, în 18 aprilie, proiectul legii privind reţinerea datelor de trafic de telefonie şi internet prin care păstrarea acestor date este obligatorie timp de un an pentru furnizorii de telefonie fixă şi mobilă şi de internet.

Potrivit proiectului, cunoscut ca “legea Big Brother”, furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi de internet sunt obligaţi să stocheze datele de trafic ale tuturor clienţilor, dar nu şi conţinutul convorbirilor, pentru un an de zile, care să fie trimise la cererea autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale.

“Furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de un an toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de e-mail-uri, cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii telefonice. În cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă trebuie să se reţină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit”, se arată în textul adoptat.

Furnizorii de telefonie şi internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile, conform mediafax.

În cazul în care datele nu pot fi transmise, furnizorul trebuie să comunice în maximum cinci zile care este motivul acestui refuz. Datele stocate vor fi distruse la finalul perioadei de păstrare, cu excepţia celor care au fost accesate şi reţinute.

Legea nu se va aplica în cazul interceptării conţinutului convorbirilor, această situaţie intrând sub incidenţa prevederilor Codului de Procedură Penală.

Proiectul de lege privind reţinerea datelor de trafic de către operatorii de telefonie mobilă a fost depus la Parlament la începutul lunii noiembrie 2011 de către ministrul Comunicaţiilor de la acea vreme, Valerian Vreme, şi deputatul PDL Adrian Bădulescu, fost ofiţer SRI.

Proiectul care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze timp de şase luni toate apelurile şi mailurile a fost adoptat pentru prima dată de Parlament în 2008, dar a fost declarat neconstituţional de către judecătorii Curţii Constituţionale în 2009, deoarece “afectează exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale – drept la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare”  Sursa : adevarul.ro

BIGGER BROTHER: O țară din Europa se pregătește să-și spioneze locuitorii la modul TOTAL

Este vorba despre Marea Britanie, care se pregătește să-și întețească acțiunile de supraveghere a populației, punând la punct sisteme care să permită accesul la e-mailuri personale și informații de pe site-uri de socializare.

Marea Britanie este deja unul din statele cu cele mai bine puse la punct sisteme de “securitate” din lume, având peste 2 milioane de camere video de supraveghere în spațiul public. Guvernul de la Londra dorește totuși să aibă acces și dincolo de acest spațiu public. Legea care va permite supravegherea totală mai are nevoie doar de votul parlamentului pentru a putea intra în vigoare. Sursa : capital.ro

De la SUPRAVEGHERE la PREDICTIE si CONTROL

Pentru că România a trecut în acest an de la faza totalitarismului de discurs, proiectat în viitor, la implementarea dictaturii de facto, cred că este util să se revină la câteva teme de discuţie pe care mediul ortodox le-a întors, cu mai mult sau mai putin discernământ, pe toate feţele. Printre altele, s-a vorbit mult despre mijloacele de supraveghere ale populaţiei, prezentându-se ultimele inovaţii tehnologice ca fiind un pas în plus spre acea societate totalitară, care guvernează pe cale coercitivă fiecare aspect al vieţii noastre. Şi ele sunt într-adevăr mijloace tot mai intruzive prin care se colectează date din ce în ce mai intime despre noi şi despre apropiaţii noştri. Dar, mergând mai departe de discursul teoretic, al „ce se poate face cu..”, să vedem ce însemnă pentru România „supravegherea populaţiei”.

Orice informaţie stocată de stat, entităţi ale statului ori entităţi de drept privat care colaborează cu statul, reprezintă o supraveghere, în măsura în care cineva este interesat să prelucreze o astfel de informaţie. Datele astfel stocate pot fi folosite, în funcţie de împrejurări, atât în beneficiul cât şi în detrimentul cetăţenilor. De multe ori, în articolele care apar pe internet se face referire la sistemul informatic de supraveghere a populaţiei, ca entitate generică, atribuindu-i-se un număr semnificativ de atribuţii ori posibilităţi de intervenţie directă în viaţa noastră. În principiu, acest sistem este identificat ca fiind Sistemului Informatic National de Semnalari (participarea Romaniei la Sistemul de Informatii Schengen aici), Sistemul electronic naţional (aici), Infrastructutra comună de comunicaţii electronice ale statului (aici), viitorul SUNA şi DND (aici), baza de date DEPEABD, baza informatică de date a SRI ( fostul Centru de Informatică şi Documentare – înfiinţat prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 001050 din 25 mai 1977, care implementa un sistem computerizat de evidenţă a informaţiilor operative iniţiat de colonelul Pavel Costandache în anul 1972, deci acum 40 de ani), etc etc.

Este suficientă o căutare pe google după cuvintele sistemul informatic naţional, pentru a observa că în România, practic, nu a rămas nici o instituţie care să nu fi implementat o bază de date electronică, ceea ce e oarecum normal, dacă e să primim fără rezerme tezele determinismului tehnologic. De ce atunci, continuăm să ne întrebăm „ce se poate face” când toate aspectele existenţei noastre zilnice sunt documentate de sisteme informatice de evidenţă? Poate pentru că, în tratarea acestui subiect, aşteptăm să fim informaţi despre existenţa unui super computer, unei Fiare româneşti, care să aibă mijloace informaice de a reglementa/controla aspecte intime ale existenţei noastre.

Vă întreb însă, de ce ar dori cineva să vină pe nesimţite după o persoană care de abia se ţine pe picioare şi să-i pună piedică, când este foarte uşor să-l facă să credă că drumul său trece printr-un povârniş abrupt. Prin această cheie alegorică trebuie privit interesul conducătorilor noştri, cărora le sunt cu mult mai puţin importante acţiunile noastre zilnice decât prelucrarea lor la nivel statistic. Ceea ce evidenţa informatizată oferă însă, faţă de alte măsuri anacronice de evidenţă, este o prelucrare în detaliu a nişelor de populaţie după o sumă de criterii de foarte mare interes. Astfel, pe cale de interpretare, pot fi dezvoltaţi algoritmi de predicţie sociologică, prin care se pot determina linii de conduită detaliate pentru indivizi dar şi pentru grupurile sociale din care fac parte (familie, cerc restrâns/extins de prieteni, bloc de locuinţe în care avem reşedinţă, cartier, grup profesional restrâns/extins, persoane unite de aceleaşi interese, care au aceleaşi hobby-uri, aceleaşi preocupări, care au acelaşi tipar/program zilnic, et etc etc). Problema noastră nu mai e demult doar modul de supraveghere.

Zilnic sunt colectate despre noi mult mai multe informaţii decât pot fi procesate. Capacitatea tehnologică de care ne temem, nu se referă doar la modul în care acest sistem de colectare va interveni în viaţa fiecăruia, ci la un nivel superior de gestiune şi prelucrare a datelor statistice, în timp real, care să asigure predicţii detaliate privind reacţiile populaţiei la anumite măsuri/evenimente. Dar capacitatea tehnologică propriu zisă nu este folosită pentru aceste operaţiuni, ci strict pentru indexarea informaţiilor în dreptul fiecărui C.N.P. în parte. Necesitatea unui „supercomputer” este aşadar secundară. Efortul tehnologic se referă strict la asocierea tuturor informaţiilor disponibile despre un anumit subiect/individ, pornind de la localizare şi intercaţiunea cu alţi indivizi/entităţi publice, în acest sens orice efort de imaginaţie poate fi util: consumul de energie termică/electrică a domiciliului comun, cheltuieli curente, tipar zilnic, medicamente achiziţionate etc etc. Informaţia este păstrată de instituţiile/entităţile care o colectează, tot acestea o actualizează după protocoale interne şi este suficient să existe acces (chiar intermitent) la aceste baze de date. Ceea ce se realizează în zilele noastre sunt algoritmii sociologici care folosesc aceste informaţii colectate.

Ca să înţelegem la ce anume de referim ar trebui să ne imaginăm nişte formule matematice complexe, iar predicţia în sine este reprezentată de rezultatul calculului matematic. Resursele informatice pentru aceste calcule sunt nesemnificative (pentru stat), indiferent de numărul subiecţilor introduşi în calcul. Comparaţia ideală se referă la programul excel, care îşi ia anumite elemente din anumite căsuţe, urmând a realiza calculul şi a-l prezenta într-o altă căsuţă. Având algoritmul determinat, aceste calcule pot fi realizate pe orice P.C. personal, fiind în fapt un soi de fişier log, generat prin accesul la anumite informaţii care sunt stocate pe servere securizate. Drept urmare nu sunt necesare platforme informatice în genul celor prezentate în filme gen Minority Report, ceva care să ne ia ochii, ceva care să funcţioneze fără greşeală. Cei care au acces la baze de date ale statului român ştiu mai bine câte probleme sunt pentru fiecare organism în parte, ideea de bază fiind că sunt muuuult mai departe de ceea ce suntem noi condiţionaţi să aşteptăm să fie implementat pentru a considera că s-a definitivat supravegherea Big Brother. Ori nu e nevoie de aşa ceva, repet, informaţiile colectate de stat sau de terţi, la care există acces, sunt cu mult peste posibilităţile actuale de gestiune, interpretare şi predicţie a statului.

Instrumentul ideal de control pentru aceste formule sociologice este… chestionarul de recensământ 2011. Acesta va fi scanat iar, dacă îmi permiteţi, informaţia va fi prelucrată exact în modul în care sunt corectate lucrările de răspuns ale studenţilor care dau examene cu teste grilă şi ulterior asociate fiecărui C.N.P. în parte.

Supravegherea individului are la bază două principii: rutina şi excepţia de la rutină şi dihotomia informare/iniţiativă. Mijlocul de protecţie/eludare este internalizarea scopului şi externalizarea echivocului, însemnând că cineva se va comporta în aşa fel încât comportamentul său va putea fi interpretat în cât mai multe sensuri. „Autorităţile” însă sunt interesate ca acest echivoc al rutinei zilnice, lunare etc. să fie redus la maxim şi din acest motiv, este de aşteptat ca pe viitor, odată ce elaborarea din ce în ce mai specifică a formulelor de predicţie sociologică va coborî cu mai multă siguranţă spre individ, ca entitate ut singuli, cred că este de aşteptat ca recensăminte mai mult sau mai puţin „naţionale”, să se înmulţească şi mai mult de atât, chestionarele să fie din ce în ce mai intruzive/intime… (UTZU)

Sursa: gandeste.org    \ razbointrucuvant.ro

BIG BROTHER pe şosele: şoferii americani ar putea fi filmaţi în continuu, fără să ştie

BIG BROTHER pe şosele: şoferii americani ar putea fi filmaţi în continuu, fără să ştie

În viitor, şoferii nu ar mai putea avea acces pe autostrăzi dacă nu sunt de acord să-şi monteze o cameră video în maşină. Aceasta ar urma să filmeze fie ocupanţii maşinii, fie mediul înconjurător şi să transmită imaginile către un birou de investigaţii, scrie MSNBC.

Nu este continuarea romanului “1984″, de George Orwell, ci o invenţie înregistrată la Oficiul de Patente din SUA, de către compania Kapsch TrafficCom AG din Austria. Aceasta a semnat un contract pe zece ani cu americanii, prin care se obligă să doteze cât mai multe maşini cu sisteme de securitate.

Tehnologia austriecilor ar putea funcţiona pe post de radar

Printre acestea, se numără şi mini-camere video, care ar urma să fie ascunse în habitaclul maşinilor, fără ca posesorii acestora să ştie de existenţa lor. Motivul “oficial” al implantării acestor camere este verificarea numărului de pasageri ai maşinii. Camerele care filmează în exterior ar urma să fie folosite pentru acelaşi motiv: să vadă dacă în alte vehicule, fără supraveghere video, sunt mai mulţi pasageri decât e normal.

MSNBC scrie, însă, că supravegherea de tip “Big Brother” ar putea avea şi alte întrebuinţări. Spre exemplu, să facă poze la un interval regulat (pentru a îi dea în vileag pe cei care comit infracţiuni), să surprindă momentul în care şoferul accelerează peste limita legală sau când se produc accidente. O altă posibilitate ar fi ca noile dispozitive să acţioneze precum cutiile negre ale avioanelor, înregistrând tot ce se petrece în automobil.

Totuşi, MSNBC scrie că, de obicei, e cale lungă de la înregistrarea unui patent la apariţia şi distribuţia pe scară largă a unui produs. De obicei, patentele sunt doar o metodă a companiilor de a-şi proteja proprietatea intelectuală. “Kapsch înregistrează 20 de patente pe an. Acest lucru ne protejează ideile unice, dar nu înseamnă că ne-am gândit să scoatem un produs”, a declarat un oficial al companiei austriece.

Directorul companiei americane cu care lucrează Kapsch spune că nici nu a auzit de ideea cu camerele video. “Am semnat un contract de lungă durată cu ei (n.r. austriecii), în care nu se speculează ceva legat de camerele video. Acest lucru ar ridica multe întrebări legate de confidenţialitate şi nu multe companii ar accepta implementarea unui astfel de sistem”, spune P.J. Wilkins, de la E-Z Pass Group.

“Nu mă deranjează patentul, ci lucrurile din spatele lui”

În ciuda declaraţiilor oficialilor, expertul în securitate Lee Tien spune că şoferii ar trebui să fie îngrijoraţi. “Orice folosire a unei asemenea tehnologii trebuie bine reglementată. Oamenii ar trebui să le spună celor de la E-Z şi Kapsch ce cred despre ideea montării de camere video pe maşini. Iar acest lucru ar trebui să se întâmple acum, nu după ce companiile vor investi milioane de dolari şi toate vehiculele vor avea această tehnologie”, spune Tien.

Expertul precizează că nu este rău să se implementeze noi tehnologii, însă uneori acestea pot fi folosite în moduri “necurate”. “Odată ce camerele video vor fi montate, o să apară cineva cu ideea să le folosească şi în alte moduri”, crede Tien.

El spune că nu îl deranjează patentul depus de Kapsch, ci lucrurile care s-ar putea ascunde în spatele acestuia. “Supravegherea video este constant îmbunătăţită, aşa că nu mă deranjează patentul. Întrebarea e, însă, ce fel de societate construim, dacă încurajăm şi legitimăm supravegherea continuă”, conchide expertul.

“Discutăm degeaba despre urmărirea şoferilor. Dacă ai un telefon mobil, oricum eşti urmărit”, spune şi Wilkins. Sursa : gandul.info

Google si “Big Brother ”

Nu multi dintre utilizatorii de Internet sunt constienti de faptul ca Google colecteaza datele personale ori de cate ori accesam o pagina web. La fel de putini realizeaza cat de periculos poate fi ca lumea virtuala sa contina prea multe detalii din viata ta reala.

Google si “Big Brother ”

Utilizatorii Firefox pot afla acum cat de des ii spioneaza Google, adica de cate ori motorul de cautare aduna date personale despre tine, atunci cand intri pe diverse site-uri.
Extensia Google Alarm “tipa” si emite o alerta vizuala de fiecare data cand informatiile tale personale sunt trimise catre serverele Google. Asadar, daca erai convins ca Google iti monitorizeaza obiceiurile doar prin intermediul Gmail si YouTube, ei bine, nu este asa.

Google Analytics, AdSense, chiar embed-urile de pe YouTube, apelurile Google API, toate “se fac vinovate” de strangerea informatiilor despre tine, care sunt colectate pentru realizarea unui profil demografic, folosit mai departe pe alte site-uri.
Asadar, cu Google Alarm poti afla de cate ori esti spionat si chiar daca nu poti impiedica asta, macar constientizezi ca in online cineva sta tot timpul cu ochii pe tine. Si daca Google este “prietenos” si vrea sa te cunoasca strict din motive comerciale, nu acelasi lucru se intampla cu toate detaliile publicate chiar de tine pe Internet.

Infractorii iti pot folosi identitatea pentru a comite tot felul de fraude, iti pot urmari fiecare miscare pentru a da spargeri sau iti pot analiza reteaua de cunostinte pentru a da alte si alte lovituri. Pare complicat? S-a intamplat in America, unde politistii au reusit sa faca legatura intre trei tineri spargatori de locuinte si victimele lor. Numele acestei legaturi: Facebook. Proprietarul pleca de acasa si nu uita sa posteze aceasta informatie la status, asa ca hotii mergeau la sigur.

Informatiile sau fotografiile postate in mediul online te pot “bantui” pentru multi ani. Inclusiv CEO-ul Google Eric Schmidt, un om despre care se stie ca nu-l intereseaza ca anumite date ale utilizatorilor ar trebui sa ramana confidentiale, sugera recent ca tinerii ar putea in viitor sa doreasca sa-si schimbe identitatea, pentru a lasa in urma anumite informatii pe care le-au publicat cu prea multa generozitate pe Internet.
Expertilor nu le ia mai mult de o ora sa afle aproape orice despre tine, de pe Internet

Un britanic a aflat asta pe pielea lui si gandul ca poti fi spionat oricand, de oricine in lumea virtuala ii da fiori reci. Steve Boggan a rugat un specialist in securitate sa analizeze profilul online al iubitei lui, Suzanne, cu care este impreuna de peste 12 ani. Bineinteles, totul cu acordul partenerei.
Si nu mica i-a fost mirarea cand a primit un raport de 15 pagini, cu informatii stranse in mai putin de o ora, multe dintre acestea necunoscute lui. Raportul cuprindea numele prietenilor femeii, ce scoli a frecventat aceasta, poze uneori stanjenitoare, pe care nici nu a fost nevoie sa le posteze ea insasi, ci au facut-o amicii ei, unde a calatorit, hobby-uri, locuri pe care le frecventa, detalii despre job-urile ei, relatii din tinerete si rude indepartate. Totul analizand site-uri precum Facebook, Hi5, LinkedIn, Flickr.

De exemplu, Suzanne a folosit o aplicatie de pe Facebook, ce ducea catre site-ul TripAdvisor. Acolo a precizat ce tari a vizitat, pentru ca familia ei sa stie mereu unde se afla. Dar nu au aflat numai cei apropiati, ci informatia a devenit publica, asa ca expertul a putut spune cu precizie nu doar cele 41 de tari in care a fost Suzanne, ci si cele 162 de orase.
Mai departe, atunci cand incarci o poza pe Flickr, vei observa ca apare o casuta cu toate detaliile despre imaginea respectiva, pe care nu le completezi tu, ci ele sunt preluate direct din aparatul foto. Asadar, data si ora nu sunt un secret. Dar cu cat tehnologia avanseaza, cu atat vei oferi mai multe informatii despre tine, chiar involuntar.

Socant? Poate ca da, spune Steve Boggan, dar mai ingrijorator este cat de usor se pot afla aceste lucruri. Mai cu seama adolescentii nu-si fac nicio grija legat de persoanele cu care se imprietenesc in online si ce posteaza acolo. Sigur au facut o data imprudenta sa spuna cand sunt singuri acasa si dau o petrecere la care toata lumea este invitata. Sau au postat fotografii care le-ar putea strica imaginea mai tarziu, in fata unui posibil angajator.
Insa si cei foarte atenti la aceste detalii pot cadea in plasa raufacatorilor. Acestia din urma pot poza in vechi cunostinte si dupa ce iti castiga increderea pot apela la ajutorul tau financiar , sub pretextul ca sprijina un orfelinat, de exemplu. Sau se pot folosi de alte tertipuri pentru a afla datele cardului tau.

Asadar, ce este de facut? Desigur, sa-ti ascunzi capul in nisip si sa te prefaci ca problema nu exista nu reprezinta o solutie. Si poate ca nici nu vrei sa te feresti de site-urile de socializare. Atunci, alege-ti pe spranceana prietenii, fii cu bagare de seama la ce postezi online, ofera cat mai putine informatii personale si ai grija ca setarile de securitate sa nu le permita decat prietenilor sa acceseze anumite informatii.

Seful executiv GOOGLE: “doar imoralii sunt secretosi …”

Eric Schmidt sugereaza faptul ca oamenii trebuie sa isi modifice comportamentul scandalos inainte sa se planga de faptul ca firma ii invadeaza intimitatea. Iata ce a afirmat seful executiv al Google catre Maria Bartiromo in noaptea speciala Google de la CNBC, o afirmatie extraordinara din partea cuiva atat de secretos.
Declaratia lui Schmidt se explica prin faptul ca acesta si-a revolutionat gandirea inca din 2005, cand a trecut CNET-ul pe lista neagra deoarece acestia au publicat informatii in legatura cu el, informatii spicuite din cautarile Google, inclusiv salariul, vecinii, pasiunile si contributiile politice. In acest caz, seful executiv casatorit nu trebuie sa ia in seama toate reportajele despre prietenele sale faimoase; totusi este ciudat ca acesta nu clarifica problema legata de delictele sale extramaritale.
Filosofia lui Schmidt este clara: “Daca faci ceva ce nu vrei sa stie nimeni, poate ar trebui sa nu faci deloc acel lucru.“ Filosofia ca secretele sunt folositoare in principal oamenilor indecenti este extrem de convenabila pentru Schmidt, in calitate de sef executiv al unei companii ale carei valori declarate se invart in jurul acapararii informatiilor. Convenient este atata timp cat oamenii sunt suficient de inteligenti sa nu aplice filosofia “obtinerii secretelor“ pentru parolele lor Google, numerele de card
de credit si pentru multe alte secrete de care au nevoie pentru a umple buzunarele Google.

Sursa :piatza.net