Vremuri de crimă, taxe, impozite şi noapte

Adrian Păunescu

Vremuri mari de crimă, fraudă şi noapte

Ai febră, ţara mea, şi ai frisoane,/ Şi grănicerii tăi de boală zac,/ Mai suntem numai nişte milioane,/ Atâţia au fugit, că nu ai leac […] E libertate câtă poţi cuprinde,/ E libertate ca un handicap,/ E libertatea naţiei murinde,/ E libertatea de-a ne da în cap.//[1]

Măştile se schimbă, „contra” zice „pro”,/ […] Vin din nou alegeri, lupta e urâtă/ Iar se umple scena de cretini vicleni. […]

Impozite şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit/ Şi birul progresiv pe sărăcie?/ De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?/ Impozitaţi şi vântul ce adie!// Ar fi păcat să ezitaţi în crima/ De-a confisca şi sângele din vine,/ Continuaţi prăpădul cu ardoare/ Şi răul ce vă face-atât de bine!//

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,/ Penumbra, deznădejdea şi oftatul/ Şi unghiile care cresc într-una,/ Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.// Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,/ Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,/ Lucraţi neiertător şi echitabil,/ Impozitaţi şi laptele de mamă.//

Dar ce fiscalitate este aia/ Din care nu se fură-ntreaga pâine/ Acestui neam ce şi-a luat maidanul/ De-a nu trăi în lesă ca un câine?// Taxaţi sever şi strângerea de mână!/ Impozitaţi total telepatia!/ Luaţi atâtea piei câte vă place/ Şi desfiinţaţi prin taxe România!//

Ce e complicitatea asta bleagă/ Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?/ Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,/ Treziţi-le revolte şi ambiţii!// Voi nu vedeţi că omul mai respiră?/ Cât amânaţi sentinţa capitală?/ Loviţi la oase naţia întreagă,/ Înduioşarea e un fel de boală.//

Adăugaţi impozite şi taxe/ Pe taxe şi impozite, cuminte,/ Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!/ Taxaţi adânc şi morţii din morminte!// Impozite pe floarea dăruită,/ Impozite pe cald, ca şi pe rece,/ Impozite pe rouă şi pe lună,/ Impozite pe notele de 10.//

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,/ Fereastra, uşa, merită accize/ Când, cu o poftă tragică, Guvernul/ Îi dă un nou impuls acestei crize.// Impozite şi taxe pe cuvinte,/ Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,/ A jupui poporul este nobil,/ Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.//

Hei, Românie, parcă răstignită,/ Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,/ Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă/ Nici să murim acum nu mai e gratis.// La luptă împotriva tuturora,/ Într-un neomenesc război promiscuu,/ Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!/ Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul![2]

–––––––––
[1] Adrian Păunescu, Româniada, Bucureşti, Ed. Păunescu, 1994
[2] Ibidem, Încă viu, Bucureşti, Ed. Păunescu, 2008
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s