Arhiva

Archive for the ‘Diverse’ Category

Minarea de monede virtuale consumă tot atâta energie electrică cât o ţară cu 17 milioane de locuitori

Bitcoin şi mai nou Ethereum, aşa numitele monede virtuale alternative, au dat naştere uneia dintre cele mai dinamice bule speculative din ultimii ani. Aceasta este întreţinută pe de o parte de dorinţa celor aflaţi la baza piramidei de a obţine profit rapid creând ceva din nimic folosind mijloace aflate uşor la îndemână şi aşteptările altora de a se îmbogăţi, colecţionând cât mai multe monede virtuale pentru a revinde apoi în câştig, când preţul raportat la bani reali a crescut suficient de mult.

Faptul că dificultatea operaţiunii prin care sunt generate monede virtuale creşte constant şi chiar există o limită privind numărul total de monede virtuale care pot exista simultan alimentează, pe de o parte, vânzarea până la epuizarea completă a stocurilor de dispozitive care facilitează obţinerea acestora – acceleratoarea grafice pentru PC, surse de alimentare, ASIC-uri (dispozitive care folosesc hardware special proiectat pentru acest scop). În tot acest timp preţul monedei virtuale tot mai greu de generat folosind mijloacele actuale creşte şi el, mai rapid decât cotaţia oricărei alte monede oficiale, justificând efortul de a ţine pasul cu noile cerinţe hardware şi suporta consumul de energie crescut.

Momentan, activitatea de minare a principalelor monede virtuale generează un consum de electricitate estimat la 14.54 TWh (Bitcoin) şi 4.69 TWh (Ethereum), iar tendinţa este de creştere rapidă.

Moneda Ethereum generează un consum de energie similar Republicii Moldova (aprox. 3 milioane locuitori), în timp ce moneda Bitcoin are un impact similar Turkmenistanului (5.1 milioane locuitori) sau Siria (17 milioane locuitori în anul 2014).

Dacă ar avea statutul de ţară, Bitcoin ar fi pe locul 81 din punct de vedere al consumului de electricitate (locul 71, dacă includem în calcul şi moneda Ethereum).

Pe termen ceva mai lung, imposibilitatea creării de noi monede virtuale (complexitatea procedeului de minare creşte exponenţial) şi neîncrederea celor care deţin portofolii mari de monede virtuale ar putea stopa brusc acest fenomen, runde succesive de vânzare în masă alimentând deja episoade de volatilitate extremă a cotaţiilor. Ca şi în cazul altor bule speculative, la final numărul celor păgubiţi de tranzacţiile cu monede virtuale va fi, probabil, mult mai mare decât al celor îmbogăţiţi de acestea.

Sursa : go4it.ro

Anunțuri
Etichete:,

Previziunea ÎNTUNECATĂ a oamenilor de ştiinţă: „Scriitorii vor dispărea până în anul 2050, iar chirurgii până în anul 2053!”

Cercetării au anunţat când anume se va produce înlocuirea capacităţilor inteligenţei umane de către inteligenţa artificială.

Potrivit datelor lor, în traducerea limbilor străine acest lucru se va întâmpla în jurul anului 2024, iar în scrierea eseelor la sfârșitul ciclului secundar – până în anul 2026, scrie Rador.

Se afirmă, de asemenea, că tehnologia automată va înlocui şoferii de camioane până în anul 2027, iar vânzătorii vor deveni inutili prin anul 2032.

Inteligenţa scriitorilor romancieri va muri în jurul anului 2049, iar a chirurgilor – până în anul 2053.

Sursa: realitatea.net

Etichete:,

O istorie spulberată – gândurile unui student al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti

Iunie 11, 2017 2 comentarii

„Istoria este cea dintâi carte a unei naţiuni. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar şi vai de acel popor care, şi-a pierdut religia suvenirilor”, ne spunea primul istoric modern reprezentativ, Nicolae Bălcescu.

Astăzi, când istoria ar fi trebuit să devină o disciplină care să contribuie la dezvoltarea culturii generale a tinerilor şi la o cunoaştere a valorilor naţionale, ea a devenit, mai degrabă, o disciplină derizorie şi lipsită de interes în cultura şi dezvoltarea viitoarelor generaţii.

A nu-ţi cunoaşte istoria înseamnă, cum s-a spus, a nu-ţi cunoaşte părinţii şi strămoşii, ai tăi şi ai neamului întreg, a nu beneficia sau a nu fi demn să beneficiezi de moştenirea ce ţi-au lăsat-o, cu suflet de părinte.

Pentru a distruge un popor şi a-l supune, este suficient a-l renega, a-i distruge miturile, tradiţia, istoria şi credinţele. Astfel, un popor fără identitate devine pleava univesului. Istoria naţională, din păcate, a devenit principala ţintă de denigrare sau de eliminare din conştiinţa românilor. Primii paşi au fost făcuţi în anul 2007 când istoria este acceptată ca materie a ,,bacalaureatului naţional” numai la clasele umaniste, iar manualul de clasa a XII-a nu se mai numeşte «Istoria românilor», ci, simplu, «Istorie».

Cui îi e ruşine de istoria românilor? Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie ,,Istorie”, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.

De ce i-au tăiat pe „români” din titlul manualului? La acestă întrebare istoricul şi academicianul Dinu C. Giurescu facă o analiză destul de onestă şi limpede: ,,Ca să se piardă identitatea naţională a românilor. O spun cu toată seriozitatea, cu deplină răspundere: mai multe fapte asemănătoare merg către acest scop. Tineretul să nu mai aibă conştiinţa apartenenţei la un neam. Să fie un tineret de ăsta, euro-atlantic, axat pe valori precum mall-uri, vacanţe, călătorii, breaking news, vibe radio etc.”.

Ioan Scurtu, prof. univ. dr. în istorie în capitolul «Concluzii» din cartea «Revoluţia româna din 1989 în contextul internaţional» precizează următorul fapt: ,,Din manualele de istorie lipsesc teme importante, precum etnogeneza românilor, iar momente esenţiale, cum sunt cele privind lupta pentru apărarea fiinţei naţionale sau mişcările sociale sunt minimalizate”.

Domnilor ,,specialişti” din comisiile de educaţie din Parlament şi din minister se pare că pentru dumneavoastră părerea celor doi ,,monştri sacri” care ne-au scris istorie, atât în manualele şcolare, cât şi în cărţile de specialitate şi care au scos la lumina istoria poporului român, această părere nu contează.

Regretatul nostru istoric, Florin Constantiniu, într-un interviu luat de jurnalistul Victor Roncea, concluzionează şi dansul acelaşi fapt: ,,Mă uitam pe manualul de istorie, ediţia apărută în 1939 de dinainte de război, a lui Giurescu, şi mă uitam ce serios se învaţă istoria. Spuneţi-mi mie, cum de atunci nu se considera că e prea multă materie, că elevul nu poate să înghită atâta materie. Acum, când te uiţi la manualele astea, ele sunt de 140 de pagini cu scheme şi fotografii mari. Am lucrat şi eu la un manual şi, poate nu credeţi, nicio lecţie să nu depăşească 2 pagini, să nu depăşească cumva 2 pagini”.

În anii 2007, prin ordinele ministrului Educaţiei manualele alternative de istorie, de clasa a XII-a devin în număr de şapte. Şcolile şi le aleg pe cele care li se par mai accesibile, în funcţie de diverse contexte. Manualele de clasa a XII-a cuprind în prezent 5 teme generale socotite definitorii pentru ca tânărul de 17-18 ani să înţeleagă trecutul ţării, anume: I Popoare şi spaţii istorice, II Oameni, societatea şi lumea ideilor, III Statul şi politica, IV Relaţiile internaţionale, V Religia şi viaţa religioasă.

Cele 5 capitole sunt divizate în subpuncte, fiecare cu un titlu precis, însoţite de studii de caz. Lipsite de principiul cronologic şi, totodată, excesiv de lacunare, manualele prezintă istoria ca pe o înşiruire de fapte şi evenimente, de foarte multe ori nerespectându-se principiul cauzalităţii evenimentelor. Astfel elevii, în cel mai bun caz, memorează şi uită adesea destul de repede. La examenul unde istoria este materie opţională, candidatul se îndreaptă spre discipline alternative (biologie, geografie etc.).

Prezentarea celor 5 mari capitole ajuta sau nu la receptarea şi înţelegerea informaţiilor? Spre exemplu, capitolul III începe cu ,,Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc (sec. IX-XVIII) şi se încheie cu ,,România postbelică. Stalinism, national-comunism. Construcţia democraţiei postdecembriste”. Capitolul IV începe cu ,,Relaţiile internaţionale în spaţiul românesc în Evul Mediu şi ajunge la Tratatul de la Varşovia şi Uniunea Europeană”, iar ultimul capitol începe din nou în Evul Mediu (,,Biserica şi şcoala”) şi se încheie cu ,,România şi toleranţa religioasă în sec. XX”.

Este de reflectat dacă receptarea şi înţelegerea se fac mai uşor şi cuprinzător plimbând pe elevi, la fiecare capitol, din Evul Mediu până în anul 2000, sau dacă materia ar fi redată pe etapele mari cronologice, fiecare cu caracteristicile şi conexiunile ei de de epocă. Ei bine, situaţia sta cu totul altfel. Profesorii sunt nevoiţi din învălmăşeala aceasta de capitole combinate să recurgă la un cadru cronologic şi firesc, şi brusc, situaţia cronologică a capitolelor se schimbă radical.

Capitolul I începe cu ,,Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”, capitolul II ,,Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc (sec. IX-XVIII), capitolul III ,,Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii”, capitolul IV ,,Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX)”, capitolul V ,,Constituţiile din România”, capitolul VI ,,România şi concertul european: de la ,,criza orientală” la marile alianţe ale sec. XX”, capitolul VII ,,Secolul XX – între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politice în România şi în Europa”, capitolul VIII ,,România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste”.

Ce se va întâmpla cu elevii ai căror profesori nu mai acordă atenţie predării, explicării şi care lipsesc de la orele de istorie? Răspunsul este cât se poate de limpede. Elevii sunt nevoiţi să îşi aleagă o altă disciplină pentru examen sau, dacă aceasta e obligatorie la examen, sunt nevoiţi să recurgă la ore de meditaţie la alţi profesori care au respect faţă de disciplina şi profesia lor şi care conştientizează responsabilitatea enormă pe care o are un profesor în destinul şi momentele esenţiale din viaţa elevilor.

O altă variantă ar fi parcurgerea manualului, care îngreunează şi înceţoşează viziunea elevului asupra cadrului istoric. Astfel, conţinutul devine monoton şi lipsit de interes, iar, în cel mai bun caz, elevii memorează şi uită adesea destul de repede. În asemenea situaţii, câţi stundenţi mai optează pentru Facultatea de Istorie? În mare măsură doar cei care au medie mică sau cei care nu au intrat la opţiunile dorite. Este şi o vorbă prin facultăţile de istorie din România la întrebarea ,,-De ce ai ales istoria?” – ca să am o facultate.

Dacă dificultatea de a face o analiză a noţiunilor din carte şi pentru a le înţelege este mare, în sprijinul acestei dificultăţi se mai adaugă şi informaţiile excesiv de lacunare. Astfel, din principalul manual de istorie din învăţământul nostru preuniversitar lipsesc capitolele antichităţii şi stravechimii despre daci. Pur şi simplu, pentru dânşii, pentru autori, pentru guvernul care prin Ministerul de resort a făcut acest lucru, a eliminat complet orice informaţie despre strămoşii noştri reali, traco-geto-dacii.

Istoricul şi conf. univ. dr. Gheorghe Iscru a semnalat în nenumărate rânduri, atât prin articole publicate, cărţi, conferinţe cu caracter ştiinţific, dar şi prin scrisori adresate preşedinţiei şi ministerului despre politica antinaţională din manualele şcolare. Domnul Iscru îşi exprimă mâhnirea şi revolta împreună cu ceilalţi istorici menţionaţi mai sus: ,,însuşi Ministerul de resort conformându-se unor „sugestii mai înalte”, din „alternativele” celui mai important manual de profil al învăţământului preuniversitar (clasa a XII-a), „coordonate” de titraţi universitari, „manuale alternative” editate în anul „de referinţă” 2007 – an în care „demnitari” ai neamului ne-au cedat şi suveranitatea naţională cu de la ei putere! -, Ministerul, deci, a eliminat, pur şi simplu, istoria strămoşilor noştri reali.

Astfel ca elevii, dar şi educatorii lor – profesori, părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mari, prieteni şi cunoscuţi -, ca şi orice om care mai vrea să mai cunoască şi „ceva” istorie, să înveţe, de acum înainte, că noi ne-am născut după anul 106, ca tânăr şi nobil popor roman. Direct sau indirect, s-a micşorat, în preuniversitar, numărul de ore de predare pentru istorie, acordându-se în schimb, la gimnaziu, ore pentru cursuri opţionale de istorie, la inspiraţia profesorului, ca la Universitate.

S-au redus personalităţi şi evenimente, în pagina de manual, la câteva rânduri ,,compensate”, cu 1-2 şi chiar  mai multe imagini. S-a menţinut viziunea stalinistă asupra naţiunii şi asupra statului naţional şi s-a alimentat în continuare blasfemia de acuzare a naţionalismului”. Se pare că domnul Iscru, la o vârstă destul de înaintată, când ar putea să îşi petreacă liniştit bătrâneţea, se luptă cu morile de vânt pentru că la nenumăratele scrisori şi întrebări oficiale, nimeni nu a fost amabil să-i dea un răspuns.

Politica guvernamentală prin Ministerul de resort, deja a mers prea departe, pur şi simplu a tăiat rădăcinile istoriei reale ale naţiunii române. Dacă în manualele din anul 2000, avem un capitol intitulat «Civilizaţia geto-dacilor» cu citate din izvoarele istoricilor antichităţii (Herodot, Strabon, Dio Cassius, Iordanes), în care aflăm lucruri elementare că dacii şi geţii sunt de acelaşi neam şi vorbesc aceeaşi limbă, dar aflăm şi despre cunoştinţele lor fabuloase de astronomie, medicină, filozofie, logică.

Spre exemplu, despre Decebal, Dio Cassius scria că ,,era priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp, dibaci a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere”.

Iordanes în «Getica» precizează despre cunostiintele ştiinţifice la geto-daci: ,,[…] Deceneu i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei. El i-a învăţat etica, dezvătându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască conform legilor naturii; […] i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dându-le un exemplu practic, i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la Răsărit până la Apus spre a se apropia sau depărta de polul ceresc. Vezi ce mare plăcere, că nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrine filozofice, când mai aveau puţintel timp liber după lupte”.

Ei bine, aceste informaţii nu apar în manualele noaste şcolare ca să stârnească mândria identităţii naţionale. În cele 4 manuale (cele 2 edituri Corint, Didactică şi Pedagogică, Corvin) nu aflăm absolut nimic despre cine a fost Traian, Decebal, Deceneu, zeul Zalmoxis, războaiele daco-romane din 101-102 şi 105-106, care au fost cauzele războaielor, ce părţi au ocupat şi administrat Traian din Dacia, imensele bogăţii luate de romani din Dacia (165.000 kg aur şi 331.000 kg argint), ce s-a întâmplat în intervalul 106-271 când avut loc Retragerea Aureliană.

Despre toate aceste informaţii nu aflăm absolut nimic în manualele de istorie, decât în cele 2 manuale coordonate de Ioan Scurtu (editura Gimnasium şi editura Economică şi Preuniversitară ) şi în editură Niculescu, în care informaţiile sunt destul de comprimate, dar elevul poate să îşi facă o idee. Cât despre culturile preistorice din neolitic şi epoca bronzului care sunt unice în Europa cu o ceramică şi o vechime impresionantă (Cucuteni, Hamangia, Gumelniţa, Turdaş-Vinca), aceastea sunt practic inexistente în viziunea noilor generaţii de tineri.

The New York Times, cel mai prestigios ziar din Statele Unite ale Americii, a publicat la data de 30 noiembrie 2009 în secţiunea Science un articol despre expoziţia găzduită de Institutul pentru Studiul Lumii Vechi (Institute for the Study of the Ancient World) de la Universitatea din New York. Expoziţia a cuprins exponate de o valoare inestimabilă aparţinând culturii Cucuteni. Americanii se mândresc că în Europa şi în România există o asemenea cultură.

Paradoxal, noi o eliminăm din manualele şcolare ca nu cumva elevii noştri să cunoască că pe acest teritoriu au fost culturi antice unice şi o continuitate de locuire de mii de ani. ,,Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcinile de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră” – spunea Nicolae Iorga secolul trecut.

Putere şi mândrie care zac acum în ignoranţa elevilor şi studenţilor noştri care află că sunt ,,romani”, urmaşi ai Romei, conform ,,etichetării” de către unii istorici şi împăraţi bizantini pe parcursul secolelor din primul capitol intitulat «Romanitatea românilor în viziunea istoricilor».

Dacă despre antichitate nu aflăm aproape nimic, nici despre evenimentele majore ale secolelor trecute nu aflăm prea mult. Comprimarea excesivă a informaţiei are consecinţe care nu pot fi evitate de autori, oricât ar fi ei de meşteri de a scrie multe, în puţine cuvinte. De ce a izbucnit primul război balcanic (1912)? Manualele citate nu explică (Corint 1, p.121; Corint 2, p.97; Pedagogică, p.230).

De ce a continuat armata romană operaţiunile la răsărit de Nistru în 1941 şi a mers până în stepa Calmucă şi Cotul Donului? Două manuale nu dau vreun răspuns (Corint 1, p.124; Corint 2, p.98; cel al editurii Pedagogice explică la p. 250). Referitor la colectivizare nu se explică ţelul ei real nici consecinţele pe plan individual. Tema ocupa un paragraf în manualul Corint 1, pp. 102-103, 6 rânduri în Corint 2, p. 80.

Această conspiraţie împotriva istoriei nu se opreşte aici, ea atinge şi băncile facultăţilor de istorie din ţară. De pildă, la primul curs de Evul Mediu de la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, aflăm de la domnul profesor (care nu este specializat pe etnogeneză) că poporul român s-a format pe ambele părţi ale Dunării, în special la sud de Dunăre, asemănându-se cu romanitatea orientală, iar romanizarea Daciei nu aveam cum să se concretizeze în doar 165 de ani, fiind mai mult o colonizare de seminţii ,,din toată lumea romană”.

De asemenea, aflăm că, după Retragerea Aureliană, populaţia de la nord de Dunăre s-a mutat la sud de Dunăre unde a revenit în secolele VIII-XIII, găsind pe unguri în Transilvania. Ştim cu toţii ca domnul profesor şi-a susţinut doctoratul în Ungaria şi că aceste teorii respinse de istoriografia românească încă mai servesc istoriografiei maghiare, sperând că într-un moment de răscruce (aşa cum se întâmplă acum cu autonomia ungurilor în Transilvania), aceste pseudo-argumente să fie invocate din nou.

Contradicţiile nu se opresc aici. Aflăm că românii nu au câştigat bătăliile de la Rovine, Călugăreni, Târgovişte, iar conştiinţa de naţiune şi unitatea teritorială au existat doar la 1918 (evenimentele din 1600 şi 1848 nu există în viziunea d-lui profesor), ceea ce manualele de istorie contrazic.

În final aflăm despre Mihai Viteazu că avea două ,,calităţi”: era viteaz şi ,,îi plăcea băutura”, iar dacă aducem argumente în defavoarea ungurilor suntem acuzaţi că ,,suntem obsedaţi după discursul naţionalist”. Întrebarea firească ar fi următoarea: un student care termină Facultatea de Istorie şi doreşte să profeseze în învăţământ, ce teorie va scrie în examenul pentru ocuparea unui post de cadru didactic?

Teoria învăţată în liceu (teoria oficială) sau teoria predată la cursul facultăţii unde profesorul ne spune răspicat că istoriografia românească este plină de minciuni şi tributară discursului naţionalist?

După 23 de ani de la revoluţie, învăţământul nu este cu adevărat modern. Mai de grabă, în acest interval de timp, el a devenit un domeniu subfinanţat şi neglijat de către guvernanţi. Prin elaborarea de noi programe şi manuale şcolare, eliminarea examenului de admitere, reducerea duratei învăţământului universitar la 3 ani şi salariile derizorii din învăţământ, degradarea sistemului a devenit evidentă.

Istoria a devenit o disciplină oarecare, tinerii nu se mai îndreaptă spre facultăţile de istorie, deoarece pasiunea  şi rădăcinile de cunoaştere au fost tăiate încă din liceu.

Un articol de  Mihai Floroiu, student Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti

Sursa: Anonimus, preluare dupa  Adevărul despre daci

Etichete:

Polonia: Măsurile considerate „populiste” dau roade: numărul nașterilor și al căsătoriilor a crescut, cel al divorțurilor a scăzut, economia duduie.

Reducerea vârstei de pensionare de la 67 la 65 de ani pentru bărbați și la 60 pentru femei, creșterea salariului minim, creșterea pensiilor cei mai defavorizați, introducerea primei alocații de familie de după căderea comunismului- 500 de zloți per copil, începând cu al doilea copil, lansarea unui program de subvenții pentru familiile modeste, taxarea specială a băncilor, sunt doar câteva din măsurile guvernului polonez instalat la putere în octombrie 2015.

Măsurile, pentru care Guvernul Conservator al Partidului Lege și Justiție (PiS) a fost criticat și etichetat drept „populist” de către Bruxelles, ar fi trebuit să arunce în aer bugetul țării și să ruineze economia, conform acelorași critici.

Se întâmplă însă…exact opusul, notează jurnalistul francez Olivier Bault. Acesta arată că șomajul înregistrat în februarie 2017, 5,3%, nu a fost niciodată mai scăzut, chiar în condițiile intrării în țară a peste 1 milion de emigranți ucraineni.De asemenea, Polonia înregistrează creștere economică, așteptată la 3,5% în 2017, iar inflația este ca și inexistentă și rata dobânzii stabilită de Banca Națională este cea mai mică din istoria țării.

Dar cel mai mare succes înregistrat de Guvernul Beata Szydlo este cel în domeniul social. O dată cu introducerea programului „500+”, acum se plătesc alocații de stat pentru 3,82 milioane de copii, dintre care 55% au vârsta sub 18 ani.ână acum, familiile numeroase erau sărace în Polonia, iar introducerea aceste măsuri a îmbunătățit situația acestor familii, reducând nivelul cu 48% într-un singur an. Nivelul sărăciei extreme (familii al căror venit minim per capita e sub nivelul minim de subzistență) a scăzut cu 98%!Mai important, având în vedere că Polonia are una dintre cele scăzute rate a natalității, acum țara încearcă să inverseze roata: în 2016 s-au născut cu 16.000 mai mulți copii decât în 2015 și se estimează că în 2017 plusul va fi între 25.000 și 25.000.  Polonia, care are puțin peste 38 de milioane de locuitori, ar putea depăși cifra de 400.000 de nașteri în 2017. Spre comparație, Italia care are 61 de milioane de locuitori, a dat naștere la 474.000 de copii în 2016, precizează sursa citată.Totodată, au crescut și numărul căsătoriilor, numărul divorțurilor fiind în scădere.

Sursă: Rezistenta crestina, preluare dupa Active News

Etichete:, ,

Ministrul ungar de Externe sustine ca autoritatile maghiare ar putea sa construiasca un gard la granita romana, daca se schimba ruta migratorie

Ministrul de Externe de la Budapesta, Peter Szijjarto, a declarat luni ca autoritatilemaghiare discuta in mod regulat cu cele romane despre o suplimentare a masurilor de protectie de la granita comuna, in special daca ruta migratorie din vestul Balcanilor se va schimba in directia Romaniei, se arata intr-un comunicat de presa publicat pe site-ul Guvernului Ungariei, citeaza news.ro.

Printre aceste masuri suplimentare de protectie se numara si ridicarea unui gard antiimigratie la granita dintre Romania si Ungaria.

Conform ministrului de Externe al Ungariei, peste 50.000 de imigranti au patruns ilegal in Italia in acest an, cu 47% mai multi decat in aceeasi perioada din 2016, in timp ce in Romania au intrat ilegal, in 2017, 1.054 de imigranti, cu 70% mai multi fata de anul trecut.

Guvernul maghiar este determinat sa continue politica antiimigrationista, in ciuda criticilor dure lansate de catre Bruxelles.

Parlamentul European a adoptat inclusiv o rezolutie prin care cere blocului comunitar sa lanseze o procedura de sanctionare a Budapestei.

Autoritatile maghiare au finalizat pe 28 aprilie un al doilea gard antiimigratie la granita cu Serbia.

Sursa : hotnews.ro

Etichete:,

Fenomenul „selfie“, clasificat ca boală a secolului al XXI-lea. Se numeşte selfitis şi este împărţită în trei categorii

Fotografia de timp “selfie” a devenit cea mai folosită metodă de relaţionare în mediile sociale online. Specialiştii ne atrag atenţia însă că abuzul de selfie reprezintă o tulburare mintală, potrivit unui studiu publicat în „International Journal of Science and Research”

Afecţiunea psihică despre care vorbesc specialiştii se numeşte „selfitis” şi este definită ca dorinţa obsesiv-compulsivă de a face fotografii cu sine însuşi şi de a încărca fotografiile în reţele de socializare drept modalitate de a compensa lipsa de stimă de sine, potrivit unui studiu publicat în „International Journal of Science and Research“. “

 

Această fotografie reprezintă o problemă în sine pentru că mulţi apelează la ea, dar contează cât de des apelăm la ea. Contează dacă postezi o poză pe zi sau mai multe. Dacă vorbim de un abuz al acestui tip de fotografie atunci cred că este vorba de o dereglare comportamentală şi este nevoie de ajutor de specialitate, pentru că acea persoană suferă de o prea mare lipsă de încredere în el.

 

Mulţi tineri ajung să trăiască doar pentru selfie şi ignoră viaţa reală”, ne-a spus psihologul Eugen Florea. Specialiştii vorbesc despre trei forme ale selfitisului: marginal (când te fotografiezi pe tine însuţi cel puţin de trei ori pe zi, dar nu postezi fotografiile pe reţelele de socializare), acut (când te fotografiezi cel puţin de trei ori pe zi şi postezi fiecare fotografie pe reţelele de socializare) şi cronic (atunci când ai o dorinţă incontrolabilă de a te fotografia şi a posta pe reţele de socializare mai mult de şase selfie-uri pe zi). Cei care postează la primele ore ale dimineţii selfie-uri din sala de sport sau de la shopping ar suferi de o boală mintală gravă, spun specialiştii, numită tulburare narcisistă a personalităţii. Sursa: adev.ro/opnuhd

Etichete:

VIDEO. Cum arată noua bază militară a Rusiei din Arctica

Aprilie 19, 2017 Lasă un comentariu

 

Ministerul Apărării de la Moscova pune la dispoziția celor interesați un tur virtual al noii baze militare ruse din Arctica. Așa cum era de așteptat, nu pot fi văzute, totuși, echipamentele militare, informează BBC.

Baza militară – cu o suprafață de 14.000 de metri – este situată în arhipelagul Franz Joseph și a fost vizitată, luna trecută, de președintele rus, Vladimir Putin. Personalul bazei Trifoiul Arctic este de 150 de persoane, detașate pentru 18 luni în zona considerată strategică de oficialii de la Moscova.

Baza este autonomă din punct de vedere energetic și dispune de o clinică, o capelă, o sală de sport și un cinematograf.

Potrivit unui analist militar, citat de RIA Novosti, Rusia are mai multe obiective strategice în zona arctică: controlul asupra transporturilor pe ruta Mării Nordului (inclusiv furnizarea de alerte privind vremea rea și poziționarea aisbergurilor), protejarea resurselor de hidrocarburi ale Rusiei din zonă, apărarea împotriva intruziunii vaselor străine și prevenirea atacurilor cu rachete. Sursa : digi24.ro

%d blogeri au apreciat asta: