Prima pagină > Romania > Vremuri de crimă, taxe, impozite şi noapte

Vremuri de crimă, taxe, impozite şi noapte

Adrian Păunescu

Vremuri mari de crimă, fraudă şi noapte

Ai febră, ţara mea, şi ai frisoane,/ Şi grănicerii tăi de boală zac,/ Mai suntem numai nişte milioane,/ Atâţia au fugit, că nu ai leac […] E libertate câtă poţi cuprinde,/ E libertate ca un handicap,/ E libertatea naţiei murinde,/ E libertatea de-a ne da în cap.//[1]

Măştile se schimbă, „contra” zice „pro”,/ […] Vin din nou alegeri, lupta e urâtă/ Iar se umple scena de cretini vicleni. […]

Impozite şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit/ Şi birul progresiv pe sărăcie?/ De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?/ Impozitaţi şi vântul ce adie!// Ar fi păcat să ezitaţi în crima/ De-a confisca şi sângele din vine,/ Continuaţi prăpădul cu ardoare/ Şi răul ce vă face-atât de bine!//

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,/ Penumbra, deznădejdea şi oftatul/ Şi unghiile care cresc într-una,/ Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.// Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,/ Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,/ Lucraţi neiertător şi echitabil,/ Impozitaţi şi laptele de mamă.//

Dar ce fiscalitate este aia/ Din care nu se fură-ntreaga pâine/ Acestui neam ce şi-a luat maidanul/ De-a nu trăi în lesă ca un câine?// Taxaţi sever şi strângerea de mână!/ Impozitaţi total telepatia!/ Luaţi atâtea piei câte vă place/ Şi desfiinţaţi prin taxe România!//

Ce e complicitatea asta bleagă/ Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?/ Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,/ Treziţi-le revolte şi ambiţii!// Voi nu vedeţi că omul mai respiră?/ Cât amânaţi sentinţa capitală?/ Loviţi la oase naţia întreagă,/ Înduioşarea e un fel de boală.//

Adăugaţi impozite şi taxe/ Pe taxe şi impozite, cuminte,/ Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!/ Taxaţi adânc şi morţii din morminte!// Impozite pe floarea dăruită,/ Impozite pe cald, ca şi pe rece,/ Impozite pe rouă şi pe lună,/ Impozite pe notele de 10.//

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,/ Fereastra, uşa, merită accize/ Când, cu o poftă tragică, Guvernul/ Îi dă un nou impuls acestei crize.// Impozite şi taxe pe cuvinte,/ Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,/ A jupui poporul este nobil,/ Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.//

Hei, Românie, parcă răstignită,/ Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,/ Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă/ Nici să murim acum nu mai e gratis.// La luptă împotriva tuturora,/ Într-un neomenesc război promiscuu,/ Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!/ Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul![2]

–––––––––
[1] Adrian Păunescu, Româniada, Bucureşti, Ed. Păunescu, 1994
[2] Ibidem, Încă viu, Bucureşti, Ed. Păunescu, 2008
Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: