Gândirea care poate vindeca

”Esenţa metodei mele constă în dezvoltarea gândirii. (…) O altă descoperire pentru mine a fost următoarea; se poate trata dăndu-i omului înţelegera corectă a lumii. Se pare că ampla schimbare a viziunii asupra lumii poate trata  asemenea boli precum cancerul. Lumea s-a dezvăţat să gândească”, spune Serghei Nicolaevici Lazarev(”Îndrumar de supravieţuire”, Ed. Dharana).

De asemenea, David Hawkins, un cercetător al stărilor de conştiinţă avansate, susţine că toate bolile cunoscute omenirii s-au vindecat printr-o resetare a gândirii care le-a hrănit. În cartea sa , ”Vindecare şi recuperare”, David Hawkins arată în mod strălucit că întreaga experienţă umană se petrece în lăuntrul conştiinţei, că noi avem nevoie să ne gestionăm gândirea, precum şi energia emoţională care apare în relaţia cu evenimentele, pentru a ne vindeca diferite boli sau a ne vindeca proprile ”vieţi”.

Dacă ”lumea s-a dezvăţat să gândească”, precum spune Lazarev, atunci ea poate fi învăţată să gândească, iată ideea pe care aş vrea s-o comentez astăzi! Miza corecturii minţii noastre e una uriaşă; dacă izbutim să înţelegm că există gândire corectă şi gândire greşită, că gândul se resimte instantaneu şi în trupul nostru în forma stării de bine sau a stării de rău, că aceste stări au apoi diferite alte consecinţe, căci ne determină comportamentul, alegerile şi faptele, s-ar putea ca vieţile noastre să prindă aripi noi şi sufletul să se trezească într-un fel de zbor uluitor prin aceeaşi lume, care se va arăta conştiinţei ca şi cum ar fi altă lume.

”Bolile se vindecă dându-i omului înţelegerea corectă a lumii”, iată o idee fantastică, pe care o confirmă astăzi multe cercetări ştiinţifice serioase. În ce mă priveşte, văd aproape zilnic cum mici corecturi ale modului de gândire, ale felului în care un om percepe o situaţie, un eveniment sau o stare de spirit produce vindecare a unor frici( precum frica de moarte, de pierdere a fiinţelor dragi) instantaneu, vindecare a unor nelinişti şi suferinţe pe care omul le ţinea în sine de ani întregi. Aşadar, spun că am încredere deplină în faptul că schimbarea modului noastru de a gândi ne schimbă vieţile!
Gândirea este un dat al fiinţelor; dacă eşti, gândeşti! Deşteptul, prostul, urâtul, micul, marele; toţi au gânduri în virtutea faptului că există. Aceste gânduri, care apar în noi, devin autosugestie, ele sunt afirmaţii cărora o altă parte din noi, mai mare, conştiinţa, le răspunde instantaneu, cum a arătat Hawkins, folosind testul kinesiologic. Tot el a spus că mintea nu discerne între ”adevărat” şi ”fals” şi de aceea este susceptibilă să fie programată, chiar dacă sugestia pe care ea o acceptă ca fiind valabilă este, de fapt, una falsă.

Această trăsătură ne predispune la autoamăgire şi la o tendinţă de a distorsiona percepţia, de a accepta anumite idei iraţionale şi incorecte ca pe unele corecte, pretinzînd că ele ne sunt sugerate de realitatea însăşi. Aş folosi ca exemplu o mărturisire pe care mi-a făcut-o un prieten la telefon aseară( îl rog să mă ierte fiindcă-l folosesc drept ”material didactic!”, ştiu sigur că va citi ce scriu acum şi, probabil, va fi surprins de ceea ce scriu). Îmi povestea el despre o mare iubire a lui, de care s-a despărţit într-o noapte, în vreme ce mergea cu maşina şi ea nu-i răspundea la telefon.

Cât timp nu i-a răspuns? O jumătate de oră! Dar o jumătate de oră pentru el a fost ca un veac de chinuri, s-a gândit că ea făcea dragoste cu altul, că… şi că…! Mintea negativă l-a aruncat în acea jumătate de oră într-o eroare teribilă, care l-a determinat să se răstoarne cu maşina, dar să scape cu viaţă ca prin minune. Ce a făcut greşit mintea lui aici?

A gândit conform schemei sale şi anume că iubita îi răspunde la telefon orice ar fi. Mintea nu avea habar ce făcea femeia atunci, dar ea crede şi acum, după ani întregi, că femeia era cu altul. Dovada acestui gând; n-a răspuns la telefon o jumătate de oră. Vi se pare raţional? Ei, bine, nu-i nici gram de raţiune aici. Orice argumente ai da pentru gândul că cineva te înşeală, ele s-ar putea să fie doar proiecţii ale fricii tale de pierdere. Noi putem observa că stăm uneori liniştiţi în paturile noastre, acasă, dar mintea se agită, gândind câte-n lună şi-n stele; că eşti singur, că eşti nefericit, că nu te iubeşte nimeni, că sunt spirite care umblă prin casă etc.

Mintea raţională ar presupune să-ţi limitezi percepţia la ceea ce este demonstrabil şi, mai mult, să înţelegi că tu eşti cel care gândeşte şi tu poţi alege ce anume vrei să gândeşti. În loc să cauţi argumente pentru gândurile care-i fac rău corpului, sufletului şi vieţii tale, e de preferat să-ţi alegi gânduri care te pot face fericit şi asta înseamnă să accepţi că eşti stăpânul minţii tale, stăpânul emoţiilor şi a vieţii proprii.

Să ştii că tu alegi ce gândeşti înseamnă să ştii că nu eşti o victimă şi că există gândire corectă, iar gândirea corectă poate fi recunoscută după starea de bine pe care o simţi instantaneu în minte, în emoţii şi în corp! Iar în viaţă, se poate să rămâi cu iubita până la adânci bătrâneţi în loc să…te desparţi de ea! Sursa :jurnalul.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s