Prima pagină > New World Order > Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

Curtea Europeană de Justiţie a anulat în această lună un sistem cunoscut sub numele Safe Harbor care permitea Facebook, Google şi altor peste 4.000 de companii să transfere cu uşurinţă date personale din Europa în Statele Unite, printr-o decizie majoră adoptată după dezvăluirile făcute de Edward Snowden privind spionajul în masă al serviciilor americane de spionaj. Iar tot acest caz a pornit de la reclamaţii făcute acum patru ani împotriva Facebook de Max Schrems, pe atunci student la drept la Universitatea din Viena.

Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea
Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a…

Numeroase companii, americane şi europene, foloseau sistemul Safe Harbor pentru a ocoli verificările greoaie ale transferurilor de date între birourile deţinute de ambele maluri ale Atlanticului. Între datele transferate se află informaţii referitoare la salarii şi la resursele umane, precum şi date folosite în publicitatea online, importante în mod special pentru companiile din sectorul tehnologiei.

Decizia Curţii Europene de Justiţie a însemnat condamnarea la moarte a sistemului Safe Harbor, introdus de Comisia Europeană în urmă cu 15 ani şi care era folosit de peste 4.000 de companii, între care Facebook, Google, IBM şi Ericsson. Potrivit Curţii, Safe Harbor nu protejează suficient datele personale ale cetăţenilor europeni, întrucât cerinţele securităţii naţionale în SUA şi interesul public anulează elementele de protecţie a vieţii private incluse în Safe Harbor. În plus, cetăţenii europeni nu au niciun mijloc legal împotriva folosirii incorecte a datelor lor personale în Statele Unite. În prezent, în Congresul american se află un proiect de lege care să dea europenilor dreptul la compensaţii legale.

Curtea de Justiţie s-a referit în decizia sa la dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite, potrivit cărora programul Prism a permis autorităţilor americane să colecteze informaţii private direct de la mari companii din sectorul tehnologiei, precum Apple, Facebook şi Google.
Statele Unite, care înaintea deciziei au apărat cu tărie programul naţional de securitate şi apoi au exprimat „profunda dezamăgire“ faţă de decizia justiţiei europene.

După victoria lui Max Schrems în faţa Curţii Europene de Justiţie, Edward J. Snowden i-a scris pe Twitter „că a schimbat lumea în bine“. Penny Pritzker, secretarul pentru comerţ al SUA, a avut o opinie diferită, afirmând că decizia „pune în pericol economia digitală transatlantică înfloritoare“.

Polemica pare să nu îl fi impresionat pe Schrems. „Mă aşteptam la asta. Potrivit legii nu puteau spune altceva“, a spus tânărul de 28 de ani. În pofida acestei siguranţe, puţini jurişti specializaţi în confidenţialitatea datelor se aşteptau la o astfel de decizie radicală, care are consecinţe semnificative pentru majoritatea companiilor care transferă peste Atlantic informaţii personale obţinute prin activităţi precum căutări pe internet, postări pe reţelele sociale şi achiziţii online.

Companiile vor putea utiliza alte soluţii de transfer legal al datelor, dar decizia justiţiei dă dreptul autorităţilor de reglementare din statele UE să investigheze dacă datele transferate în Statele Unite sunt protejate în mod corespunzător. Iar unele dintre aceste autorităţi de reglementare au o opinie critică faţă de atitudinea privind confidenţialitatea datelor a companiilor din Silicon Valley.
Schrems a început o campanie în justiţie împotriva Facebook la vârsta de 24 de ani, pe vremea când studia dreptul într-un program de schimb de studenţi la Santa Clara University School of Law din California. Atunci, doi avocaţi ai unor companii de tehnologie din Silicon Valley le-au vorbit studenţilor, iar Schrems a fost surprins să afle că nu iau în serios legislaţia europeană strictă în domeniul confidenţialităţii datelor, întrucât companiile rareori sunt penalizate aspru pentru încălcarea acesteia. La momentul respectiv, Schrems căuta un subiect despre care să scrie, aşa că a decis să afle cum tratează Facebook legislaţia europeană în domeniu. Reglementările UE limitează felul cum companiile pot colecta informaţii personale, le interzice să le folosească în scopuri neautorizate şi restricţionează maniera în care sunt manipulate.

Schrems a trimis Facebook o solicitare pentru a vedea toate datele colectate de companie despre el, în conformitate cu legislaţia UE. După două săptămâni şi zeci de e-mailuri, Schrems a primit prin poştă un CD cu peste 1.200 de pagini de informaţii, conţinând fiecare solicitare de prietenie şi invitaţie pe care a trimis-o de la înfiinţarea contului său, în 2008. Majoritatea informaţiilor nu au fost o surpriză, dar tânărul a fost şocat să vadă că Facebook a păstrat informaţii pe care le ştersese şi care nu mai erau vizibile online, inclusiv textul complet al unei conversaţii private cu o prietenă spitalizată pentru probleme psihologice. Facebook a explicat că o persoană poate şterge numai partea sa de corespondenţă.

Schrems nu contestă Facebook şi îşi foloseşte în continuare contul. „Trebuie să putem folosi aceste servicii, dar trebuie să existe o limită“, a spus el. Aşa că a trimis 22 de plângeri despre păstrarea datelor şi alte practici ale Facebook în domeniul confidenţialităţii la comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda, ţara în care este înregistrată divizia europeană a companiei. Doi ani mai târziu, după ce Snowden a dezvăluit că Agenţia Naţională de Securitate a SUA poate obţine acces la informaţii personale ale europenilor păstrate de companii americane de tehnologie, prin programul Prism, Schrems a făcut o nouă plângere, în care afirma că Facebook nu ar trebui să transfere datele sale personale în SUA, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat acolo. Autoritatea de reglementare a respins petiţia, dar aceasta a devenit ulterior cazul judecat de Curtea Europeană de Justiţie. Curtea a decis că autorităţile naţionale pot investiga dacă transferurile de date respectă legislaţia UE, iar acordul Safe Harbor a fost declarat invalid.

Potrivit Facebook, cazul este de fapt despre activităţile de supraveghere ale SUA, iar compania nu a făcut nimic greşit.
Decizia poate complica negocierile referitoare la un nou acord de transfer al datelor, ca şi cele referitoare la o nouă legislaţie europeană în domeniul protecţiei datelor.
Companiile americane de tehnologie sunt în special îngrijorate, pentru că transferă în mod curent date din Europa în Statele Unite. „Transferurile internaţionale de date sunt sângele economiei digitale“, a declarat Townsend Feehan, director general al IAB Europe, care reprezintă companii implicate în publicitatea online precum Google, dar şi start-up-uri.
Schrems consideră că miza este un conflict mai profund între punctul de vedere legal al Europei în domeniul confidenţialităţii, ca un drept echivalent cu libertatea cuvântului, şi cel al SUA, unde consumatorii sunt solicitaţi să citească şi să accepte termenii unui serviciu al unei companii şi să decidă dacă li se potriveşte. Schrems a subliniat că nu este treaba consumatorilor să ia decizii despre alte probleme complexe, precum siguranţa alimentară sau a clădirilor: „Într-o ţară civilizată, dacă intri într-o clădire nu te aştepţi să cadă pe tine“, a arătat el.

„Nu sunt o persoană foarte privată“, a spus Schrems în luna mai, într-o discuţie cu un jurnalist al New York Times la Viena. Este un fapt pozitiv, având în vedere că activismul său l-a transformat într-o figură publică în Germania şi Austria, el apărând şi pe coperta tabloidului german Bild-Zeitung. Având o natură analitică, Schrems este mai interesat de protejarea vieţii private mai mult în principiu decât în practică. El spune că nu are nimic de ascuns, dar vrea să aibă dreptul să decidă cât şi ce vrea să dezvăluie. Nu a dezvăluit de exemplu prea multor jurnalişti că este homosexual, pentru că „oamenii ar fi gândit că nu vrea să dezvăluie informaţii personale pentru că este homosexual“.

Majoritatea oamenilor ţin la viaţa lor privată, dar dezvăluie din întâmplare tot felul de lucruri despre ei când sunt online, inclusiv obiceiurile pe care le au, orientarea sexuală şi convingerile politice. Datele obţinute online sunt deseori vândute, transferate sau combinate cu informaţii de pe telefoanele mobile sau surse offline. Toate aceste date sunt o materie primă vitală pentru afacerile de publicitate digitală, estimate să valoreze peste 80 de miliarde de dolari la nivel global, până în 2018.
Ca mulţi tineri europeni educaţi, Schrems simpatizează Statele Unite, dar contestă tendinţa companiilor din Silicon Valley de a cere iertare în loc de a cere permisiunea. „Atitudinea marilor companii este că sunt deasupra legii“, consideră Schrems.

EUROPA VERSUS SUA: O CIOCNIRE A VALORILOR.

Unul dintre motivele pentru care ţările europene iau în serios confidenţialitatea este faptul că reuneşte de fapt două drepturi. Carta Drepturilor Fundamentale a UE garantează „dreptul la respectarea vieţii private şi de familie“ şi, separat, că „toată lumea are dreptul la protecţia datelor personale“. Carta mai afirmă că reglementările de protecţie a datelor trebuie supravegheate de autorităţi de reglementare independente, acesta fiind motivul pentru care instituţiile europene de profil au atât de multă putere.
Conceptul de protecţie a datelor, separat de viaţa privată, datează de la sfârşitul anilor 1960, când computerele şi bazele de date au devenit mai sofisticate. Cu memoria celui de-al doilea război mondial încă proaspătă, ţările europene au început să aprobe legi privind protecţia datelor în anii 1970. În 1983, Curtea Constituţională din Germania a recunoscut dreptul unui individ de a controla informaţiile despre persoana sa, ca „autodeterminare informaţională“.

Pentru juriştii americani, „autodeterminarea informaţională“ poate suna mai mult ca teorie literară decât lege şi chiar şi unii europeni văd legislaţia de protecţie a datelor ca fiind bazată pe o logică uşor confuză şi supravegheată de instituţii birocratice, învechite.
Legislaţia europeană recunoaşte însă conceptul demnităţii personale, format din viaţă privată şi reputaţie, care trebuie să fie respectate. Acesta este motivul pentru care Curtea Europeană de Justiţie a recunoscut anul trecut „dreptul de a fi uitat“, care permite unei persoane să ceară eliminarea dintr-un motor de căutare a linkurilor către informaţii personale, pe care le consideră inadecvate, irelevante sau care nu mai sunt relevante.

Comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda nu a răspuns pozitiv la cele 22 de reclamaţii făcute de Schrems, astfel că în 2014 acesta a intentat un proces de tip colectiv în Austria, care a fost respins din motive de jurisdicţie. Schrems a făcut apel. Mai important este însă faptul că plângerile iniţiale ale acestuia au inspirat viitoarea legislaţie europeană de protecţie a datelor. „A fost factorul declanşator care m-a ajutat să înţeleg că nu putem continua în felul în care era aplicată legea“, a spus Viviane Reding, fost comisar european pentru justiţie, care a propus legea şi care este în prezent membru al Parlamentului European.

După decizia Curţii Europene de Justiţie de invalidare a sistemului Safe Harbor, companiile din Silicon Valley continuă să transfere date prin alte mijloace legale, iar negocierile pentru un nou acord continuă.

Sursa : businessmagazin.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: