Prima pagină > Spiritualitate > 6 adevăruri dureroase care te vor face să fii o persoană mai bună

6 adevăruri dureroase care te vor face să fii o persoană mai bună

painful-truths-a-12

David Wong, un autor american, a scris un articol care a devenit viral, cu toate că el nu scrie despre cele mai plăcute lucruri. Iar noi l-am tradus pentru voi pentru că trebuie să înțelegeți, în sfârșit, ceva foarte important.

Puteți să nu citiți articolul dacă cariera voastră se înalță rapid, sunteți foarte satisfăcuți cu propria voastră viață și sunteți într-o relație fericită. Dacă e așa, atunci te felicităm din suflet și îți zicem să nu citești articolul, pentru că nu e pentru tine.

Cât ține restul, vreau să încercați ceva: gândiți-vă la 5 lucruri extraordinare despre propria voastră persoană. Scrieți-le pe ceva sau pur și simplu strigați-le. Dacă aveți problem în a face asta, atunci articolul este pentru voi.

1. Lumea e interesată doar de ceea ce poate obține de la voi

Să presupunem că persoana pe care o iubiți foarte mult a fost împușcată. Această persoană este la pământ, sângerând și urlând de durere. Se apropie un tip și vă zice să vă dați la o parte. Analizează rana și scoate de undeva un bisturiu – are de gând să opereze chiar pe loc.

Îl întrebi: “ești medic?”

El zice: “nu.”

Îl întrebi: “Dar tu știi ce faci, nu?”

Îl acel moment, tipul își iese din fire. Îți spune că e o persoană bună, cinstită, că niciodată nu a întârziat la nici o întâlnire. Îți mai spune că e un fiu excelent, că viața lui e plină de hobby-yuri și că e mândru de faptul că niciodată nu înjură.

Ești perplex: “Ce naiba mă interesează toate chestiile asta, când iubirea mea e la pământ, sângerând! Îmi trebuie cineva care poate opri sângerarea și trata răni cauzate de gloanțe. Tu poți sau nu?!!”

Iar acum tipul începe să strige – de ce ești atât de egoist și superficial? Nu cumva nu ești interesant de toate calitățile lui excelente? Nu ai auzit când ți-a spus că ține minte ziua de naștere a prietenei sale? Și, luând în considerație toate aceste elemente grozave, mai contează dacă poate opera?

În acel moment tu-l apuci de umeri, îl scuturi și strigi: “Da, nimic din ce mi-ai spus nu contează, pentru că acum, în momentul de față, îmi trebuie cineva care poate opri sângerarea, nemernic bolnav ce ești!”

Și iată adevărul despre viața adultă: ești în așa situație în fiecare zi. Și tu ești în locul tipului cu bisturiul, iar societate e victima care sângerează.

Dacă vrei să știi de ce societatea, aparent, te ignoră sau nu te respectă, atunci trebuie să știi că societatea e plină de oameni care au nevoie de ceva. Au nevoie de case, au nevoie de mâncare, de distracții, de îndeplinirea dorințelor sexuale, iar tu ai venit la locul unei crime cu un bisturiu, contând pe calitățile tale bune. Din momentul în care te-ai născut, ai devenit parte a unei sisteme în care trebuie să ții cont de necesitățile oamenilor.

Sau o să încerci din răsputeri să ”ții cont de necesitățile oamenilor” și vei acumula un anumit de set de cunoștințe, sau lumea îți va da un șut în fund. Și nu contează cât de bun ești, caritabil sau politicos. Voi fi sărac, vei fi singuratic și vei îngheța în stradă.

Aceste cuvinte par a fi aspre, primitive sau materialiste? Cum rămâne cu dragostea și bunătatea – oare ele nu înseamnă nimic? Evident că da. Dar ele contează atunci când sunt urmarea a ceea ce faci tu pentru oameni – ceea ce ei nu pot obține în altă parte.

2. Hipsterii n-aveau dreptate

Una dintre cele mai renumite scene din istoria filmului este discursul renumit al lui Alec Baldwin, din filmul Glengarry Glenn Ross. Personajul lui Baldwin, care pare a fi un ticălos, se adresează unei încăperi pline cu bărbați și le zice că, într-un mod dur, că toți vor fi concediați, dacă nu-și vor vinde produsul:

“Ești un băiat bun? Nu mă interesează asta. Ești un tată excepțional? Du-te dracului. Du-te acasă și te joacă cu copiii tăi. Dacă vrei să lucrezi aici, vinde!”

E un discurs aspru și asemănător cu a unui sociopat, dar, pe lângă asta, e expresia sinceră și exactă a ceea ce așteaptă lumea de la tine. Diferența e doar faptul că oamenii consideră că nu e bine să vorbească cu tine în așa hal și decid să te lasă în pace, să continui să faci prostii.

Această scenă din film mi-a schimbat viața. Alec Baldwin a fost nominalizat la Oscar pentru acest film, deși aceasta este singura scenă în care el apare. După cum au remarcat oamenii deștepți, genialitatea acestei scene constă în faptul că jumătate din telespectatori se gândesc ”Hm, interesant, oare cum e când șeful tău e așa un nemernic?”, iar cealaltă jumătate se gândește ”Da, la naiba! Luați și lucrați!”

Dacă ați fi fost în acea încăpere, câțiva dintre voi ar considera acest discurs drept un proces de muncă, dar în orice caz s-ar fi umplut cu energie și dorința de a munci le-ar fi crescut, cu gândul ”Tipul ăsta e excepțional!”. În același timp, alții ar fi luat asta personal: ”tipul e un nemernic, nu are dreptul să vorbească așa cu mine.” Sau ar fi folosit o manevră standardă, care apare atunci narcisismul trebuie să facă față unei presiuni enorme – ar fi tăcut, imaginându-și, în același timp, cât de frumos ar fi să găsească informație care l-ar pune pe șeful său în lumină proastă.

Diferența dintre cele 2 poziții – supărarea și motivarea – va decide, în mare parte, dacă veți avea succes în această lume, sau nu. Mulți oamenii vor să se identifice cu expresia lui Tyler Durden din filmul Fight Club: “Tu nu ești serviciul tău.”

Dar, de fapt, tu ești. Tu nu ești nimic mai mult decât suma totală a aptitudinilor tale. Spre exemplu, pentru a fi o mamă bună, trebuie să ai abilități necesare. E ceva ce o persoană poate face și care e util pentru ceilalți membri ai societății. Dar nu uita: Serviciul tău – acel lucru util pe care-l faci pentru alți oameni – este cine ești tu.

Există un motiv pentru care chirurgii sunt mai respectați decât scriitorii. Există un motiv pentru care mecanicii sunt mai respectați decât oamenii fără serviciu. Există un motiv pentru care serviciu tău va fi un mod de a te cataloga, atunci când vei muri (un vânzător din magazinul X a murit într-un schimb de focuri). Tyler zicea că ”tu nu ești serviciul tău”, însă, cu toate acestea, el fondase o companie de succes care producea săpun și devenise liderul unei mișcări sociale și politice internaționale.

Dacă protestezi la cele spune mai sus pentru că nu ești un capitalist materialist ieftin și nu ești de acord că banii sunt tot, pot doar să răspund astfel: Cine a zis ceva despre bani? Nu vezi punctul cel mai important.

3. Ceea ce faceți nu trebuie neapărat să aducă bani, trebuie să aducă folos oamenilor

Am să vă aduc un exemplu care nu e despre bani, ca să înțelegeți mai bine subiectul. În fiecare an citesc zeci de istorii, trimise de tineri nefericiți care nu-și pot găsi o prietenă. Acești băieți pur și simplu nu înțeleg de ce femeile nu se apropie de ei, în ciuda faptului că sunt cei mai drăguți oameni din lume. Aș putea explica ce e în neregulă cu acest mod de gândire, însă Alec Baldwin o va face mai bine ca mine:

Aici, Alec Baldwin joacă rolul femeilor atrăgătoare din viața dumneavoastră. Ele, bineînțeles, nu se vor exprima la fel de direct și tăios – societatea ne educă să nu fim sinceri cu oamenii – dar esența e aceeași. ”Băiat de treabă? Cui îi pasă? Dacă vrei să lucrezi aici, îndeplinește planu”.

”Ce? Tu spui că nu voi găsi o fată frumoasă până când nu voi avea un serviciu bun și o grămada de bani?”

Nu, creierul tau sare la această concluzie pentru a-ți oferi posibilitatea să blamezi toate fetele ce te resping, numindu-le superficiale și egoiste. Întrebarea corectă este ce pot eu să ofer? Sunteți deștept? Amuzant? Interesant? Talentat? Ambițios? Creativ? Foarte bine, atunci ce întreprindeți pentru a demonstra lumii toate aceste calități? Să nu spuneți că sunteți un băiat de treabă – e minimul necesar. Fetele frumușele au băieți care-s drăguți cu ele de 36 de ori pe zi.

Un om cu o rană de armă de foc zace sângerând pe stradă, stiți cum să-i acordați ajutor sau nu? ”Ei bine, eu nu sunt sexist, nici rasist, nu sunt lacom și nici violent! Nu sunt ca restul marlanilor!”

Scuze, știu că în general e greu să auzi asta, dar dacă totul de ce sunteți în stare e o listă cu neajunsuri pe care nu le aveți, atunci marș la o parte de lângă pacient. Iată-l pe băiatul cela inteligent și frumos și cu o carieră promițătoare, el e gata să facă operația.

Aceste cuvinte v-au frânt inima? OK, mai departe ce? Aveți de gând să lânceziți în continuare, sau să studiați medicina? Depinde întru totul de Dvs, dar nu vă plângeți că fetele trag la nemernici; ele trag la nemernici, pentru că nemernicii au ce le oferi. ”Dar eu știu bine să ascult!” Pe bune? Pentru că vreți să stați tăcut în schimbul șansei de a vă afla lângă o fătucă mai bunișoară (și să petreceți fiecare secundă imaginându-vă cât de moale și plăcută la atingere îi este pielea?). Iar acum închipuiți-vă că în viața acestei fete este un alt tip, care știe să asculte, și pe lângă asta ami știe să cânte la chitară.

Să spui că ești un băiat de treabă e ca și cum ai fi un restaurant, care nu propune un meniu cu multe bucate, ci pur si simplu ”mâncare, care nu vă va otrăvi”. Sau ca un film nou, cu denumirea ”Film în engleză” și sloganul ”Actorii se văd clar”.

Cred că anume aceasta e cauza din care puteți fi un tip de treabă și totuși să vă simțiți groaznic. În termeni mai concreți, pentru că…

4. Vă sunteți antipatic, pentru că nu întreprindeți nimic

”Ei și? Spui că trebuie să citesc o carte despre cum să agăț fetele?”

Doar dacă prima îndrumare din această carte spune ”Deveniți omul lângă care vor să se afle fetele”.

E îndrumarea ce e trecută cu vederea aproape mereu. Mereu e despre ”Cum să-mi găsesc de lucru?”, în loc de ”Cum să devin acel om, la care visează angajatorii?”. Mereu despre ”Cum să fac, ca fetele frumoase să mă placă?” în loc de ”Cum să devin cel ce le place fetelor frumoase?”. E trecută cu vederea, pentru că ce-a de-a doua întrebare cel mai probabil vă va cere să renunțați la multe din hobby-urile preferate, să acordați mai multă atenție aspectului exterior, și Dumnezeu mai știe ce. Se prea poate să fiți nevoiți să vă schimbați personalitatea.

”Dar de ce nu pot găsi pe cineva, care să mă iubească așa cum sunt?” – întrebați dumneavoastră. Răspuns: Pentru că oamenii au nevoie de lucruri. Victima sângerează, și tot ce puteți face este să priviți regretând nespus că pe lume nu există răni de armă de foc care să se lecuiască singure.

”Dar eu nu mă pricep să fac nimic!”. Ei bine, am vești bune – alocați mai mult timp pentru repetiție, și veți deveni destul de bun în toate. Când eram adolescent, eram cel mai de rahat scriitor. Am devenit un pic mai bun către 25 de ani. Și în timp ce-mi ruinam dezamăgit cariera, în timpul liber, opt ani la rând, scriam câte un articol pe săptămână, până am ajuns să primesc bani din asta. Mi-a luat 13 ani ca să devin un scriitor destul de bun, ca să ajung în lista cu bestsellere a New York Times. Mi-a luat 20 000 de ore de exersare, ca să-mi șlefuiesc textele de doi bani.

Nu vă place perspectiva cheltuirii timpului propriu pentru a obține deprinderi utile? Atunci am vești bune și vești proaste. Cea bună – exersarea vă va ajuta să ieșiți din găoace – eu am trecut peste ani de munca plictisitoare în oficiu, pentru că știam că voi ieși cu niște deprinderi din asta. Oamenii lasă lucrul la jumătate de drum, pentru că ei nu văd rezultatele imediat, pentru că nu-și pot imagina măcar, că procesul e tot un rezultat.

Vestea rea e că nu aveți de ales. Dacă doriți să lucrați aici – îndepliniți planul.

În opinia mea, iar eu nu-s expert, vă detestați propria persoană nu din cauza nivelului scăzut al respectului de sine, nu din cauza cruzimii celor din jur. Vă detestați propria persoană pentru că nu întreprindeți nimic. Nici chiar dumneavoastră nu vă puteți ”iubi pe sine, așa cum sunteți” – iată de ce sunteți nefericiți și-mi scrieți mesaje private, cerând sfaturi ce să faceți cu propria viață.

Rezolvați un exercițiu: Cât timp petreceți consumând produsele altor oameni (televizor, muzică, jocuri video, site-uri), în loc să faceți ceva propriu? Doar acest ”ceva” vă dă valoare existenței.

Iar dacă nu vă place să auziți aceste lucruri, dacă vă conduceți de sloganul auzit în copilărie ”Contează doar ceea ce este în interior”, vă pot spune doar că…

5. Ceea ce este în interior contează doar dacă vă impune să acționați

Fiind in business-ul în care sunt, cunosc o grămadă de scriitori ambițioși. Ei gândesc despre sine că sunt scriitori, ei se prezintă astfel la petreceri, ei conștientizează că adânc în interior ei au inimi de scriitor. Un mărunțiș le scapă – unde dracu le sunt creațiile?

Ei bine, să fie ele atât de importante? E neapărat să ”scrii chestii” pentru a face distincție între cine este și cine nu e un ”scriitor” adevărat?

În numele lui Dumnezeu, da.

Vedeți care e treaba, există un mecanism universal de protecție contra a tot, despre ce am scris mai sus, precum și împotriva oricărei voci critice din viața dumneavoastră. E acea chestie pe care egoul ne-o spune pentru a ne proteja de munca grea asupra sinelui: ”Eu știu că în interior sunt un om bun”. Se poate formula și ca ”Eu știu cine sunt” sau ”Pur și simplu trebuie să fiu eu însumi”.

Nu mă înțelegeți greșit: cel ce sunteți în interior reprezintă totul. Omul care a construit de la zero o casă pentru familia sa, a făcut-o pentru că în interior el e cel cine este. Orice faptă rea făcută vreodată a început de la un impuls rău, de la un gând ce ricoșa în interiorul craniului până când ați decis să acționați conform lui. La fel și orice faptă bună facută vreodată – ”cel cine ești în interior” reprezintă, metaforic, țărâna pe care cresc fructele tale.

Dar iată ceea, ce fiecare trebuie să știe, ceea ce mulți dintre noi nu pot accepta:

”Sunteți un fruct, și nimic mai mult”.

Pe nimeni nu interesează țărâna dumneavoastră. ”Cine sunteți în interior” e lipsit de importanță, comparativ cu ce produceți pentru alți oameni.

În interior aveți o compasiune enormă pentru oamenii săraci. Excelent. Această compasiune are ca rezultat careva acțiuni? La auzul veștii despre vreo tragedie teribilă din comunitatea dumneavoastră, spuneți cumva cuvintele ”Sărmanii copii. Transmiteți-le, că am să mă rog pentru dânșii”? Duceți-vă dracului, dacă da. Aflați de ce ei au nevoie, apoi ajutați-i. O sută de milioane de oameni au văzut videoul Kony, aproape toți din ei s-au gândit la sărmanii copii africani. Ce a întreprins pentru copii puterea colectivă a acestor gânduri bune? Un rahat, iată ce. Copii mor în fiecare zi, pentru că milioane din noi își spun că îngrijorarea e la fel de bună ca acțiunea. Acesta e un mecanism intern, controlat de partea leneșă a creierului, care ne apără de comiterea unor acțiuni reale.

Câți dintre voi au obiceiul să-și spună ”El/ea m-ar iubi neapărat dacă ar ști ce om interesant sunt eu!” Adevărat? Dar cum toate aceste gânduri și idei interesante ce le aveți ar putea, de se sinestătător, să se transmită lumii? Nu cumva ele ar trebui să provoace acțiuni? Dacă fata sau băiatul viselor dumneavoatră v-ar filma cu camera ascunsă timp de o lună, ar rămâne impresionați de cele văzute? Rețineți, ei nu pot citi gânduri, ei pot numai să vadă. Și-ar dori ei să devină parte a vieții dumneavoastră?

Tot ce vă cer este să vă aplicați aceleași standarde pe care le aplicați altora. Foarte probabil că aveți un prieten creștin enervant, tot ajutorul căruia se reduce la ”mă voi ruga pentru ei”. Nu vă scoate din minți o asemenea aberație? Nu pun acum la îndoială dacă lucrează sau nu rugăciunile, atrag atenția la faptul că acest om preferă forma de ajutor în care nu trebuie să se urnească de pe canapea. Asemenea oameni se rețin de la a comite lucruri rele, gândurile lor sunt curate, țărâna lor interioară este curată pe cât poate fi, dar ce fel de fructe cresc pe un asemenea pământ? Iar ei trebuie să înțeleagă întrebare mai bine ca oricare alții – metafora cu fructele am furat-o din Biblie. Iisus repeta ceva de genul ”copacul este judecat după fructele sale”. Iisus niciodată nu spunea ”Dacă doriți să lucrați aici, îndepliniți planul”. Nu, el spunea ”Copacul ce nu dă fructe bune trebuie tăiat și aruncat pe foc” (Evanghelia după Matei).

Oamenii reacționează bolnăvicios când li se comunică asemenea lucruri. La fel cum și managerii din film reacționau bolnăvicios la cuvintele lui Alec Baldwin, despre cum că trebuie să-și crească în sfârșit ouăle sau să-și schimbe ocupația în curățător de încălțăminte. Ceea ce ne aduce la argumentul final…

6. Tot ce avem în interior se va împotrivi dezvoltării

Rațiunea umană e o minune, și niciodată nu veți găsi o ocazie mai bună de a o vedea în acțiune în toată splendoarea ei, decât în momentul când ea luptă împotriva dovezilor evidente în sprijinul necesității de a se schimba. Psihicul dumneavoatrsă este dotat cu un mecanism de apărare, conceput pentru a respinge tot ce poate mișca din loc ceva în interiorul vostru – vă o va confirma orice narcoman.

Chiar și acum unii din voi, citind aceste rânduri, simt cum creierul în mod automat bombardează cele citite și cere respingerea lor. Din experiență pot spune că bombardamentele pot veni sub forma de:

  1. Catalogarea intenționată a oricărei critici ca insultă

”Cine dracu se crede el, ca să-și permită să mă numească leneș și inutil! Un om bun nu s-ar fi exprimat astfel! El a scris toate astea pur și simplu ca să se simtă superior mie, ca eu să mă simt de rahat! Eu nu voi lăsa lucrurile astfel – voi gândi o insultă și voi egala scorul!”

  1. Concentrarea pe cine vorbește, nu pe ce vorbește

”Cine se crede EL, ca să-și permită să-mi spună MIE cum să-mi trăiesc viața! Vai, uitați-vă la dânsul, cât e de mare și puternic! Pe când în realitate e un grafoman idiot și ordinar din Internet! Am să iau și am să caut ceva informație despre dânsul, care mă va convinge că el e tâmpit! E într-atât de pretențios, că mi-e greață! I-am văzut filmulețele vechi pe YouTube unde cânta rap, rimele erau de rahat!

  1. Concentrarea pe tonul mesajului, nu pe conținutul lui

”Voi răscoli tot articolul, până voi găsi o glumă care, ruptă din context, să sune insultător, iar apoi mă voi gândi și voi vorbi numai despre ea! AM auzit că un cuvânt insultător poate îngropa o carte întreagă!”

  1. Redactarea propriei istorii

”Lucrurile nu stau chiar atât de rău! Știu că luna trecută am încercat să-mi pun capăt zilelor, dar acum îmi este mai bine! E pe cât se poate de posibil că, dacă voi continua în aceeași direcție, în cele din urmă lucrurile vor merge de la sine! Voi lua o pauză lungă, și voi continua să-i fac favoruri acelei fete, într-o bună zi ea va veni lângă mine!”

  1. Încrederea, că orice schimbare a sinelui este de fapt trădarea adevăratului sine

”Așa, și? Adică eu trebuie să scap de toate complexele mele, și în locul lor să muncesc din greu câte șase ore pe zi în sala de forță? Și încă să mai folosesc și cremă de bronz ca toți acești tembeli de la televizor? Pentru ca mi se pare că ASTA E SINGURA ALTERNATIVĂ!”

Și așa mai departe. Țineți minte, suferința e confortabilă. Iată de ce mulți oameni o preferă anume pe ea. Fericirea cere eforturi.

Și curaj. Este foarte confortabil să știi că dacă nu creezi nimic în această viață, atunci nimeni nu va putea ataca ceea ce ai creat.

E cu mult mai confortabil să stai așezat și să critici creația altora. Filmul ăsta e prostesc. Iată copiii ăștia doi sunt prost educați. Relația acestui cuplu se bălăcește în mocirlă. Acest bogătaș e cam superficial. Acel restaurant – e rahat. Acest scriitor pe internet – cretin. Mai bine las un comentariu, în care voi cere de la site să fie dat afară. Vedeți, eu am schimbat ceva.

A, o clipă, am uitat să mentionez acest aspect? Da, mă rog, orice ați încerca să construiți sau creați – fie un poem, o pricepere nouă, o relație nouă – vă veți trezi imediat înconjurați de ”ne-creatori”, care vă vor certa pentru ceea ce ați făcut. Poate că ei o vor face pe la spate, dar ei o vor face. Prietenii beți nu vor să ajungeți treaz. Prietenii grași nu vor să începeți un regim de fitness nou. Prietenii telelei nu vor dori să vadă cum vă cufundați cu capul in cariera profesională.

Țineți minte, ei pur și simplu își afișează propriile frici, odată ce ponegrirea lucrului altor oameni a devenit încă o justificare pentru trândăvie. ”De ce trebuie să creez eu ceva, dacă ceea ce crează alții e nașpa? Eu aș fi scris deja un roman, însă am de gând să aștept ceva mai bun, nu vreau să scriu încă un Twilight!” Atât timp cât el nu face nimic, asemenea om e perfect și la adăpost de reproșuri. Și chiar dacă se hotărăște și face totuși ceva, se va convinge că o face cu un soi de ironie. O va face intenționat rău, strâmb, ca tuturor să le fie clar, că nu e o tentativă serioasă. Că tentativa adevărată va fi extraordinară. Nu ca acel rahat, pe care îl faceți voi.

Toate comentariile sub acest articol, atunci când devin obraznice, sunt sub același unghi: ”Încetați să creați. Rezultatul se deosebește de acela, pe care l-aș fi obținut eu, iar atenția pe care o primiți – mă face să mă simt neplăcut”.

Nu fiți un asemenea om. Dacă deja sunteți un asemenea om, încetați să mai fiți. E cauza din care oamenii vă urăsc. E cauza din care vă urâți pe sine.

Ce-ar fi să tragem o linie: un an. Finele anului 2015 – deadline-ul nostru. Sau un an din momentul in care ați citit acest articol. În timp ce alții spun ”Anul acesta am să slăbesc cu 15 kilograme”, eu propun să promiteți să faceți afurisitul ”ceva” – obținerea a orice deprinderi noi, orice îmbunătățire a setului de abilități omenești. Și să o faceți atât de bine, încât să impresionați oamenii. Nu mă întrebați ce anume – la dracu, alegeți ceva la întâmplare, la urma urmei. Înscrieți-vă la o școală de karate, de dansuri, la cursuri de olărit. Învățați să gătiți. Confecționați un adăpost pentru păsărele. Învățați-vă să faceți masaj. Studiați un limbaj de programare. Turnați un film porno. Deveniți supererou și începeți lupta cu criminalii. Începeți un videoblog pe YouTube.

Momentul cheie este ca nu vreau să vă concentrați pe ceva global, ce ați vrea să vi se întâmple dumneavoastră (”Îmi voi găsi o prietenă, voi face o grămadă de bani….”). Vreau să vă concentrați pe obținerea unei deprinderi ce vă va face o persoană mai interesantă și mai valoroasă pentru alți oameni.

”Nu am bani să achit cursurile culinare”. Atunci căutați pe Google ”Cum să gătesc”. Mama dracului, sunteți obligat să omorâți aceste scuze. Sau ele vă vor omorî.

Nu aveți nimic de pierdut, iar lumea are nevoie de Dumneavostră.

Sursa : cracked.com  / novapost.ro

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: