„Istoria şi-a bătut joc de noi, repetându-se”

„Istoria se repetă prin ea însăşi – întâi ca tragedie, a doua oară ca farsă” (Karl Marx 1818 – 1883)
Pentru că ne aflăm într-unul din momentele dificile şi repetabile ale istoriei poporului nostru şi conducându-ne după înţeleapta cugetare a marelui savant Nicolae Iorga: „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”, o lecţie de istorie este, nu necesară, ci obligatorie. Lecturând seria de articole-colaj pe care vi le prezentăm spre luare aminte, veţi observa cu uşurinţă similitudinile realităţii contemporane cu unele momente din trecut. Aspectele sunt atât de evidente încât numai un rău-voitor nu va recunoaşte că „Istoria şi-a bătut joc de noi, repetându-se. Noi, românii am acceptat. Accepăm tăcând. De ce? Până când?
 
Încotro, Români?
Poporul român este urmărit, de blestemul săpat în stânca vemurilor cu dalta lui Adrian Păunescu şi colorat cu sângele: „Şi din vreme-n vreme/ Logică barbară/ Capul gintei noastre/ Cade pentru ţară!”. În urma unei mascarade procesuale, în urmă cu 67 de ani, Mareşalul Ion Antonescu a căzut răpus de gloanţe, alături de alţi trei colaboratori ai săi. Nu i-au ucis ruşii, i-au măcelărit românii! În urmă cu 24 de ani, după desfăşurarea unei parodii infame pe care au denumit-o proces, o adunătură de trădători de ţară, reuniţi printr-un decret nelegal al ex-prim-fostului Preşedinte al României postdecembriste, sub denumirea pretenţioasă de Tribunal Militar Excepţional, Preşedintele în exerciţiu al României – nedestituit legal din funcţie – a fost secerat de rafalele unor călăi de conjunctură (cel puţin aşa se ştie…). Atunci, haina militară a fost pătată pentru totdeauna. Aşa s-a dorit, iar Armată, mai avem astăzi, doar cu numele. I-am văzut „legiunile” 1 Decembrie 2013 – în Ziua Naţională a României, defilând pe sub Arcul de Triumf, unde, inscripţia „Budapesta” este astupată cu ciment de către neromânii (organizaţia etnică, anticonstituţională, U.D.M.R.) aflaţi la putere în Ţara Românească, de 24 de ani. Iată, s-au găsit doi „români exemplari” – cum îi numeşte profesorul Coja – care au făcut dreptate: Cum? De la români pentru români! În Ajunul Crăciunului, pe 23 decembrie 2013, doi naţionalişti români – Mihai Tociu şi Mihai Rapcea au repus adevărul istoric privind eliberarea Budapestei la locul lui. Inscripţia „Budapesta” se află, din nou, pe Arcul de Triumf din Bucureşti, chiar dacă a fost doar vopsită. Până când vreun domn prim ministru sau vreun alt înalt demnitar din Guvernul României va face dreptate deplină şi va îndepărta cimentul, cei doi au redat demnitatea naţională unei ţări întregi. Se pare că numai aşa se poate! Este unica soluţie de a riposta împotriva acţiunilor antiromâneşti ale guvernanţilor Statului Român (încă): să ne facem singuri dreptate! Încotro, România? Anarhie deja avem!
„Dreptate, Dreptate!/ Spune în care cetate/ Eşti ferecată-n verigă?/ N-auzi mulţimea cum strigă?” (Dumitru C. Măldărescu, 1953)
Recurs la Istorie
Mareşalul Antonescu, Regele Mihai, postdecembriştii
Urcarea pe tron a Regelui Mihai I s-a produs într-unul dintre cele mai grele momente din istoria României. În urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, a protestelor de stradă ale legionarilor, Ion Antonescu a fost chemat din arestul de la Mânăstirea Bistriţa-Vâlcea (pe atunci, Gorj) de către Regele Carol al II-lea, care l-a numit, în ziua de 5 septembrie 1940, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri. În noaptea următoare, cu acordul partidelor istorice, Ion Antonescu, i-a solicitat Regelui Carol să abdice în favoarea fiului său Mihai, moment care a constituit şi debutul relaţiilor dintre Regele Mihai şi Conducătorul Statului. La 6 septembrie, noul rege al României, Mihai I a depus jurământul, semnând primul său decret, cel prin care generalul Antonescu era investit cu depline puteri pentru conducerea statului român. Să urmărim discursul său. Poate îl vor citi şi cei care şi-au lipit cu adeziv şezuturile postdecembriste de fotoliile Parlamentului României sau ale Palatului Victoria, pe care nu vor să le părăsească decât scoşi în brânci sau cu cătuşe la mâini.
Ședința Consiliului de Miniștri din 7 Septembrie 1940 – Discursul generalului Ion Antonescu
 
Grija de țărani. Când spun grija pentru țărani – și fiecare din departamentele dumneavoastră are legături cu această țară – pentru că de acolo vine și energia și viața, și ei mor de foame, atunci trebuie să vă preocupați de acest lucru, pentru a îmbunătăți starea țărănimei. Vă rog să luați măsuri.Toate acestea, bine înțeles, se vor transforma în instrucțiuni încet-încet, care își vor găsi loc în programul de guvernământ care va apare într-o bună zi. Până atunci,însă,mașina Statului nu trebuie să stea în loc. Dumneavoastră trebuie să cunoașteți însă și punctul de vedere al Generalului Antonescu. Eu nu centralizez, eu pedepsesc însă pe acela care trebuie să realizeze ceva și-mi ascunde adevărata situație. Nu pot da altceva decât directive generale. Aceste directive se execută cu energie, cu credință, inteligență și cinste. Nu vreau ca la fiecare pas să fiu întrebat cum văd problema cutare și nu vreau ca nici mai jos să se petreacă acest lucru. Datorită acestui lucru, probleme esențiale rămân în suferință.
De exemplu, Ministerul Sănătății nu a putut niciodată să facă o operă reală, deși multe sunt racilele pe care trebuia să le repare, racile care au distrus aproape Națiunea (sifilis, malarie, alcoolism, lipsa de hrană, etc.), pentru că nu știe să se apere. În special alcoolismul face ravagii. Țăranul, tot ce câștigă, risipește pe băutură. Vom lua în această privință măsuri ce vor îngrădi posibilitățile de desfrâu ale Națiunei. Mă gândesc la ceea ce fac Englezii, care nu lasă deschise cârciumile în orele de lucru, ci le lasă deschise fie numai între 11-13, fie între 12-14 sau între 7-9 seara, restul timpului cârciumile fiind închise. Este un sistem foarte bun care s-ar putea aplica și la noi. În felul acesta se va forma o proprietate mijlocie, o clasă țărănească mijlocie, de unde ies elite și care vor fi stâlpii de rezistență ai Țării. Pentru cloroformizarea aceasta de la oraș, care va trebui reformată și care ne-a dat pregătirea pe care o avem și forța de rezistență pe care o știți, trebuie să înceteze. Dacă un alt Stat, cu altă structură la bază cu o pătură burgheză mai puternică, ar fi fost supus la acest examen, el ar fi fost capabil să reziste la această furtună mai mulți ani, chiar dacă în timpul unei generații ar fi avut o conducere nefastă, cum am avut noi timp de 10 ani. Țara românească neavând nici o structură celulară armonizată, a căzut după câțiva ani de Domnia care a dat exemplul ce a dat.Deci, grija pentru țărănime.Nu mai țineți mâna sus;să vă uitați în jos,pentru că numai așa o sa duceți Statul sus. În privința uniformelor; să le dezbrăcați și să aruncați de pe ele toate postavele inutile. Chestiunea uniformelor a constituit prima mea ceartă cu Regele Carol al II-lea, în Iulie 1930. Uniforma de războiu, aceasta să fie azi uniforma ofițerului. Dacă nu mi-e rușine să mor la război cu ea, pe câmpul de luptă, nu mi-e rușine să o port în casa burgheziei, ale cărei (di)ficultăți și calități le cunoaștem cu toții.
Un ministru nu putea să facă nici cât un portar
Șapca și casca, munca la cazarmă, acestea trebuie să fie ale ofițerului. Raporturile cu Palatul. Una dintre cauzele care au constituit pentru mine o problemă importantă încă de când eram tânăr – pentru că soarta mi-a rezervat dreptul să nu fiu chemat decât în momente grele, dar când a venit la împărțirea beneficiilor, onorurilor, Căpitanul, Maiorul… Generalul Antonescu trebuia îndepărtat, ignorat, umilit, trebuia micșorat ca nu cumva să ridice capul și aceasta provenea din cauza clicei care se aduna în jurul Tronului. Clica exista și sub Regele Ferdinand; în timpul războiului luam o dispozițiune și se trimitea vorbă să se facă altfel, pentru că, am spus, existau atunci două state majore: unul care are toată răspunderea și nu are putere, altul care nu are nici o răspundere, dar are toată puterea. A fost Mareşal Ion Antonescucazul acesta petrecut recent, când nu oamenii au fost răi, ci faptul că au fost conduși rău sau au fost împiedicați să lucreze cum ar fi vrut, a dus la dezastru. Un ministru nu putea să facă nici cât un portar și, câteodată, nu se pricepea la nimic, cum este cazul lui Urdăreanu – un incapabil, un sforar. Dar aceste sforării, vă aruncau greșelile în seama dumneavoastră, Domnilor. Iată cum mocirla se pusese în capul Dumneavoastră. Nu trebuie să credem că ceea ce facem noi nu este judecat de țara întreagă. Țăranul judecă și judecă cu bunul simț atavic românesc. S-a terminat cu trecutul, în această privință. Palatul nu se va mai amesteca în nici o problemă a Statului și acel ministru sau funcționar al Statului ce va fi prins de mine, va fi destituit imediat și sancționat.

Am să fac Statutul Casei Regale și îl voiu impune la toți. Chiar de pe acum am dat indicațiuni principale de drepturile pe care le vor avea aghiotanții regali și ele vor fi de așa natură ca să nu mai facă acolo clică (trei luni numai vor sta la Palat aghiotanții regali și apoi se vor schimba; cu această măsură nu vor prinde nici o aderență cu Tronul și cu această măsură putem să trecem câți mai mulți ofițeri la Palat și Regele va putea să-și cunoască armata lui). Când Regele va deveni cu vârsta și mintea ca să-și dea seama de problemele Statului, vă rog să luați notă de acest lucru, nimeni nu va putea să-i supună problemele de Stat și oricine și pe orice treaptă s-ar găsi în Stat, va fi destituit de mine și motivat în fața Națiunei. Sub guvernarea trecută Regele s-a amestecat până și în finanțele Țării și nu voi aminti păcatele multe care s-au comis la Banca Națională cu faimoasele fonduri secrete.
Așa cum ei nu au avut grijă de granițele noastre, nu pot să am milă cu astfel de nemernici.
Fondul secret se poate justifica; eu l-am justificat în timpul războiului. Dar în armată eu nu l-am putut justifica și aici eram tocmai opus cu Generalul Samsonovici. Întâmplător, când mi s-a încredințat Statul Major (predecesorul meu, fostul General Lăzărescu), am găsit într-un sertar un tablou secret unde se arăta sumele pe care Generalul Glatz, Moruzoff, s. a., urma să le ia fiecare din fondurile secrete. Actul acesta este în posesia mea și peste puțin timp îl voi publica, ca să se vadă în ce hal ajunsese Statul acesta. Această imoralitate o vedem generalizată. Domnul Ministru Leon mi-a spus că unul dintre funcționarii săi lua 900.000 lei leafa din diferite comisiuni. Vă întreb dacă o crimă mai mare se poate comite într-un Stat? Câtă inconștiență și imoralitate trebuie să aibă un funcționar ca el să încaseze în fiecare lună 900.000 lei din diferite consilii. Domnilor, nu se poate crimă mai mare; și am să introduc pentru aceasta pedeapsa cu moartea și voiu executa. Așa cum ei nu au avut grijă de granițele noastre, nu pot să am milă cu astfel de nemernici.
Nimeni nu va trece prin fața Palatului decât ca să se închine în fața unui simbol.
Nimeni nu va trece prin fața Palatului decât ca să se închine în fața unui simbol. El este numai un simbol și nu are dreptul să se amestece în conducerea Statului. Regelui Carol II, în anul 1933, când am fost Șef de Stat Major, i-am spus: „ești pe traiectorie, Majestate, și s-ar putea să te lovească glonțul. Vei face greșeli politice și Națiunea te va alunga.” Nu numai atunci, dar totdeauna, eu i-am spus adevăruri grozave Regelui și m-am opus chiar formulei: Rege și Națiune, spunând că întâi trebuie să fie spusă Națiunea. Din ea trăim, prin ea venim și respirăm, pentru ea trebuie să murim.
Deplinele puteri. Domnilor, aceste puteri eu nu le-am luat dintr-un instinct bestial – să zic așa – de a porunci unui popor și de a da directive în Stat, de a abuza de putere sau de a mă împodobi cu un absolutism oriental. Țiu să vă spun, am avut pentru moment ezitarea dacă e bine să dau sau nu lovitura de Stat, să taiu adânc cu bisturiul ițele acestea cu care era țesut Statul. Simțind că și de astă dată voi fi păcălit – și am fost pe o muchie de cuțit să fiu omorât la ora 3-4 dimineața, când chestiunea era aproape eșuată. Știind însă elementele pe care se sprijinea, am dat această lovitură, trimițându-i scrisoarea prin care i-am cerut să abdice  – dându-i timp până la ziuă.
Să ne punem serios pe muncă și să părăsim toate aceste palaterii inutile.
Deci, de deplinele puteri nu voi abuza; eu nici nu am apărut în fața mulțimei, din modestie; nu mă interesează, mă enervează acest lucru. Vă rog chiar să părăsim această plăcere de a ne fotografia cu șefi sau subșefi pentru orice lucru. Deci, să ne punem serios pe muncă și să părăsim toate aceste palaterii inutile. Acesta este sensul deplinelor puteri. Ele nu se opresc la mine, ele merg la Dumneavoastră. Și merg până jos de tot pe treapta ierarhică și înțeleg prin aceasta că Dumneavoastră, să vă ocupați și să executați, să nu veniți la mine cu orice chestiune, ci să aveți curajul de a vă lua răspunderea unei acțiuni. Să învățați pe toți, de la cel mai mic, până la cel mai mare, să-și ia răspunderea unei acțiuni, să-i învățați că sunt în serviciu real. Mai mult, fiind servitorul credincios al Națiunei, el trebuie să se poarte bine cu Națiunea, nu ca până acum, să bruscheze lumea și aceasta fiindcă deținea o parte din autoritate, închipuindu-și că îi este permis orice.
Omenie în raporturile cu cei mici; până azi noi am arătat slugărnicie cu cei mari și brutalitate cu cei mici. Se vedea cum un conducător care avea în stânga un țăran, se purta rău cu el și cum, imediat apoi, observând în dreapta lui un individ de sus, se pleca până la pământ. Deci, în acest sens, să luați deplinele puteri ale mele, care trec la Dumneavoastră. Toți, în celulele în care sunteți, pentru a le întrebuința spre îndreptare.
 
Instituțiile Statului. O chestiune care mă preocupă este aceea a instituțiilor din acest Stat: Școala, Familia, Biserica, Armata și Administrația Statului, elemente de a căror forță de rezistență depinde însăși ființa Statului. Deci, aceste elemente trebuie să le dezvoltați. Mai cu seamă mă gândesc la familie pe care o vom readuce în căminuri, căci astăzi familia a ieșit din căminuri. De soț nu mai vorbesc. Dar femeia ieșind din cămin se duce la cinematograf, face intrigi și chiar spionaj – pe acestea din urmă le voi da fără jenă în fața Națiunei; am avut o răbdare de martir, dar eu știu că erau persoane din înalta societate care veneau să mă spioneze. Le-am primit, stăteam de vorbă și nu mă sfiam să le spun ceea ce gândesc, căci eu vreau să se știe că Generalul Antonescu nu cedează. Chiar la Bistrița (Gorj, pe atunci – n.r.) mi s-a spus să fac o declarație că renunț la politică și am spus că nu cedez și că eu voiu învinge. Și când domnul David Popescu a trimis pe cineva să întrebe dacă scrisoarea legionarilor se răspândește după îndemnul meu, i-am spus celui ce venise că nu se răspândește după sfatul meu, dar o aprob în întregime și i-am mai spus: conștiința mea este curată ca cristalul și de aceea nici Bistrița și nici potopul nu mă înspăimântă și tot cu pumnul la el mor, chiar dacă mă pune între ziduri și dacă mă împușcă.
Să armonizăm o necesitate cu alta, ca din combinarea lor să putem lua o rezistență folositoare și maximă.
Domnilor, școala a fost dezorganizată cu instituția străjeriei, care a coborât la un nivel foarte jos tot ce era mai demn, ea fiind învestită cu puteri ce anihilau adevăratul învățământ și adevărata școală. Am desființat această intituție și am ordonat să se facă o anchetă. Vă rog să luați notă de inconștiența celor ce erau acolo: în timp ce țara era sfâșiată, Regele s-a dus la Breaza unde a spus că: „venind în mijlocul vostru, capăt puteri noi”. În mijlocul Națiunei nu căpăta puteri, trebuia să se ducă la această palaterie să se învioreze. Am pus să o desființeze. O să fie o problemă groaznică pe viitor conducerea Statului, pentru că în trecut s-a pierdut vremea făcându-se numai paiațerii, ceea ce se poate vedea foarte bine, citindu-se cărțile publicate de domnul Sidorovici; o înșirare de cuvinte sunt aceste cărți; totul era gol de fond real, însă plin în schimb de fotografii. Mi-am pierdut timpul ca să văd ce este și acolo și concluzia mi-a fost: fond real, nimic nu era. Deci, de astăzi, se desființează. Școala, imediat, trebuie să intre în noua activitate. Aceasta nu însemnează că străjeria în ceea ce are bun trebuie să dispară, dar să se facă sub autoritatea școlară. Să armonizăm o necesitate cu alta, ca din combinarea lor să putem lua o rezistență folositoare și maximă.
Biserica trebuie curățată, trebuie pusă pe baze sănătoase, ea nu trebuie să servească de tribună publică și nici de negustorie, ci de altar de închinăciune și smerenie în fața forței supreme. În același timp, trebuie să dea slujitorilor Altarului posibilitatea să trăiască. Și eu mă gândesc să creez o viață mai bună mai întâi funcționarilor de jos ai Statului,care formează baza de la care trebuie să plec. Nedreptatea o vedem și sus: un general de corp de armată are 54.000 lei lunar, miniștrii 40.000 lei, iar alții care stau toată ziua pe stradă, primesc sute de mii. De multe ori oamenii care stau numai pe stradă ajung departe: astfel a ajuns generalul Masievici, care nu a citit o carte de cultură generală; la fel generalul Argeșeanu, care nici „Universul” nu-l citea, mulțumindu-se să se creadă bine informat citind afișele.
Un General, stâlp de apărare al granițelor, nu are o carte de cultură generală în bibliotecă.
 
Iată, Domnilor, un General de Corp de Armată și stâlp de apărare al granițelor, nu are o carte de cultură generală în bibliotecă, care nu se informează precis; armata, care este astăzi cel mai complicat organism – în care intră tot ce tehnica modernă a inventat – și aceste mijloace multiple trebuie coordonate, reclamă vaste cunoștințe tehnice și de cultură generală pentru cel ce ajunge la o treaptă de conducere. Nicăieri nu se cer mai numeroase calități ca în departamentul militar: cel ce nu le are, nu-i conducător, căci generalul trebuie să coordoneze în mod armonios informațiile ce i se aduc și din ele să scoată rezultanta care să-l ducă la victorie. Pentru aceasta trebuiesc studii, trebuie să pierzi timp reflectând, nu plimbându-te sau stând în cârciumi cum s-au ales până acum conducătorii noștri. Domnul General Pantazi să aibă în vedere acest lucru.”
Anunțuri

4 gânduri despre „„Istoria şi-a bătut joc de noi, repetându-se”

  1. Daca ai rabdare sa urmaresti primele episoade traduse sa vezi cite intrigi straine si interne impotriva unui luptator de geniu…Pentru ca un adversar japonez Amiralul marchiz Tōgō Heihachirō pe la 1800 si.. -1900 si putin, si scolit la Angletera,a putut sa spuna ca se poate compara cu Amiralul Nelson (ala al englezilor-mare scula occidentala) insa niciodata cu eroul amiral Lee Sun-shin (1598)din istoria poporului vecin care omorise multi dintre stramosii lui japonezi in vremea dinastiei Joseon>MOrala povestii:la vremuri grele trebuie oameni de exceptie care sa impuna respect, insa acestia sint pregatiti tot de vremuri de exceptie. Daca tii un popor ingenuncheat prea mult timp, acesta are mari sanse sa piara pe la 1989.. a inceput .. Mai conteaza Antonescu:era mult prea MARE pentru pigmeii din tara dar si pentru WINSTON . EMINESCU A FOST TOT ASTFEL PREA MARE IN ALTA BATALIE si la ce i-a folosit? A lasat niste repere in poeziile sale insa dobitocii nu mai citesc… Daca iti inchipui fascinatia lui Brancusi pentru Milarepa, atit ca a lasat sculpturi,mai mult nu s-a putut sa-si salveze si neamul, pricepi ca sint lupte pe care nu le mai poti cistiga decit apelind la divin, neurostiinte si invocarea stramosilor…

  2. Da, o lectie de istorie…, dar lumina se aprinde pentru cei ce vad, nu pentru orbi. Se pare ca suntem un popor orb. Dupa 20 ani nu vedem nimic la noi, insa vedem, imitand, peste mari si tari la altii. Imitam totul si am ajuns unde am ajuns… La unii le este foarte bine, la cei multi le este din ce in ce mai rau… In istorie ne-am strecurat si am rezistat, fata de alte popoare care au disparut. Ne-am tradat eroii, si am cerut la altii, cu caciula in mana, sa ne aduca prosperitatea existentei noastre… Istoria ne spune ca noi nu am fost ingenunchiati niciodata. Un popor care se taraste nu poate fi ingenuncheat. Vom rezista in continuare inca 2000 ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s