Archive

Archive for the ‘Criza mondiala economica’ Category

Americanii sunt acum mai îndatoraţi decât erau în criză: datoriile acumulate pe cardurile de credit cresc continuu, iar datoriile ipotecare au ajuns la 172.000 de dolari per familie

Decembrie 22, 2016 Lasă un comentariu

Datoriile acumulate de americani pe cardurile de credit ar putea depăşi în scurt timp nivelul atins în timpul Marii Recesiuni, scrie Marketwatch.

Datoriile pe carduri de credit per gospodărie au ajuns la 16.061 dolari, în creştere cu 10%, de la 14.546 cu zece ani în urmă şi 15.762 dolari anul trecut, relevă o nouă analiză realizată de NerdWallet. Nivelul se situează încă sub maximul de 16.912 dolari atins în 2008, la apogeul recesiunii. Potrivit estimărilor NerdWallet, datoriile pe carduri de credit ale americanilor nu vor atinge nivelurile de dinainte de recesiune până la sfârşitul anului 2019. Însă datoriile totale este de aşteptat să depăşească nivelul înregistrat la începutul Marii Recesiuni până la sfârşitul acestui an, în mare măsură din cauza creditelor ipotecare şi a creditelor pentru studenţi. Datoriile înregistrate în contul creditelor ipotecare au urcat de la 159.020 dolari per gospodărie în 2010 la 172.806 în 2016, iar cele asociate cu creditele auto au avansat de la 20.032 dolari în 2010 la 28.535 dolari în 2016.

La nivel naţional, datoriile totale ale gospodăriilor se apropie acum de 12.400 miliarde de dolari, în creştere de la 11.700 miliarde de dolari în 2010.

De unde această creştere a datoriilor, având în vedere că mulţi consumatori ar trebui să fie prudenţi după criza creditului? Motivul ţine de o problemă cu care americanii se confruntă de multă vreme.

Veniturile medii per gospodărie au crescut cu 28% în ultimii 13 ani, potrivit lui Sean McQuay de la NerdWallet, însă cheltuielile au avansat într-un ritm semnificativ mai alert. Costurile legate de serviciile medicale au crescut cu 57%, iar preţurile alimentelor şi băuturilor au urcat cu 36% în perioada respectivă.

Multor americani le este greu s-iI respecte ţintele legate de economiii. Iar situaţia este şi mai dificilă în cazul familiilor.

Chiriile au crescut cu 3,9% numai anul trecut, potrivit datelor statistice.

„Economia merge mai bine, însă acest lucru nu se reflectă în situaţia gospodăriilor individuale aşa cum am sperat“, spune McQuay. Din perspectiva creşterii costurilor de trai, consumatorii ar trebui să-şi cântărească mult mai bine bugetele anul viitor, adaugă acesta.

Sursa : zf.ro

Europa stă pe o bombă cu ceas: Neperformantele din Italia ajung la 400 de miliarde de euro, din care 10% sunt cu risc imediat real!

Decembrie 5, 2016 Lasă un comentariu

Lansarea analizei macro pe decembrie coincide cu eşecul referendumului din Italia, ceea ce l-a determinat pe Christopher Dembik, seful analizei macro la Saxo Bank, sa declare ca „e de aşteptat ca spread-urile instrumentelor italiene să crească cu cateva zeci de puncte de bază, iar ratingul Italiei sa fie plasat în perspectivă negativă – în prezent se afla la BBB- cu o perspectiva stabila din partea S & P. Cu toate acestea, „riscul unei contaminari europene declansate de Italia e redus”, mai spune Dembik.

Un pericol poate ascunde altul.

  • Principala ameninţare pentru acest final de an are legătură cu Italia care s-ar putea afunda din nou în instabilitate politică după ce primul ministru Renzi a pierdut referendumul constituţional de ieri, 4 decembrie;
  • În ciuda a ceea ce se spune peste tot, victoria lui Donald Trump nu constituie o breşă fundamentală, cel puţin pentru pieţele financiare. Rezerva Federală nu are niciun motiv să amâne creşterea prognozată a dobânzilor din decembrie;
  • Luna decembrie este, de asemenea, cel mai bun moment al anului pentru distribuirea punctelor bune şi a celor rele. Încercările Japoniei de a ieşi din cercul economic vicios nu au avut succes. Aceasta este principalul perdant din 2017. Polonia a făcut un pas greşit prin deciderea scăderii vârstei de pensionare, o măsură ce nu e bugetată şi va duce inevitabil la o impozitare mai mare. În final, Egiptul a învăţat o lecţie: o economie slabă are nevoie de o valută slabă. Acum se mişcă în direcţia corectă.

Europa de Vest: coşmarul italian

În viitorul apropiat, problema reală pentru investitori nu este legată de teama de recesiune din Statele Unite, ci mai degrabă de revenirea unui risc politic în Italia. Prima săptămână din decembrie comportă un mare risc pentru această ţară şi pentru Europa. Cu adevărat, au loc în acelaşi timp două evenimente care vor creşte volatilitatea în piaţă: referendumul constituţional de pe 4 decembrie şi recapitalizarea complicată a lui Monte Paschi ce ar putea reînvia preocupările legate de sectorul bancar european, odată referendumul eşuat.

La mijlocul lunii noiembrie, prim ministrul Renzi a primit susţinerea neaşteptată a Bruxelles-ului. Într-adevăr, Italia, despre care se estimează că nu-şi va atinge ţintele de deficit pentru acest an şi pentru 2017, este probabil marele beneficiar al schimbării opiniei BCE cu privire la stimulentele financiare. Totuşi, acest lucru nu a fots îndeajuns pentru ca Partidul Democrat să câştige referendumul, din cauza populismului în creştere şi sentimentului anti-sistem din toată Europa, mai ales în Italia.

Acum, că primul ministru Renzi a fost obligat să îşi dea demisia, ne aşteptăm ca spread-urile pentru Italia să crească cu câteva zeci de puncte de bază, iar ratingul Italiei să fie plasat în perspectiva negativă (în prezent se află la BBB- cu o perspectivă stabilă din partea S&P). Însă riscul unei contaminări semnificative la alte ţări europene este destul de limitat din trei motive principale:

  1. Valoarea creditelor neperformante din sectorul bancar italian se ridică la aproximativ 400 de miliarde de euro, dar s-a stabilizat în ultimele luni, ceea ce este un semnal pozitiv. Din acest total, doar 10% reprezintă un risc imediat real. Mai mult, o parte semnificativă din creditele neperformante este legată de foarte prostul obicei al sectorului public italian de a întârzia sistematic plăţile către furnizori;
  1. În cazul unei contaminări europene din cauza declinului politic şi bancar din Italia, BCE încă mai are muniţie pentru a interveni. Banca centrală fie poate decide să lanseze o operaţiune TLTRO ţintită pentru a ajuta sectorul financiar italian, fie să activeze programul OMT în cel mai rău caz;
  1. În ultimii câţiva ani, principalul motiv ce explică reţinerea în a cumpăra acţiuni bancare europene a fost legat de dobânzile scăzute. Acum că randamentele obligaţiunilor suverane sunt în creştere din cauza prognozelor de inflaţie crescută, investitorii au un bun motiv de a cumpăra acţiuni bancare. Această nouă argumentaţie îi face cu siguranţă mai reţinuţi faţă de riscurile italiene decât acum câteva luni.

De fapt, problema băncilor italiene este doar copacul care ascunde pădurea. Într-adevăr, Italia a vegetat pur şi simplu timp de peste douăzeci de ani. În ciuda susţinerii populare de care primul ministru Renzi s-a bucurat atunci când şi-a început mandatul, acesta nu a reuşit să inverseze tendinţa economică de scădere, care a alimentat populismul. O singură cifră arată amploarea eşecului economic tragic al Italiei: la preţ constant, PIB-ul ţării nu a crescut o iotă în ultimii cincisprezece ani. 15 ani de zero creştere! Problemele sectorului bancar vor fi rezolvate, nicio îndoială, dar vor reapărea mai devreme sau mai târziu dacă ţara nu reuşeşte să aibă o creştere mai mare.

Perspectiva globală: victoria lui Trump nu constituie o breşă fundamentală

Întrebarea pe care şi-o pun mulţi investitori este dacă victoria lui Donald Trump constituie o adevărată breşă din punctul de vedere al pieţelor financiare. Până acum, răspunsul este NU. Nimeni nu poate şti măsurile exacte pe care preşedintele ales le va implementa în momentul în care va începe mandatul; nici chiar el însuşi. Totuşi, pentru a-şi realiza programul ambiţios de redresare de inspiraţie keynesiană (500 de miliarde de dolari pentru infrastructură), va trebui să emită o datorie publică mai mare pentru a o finanţa.

În aceste circumstanţe, Donald Trump va fi nevoit cu siguranţă să-şi încalce promisiunea de a creşte tarifele împotriva Chinei pentru că ţara, care este principalul deţinător al obligaţiunilor de trezorerie americane (1157 miliarde de dolari SUA deţinuţi în septembrie trecut), ar putea decide să-şi reducă achiziţiile în cazul unor măsuri comerciale ostile din partea guvernului SUA. Nivelul înalt al datoriei publice a Statelor Unite face ca ţara să fie foarte dependentă de bunăvoinţa investitorilor străini. Aşadar, implementarea măsurilor protecţioniste la nivel extins este imposibilă.

Cel mai credibil scenariu constă în creşterea tarifelor pentru anumite produse, ceea ce ar satisface electoratul lui Donald Trump şi are avantajul evitării unui război comercial cu Asia. Renegocierea tratatelor comerciale, cum e NAFTA, ar putea fi, de asemenea, o opţiune, dar Statele Unite şi-ar asuma riscul de a deschide cutia Pandorei pentru că ei nu sunt singurii care au revendicări comerciale, în această situaţie sunt şi Mexicul şi Canada.

fectul Trump în pieţele financiare s-a disipat rapid, aşa cum era de aşteptat. În mod interesant, se pare că Italia şi Spania sunt mai vulnerabile la populism decât alte ţări din vestul Europei. După victoria lui Trump, randamentul obligaţiunilor italiene pe 10 ani a crescut cu 35 de puncte de bază, iar randamentul obligaţiunilor spaniole cu 27 de puncte de bază, înainte de a scădea uşor ulterior. Acesta este un avertisment serios pentru aceste două ţări, căci riscul politic rămâne foarte mare în Europa în lunile ce urmează datorită referendumului din Italia, alegerilor prezidenţiale din Austria, care vor avea loc tot pe 4 decembrie, şi alegerilor generale din Olanda în martie 2017 care ar putea duce la o creştere a PVV-ului lui Geert Wilders.

În ce priveşte condiţiile financiare, acestea nu s-au schimbat fundamental în Statele Unite după 9 noiembrie. NFCI (National Financial Conditions Index – Indicele Condiţiilor Financiare Naţionale) şi ANFCI (Adjusted National Financial Conditions Index – Indicele Ajustat al Condiţiilor Financiare Naţionale), care este considerat de obicei ca fiind mai de încredere, sunt în continuare sub nivelurile din decembrie 2015 atunci când Fed a crescut ratele cu 25 de puncte de bază.

Adevăratul efect Trump, dincolo de aprecierea superficială şi temporară a indicilor bursieri globali, este că a stimulat aşteptările de inflaţie ale investitorilor. Piaţa pariază că politica fiscală expansionistă a lui Donald Trump, protecţionismul comercial şi restricţiile legate de imigraţie pe piaţa muncii vor creşte substanţial inflaţie pe parcursul mandatului său. Drept consecinţă, rata de inflaţie în echilibru din Statele Unite a crescut semnificativ în ultimele săptămâni pentru a ajunge la 1,97% la 3 ani şi 2% la 5 ani. Contractele forwards pentru inflaţia pe cinci ani reconfirmă această tendinţă de vreme ce au crescut de la 2,14% la începutul lui noiembrie la 2,46% în prezent.

S-ar putea argumenta faptul că efectul Trump asupra inflaţiei cel mai probabil nu va avea niciun rezultat. Totuşi, nu ar trebui să uităm că tendinţa de bază ce explică majoritatea creşterilor în cazul aşteptărilor legate de inflaţie este, de fapt, legată de preţuri mai mari ale mărfurilor la nivel global (+0,58% în octombrie 2016 în comparaţie cu octombrie 2015) şi ieşirea lentă a Chinei din deflaţie (PPI la +1,2% în octombrie y/y).

Statele Unite: traseul este stabilit pentru Fed

Victoria lui Donald Trump nu va schimba cu adevărat mare lucru în politica monetară a SUA. Fed-ul are o fereastră de oportunitate până în februarie 2018, perioadă ce corespunde cu finalul de mandat al lui Janet Yellen, pentru a continua creşterea dobânzilor. Sunt zero şanse ca ea să fie înlocuită înaintea acestui termen limită. Preşedintele SUA poate invoca doar două clauze legale pentru a înlocui un membru al FOMC.

Primul constă în invocarea unei „abateri grave”. Totuşi, deşi acest termen legal este supus interpretării, nu există nimic care să sugereze că Janet Yellen ar fi comis o asemenea infracţiune. A doua pârghie pe care o poate folosi Donald Trump este de a o păstra pe Yellen ca Preşedinte al Consiliului de Guvernatori, însă de a-i reduce spaţiul de manevră. Pentru aceasta, trebuie amendat statutul băncii centrale, ceea ce necesită o majoritate simplă în Congres şi aprobare prezidenţială. Cu toate acestea, este destul de puţin probabil ca o asemenea decizie să obţină susţinerea Partidului Republican.

Aşadar, procesul de normalizare a politicii monetare a SUA nu va fi, probabil, influenţat de schimbarea politică de la Washington. Creşterea dobânzilor în decembrie (ce ar putea atinge un maximum de 25 de puncte de bază) ar putea să fie un non-eveniment pentru că a fost deja evaluat în piaţă, mai ales în Indicele Dolarului care a crescut cu aproape 4% din noiembrie. Toate datele (inclusiv regula lui Taylor şi aşteptările investitorilor) confirmă că Fed va creşte dobânzile la următoarea sa şedinţă. Regula lui Taylor (care a fost un instrument foarte util pentru Fed încă de la începutul anilor 1990) indică faptul că media ponderată a ratei dobânzii ar trebui să fie puţin peste 2% la finalul mandatului lui Janet Yellen.

Totuşi, acest nivel teoretic este insuficient pentru a face faţă încetinirii economice inevitabile din Statele Unite. Cei mai recenţi indicatori confirmă faptul că economia este sănătoasă, dar se apropie de finalul ciclului economic. Vânzările cu amănuntul sunt în creştere în cea mai mare parte în ultimii doi ani, dar vânzările din magazine continuă să scadă. În plus, indicele Empire State Manufacturing şi-a revenit puternic, dar indicatorii de ocupare a forţei de muncă sunt mai negativi şi optimismul este în declin. De la ultimul declin economic au trecut 35 de trimestre. Cu excepţia unui noi record de longevitate (40 de trimestre în era de aur a lui Clinton), Statele Unite se vor confrunta cu o nouă recesiune pe parcursul preşedinţiei lui Trump. Programul economic keynesian al preşedintelui ales ar putea fi de mare ajutor pentru a stimula economia atunci când va fi cel mai necesar, mai ales dacă  Fed nu are îndeajuns spaţiu pentru a scădea rata dobânzii şi să calmeze investitorii.

APAC: Pariul pierdut al Japoniei

Celălalt perdant al acestui an, cu mult înaintea Italiei, este Japonia. Inventivitatea Japoniei în domeniul politicii monetare şi noul plan de stimulente al guvernului dezvăluit în august nu va da roada (din nou). De la începutul anului, principalele active japoneze evoluează în roşu: USDJPY -9%, Nikkei -6%, Topix -8%, randamentului obligaţiunilor pe 2 ani -0,1%, randamentul obligaţiunilor pe 10 ani -0.2% şi randamentul obligaţiunilor pe 30 de ani -0.7%. Aceasta este dovada că investitorii nu cred în capacitatea Japoniei de a ieşi permanent din deflaţie.

Mai mult, faptul că banca centrală a amânat atingerea ţintei de inflaţie după aprilie 2018, ce corespunde cu finalul mandatului lui Haruhiko Kuroda, reprezintă mărturisirea eşecului. Inflaţia este aici, dar nu este auto-susţinută pentru că nu afectează întreaga economie. Majoritatea companiilor mari au contribuit la creşterea salariilor în ultimii ani (creştere medie de 2.14% anul acesta versus 2.38% un an mai devreme; încetinirea actuală se datorează în principal unui JPY mai mare ceea ce a influenţat profiturile).

Companiile mici şi mijlocii nu au jucat acest joc pentru că nu au fost lăsate. Companiile mari au căzut de acord să crească salariile, dar au căutat să-şi restabilească marjele prin forţarea furnizorilor de a menţine preţurile foarte jos, împiedicând astfel orice creştere semnificativă a salariilor la nivelul lor. Problema Japoniei nu este economică, este politică. Primul ministru Abe trebuie să profite de susţinerea în totalitate din partea partidului său pentru a forţa keiretsu să acceseze marile lor rezerve de numerar pentru a reduce presiunea pe IMM-uri şi pentru a investi. Aceasta este cu siguranţă una dintre cele câteva opţiuni rămase pentru a pune inflaţia pe calea cea bună.

CEE: pasul greşit al Poloniei

La finalul acestui an, Japonia şi Italia nu sunt singurele ţări ce se află într-o poziţie nefavorabilă. Mult timp privită ca un model de dezvoltare economică, Polonia a făcut o greşeală ce s-ar putea să o coste. Decizia de a scădea vârsta de pensionare de la 67 la 65 pentru bărbaţi şi 60 pentru femei este o măsură populară dar, în condiţiile actuale, nu este bugetată şi va duce inevitabil la o creştere a impozitelor. La rândul său, acest lucru ar putea scădea cheltuielile consumatorilor, ce reprezintă principalul facto de creştere, în timp ce sectorul construcţiilor a trecut printr-o încetinire masivă timp de câteva luni, iar investiţiile sunt neobişnuit de scăzute datorită integrării lente a fondurilor europene.

Polonia, la fel ca majoritatea ţărilor din ECE ce trec printr-o creştere mai lentă a PIB-ului, consideră că aceasta e o fază trecătoare. Nimic nu este mai puţin sigur. Într-adevăr. Toţi indicatorii încrederii economice (cu excepţia încrederii consumatorului) stagnează sau chiar scad uşor, aşa cum e şi încrederea industrială.

Economia se află în mijlocul unei decelerări şi este posibil ca ţinta de creştere a guvernului de 3,4% pentru acest an (în comparaţie cu un estimat anterior de 3,8%) este doar un deziderat. Creşterea PIB în jur de 3% anul acesta pare mult mai credibilă. În aceste condiţii, creşterea ratei dobânzii prognozate de banca centrală poloneză nu va avea loc prea curând. Dacă încetinirea actuală continuă, după cum e posibil, Guvernatorul Glapinski poate fi chiar forţat să ia în considerare scăderea dobânzilor în 2017.

MENA: Egiptul a învăţat lecţia pe calea cea grea

În final, în regiunea MENA există o singură ţară care o duce destul de bine la acest final de an şi care pare că învaţă din trecut: Egiptul. Țara a decis să se raporteze valutar la USD la începutul lunii noiembrie, acest lucru ducând la o depreciere de aproximativ 100% a lirei egiptene pe piaţa oficială.

A fost o condiţie cerută de FMI pentru a asigura linia de credit de 12 miliarde de USD din partea organizaţiei internaţionale. Pe termen scurt, asta înseamnă inflaţie mai mare (dat fiind că deja a crescut în urma devalorizării ce a avut loc în martie) şi un risc mai mare de tulburări sociale. Totuşi, acesta e răul cel mai mic. Țara nu avea altă opţiune. Costul economic al ancorării monedei a fost enorm de vreme ce a implicat menţinerea unei politici monetare restrictive ce a limitat cererea agregată.

Fluctuaţia valutei egiptene va face posibilă repornirea cererii locale pe termen lung şi dezvoltarea economiei cu condiţia ca guvernul să implementeze, de asemenea, reforme prin reducerea barierelor comerciale şi prin privatizarea companiilor publice care nu sunt nici eficiente, nici productive în sistemul actual. Egiptul pare să fi înţeles regula de bază a economiei: o ţară cu instituţii politice slabe şi o economie slabă trebuie să aibă o monedă slabă. Banca centrală trebuie să evite să intervină în piaţa străină pentru a ridica lira. Prioritatea sa trebuie să fie, de acum, să menţină un curs de schimb stabil, în jur de 17 lire per dolar american.

Sursa : capital.ro

Stiglitz: Moneda euro, sursa tuturor relelor

Septembrie 18, 2016 1 comentariu
Joseph Stiglitz

Joseph Stiglitz

Laureatul premiului Nobel pentru Economie Joseph Stiglitz susţine că moneda unică europeană este sursa tuturor relelor care se petrec în acest moment în uniunea monetară de pe continent: stagnare economică, şomaj şi ascensiunea extremiştilor pe scena politică.

Pentru economist, politica monetară care a dus la crearea monedei euro a fost una eronată de la bun început şi este, din păcate, perpetuată de liderii Băncii Centrale Europene, relatează Hurriyet Daily News, potrivit independent.md.

„Au pus căruţa înaintea boilor. Au creat moneda euro înainte de a avea instituţiile prin care aceasta putea fi controlata”, a afirmat Stiglitz într-un interviu acordat agenţiei France Presse.

Din punctul său de vedere, euro nu avantajează decât anumite persoane „şi pe bancherii care pot transfera rapid banii dintr-o parte în alta”, dar se dovedeşte o adevărată povară pentru indivizii obişnuiţi, care sunt nevoiţi să se confrunte cu anemia economiilor din regiune şi un nivel ridicat al şomajului.

„Economiile noastre stagnează, iar noi nu ne dezvoltăm. Aceasta a dat un avânt deosebit mişcărilor politice din spectrul de dreapta”, a afirmat Stiglitz, vizând ascensiunea rapidă a partidelor de extremă-dreapta din Franţa, Olanda, Germania sau Austria.

Stiglitz crede că politica şi economia care stau la baza regulilor fiscale şi monetare din zona euro ar trebui rapid schimbate.

„Nu sunt nişte reguli ca cele date de Dumnezeu pe Muntele Sinai. Daca regulile sunt greşite, atunci rezultatul poate fi dezastruos”, argumentează laureatul cu Nobel, ţintind direct către Banca Centrală Europeană şi către Pactul de Stabilitate şi Creştere Economică din UE, care limitează deficitul bugetar al statelor membre la 3% din PIB.

Stiglitz crede că soluţia ar fi revenirea la principiile integrării şi la o Uniune Europeană care să nu apese pedala austerităţii atât de mult. „Nu face decât să ducă spre contracţia economiei din regiune”, a argumentat economistul.

De asemenea, o altă vulnerabilitate reclamată de acesta este lipsa unui mecanism unitar de asigurare a riscurilor din sistemul bancar european.

O variantă radicală propusă de Stiglitz pentru a rezolva criza politico-economica din regiune ar fi ieşirea Germaniei din blocul comunitar, Berlinul fiind şi mâna forte care menţine politica de austeritate în UE.

„Punctul de vedere prin care austeritatea ar urma să rezolve problema şomajului şi a revenirii la prosperitate este respins de majoritatea economiştilor şi de către FMI, dar pare să fie în continuare dominant în gândirea guvernului din Germania, în special în cea a ministrului de Finanţe.

Cea mai uşoară cale de a trece peste acest impas o reprezintă ieşirea Germaniei din UE”, punctează economistul american.

Sursa : cotidianul.ro

George Soros spune că Brexit a declanșat o criză financiară comparabilă cu cea din 2008

Iunie 30, 2016 1 comentariu

Decizia Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană a declanșat o criză pe piețele financiare similară cu criza financiară globală din 2007-2008, a declarat joi miliardarul George Soros, transmite Bloomberg.

„Criza se derula lent însă Brexit o va accelera. Este posibil să întărească trendurile deflaționiste predominante”, a spus George Soros, într-o intervenție în Parlamentul European.

 

Soros, renumit pentru că în 1992 a făcut profit de un miliard de lire de pe urma pariurilor pe lira sterlină, a avertizat înainte de Referendumul de săptămâna trecută că lira sterlină s-ar pute deprecia cu peste 30% dacă Marea Britanie va vota pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Imediat după anunțarea rezultatelor Referendumului, la care 52% dintre britanici au votat în favoarea Brexit, lira sterlină s-a prăbușit la cel mai scăzut nivel din ultimii 31 de ani.

 

„Ceea ce era ipotetic a devenit foarte real. Lira s-a prăbușit. Scoția a amenințat cu independența iar unii dintre oamenii obișnuiți care au sprijinit campania ?Leave’ au început să-și dea seama că se confruntă cu un viitor foarte sumbru. Chiar și liderii campaniei ?Leave’ au revenit asupra declarațiilor făcute înainte de referendum”, a spus Soros.

 

Potrivit miliardarului, zona euro a rămas în urma altor regiuni ale lumii în ceea ce privește revenirea după ultima criză financiară din cauza politicilor fiscale restrictive iar în prezent trebuie să facă față unei încetiniri inevitabile. „Ortodoxia politicienilor germani stă în calea singurul răspuns eficient: un buget al zonei euro care să poată adopta măsuri contraciclice”, a spus George Soros.

 

Pe lângă criza financiară, Soros a apreciat că al doilea pericol care a înrăutățit efectele Brexit are legătură cu creșterea amenințărilor militare la care este expusă UE, care ar putea agrava și criza migratorie. Sursa :money.ro

Analiză STRATFOR: Brexitul declanşează un lanţ de evenimente care vor schimba fundamental viitorul Europei

Într-un referendum istoric, britanicii au votat pentru ieşirea din Uniunea Europeană şi, pentru prima oară de la jumătatea anilor ’50, blocul comunitar va pierde un membru, mişcare care va declanşa un lanţ de evenimente resimţit la nivel global, va împinge Marea Britanie şi UE într-o lungă perioadă de incertitudini şi va schimba fundamental viitorul continentului, potrivit unei analize Stratfor.

Analiză STRATFOR: Brexitul declanşează un lanţ de evenimente care vor schimba fundamental viitorul Europei

Madridul cere Londrei să împartă suveranitatea asupra Gibralta… Implicaţiile referendumului vor deveni clare în etape. Pe termen scurt, pieţele reacţionează negativ la rezultatul referendumului, lira a scăzut deja cu circa 9% faţă de dolar şi este pe cale să înregistreze cel mai amplu declin din ultimii 45 de ani.

În afara Marii Britanii, monedele de pe pieţele emergente şi preţurile petrolului sunt în scădere, iar bursele globale au urmat o evoluţie similară, banii migrând spre plasamente considerate sigure, cum sunt yenul japonez şi aurul. În ultimele zile, bursele reacţionaseră pozitiv la sondajele care indicau un uşor avans al susţinătorilor rămânerii Marii Britanii în UE.

După vot însă, indicele japonez Nikkei, de exemplu, a înregistrat cel mai grav declin într-o singură zi, după cel produs în urma incidentului de la centrala nucleară Fukushima, în 2011. În funcţie de amploarea reacţiilor pieţelor, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Banca Angliei ar putea activa acordurile pentru situaţii de urgenţă (cum ar fi operaţiunile swap între liră şi euro, pentru a oferi lichidităţi băncilor) discutate în ultimele săptămâni. Oficialii BCE se vor întruni vineri pentru a discuta viitoarele măsuri.

Probabilitatea ca Marea Britanie să intre în recesiune este ridicată, iar Banca Angliei va trebui să opteze între reducerea dobânzilor, într-o încercare de atenuare a contracţiei economice, cu riscul de a afecta şi mai mult lira şi de a genera riscuri inflaţioniste,  şi majorarea dobânzilor pentru susţinerea lirei, care ar sufoca creşterea.

Următoarele zile vor fi marcate de incertitudini, care vor influenţa deciziile financiare şi economice ale investitorilor şi populaţiei, în întreaga lume. Randamentele obligaţiunilor din statele periferice ale zonei euro este probabil să crească, pe măsură ce investitorii se vor îndrepta către obligaţiuni cum sunt cele germane, considerate sigure.

În funcţie de presiunile asupra acestor ţări, va fi testat angajamentul BCE de „a face tot posibilul“ pentru a proteja zona euro, prin intervenţii pe pieţele de obligaţiuni. Ca urmare a demisiei premierului David Cameron, care a susţinut puternic rămânerea britanicilor în UE, şi a fricţiunilor din interiorul Partidului Conservator, Stratfor consideră că nu poate fi exclusă organizarea de noi alegeri în Marea Britanie, înainte de sfârşitul acestui an. Rezultatul referendumului va readuce în discuţie dorinţa de independenţă a Scoţiei şi, într-o mai mică măsură, a Irlandei de Nord. Referendumul nu are efect obligatoriu, ceea ce însemană că Parlamentul de la Londra ar putea, din punct de vedere tehnic, să nu îl respecte, dar acest fapt ar însemna să ignore votul a peste 33 de milioane de cetăţeni.

Evoluţia evenimentelor politice din Marea Britanie va determina când vor începe negocierile dintre Londra şi Bruxelles referitoare la retragere. Potrivit tratatelor UE, statele care doresc să iasă din blocul comunitar trebuie să anunţe oficial Bruxellesul, dar momentul exact al anunţului este decis de ţara respectivă. Susţinătorii ieşirii din UE au spus că nu este nevoie ca anunţul să fie făcut imediat şi că Londra şi Bruxellesul trebuie să aibă la dispoziţie ceva timp pentru negocieri informale.

Declararea oficială a intenţiei de retragere va deschide o perioadă de negocieri de doi ani, timp în care Marea Britanie şi restul ţărilor membre vor stabili termenii divorţului şi cadrul legal al relaţiilor lor. Pe parcursul negocierilor, Marea Britanie va rămâne membru cu drepturi depline al UE. Libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor între Marea Britanie şi continent ar trebui să rămână neschimbată cel puţin până la jumătatea lui 2018. Orice acorduri între Londra şi Bruxelles vor fi ratificare de statele membre UE, precum şi de Parlamentul UE şi cel al Marii Britanii.

Acest fapt ar putea întârzia şi mai mult procesul de ieşire. Într-un astfel de eveniment fără precedent, negociatorii vor decide procedurile în primul rând în funcţie de interesele lor, indiferent de ce prevăd tratatele, consideră analiştii Stratfor. Marea Britanie va dori să îşi păstreze accesul la piaţa comună, având în vedere că circa 45% din exporturile ţării merg în state UE şi 53% din importuri provin din blocul comunitar.

Accesul comercial al Marii Britanii va trebui însă negociat. Amploarea accesului Marii Britanii la piaţa comună va determina măsura în care ţara va trebui să respecte reglementările europene. Din momentul în care normele UE nu vor mai fi aplicate, Parlamentul britanic va trebui să reintroducă, să amendeze sau să abroge legile aflate în vigoare în prezent.

Londra şi Bruxellesul mai trebuie să negocieze statutul cetăţenilor UE care locuiesc în Marea Britanie şi pe cel al cetăţenilor britanici din statele comunitare. Liderii UE vor adopta probabil un ton optimist legat de viitorul blocului comunitar. În următoarele zile, statele membre, în frunte cu Germania şi Franţa, vor da mesaje de unitate şi ar putea spune chiar că votul britanicilor este o oportunitate pentru a continua integrarea continentală.

Votul din Marea Britanie este însă cel mai dramatic eveniment dintr-un lung proces de fragmentare politică din UE. Partidele eurosceptice din Europa vor prezenta Marea Britanie ca un exemplu de urmat şi, în funcţie de aploarea impactului economic asupra Marii Britanii, rivalii lor moderaţi vor fi presaţi să facă propuneri similare.

Una dintre ţările care trebuie urmărite atent este Franţa, unde vor avea loc alegeri în 2017 şi unde partidul eurosceptic Frontul Naţional cere deja organizarea unui referendum similar. În timp ce Marea Britanie se pregăteşte de ieşire, cu cât Franţa se va îndepărta de nucleul UE, cu atât fundaţia UE se va fărâma. Pe termen lung, principalul efect al referendumului britanic va fi geopolitic.

Fără Marea Britanie, din UE va lipsi un membru liberal, prietenos pieţelor, fiind posibil ca balanţa să se încline spre economiile mai protecţioniste din sud. Acest fapt ar putea amplifica tensiunile dintre nord şi sud, regiuni care sunt deja în dezacord în probleme precum Schengen şi managementul zonei euro.

O Uniune Europeană fără Marea Britanie va fi mai puţin relevantă la nivel internaţional, întrucât blocul pierde unul dintre puţinii membri care deţine o prezenţă globală reală, în domeniul militar, diplomatic şi economic. La încheierea negocierilor de separare dintre Londra şi Bruxelles, blocul comunitar va arăta foarte diferit faţă de cum arată astăzi, conchide Stratfor.

Sursa: adev.ro

Chinurile Chinei trezesc cele mai sumbre scenarii şi spulberă bursele lumii. Unii văd venind o criză ca în 2008, anul marii crize financiare mondiale

Ianuarie 7, 2016 Lasă un comentariu

15 minute de colaps pe bursele de acţiuni din China au fost suficiente pentru a stârni panică pe toate pieţele financiare din lume.

Teama a lovit ieri pieţele valutare, unde monedele economiilor emergente au încasat-o cel mai tare, pe pieţele materiilor prime, unde preţurile petrolului au plonjat la cele mai scăzute niveluri de după 2003, şi nu în ultimul rând bursele de acţiuni. Spre exemplu, dintre cele 600 de acţiuni ale unor companii mari şi mici urmărite de indicele STOXX Europe 600, doar şase înregistrau creşteri. Marii câştigători din acest carnagiu au fost aurul, dolarul şi monedele altor economii dezvoltate, eter­nele refugii în caz de criză pentru in­vestitori.

Epidemia de panică a pornit din China, după ce banca centrală a ţării a devalorizat yuanul la cel mai slab nivel din 2011, iar tranzacţiile de pe bursele de acţiuni au fost întrerupte la 870 de se­cunde de la deschidere pentru a opri declinul lor, deja de 7% până atunci, dar a fost „ajutată” să se propage din diverse alte părţi.

George Soros, un investitor deja intrat în legendă, a avertizat joi la Sri Lanka că pieţele din toată lumea au în faţă o criză şi că investitorii trebuie să fie prudenţi. China se chinuie să-şi găsească un nou model de creştere, iar eforturile de a-şi devaloriza moneda îi împinge pro­blemele în afara graniţelor, a spus Soros. Revenirea la dobânzile pozitive în lumea dezvoltată creează probleme pentru eco­nomiile emergente. „China are o pro­blemă gravă de ajustare. Pot să spun că seamănă cu o criză. Când mă uit la pieţele financiare, văd probleme serioase care-mi amintesc de criza pe care am avut-o în 2008”, a explicat investitorul. Aceasta nu este prima dată când Soros a avertizat că vine o criză ca în 2008, scrie Bloomberg. În septembrie 2011, la Washington, el a spus că criza datoriilor europene, izbuc­nită în Grecia, „este mai gravă decât cea din 2008”.

Analişti de la UBS, una dintre cele mai mari bănci de investiţii din lume, au anunţat sfârşitul iminent al ciclului bull al burselor americane, care ţine de şapte ani, şi i-au îndemnat pe investitori să cumpere aur. Este un activ mai sigur. Echipa UBS estimează că S&P 500 ar putea să scadă cu 20-30% într-un viitor deloc îndepărtat.

Banca Mondială a evocat riscul ca economia mondială să fie lovită de o „furtună perfectă” în 2016. Încetinirile simultane ale celor mai mari economii emergente (BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) ar pune în pericol şansele ca anul acesta creşterea globală să-şi revină, se arată într-o analiză a băncii în care aceasta reduce estimarea de creştere a economiei globale, scrie The Guardian. Efectele încetinirii pot fi agra­vate de noi valuri de turbulenţe financiare. Forţa impactului ar putea fi amplificată de tensiuni mari de pe piaţă de genul celor produse în 2013 de anunţul Rezervei Federale americane că ia în considerare reducerea stimulentelor prin care susţine economia SUA.

Niciodată după anii 1980 creşterea în marile economii emergente nu a mai încetinit timp de trei ani consecutivi.

Panica generală a fost alimentată şi de date noi de la banca centrală a Chinei, care arată că rezervele valutare ale ţării

s-au micşorat cu 107 mld. dolari în decembrie (la 3.330 mld. dolari), cea mai mare scădere lunară din istorie. Datele sugerează că Beijingul a fost forţat luna trecută să folosească mai mulţi bani decât s-a crezut pentru a sprijini yuanul în contextul unor ieşiri masive de capital din economia ţării. Fondul Monetar Inter­naţional a calculat că Beijingul are nevoie de 2.600 mld. dolari pentru a-şi proteja moneda, legată de dolarul american.

Goldman Sachs a estimat în septembrie că guvernul chinez a cheltuit echivalentul a 234 miliarde de dolari pentru a sprijini bursa de acţiuni în iulie şi august, perioadă în care principalul indice bursier a scăzut cu 45% faţă de maximul atins în iunie. Institutul pentru Finanţe Internaţionale estimează că ieşirile de capital din China de anul acesta depăşesc 500 miliarde dolari, un nivel record.

La atmosfera pesimistă au contribuit şi date venite din China privind activitatea din sectorul serviciilor care arată că aceasta a crescut în decembrie cu cel mai slab ritm din ultimele 17 luni. Sectorul serviciilor contribuie cel mai mult la PIB-ul Chinei, iar încetinirea activităţii aici este un lucru care sugerează probleme grave având în vedere că Beijingul încearcă să schimbe modelul economic al ţării astfel încât economia să se bazeze mai puţin pe industrie şi mai multe pe activităţile de consum. În plus, profiturile companiilor listate pe bursele americane au avut probabil, încă un trimestru brutal, estimările sugerând că ultimul trimestru al anului trecut a fost al treilea consecutiv cu scădere – SUA se confruntă cu o recesiune a profiturilor.

 

Panică şi incertitudini

George Soros: „China are o problemă gravă de ajustare. Pot să spun că seamănă cu o criză. Când mă uit la pieţele financiare, văd probleme serioase care-mi amintesc de criza pe care am avut-o în 2008”

Banca Mondială: „Economia globală şi mai ales economiile emergente s-ar putea lovi de obstacole dificile. Anul acesta va aduce cele mai dificile teste pentru pieţele emergente de după criza financiară globală”

The Economist: „Dacă China devalorizează, atunci alte ţări asiatice se vor simţi presate să facă la fel, de teamă că îşi vor pierde poziţiile competitive. Aceasta va declanşa temeri legate de acele companii din Asia care s-au îndatorat în dolari. Pot urma probleme bancare în Asia. Dacă scenariul pesimist se adevereşte, atunci situaţia se va asemăna mai mult cu criza din 1998, când o rundă de devalorizări în Asia a fost declanşată când s-a realizat că la baza avansului au stat speculaţii”

Lukman Otunuga, analist la FXTM: „Printre cauzele turbulenţelor de pe piaţă sunt reapariţia temerilor legate de creşterea economică globală în urma datelor economice descurajatoare din China de la începutul anului, tensiunile geopolitice tot mai puternice dintre Arabia Saudită şi Iran şi un test nuclear neaşteptat efectuat de Coreea de Nord. Aceste turbulenţe i-au determinat pe investitori să se îndepărteze de active riscante cum sunt acţiunile. O altă ameninţare pentru încrederea investitorilor este slăbiciunea care persistă pe piaţa materiilor prime”

Andy Scott, economist la HiFX: „Faptul că investitorii fug acum de riscuri şi vând lira sterlină poate fi atribuit aproape în întregime deciziei băncii centrale a Chinei de a permite yuanului să se deprecieze la cel mai scăzut nivel din ultimii aproape cinci ani. Această decizie alimentează speculaţiile că economia acestei ţării încetineşte mai rapid decât sugerează datele oficiale. Îngrijorările legate de Brexit şi pariurile în scâdere că Banca Angliei va majora în viitorul apropiat dobânzile a pus, de asemenea, presiuni pe lira sterlină”

Wang Jun, analist la China Securities Co din Beijing: „Ce s-a întâmplat pe burse a fost un răspuns dat în condiţii de panică la ce s-a întâmplat pe piaţa valutară. Deprecierea accelerată poate cauza probleme de lichiditate”

David Mann, economist-şef la Standard Chartered: „Investitorii sunt conduşi mai degrabă de emoţie şi panică şi mai puţin de fundamentele pieţei. Principala concluzie pe care oamenii o trag după această depreciere este că au în faţă un efort de ultimă instanţă de a sprijini economia. Că orice altă opţiune de a accelera creşterea a fost deja folosită şi că s-a recurs la aceasta pentru ca situaţia se agravează”

 

Zile de coşmar pentru investitorii în acţiuni

Acţiunile exportatorilor germani BMW, Daimler, Volkswagen şi ThyssenKrupp, toţi vulnerabili la încetinirea economiei Chinei, au înregistrat ieri scăderi de aproximativ 4%. De altfel, dintre marile pieţe europene de acţiuni, DAX, al bursei de la Frankfurt, a consemnat cel mai abrupt declin. Indicele a scăzut de la începutul anului cu aproape 7,4%.

La Londra, acţiunile incluse în indicele FTSE 100 au pierdut 40 de miliarde de lire sterline din valoare în primele patru ore ale şedinţei de tranzacţionare de ieri şi circa 83 de miliarde de lire sterline de la începutul anului. Spre comparaţie, în tot anul 2015 paguba s-a situat la 80 de miliarde de lire sterline. Pierderile vor fi împărţite, ca şI pe alte burse, între traderii de profesie, fondurile de pensii şi investitorii mici.

Companiile miniere au continuat să sufere din cauza temerilor că problemele Chinei vor afecta serios economia mondială. Acţiunile Anglo American, care produce minereu de fier, cupru, nichel şi cărbune, au marcat un nou minim record. Ieri, titlurile acestei companii s-au prăbuşit cu peste 10%. Nici bursele est-europene nu au fost ocolite de măcel. Cel mai mult a avut de suferit bursa de la Varşovia, care a atins minimul ultimilor şapte ani împinsă de o scădere de până la 2,5%. Acţiunile de pe bursele din întreaga lume au pierdut de la începutul anului până miercuri 2.500 miliarde de dolari din valoare. Bursele din SUA au deschis şedinţa de joi în scădere. Indicele industrial Dow Jones a plonjat cu -1,7%, dar a recuperat din pierderi ulterior. În China, autorităţile au decis să renunţe la mecanismul de protecţie de pe burse care întrerupea activitatea de tranzacţionare dacă pieţele înregistrau scăderi mai mari de 7%. Declanşarea acestui mecanism, introdus după minicriza bursieră de anul trecut, nu făcea decât să-i sperie şi mai mult pe investitori.

Monedele emergente sunt trase în jos de China

Tensiunile create pe pieţe de devalorizările yuanului şi problemele economiilor emergente au împins monedele unora din ţările în curs de dezvoltare la minime record faţă de dolar. Analiştii se aşteaptă ca după un an chinuit să urmeze încă o perioadă dificilă, dar cu volatilitate mai mare, potrivit Reuters.

Joi a fost a patra zi consecutivă în care lira turcească s-a depreciat, ajungând la cel mai slab nivel din ultimele trei luni. Această monedă este vulnerabilă la schimbările de dispoziţie ale investitorilor mai ales după ce luna trecută banca centrală a lăsat dobânzile neschimbate, contrar eşteptărilor pieţelor, hrănind astfel temerile că instituţia îşi pierde independenţa.

Wonul coreean a atins cel mai scăzut nivel faţă de dolar de după 8 septembrie, după care şi-a revenit, iar observatorii suspectează o intervenţie din partea autorităţilor. Randul sud-african a stabilit un nou minim record după o cădere de 2%.

Şi rubla a pierdut teren în faţa dolarului şi a ajuns la cel mai slab nivel din decembrie 2014. Mai mulţi analişti intervievaţi de Reuters şi-au înrăutăţit prognozele pentru 2016 privind monedele unor ţări emergente precum China, Brazilia, Africa de Sud şi Turcia. Anul acesta ar fi al şaselea consecutiv în care aceste monede pierd teren în faţa dolarului. Realul brazilian s-a prăbuşit cu 33% anul trecut, iar lira turcească cu 25%.

Măcelul materiilor prime continuă

Turbulenţele de pe pieţele din China afectează puternic sectorul materiilor prime într-o perioadă când preţurile acestora sunt deja foarte scăzute, potrivit Bloomberg. În timp ce deprecierea yuanului va stimula exporturile ţării, importurile de materii prime, de la petrol la cupru şi porumb, ale celui mai mare consumator de energie, metale şi cereale al lumii se vor scumpi. În plus, creşterea exporturilor de materii prime produse în exces de către China, cum ar fi oţelul, va spori şi mai mult oferta excedentară de pe piaţa mondială.

Din rândul materiilor prime, petrolul a avut ieri cel mai mult de suferit. Acesta a scăzut sub 33 de dolari pe baril până la niveluri nemaiatinse în mai mult de un deceniu, potrivit CNBC. Preţul petrolului a pierdut aproximativ 70% din iunie 2014, provocând probleme companiilor petroliere şi guvernelor cu dependenţă ridicată de veniturile din ţiţei.  Petrolul Brent a înregistrat o scădere de peste 5%, sau aproximativ 2 dolari pe baril, la un minim de 32,16 dolari, nivel nemaiatins din aprilie 2004, înainte de a reveni la 33,45 dolari.

Preţul petrolului american a scăzut de asemenea cu peste 5% până la un minim de 32,10 dolari pe baril, cel mai scăzut nivel de la sfârşitul anului 2003, înainte de a reveni uşor la 32,97 dolari. Preţul cuprului a scăzut cu 1,2% la 4.565 dolari pe tonă în Londra, în timp ce nichelul a pierdut 2% şi zincul 2,2%. Preţul porumbului a scăzut cu 0,4% în Chicago, iar grâul şi soia au scăzut cu 0,2%.

Preţul aurului, în schimb, a urcat la peste 1.100 dolari pe uncie pentru prima dată în ultimele nouă săptămâni, în condiţiile în care investitorii şi-au canalizat banii către active mai sigure după ce temerile privitoare la economia chineză au lovit pieţele de acţiuni din întreaga lume.

Sursa : zf.ro

Etichete:,

China, o economie ce creste anual cu echivalentul PIB-ului Italiei. De ce conteaza fiecare fractiune de procent din datele raportate de Beijing

Octombrie 18, 2015 Lasă un comentariu
China
China este un subiect pe care investitorii globali si pietele nu il pot ignora. Rata de crestere a tarii este echivalenta cu adaugarea anual, la PIB-ul mondial, a unei economii de dimensiunile celei a Italiei, scrie Financial Times.

Asta inseamna ca orice semn de incetinire ii pune in alerta pe bancherii centrali, pe oamenii de afaceri si pe investitorii din toata lumea.

Iar luni vor fi prezentate mai multe date date economice, inclusiv cele privind avansul economiei chinezesti in iulie, august si septembrie. Aceasta ultima fotografie a situatiei va fi atent analizata, atat pentru ce va arata despre cererea interna din China, cat si pentru ce va dezvalui despre abilitatea partidului-stat de a controla directia economiei.

Intr-un moment in care economia globala se lupta cu reducerea activitatii productive si cu presiuni de reducere a inflatiei, China conteaza enorm, dincolo de granitele sale.

Specialistii se asteapta ca rata de crestere a Produsului Intern Brut sa coboare la un ritm anual de 6,7% in trimestrul trei, ceea ce ar fi cel mai scazut avans de la problemele din timpul crizei financiare.

“In mod clar, China a incetinit, a incetinit considerabil”, spune Tony James, seful fondului de investitii in active neconventionale Blackstone, ce participa direct pe piata chineza.

“Economia trebuie sa treaca de la accentul pus pe industrie spre cel pus pe consumator. Se fac zece ani de cand vorbesc despre asta … China trece printr-o tranzitie, dar ei au un control asupra economiei si institutiilor la care noi putem doar visa, cred ca se vor descurca”, a sustinut James.

Guvernul a incercat in ultimii ani sa mentina expansiunea in acest ritm rapid, cu un avans al PIB de 7% considerat ca minimul acceptabil.

Incercarile disperate de “proptire” a pietelor de actiuni locale din Shanghai si Shenzhen din aceasta vara sugereaza insa ca autoritatile nu tin in mana asa de bine haturile economiei. Iar devaluarea surprinzatoare a yuanului din august a zdruncinat si ea increderea in capacitatea Beijingului in acest domeniu.

In plus, scaderile aproape generalizate de pe piata mondiala a materiilor prime sugereaza ca nevoia Chinei de astfel de marfuri este in proces de micsorare iar banca centrala a cheltuit peste 200 de miliarde de dolari pentru a-si apara moneda.

Iar asta a ajutat la declansarea unei reactii puternice pe bursele din toata lumea in trimestrul trei, fiind lovite dur actiunile companiilor occidentale expuse pe China si sectoare precum cele ale materiilor prime, bunurilor de lux si produselor industriale.

Din toate aceste motive, analistii economici vor fi foarte sceptici daca luni va fi anuntata o rata de crestere economica de sapte procente.

Asa ca intrebarea este daca nu cumva anuntarea unei rate de 5-6% va genera un raspuns mai negativ decat daca se va avansa o cifra atat de mare incat nu va fi credibila.

Unii experti considera ca unele date deja arata ca economia incetineste si ca mult mai importante sunt masurile de raspuns pe care le va lua Beijingul.

China deja a incercat sa stimuleze economia prin taierea dobanzilor si reducerea rezervelor minime pe care bancile trebuie sa le mentina, pentru a incuraja imprumuturile.

De asemenea sunt exista mai multe programe de cheltuieli publice, o parte dintre ele urmand sa primeasca si mai multi stimuli financiari.

Dupa ani buni de investitii imense concentrate pe construirea de drumuri, aeroporturi, cladiri de birouri si rezidentiale, China se confrunta acum cu provocarile generate de schimbarea prioritatilor catre consumul persoanelor fizice si mai putin pe proiectele grandioase.

Pe de alta parte, norul de stiri proaste ce pare sa se concentreze in privinta Chinei in unele momente este contrazis de cei din firmele occidentale ce lucreaza aproape de – sau in – mediul economic din aceasta tara iar acestia sunt uneori frustrati cand se presupune ca dezastrul este aproape si iminent.

“Daca ai vesti bune, lumea va presupune ca sunt false, iar daca sunt proaste, ele doar arata ca toata China are probleme”, spune Michael Spencer, economis-sef pentru Asia-Pacific al Deutsche Banck.

%d blogeri au apreciat asta: