Statul va încheia hoţeşte contractul pentru mineritul de la Roşia Poieni

- Pâş pâş, sssst! Să nu ne simtă pisica! Cam aşa s-au mişcat autorităţile statului în privatizarea exploatării cuprifere de la Roşia Poieni. Mai întâi cu declaraţii iritate vizavi de modul zeflemist în care au pus problemele pe tapet cei doi avocaţi ai firmei canadiene, la negocierile cu reprezentanţii Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Dar mai ales din cauză că Roman Copper nu s-a sinchisit să răspundă la termenii asupra cărora insista statul român în termenul legal de până la 6 aprilie, ora 24:00, ceea ce a făcut ca înţelegerea să cadă şi ministrul Bode să iasă public cu declaraţii ce anunţau reluarea licitaţiei de privatizare.

Ba s-au auzit voci că firma canadiană va fi exclusă şi din licitaţiile următoare. Pentru ca acum, iată, după ce-a trecut şi cel de al doisprezecelea ceas, să cădem în stupefacţie la auzul veştii că privatizarea continuă, cu aceeaşi firmă fantomă, înfiinţată special pentru preluarea exploatării de la Roşia Poieni, care constituie nu mai puţin de 60% din rezerva de minereu de cupru a României.

Insistenţa de care dau dovadă atât statul român, prin jalnicii săi reprezentanţi, dar şi firma care a câştigat licitaţia, e cel puţin suspectă.

Pentru că, spre deosebire de alte societăţi cu capital de stat, Cupru Min nu este falită şi nu are nici cum să fie, câtă vreme minereul pe care îl extrage se vinde pe bani buni în toată lumea, iar piaţa e departe de a fi saturată.

Se vehiculează ideea că ar fi necesari numai circa 100 de milioane de euro pentru redresarea societăţii, bani pe care statul şi-i poate permite. Pur şi simplu nu se doreşte păstrarea în rezervele statului şi mai ales rentabilizarea unei afaceri de exploatare a resurselor naturale.

Practic, statul român dă cu piciorul unei surse sigure şi consistente de bani la buget. O face cadou unor străini, pentru că nu este în stare să asigure un manageriat competent şi responsabil în propria ogradă.

Cineva acolo, sus, în conducerea acestei ţări spre groapa istoriei (n-au demonstrat altceva în toţi aceşti douăzeci şi doi de ani toţi cei care s-au succedat la putere!) doreşte cu tot dinadinsul să facem cadou câştiguri exorbitante unor firme străine, pe nişte sume de tot râsul. În exploatări mai mult decât rentabile!

Căci iată, numai în cazul de faţă, cele 200 de milioane de euro pe care îi va plăti Roman Copper Inc. statului român pentru preluarea biznisului, plus un impozit teoretic pe profit, plus participaţia teoretică de maximum 19%, plus o redevenţă de 4% sunt mai nimic pe lângă valoarea estimată a zăcământului. Teoretice, da, adică dacă firma se va comporta corect cu statul şi nu va solicita compensaţii pentru investiţii, scutiri de impozite pe motive inventate şi alte şiretlicuri de care suntem sătui.

Hotărât lucru, firma care va exploata Roşia Poieni va şti cu siguranţă să-şi drămuiască bugetul afacerii, spre deosebire de nevolnicul stat român, garantat cel mai prost gospodar din Europa, cel puţin!

Astfel încât, chiar şi cu un profit estimat de 20%, să zicem, scăzând costul exploataţiei pe unitatea de timp şi dările către stat, întreprinzătorii de la exploataţia cupriferă din inima Transilvaniei se vor scălda în galbeni. Bani pe care statul nu-i va putea împiedica să fie repatriaţi, să fim bine înţeleşi! La fel de bănos ar putea fi şi statul, fireşte, dar nu se vrea.

Extrem de suspectă graba semnării contractului de privatizare, după ce expirase legal termenul în care canadienii cei zeflemişti puteau semna contractul.

Iar  anunţul privind continuarea procedurilor de privatizare a fost făcut marţi, a treia zi de Paşti, să nu cumva să bage prea mulţi de seamă. Punctele asupra căruia nu cădeau de acord canadienii erau plata integrală a contractului, îndeplinirea obligaţiilor de mediu şi clauzele referitoare la transparenţa contractului.

Sunt tare curios să văd cine a cedat cu privire la acest ultim punct şi dacă vom afla integral termenii acestei privatizări controversate acum, după paştele ortodox sau la cel al cailor.

Sursa: financiarul.ro

Canadianul care a pus mâna pe cuprul României, fondatorul Gabriel Resources, compania care vrea aurul de la Roşia Montană

Stephen G. Roman, omul care contrrolează acum peste 60% din cuprul României

Stephen G. Roman, un canadian în vârstă de 59 de ani, a câştigat astăzi, prin intermediul unei firme pe care o controlează, licitaţia pentru exploatarea resurselor de la Cupru Min Abrud SA, unde stă ascuns peste 60% din cuprul României – unul dintre cele mai zăcăminte de cupru din Europa. Roman nu este însă la prima întâlnire cu România. Tatăl său a făcut parte din delegaţia canadiană care a elaborat strategia de energie nucleară a României şi a fost chemat în ţară, alături de fiul său, chiar de Ceauşescu, care le-a cerut ajutorul pentru „dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu şi de cărbune ale ţării“. Juniorul a pus mâna, după anii ’90, pe licenţele de exploatare a aurului de la Roşia Montană, cu ajutorul antreprenorului român Frank Timiş.

Nu se ştiu multe lucruri despre Stephen G. Roman, un canadian de 59 de ani. Nu apare pe nicio listă a celor mai bogaţi oameni, nu şi-a împărtăşit memoriile cu presa – sau oricine altcineva.  Numele său este alăturat sintagmei de „cea mai colorată/controversată familie de miliardari din Canada“.

Tatăl său, Stephen B. Roman, este numit „titan“ sau „magnat“. Şi-a făcut averea din minerit, făcând afaceri cu uraniu şi titan. Acesta a făcut parte din delegaţia canadiană care a dezvoltat programul nuclear al României, după ce Ceauşescu a aprobat tehnologia companiei canadiene CANDU.

Chemaţi de Ceauşescu la Roşia Montană

Primul contact al familiei canadiene Roman cu România ar fi avut loc în 1983, când chiar Nicolae Ceauşescu i-ar fi chemat pe cei doi oameni de afaceri, cerându-le ajutorul pentru „dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu şi de cărbune ale ţării“, după cum se arată într-o anchetă amplă publicată în octombrie 2010 de cotidianul canadian „The Globe and Mail“.

De asemenea, Ceaușescu le-ar fi cerut celor doi să-și folosească influența pentru a face lobby pe lângă guvernul canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de CANDU.

Începutul unei prietenii frumoase cu Timiş. Frank Timiş

Potrivit aceluiaşi cotidian, legăturile familiei cu România au devenit şi mai puternice atunci când un coleg specialist în finanţe al „moştenitorului“, Gerald (Tim) Wood,  i-ar fi făcut cunoştinţă cu antreprenorul român Frank Timiş, care ajunsese în Toronto după ce fugise de regimul Ceauşescu şi petrecuse o perioadă în Australia, unde şi-a încercat norocul cu afacerile cu aur şi unde a primit trei amenzi pentru posesie de heroină.

Timiş i-ar fi spus lui Roman că licenţele de exploatare pentru Roşia Montană au fost transferate către compania Roşia Montană Gold Corp., aflată în posesia sa, la mijlocul anilor ’90, de la o companie de stat. Sesizând potzenţialul într-un spaţiu exsovietic care de-abia începea să-şi înmoaie degetele în oceanul capitalist, cei doi au schiţat un plan. Pentru a grăbi procesul, Timiş a preluat o companie deja existentă, dar care renunţase la operaţiuni, pe care a „rebotezat-o“ Gabriel Resources. Timiş a fost primul preşedinte al noii societăţi, iar Roman a fost vicepreşedinte al acesteia până în 2002.

Deosebit de religios, a construit o catedrală catolică pentru comunitatea slovacă (tatăl său era de origine slovacă) din oraşul Markham, lăcaş de cult ce a primit binecuvântarea lui Papa Ioan Paul al II-lea în 1984.

Roman Senior a murit în 1988 în urma unui atac de cord. Tânărul de 35 de ani ar fi trebuit să intre atunci în posesia unei averi de nu mai puţin de 10 miliarde de dolari – deţinea cea mai mare mină de uraniu din Canada, avea afaceri cu petrol şi gaze naturale, ciment, o o fabrică de hârtie şi mai multe firme auxiliare. Însă tatăl său a lăsat toţi banii Bisericii, spune Roman Junior.

„După moartea tatălui meu, am pornit pe cont propriu. Practic, ceea ce fac eu este să adun o grămadă de oameni şi să-i fac să meargă înainte“, spune el într-un interviu pentru „The Toronto Star“, aducând drept exemple compania Gabriel Resources şi echipa pe care a adunat-o la Toronto pentru a mişca lucrurile în ceea ce priveşte mult-râvnitele resurse de aur pe care le deţine în România.

Aproape că a murit de malarie

În 2007, a decis să vândă una dintre companiile aflate în portofoliul familiei -  Gold Eagle Mines şi participaţia din cadrul societăţii Red Lake către gigantul minier Goldcorp Inc. pentru 1,5 miliarde de dolari – iar asta chiar înainte de căderea pieţelor, în 2008, moment ce a marcat izbucnirea crizei economice mondiale. A fost unul dintre cele mai ridicate preţuri plătite vreodată pentru o companie minieră cu resurse încă nedovedite. Acelaşi an 2007 îi aduce şi  un alt eveniment – a stat o vreme în comă şi era în pericol să moară după ce a fost muşcat de un ţânţar şi infectat cu malarie în Niger – stat deosebit de bogat în uraniu.

În prezent, Roman este preşedinte executiv al Exall Energy Corporation şi preşedinte şi director general al Harte Gold Corp şi Global Atomic Fuels Corporation, funcţii pe care le deţine şi în cadrul companiei Silverment Inc. Sursa :adevarul.ro

E oficial! Valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît cea a aurului

A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Rosia Montana, ca inginer geolog sef. Este omul care stie cel mai bine din Romania ce zacaminte sunt acolo. Si cu toate astea, niciun ministru din Romania nu a fost curios sa ii ceara opinia. Cititi mai jos ce crede specialistul Aurel Suntimbrean despre proiectul Rosia Montana.

Reporter: Care-i cea mai mare problema a proiectului Rosia Montana?
Aurel Suntimbrean: Discutiile nesfarsite in necunostinta de cauza. Nu am vazut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care sa discute problema cum trebuie. Trebuie sa analizeze specialistii. Sa se faca dezbateri televizate cu specialisti, nu sa vorbeasca oricine.

Rep.: Unul dintre specialisti sunteti dumneavoastra…
A.S.: Am pretentia, si mi-e jena ca o afirm, ca sunt cel care cunoaste cel mai bine zacamantul de la Rosia Montana.

Rep.: Cat aur este acolo?
A.S.: Aur este mult. As vrea sa va spun ca zacamantul de la Rosia Montana ii un unicat. Astazi, daca merg cu dumneata la Rosia Montana si dezlipim o bucata de roca cu tarnacopul, o macinam si spalam acel macinis cu apa, obtinem aur.

Rep.: Dar foarte putin, banuiesc.
A.S.: Da, dar la nivelul tarnacopului. Mii de ani oameni asa au trait, la nivelul tarnacopului si al lopetii. Azi un gram, maine zece, poimaine nimic. Acum, trebuie sa stiti ca cei de la Gold Corporation exagereaza in privinta cantitatii de aur pe care cica o vor extrage.

Rep.: Dar de ce sa spuna ca e mai mult aur decat in realitate?
A.S.: Nu stiu, banuiesc ca au interese pe bursa. in muntele Cetate si in muntele Carnic sunt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumparat documentatia noastra, situatia zacamantului de la Rosia Montana, facuta in 1985. Documentatia a fost facuta sub semnatura mea, eram inginer-sef, aveam ultima semnatura. Documentatia facea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu. Ei, pe baza documentatiei noastre, au recalculat ca zacamant ar fi 218 milioane de tone de minereu din care se pot recupera 300 tone de aur si 1600 tone de argint. Eu la o discutie cu planurile pe masa, pot sa le arat ca zacamintele aurifere de la Rosia Montana sunt distribuite pe verticala. Zonele cele mai bogate au fost si sunt la suprafata si cu cat cobori, continutul in aur scade. La muntele Cetate, daca la suprafata continutul e de 3 grame, la o adancime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Va dati seama ce diferenta? S-ar putea sa aiba surprize…

Rep.: An muntii astia care vor fi rasi de pe suprafata pamantului e doar aur si argint, nu mai sunt cumva si alte metale rare?
A.S.: As vrea sa va dau doar niste date, pe care le am si in fata. in 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. in 1962, Icechim din Bucuresti, evidentieaza prezenta germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. in 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o proba de 350 kilograme de zacamant si am trimis-o la analiza la Institutul de Cercetari din Baia Mare. Vreau sa va prezint cateva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tona, argint – 11, 7 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, vanadiu – 2500 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla in documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.

Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fara sa plateasca nimic?
A.S.: Nimeni nu vorbeste despre ele. in orice discutie se vorbeste de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbeste absolut nimeni. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul.

Rep.: Pfaaai de capul meu! Dar, ca pret, care sunt mai valoroase, tonele de aur si argint sau si mai multele tone din celelalte metale?
A.S.: Cantitatile din celelalte metale sunt mai valoroase decat cele 300 tone de aur si cele 1600 tone de argint. intr-un document intocmit de un grup de profesori de la ASE – Bucuresti se spune, pe calcule, nu pe povesti, ca valoarea celorlalte metale rare de la Rosia Montana e mai mare de patru ori decat valoarea aurului si argintului de acolo.

Rep.: Pe langa aceste alte metale rare, mai e si problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica in valute.
A.S.: Absolut. Sunt sapte biserici: una greco-catolica in Rosia, de la 1741, apoi una ortodoxa, de la 1620, biserica ortodoxa din Corna, de la 1710, biserica greco-catolica din Corna, de pe la 1846 si restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumita in toti Apusenii, cu Mihaila Gritta, care a trait intre 1762-1837 si care a gasit in galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a facut sapte biserici si sapte scoli confesionale in Muntii Apuseni. Cine mai face asa ceva azi? Noi cica vom scoate 300 tone de aur, cu pretul caruia vom rade de pe fata pamantului doua localitati cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu sapte biserici vechi, cu galerii romane unice in Europa, care pot fi vizitate in frac si cu pantofi cu lac, atat de bine-s amenajate si pastrate.      de Alexandru Cautis

Sursa : apologeticum.wordpress.com

 

Moise Guran despre Rosia Montana

Citeste :

Cât de mare e minciuna lui Băsescu & RMGC cu miile de locuri de muncă de la Roșia Montană

Rosia Montana – Afacerea prin care Basescu si PDL vor scoate din tara si putinul aur care a mai ramas

Romania cauta aur. Si daca il gasim, strainii iau 96%

Rosia Montana – Afacerea prin care Basescu si PDL vor scoate din tara si putinul aur care a mai ramas

Cedarea avutiilor tarii unor interese straine

Neluand in calcul dezastrul ecologic ce va aduce pagube infinit mai mari decat valoarea aurului extras din exploatarea Rosia Montana, ne punem intrebarea fireasca: de ce statul roman, prin expertii pe care-i are si printr-o investitie de ordin strategic, nu exploateaza singur aceste zacaminte, intrand in posesia de 100% a aurului provenit din pamantul Romaniei? De ce sa apelam la interese straine, ce nu vor avea nici mila de sistemul ecologic si nici buna-credinta in ceea ce priveste procentul, de doar 4%, ce-i revine statului roman din aurul extras. Este clar vorba de exploatarea fara scupule a ultimelor bogatii ale acestei tari, prin contributia tradatoarea a presedintelui Basescu, a PDL-ului si a unora care se cred ziaristi.
Se stie ca mare parte din rezerva de aur a Romaniei este trimisa in Anglia, la “siguranta”, asa ca mai ramasese de furat doar aurul din pamantul romanesc, asta ca sa fim lipsiti de orice valoare nationala. Este clar ca facem parte dintr-un plan la nivel mondial, in care elitele isi asigura posesia totala asupra aurului si zacamintelor petroliere. Pentru ca cine va detine aceste bogatii va da si legile dupa care se va conduce lumea in viitor. Pe alt plan stim ca se lucreaza si la pierderea suveranitatii statelor, la care Basescu a declarat ca va renunta in totalitate.

Dar sa nu uitam ca exploatarea de la Rosia Montana va polua intreaga tara cu cianuri, iar pierderile vor fi in primul rand de vieti omenesti.

Minciunile lui Traian Basescu

Traian Basescu a dezinformat in mod grav opinia publica interna si externa. Deliberat. Atunci cand s-a referit la alte exploatari de aur decat Rosia Montana si care ar apartine statului roman. Si ar putea aduce mari cantitati din cel mai pretios metal in tezaurul Bancii Nationale. El s-a referit la societatea Deva Gold SA. Aceasta este detinuta, in proportie de 80 la suta, de societatea Deva Gold Ltd din Barbados. Deci Basescu stia bine ca societatea nu apartine statului decat in proportie de 20 la suta. Si cu atat mai putin romanilor. Afacerea de la Deva este pusculita de bani a unora. In niciun caz a statului roman. La o zi dupa discursul Presedintelui Traian Basescu, care s-a pronuntat ferm in favoarea exploatarii de la Rosia Montana de catre firma canadiana Gold Corporation, moment in care a anuntat ca statul roman va mai exploata doua zacaminte, a venit si o confirmare oficiala in acest sens. Ea ii apartine secretarului de stat Alexandru Patruti, presedintele Agentiei de Resurse Minerale. Acesta a vorbit despre zacamantul de la Certej, spunand ca are peste 50 de tone de aur. Nimeni nu stie cu exactitate de ce Presedintele Traian Basescu a sustinut, si pe ascuns dar ulterior si pe fata, proiectul Rosia Montana, atat de mult contestat in tara si in strainatate. Singura certitudine pe care o avem este ca Basescu nu face nimic dezinteresat. Si probabil ca exista un interes substantial si in ceea ce priveste viitoarea exploatare de la Certej.

Ramificatiile PDL in Barbados

Voi prezenta, in cele ce urmeaza, o serie de informatii care nu pot fi contestate de nimeni si care demonstreaza existenta, dincolo de enuntul prezidential de acum cateva zile, a unor legaturi intre aur si PD-L. Care nu este deloc exclus sa se intinda pana in insula Barbados.
Se stie, fara nici cel mai mic dubiu, ca Gold Corporation, care intentioneaza, cu sprijinul Presedintelui Traian Basescu, sa treaca la exploatarea zacamintelor de la Rosia Montana, este o societate in proportie de 80 la suta canadiana, listata pe Bursa de la Toronto.
Listarea pe Bursa presupune ca o serie de detalii, in mod obligatoriu, trebuie facute publice. Asa am putut afla ca, din tot ceea ce urmeaza sa se exploateze acolo, doar opt tone de aur vor reveni Romaniei. Ei bine, si Deva Gold SA este construita printr-o schema asemanatoare. La fel, numai 20 la suta din societate este detinuta de Agentia de Resurse Minerale. Restul, nu. Si Deva Gold este listata tot pe Bursa din Toronto.Statul roman se va alege tot cu un procent de numai 4 la suta din aurul care urmeaza sa fie extras. De pe acum, insa, afacerea este extraordinar de profitabila pentru proprietarii majoritari. De ce? Pentru ca, pe Bursa de la Toronto, desi nu a fost extras nici macar un gram de aur de la Certej, valoarea actiunilor a crescut, in ultimele doua luni, de cinci ori. Iar ca urmare a enuntului Presedintelui Traian Basescu, efectul va fi o crestere si mai mare. Cine sunt proprietarii celor 80 la suta din Deva Gold SA? Asa cum consemnam de la bun inceput, este vorba de societatea Deva Gold Ltd din Barbados. La randul ei, aceasta societate din Barbados este detinuta in proportie de 80 la suta de European Goldfield Ltd si, in proportie de 20 la suta, de niste anonimi. Probabil romanii din Barbados? European Goldfield Ltd apartine grupului Aktor SA din Atena, al carui proprietar, presedinte si director executiv este omul de afaceri grec Dimitrios Koutras.
Mergem mai departe, pentru a vedea care este adevarata semnificatie a acestei increngaturi actionariale si ce legatura exista intre societatea greceasca si PD-L. Grupul grecesc Aktor SA are mai multe societati, intre care Ellaktor SA, condusa tot de proprietar. Adica tot de Dimitrios Koutras. Acest grup, pe vremea mandatului de ministru al Transporturilor al lui Radu Berceanu, a incheiat un contract pentru constructia tronsonului de autostrada Ploiesti-Brasov. Lucrarile nu au mai fost insa realizate pentru ca, in conformitate cu sursele noastre de la Atena, partea romana, respectiv Radu Berceanu, a cerut un “comision” exorbitant. Noi i-am spune spaga. Ulterior, Anca Boagiu a anulat acest contract. Ca sa se ajunga, insa, la semnarea unui contract atat de important, este clar ca au existat relatii stranse intre grupul Aktor de la Atena – care si el este listat pe Bursa de la Atena – si varfuri PD-L. Daca nu cumva chiar pana la varful varfului, adica Presedintele Traian Basescu, de vreme ce acesta nu numai ca sprijina proiectul Rosia Montana, dar promoveaza si proiectul in oglinda Deva Gold SA. Partea stranie este ca, in timp ce actiunile
grupului Deva Gold listate pe Bursa de la Toronto si care vizeaza exploatarea de la Certej, de unde nu a fost extras inca nici macar un gram de aur, au crescut de cinci ori in ultimele doua luni, actiunile firmei mama, adica ale grupului Aktor de la Atena, s-au prabusit dramatic. Conform datelor publice, capitalizarea societatii Ellaktor a scazut de la 700 milioane euro la 170 milioane euro. Adica tot de cinci ori si tot in doua luni.

Statul roman va pierde 96% din aurul exploatat de canadieni si greci

Se estimeaza, intr-adevar, de catre specialistii Institutului Geologic Roman, ca in diferite campuri aurifere din aceasta tara se afla 1.500 de tone din acest metal extrem de pretios. La preturile de astazi, aceasta ar insemna circa 86 miliarde dolari. Daca maine pretul aurului creste, va fi mai mult. Daca maine scade, va fi mai putin. Dar aceasta colosala suma de bani este, totusi, o minciuna. De ce? In primul rand, pentru ca aurul nu poate fi extras pocnind din degete. Operatiunea are costuri foarte mari. Deci o parte din cei 86 de miliarde ipotetici se intorc in pamant. In al doilea rand, trebuie spus ca exista doua modalitati de a se ajunge la exploatare. Una este concesiunea, in schimbul unei redevente, ceea ce s-a intamplat in afacerea Rosia Montana si in cea de la Certej, in baza unor contracte pe care Presedintele nu le denunta ci, dimpotriva, le sustine. In ambele situatii, statul roman ar urma sa primeasca, daca nu va fi inselat si la acest capitol, doar cate 4 la suta din ceea ce canadienii si respectiv grecii vor extrage. Daca si cand vor extrage.
Daca se va intampla, atunci beneficiul statului roman va fi de doar 8 tone de aur de la Rosia Montana si de doar 2 tone in cazul zacamantului de la Certej. In schimbul schingiuirii, pe o mare suprafata, a Muntilor Apuseni. Si asta admitand ca cianurile nu vor fi periculoase si nici nu vor fi distruse major siturile arheologice si localitatile vechi de sute de ani.

Jocul la Bursa si comisionul lui Basescu

Dincolo de controversatele teme vizand impactul ecologic, social si arheologic ale proiectului Rosia Montana, daca ne asezam, vorba Presedintelui, cu picioarele intr-un lighean cu apa rece, vom descoperi cateva adevaruri simple. Ele demonstreaza ca, in afacerea devenita scandal, numita Rosia Montana, exista interese infinit mai mari decat exploatarea propriu-zisa a unui important zacamant de aur de care dispune Romania.
Actionarii principali ai societatii Gold Corporation fac profitabile speculatii pe Bursa si castiga sume exorbitante atat de pe urma zvonurilor legate de declansarea, intr-o buna zi, a operatiilor de exploatare a zacamantului de aur – cand cotatiile cresc –, cat si atunci cand are loc o contraofensiva iar cotatiile scad. De aceea, unii dintre acesti actionari joaca la ambele capete. Finanteaza cu sume uriase presa, pentru a le sustine demersurile, PD-L si, in mod individual, unii oameni politici, dintre care nu a lipsit niciodata, in ultimii ani, Presedintele Traian Basescu dar finanteaza, atentie, si o serie intreaga de asa-numite organizatii ecologiste. Care au misiunea de a contracara derularea proiectului. Acesta este un joc de interese – dupa opinia mea, nelegitim – care are drept finalitate realizarea unor castiguri frumoase la Bursa din Toronto. Sursa :apologeticum.wordpress.com

Romania cauta aur. Si daca il gasim, strainii iau 96%

In rezerva nationala sunt acum 103 tone de aur, insa oficialii vor sa ajungem la cel putin 200 de tone. In aceste conditii ar trebui redeschise vechile exploatari, numai ca, in conditiile actuale ale contractelor, strainii vor scoate aurul, iar statul va

La Certej, zeci de specialisti foreaza la sute de metri adancime ca sa vada cat aur ascunde pamantul.

Rezultatele au fost atat de bune, incat o companie a cumparat deja de la localnici 269 de hectare ca sa extinda forajele.

In prezent exista 4 licente de exploatare a aurului pe teritoriul Romaniei. Una la Rosia Montana, de unde vor fi extrase 250 de tone de aur de catre o companie canadiana. O companie inregistrata in Barbados detine alte 2 licente, la Certej si Băiţa Crăciuneşti, de unde se pot extrage alte 100 de tone. Ultima licenta este detinuta de un off shore din Insula Man pentru sterilul de la Baia Mare. Alte 3-4 tone de aur.

In total 354 de tone. Adica peste 15 miliarde de euro din care Romaniei ii revin doar 600 de milioane de euro din taxe. In aceleasi zacaminte se gasesc si 2100 de tone de argint, adica alte 2 miliarde de euro.

Mai avem alte 5 perimetre in explorare, pe care diversi investitori testeaza terenul. Se pare ca o companie cu actionari din Marea Britanie a dat peste un zacamant imens la Brad, insa oficialii statului tin totul secret.

Presedintele Traian Basescu ar vrea ca o buna parte din aurul extras din Muntii Apuseni sa se duca la BNR.

BNR n-a mai cumparat insa aur din 2001. Acesta este si motivul pentru care minele romanesti s-au inchis – si-au pierdut clientul numarul 1.

Daca rezervele BNR ar creste cu inca 100 de tone asa cum isi doreste seful statului, valoarea lor ar ajunge la 7,4 miliarde de euro. Va mai dura insa pana cand vom scoate din subteran primul kilogram de aur romanesc.

Seful statului a spusca unul dintre cele mai controversate proiecte, cel de la Rosia Montana, “trebuie sa inceapa”. Presedintele i-a sugerat lui Victor Ponta sa verifice daca Mircea Geoana, fostul candidat al PSD la presedintie, nu a fost finantat de Rosia Montana Gold Corporation. Afirmatia a agitat scena politica pentru ca Victor Ponta i-a cerut presedintelui sa probeze afirmatia, in caz contrar il va actiona in judecata.

La randul ei Rosia Montana Gold Corporation respinge ferm orice legatura financiara, directa sau indirecta, dintre companie sau acţionarul sau principal, Gabriel Resources, si orice partid politic sau candidat la functii publice.

Dar cea mai mare problema la extragerea aurului este folosirea cianurii, otravitoare pentru mediu.

Ministerul Mediului a anuntat ca va propune guvernului spre avizare proiectul Rosia Montana, cu unele conditii. Cea mai importanta este reducerea insemnata a poluarii cu cianuri, astfel incat sa nu dauneze naturii. Sursa : stirileprotv.ro