Shadow bank – umbra următoarei crize mondiale

În timp ce privirile întregii lumi sunt aţintite către Moscova, economia mondială nu pare a conştientiza faptul că se apropie de o nouă criză similară cu cea din 2007-2008. Ca şi atunci, catalizatorul unei astfel de crize îl reprezintă sistemul bancar. Numai că de această dată seismul îşi poate avea originea în China, în zona a ceea ce este cunoscut sub numele de “Shadow bank”.

  • Un krach evitat “la mustaţă”

Pe 15 martie, Banca Centrală Chineză (BoC) anunţa creşterea marjei de fluctuaţie zilnică a monedei naţionale (yuan) într-un context care vizează ca valoarea acesteia să fie mai adaptată forţelor din piaţă. O decizie solicitată de mult timp de către principalul partener al Chinei,  SUA, care se simte discriminat de cerbicia cu care BOC nu accepta, până acum, o flotaţie libere a yuanului. Numai că acesta este doar un simplu pas, deoarece marja de variaţie acceptată de BOC este de doar 2%faţă de valoarea stabilită în fiecare dimineaţă de aceasta.

Cu toate acestea, nu se poate neglija faptul că această marjă de variaţie care va fi implementată începând cu 17 martie reprezintă dublul celei acceptate în aprilie 2012, când, în urma unei decizii similare a BOC, aceasta creştea de la 0,5% la 1%.Conform comunicatului de presă al BOC această “supleţe” suplimentară a ratei de schimb vizează, în primul rând, creşterea rolului pieţei financiare în alocarea de resurse necesare susţinerii programului de dezvoltare prevăzut de administraţia chineză.

Decizia era extrem de aşteptată în contextul în care BOC în colaborare cu marile bănci publice chineze au redus rata de schimb a yuanului începând cu mijlocul lunii februarie, atât prin achiziţie de dolari, cât şi prin stabilirea unor rate de schimb scăzute. Decizie care are însă, în subsidiar, încercarea de a schimba trendul de apreciere al yuanului înregistrat încă înainte de reevaluarea sa istorică din 2005.

În spatele acestei decizii se ascunde însă realitatea că fără o liberalizare a cursului de schimb, China, nu numai că încetineşte, dar este din ce în ce mai ameninţată de un krach financiar care ar putea declanşa un seism cel puţin egal ca amplitudine cu cel înregistrat prin falimentul băncii Lehman Brothers care a stat la baza crizei mondiale din perioada 2007-2008.

Chiar premierul chinez Li Kegiang a trebuit să admită, cu doar câteva zile înainte de decizia BOC, că “erorile sunt greu de evitat” şi că este necesar să se “intensifice controalele pentru a pune în aplicare în mod adecvat măsuri (de supraveghere, n.n.) adecvate şi să se asigure că nu există niciun risc financiar sistemic sau (contagiune, n.n.) regională”.

Cu alte cuvinte, autorităţile cineze sunt dispuse să accepte incapacitatea de plată a unor produse financiare a căror concretizare este, conform aceluiaşi oficial, “dificil de evitat” evocând astfel pericolele unei “finanţe din umbră” subminată de creanţe toxice.

“Monitorizăm cu mare atenţie riscurile financiare şi pericolele legate de îndatorare” confirmă premierul chinez, Li Keqiang, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la finalul închiderii sesiunii anuale a Adunării Naţionale Populare (ANP), forul legislativ chinez.

 “Cum este posibil să pot sesiza aceste incapacităţi de plată pentru produsele financiare? Da, din nefericire, îmi este foarte frică că astfel de cazuri izolate de acest tip sunt dificil a fi evitate” recunoştea acesta.

  • “Riscurile rămân sub control” (?)

De unde acest pesimism al autorităţilor de la Pekin? Răspunsul ţine de răsunătorul faliment al fabricantului de panouri solare Chaori Solar, care a anunţat că nu are mijloacele necesare pentru onorarea unei plăţi de 89.9 milioane yuani (10.7 milioane euro), sumă ce reprezintă bonificaţia care trebuia plătita în contul obligaţiunilor emise în 2012.

Dacă ţinem cont că respectiva companie este emblematică pentru industria chineză, este normal ca neliniştile legate de produsele de investiţie emise de câteva zeci de trusturi şi societăţi de credit chineze să trezească nelinişte, acestea reamintind investitorilor de “obligaţiunile junk” (gunoi)” americane.

Situaţia în care se află cei de la Chaori nu este singulară şi este rezultatul unei politici economice implementate de băncile publice şi guvernele locale, care au intervenit sistematic pentru a ajuta companiile aflate în incapacitatea de a-şi onora plăţile rezultate din obligaţiunile emise. În urma acestei avalanşe de situaţii, media centrală solicită statului chinez “să lase piaţa să-şi joace rolul”.

În replică, premierul chinez declara că “ceea ce se poate face este să se intensifice controalele,  să punem în practică măsuri (de supraveghere, n.n.) adecvate şi să ne asigurăm că nu există riscuri financiare sistemice şi nici (de contagiune, n.n.) regionale”.

În acelaşi timp acesta sublinia determinarea autorităţilor de a stopa ascensiunea ” sistemului financiar din umbră “, acele înfloritoare companii de credit ce funcţionează în afara sistemului bancar şi care alimentează creşterea datoriei corporative precum şi a administraţiei locale. Referitor la acest subiect, Li Keqiang, sublinia că anul trecut a condus “un audit aprofundat al datoriei publice” ale cărui rezultate au fost publicate şi care arată că “riscurile rămân sub control”.

Auditul a relevant că datoria publică locală chineză a fost, la finele lunii iunie, în valoare de 17.900 miliarde de yuani (2.100 miliarde euro) ceea ce reprezintă o creştere de 67% în doi ani şi jumătate, creştere explicitată de către analişti ca fiind rezultatul politicilor economice locale, care au finanţat numeroase proiecte neprofitabile.

O situaţie care însă relevă o faţă mai puţin plăcută a sistemului bancar chinez, caracterizat prin opacitate şi ineficacitate, şi care pune în real pericol reformele economice preconizate de administraţia chineză în acest an. Reforme care vizează liberalizarea suplimentară a economiei chineze pentru a se îndepărta şi mai mult de economia comunistă a Partidului Comunist din perioada Mao Tze Dun.

În perioada crizei, liderii de la Pekin au realizat că economia chineză nu poate supravieţui exclusiv pe seama marilor economii occidentale, astfel încât actuala lor obsesie este de reechilibrare a creşterii economice prin dezvoltarea unui sector privat care să genereze o clasă mijlocie ce susţine consumul. Cu alte cuvinte, o reorientare de la o economie centrată pe export la una în care consumul intern să poată fi o contrapondere serioasă în orice situaţie.

Numai că pentru aceasta este necesar de mult tact şi prudenţă pentru a nu scăpa de sub control procesul în sine. Pentru aceasta este însă nevoie de un sistem bancar mai eficace şi asta pune sub semnul întrebării soliditatea acestuia. Soliditate evidenţiată de încercările BOC de a dinamiza piaţa creditelor, ceea ce a determinat o presiune puternică pe piaţa interbancară şi a crescut riscul de apariţie a unei crize a creditelor la nivel naţional.

În faţa panicii determinate de măsurile luate, BOC a fost forţată de infuzeze în piaţă nu mai puţin de 50 miliarde de yuani pentru a refinanţa băncile regionale şi penuria de bani. O situaţie care a avut la origine dorinţa băncilor regionale de susţinere a politicii monetare expansioniste a BOC de a sprijini dezvoltarea economiei. Numai că de cele mai multe ori, banii au fost luaţi de către marile companii de stat şi de către guvernele locale (considerate a fi adevărate pepiniere pentru corupţie) în detrimentul investiţiilor productive.

Mai mult, nivelul de îndatorare al autorităţilor locale (sume care, oficial, nu pot fi raportate că datorii) a fost mascat prin companii paravan, atingând astfel dimensiuni incomensurabile. Situaţia a afectat indiscutabil sistemul bancar considerat de analişti ca fiind mult prea închistat în automatisme financiare, care nu permit controlul riscurilor.

Asta a făcut ca sub presiunea companiilor private şi chiar a unora de stat să fie creat un sistem bancar neoficial, care acţionează din umbră, ceea ce face imposibilă evaluarea expunerii reale a sistemului bancar chinez la creditele acordate. Pe cale de consecinţă nu se poate vorbi de o liberalizare şi extindere a investiţiilor private fără a se recurge la capitalul străin.

  • Shadow Bank (made în China)

Toate aceste elemente îngustează şi mai mult spaţiul de manevră al autorităţilor chineze, deoarce o criză creditelor ar avea efecte devastatoare mai ales în condiţiile în care perioada politicii monetare promovate de care FED se apropie de final, iar dolarii încep să se retragă către SUA. Asta pune capăt unei perioade de boom economic pentru China, ceea ce a făcut ca FMI să se aştepte pentru anul acesta la o rată de creştere a economiei chineze de maximum 7.3%.

Asta în condiţiile în care există oficiali care avertizează asupra unei anumite tensiuni pe piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi, datorită faptului că unele sectoare economice sunt “acuzate” de supra capacitate ceea ce face şi mai dificilă dezvoltarea unui mediu concurenţial. O situaţie delicată pentru PCC care se teme, mai mult decât orice, de o amplificare a mişcărilor sociale, care ar putea pune sub semnul întrebării legitimitatea acestuia de a conduce ţara. Un pericol care îi trimite pe liderii chinezi la imaginea unui URSS pulverizat sub conducerea lui Mihail Gorbaciov .

Revenind la aşa numitul sistem bancar din umbră (shadow bank), conform celor de la Moody’s, ar putea “cântări”, unele dintre ele, aproximativ 4.800 de miliarde. De exemplu, cea mai mare bancă din China, ICBC, este sub ameninţarea unui default de 3 miliarde de yuani, ceea ce ar da o lovitură de graţie sistemului shadow bank. Incapacitatea de plată a ICBC are la bază fondul de creditare “Credit Equals Gold #1 Trust” care promitea investitorilor un randament de 10%/an, net superior dobânzilor bancare.

Numai că promisiunea nu s-a îndeplinit, iar compania care a instrumentat acest produs financiar, China Credit Trust, a anunţat la începutul lunii ianuarie că nu mai este în măsură să onoreze o primă plată în valoare de 3 miliarde de yuani (360 milioane euro).

Situaţia fără precedent este un adevărat test pentru sistemul bancar din umbră,care susţine o mare parte din economia chineză finanţând trusturi, platforme de credit online şi de microcredite care s-au multiplicat atât de mult încât au scăpat de sub controlul autorităţilor de reglementare, alimentând atât rata de creştere a creditării, dar şi a datoriilor guvernelor locale.

În această situaţie nu este exclus ca Beijingul să refuze să intervină tocmai pentru a sublinia riscurile legate de aceste speculaţii financiare şi să determine o retragere a investitorilor din aceste scheme financiare.

Numai că o astfel de poziţie ar putea declanşa o undă de şoc în întreaga economiedeoarece, speriaţi, investitorii şi-ar putea retrage masiv fondurile din sistem, ceea ce s-ar răsfrânge asupra creşterii economice prin înăsprirea condiţiilor de creditare. În plus, prăbuşirea sistemului bancar din umbră va îngusta culoarul investiţional pentru companiile chineze, care nu au prea multe alternative în acest domeniu.

Sursa: financiarul.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s