Archive

Archive for the ‘Manipulare’ Category

Structurile secrete paralele care conduc din umbra Romania

Februarie 12, 2017 2 comentarii
Dupa Ucraina si Republica Moldova, Romania pare a fi teatrul extins al operatiunilor de razboi hibrid. Nu pun la indoiala informatiile de care dispune Traian Basescu, in acest sens si la care s-a si referit public. De asemenea, nu pot sa nu observ ca la un numar de cinci ani de la avertismentele si numerosele noastre exemple, Dan Andronic, un ziarist conectat la surse dintre cele mai credibile, vine sa confirme agresivitatea razboiului imagologic al organizatiilor de front rusesti impotriva Romaniei.

Problema pe care ne-o punem este de ce vin cu aceste constatari atat de tarziu, mult prea tarziu, cand tavalugul odata pornit, sunt putine sanse sa mai poata fi oprit. Dupa Polonia si Ungaria, Romania preia mixul ideologic al „revolutionarilor nationalisti” Jaroslaw Kaczynski si Orban Viktor, in incercarea de a-i atrage pe cei deziluzionati de Europa cu sloganuri nationaliste si promisiuni de binefaceri sociale, ni se atrage atentia de catre observatori occidentali ai evenimentelor de la Bucuresti.

– „Romania devine statul paria al Uniunii Europene”, suntem urecheati de „The Times”. Dar este interesant si cum se argumenteaza aceasta afirmatie sententiooasa: „Lupta impotriva coruptiei este privita ca un obiectiv strategic atotcuprinzator, menit sa-i linisteasca pe criticii din U.E. si S.U.A. Multi dintre demonstrantii din Bucuresti sunt de acord cu acest principiu. „[…] Nemultumirea lor ar trebui indreptata in alta parte: catre regimul secret al Romaniei, care s-a folosit de tema coruptiei pentru a se razbuna pe inamicii sai, a eroda drepturile fundamentale si a institutionaliza o relatie sinistra intre sistemul judiciar, politia secreta si institutiile anticoruptie. […] Instantele au devenit politizate. […] Intregul concept al coruptiei se confunda cu cel al abuzului de functia politica. Totul se reduce la obtinerea unui numar impresionant de arestari, mentinand in acelasi timp in umbra adevaratele centre de putere. Rezultatul nu este o epurare, ci mai mult o vanatoare de vrajitoare”.
– „Climatul din Romania se mentine exploziv, iar investitorii germani, cei mai importanti din tara, sunt nesiguri si dezamagiti” suntem avertizati din Frankfurt.
– „Romania este o tara ce nu poate fi guvernata!”, se exclama cu tainice subintelesuri la Budapesta. De unde, Romania mai este perceputa ca fiind dominata de „stari ciudate, confuze, neinteligibile, ca o scena luptelor si proceselor paralele, pe care au loc jocuri dure de tehnica a puterii”.
– „In Romania functioneaza niste scenarii din inertie, aceleasi « mine » care au fost puse de anterioara Administratie S.U.A. nu numai in Europa de Est, ci si in intrega lume”, tine sa explice evenimentele directorul Institutului international pentru state noi de la Moscova, care mai precizeaza ca „este dificil de prevazut cum va evolua situatia din Romania insa un lucru este clar si anume ca, fara custodie externa, romanii sunt oameni periculosi”. Asta, deoarece Romania este divizata, polarizata, protestele eterogene nu pot genera o majoritate, iar realizarea consensului este o sarcina mult prea uriasa, vine completarea din media germana.
– Occidentul tine sa releve existenta unui „[…] regim secret al Romaniei care s-a folosit de tema anticoruptiei pentru vendete politice, erodarea drepturilor fundamentale, institutionalizarea sinistrei relatii dintre sistemul judiciar politizat, politia secreta si institutiile de combatere a coruptiei […]”.
– De la Moscova, „Ivestia.ru” deplange pozitia slaba a euroscepticilor, iar protestele dreptei romanesti ar viza, in fapt, destabilizarea Republicii Moldova si a Transnistriei”, ceea ce nu poate decat sa argumenteze directia de atac antiromaneasca a razboiului informational global dus de Rusia.
Sumarele referiri si consideratii de mai sus, nu sunt decat partea minora si de foarte departe vizibila a unei mari si periculoase manipulari informationale, consecinta a incapacitatii de a angaja contracarea operatiunilor de razboi informational care au ca tinta Romania. Printre fundamentele doctrinare ale securitatii nationale exista si un proiect operational privind combaterea razboiului informational. Potrivit acestui proiect, autoritatile de securitate nationala sunt obligate sa previna si sa contracareze agresiunile informationale prin care se creaza, intretine si difuzeaza teroarea psihologica, ataca si distruge valorile identitare, modifica sistemul valorilor morale, depersonalizeaza si manipuleaza categorii de populatie, divide societatea si contrapune masa de manevra astfel creata populatiei cu imunitate fata de operatiunile de razboi psihologic. Controlul releelor de preluare, difuzare si amplificare a efectelor agresiunilor informationale este imposibil de realizat inafara intelegerii responsailitatilor, pe de o parte, ale autoritatilor securitatii nationale si, pe de alta parte, ale ansamblului canalelor de comunicare publica, acestea din urma putand fi, deopotriva, atat vectorii voluntari sau involuntari ai operatiunilor de razboi informational, cat si expresie a capacitatilor de riposta si contracarare.
Cele ce se petrec in Romania amintesc de evenimente oarecum similare din Italia, cand, sub pretextul prevenirii preluarii puterii de catre fortele politice de stanga, societatea a fost supusa unei asa numite „strategii a tensiunii”. „Strategia tensiunii – S.I.D. paralel” nu era un simplu exercitiu eseistic al presei italiene din anii ’60-’70 ai veacului trecut. Era expresia inimaginabilelor derapaje ale serviciilor secrete acuzate si cu directorii deferiti justitiei pentru conspiratii impotriva ordinii democratice constitutionale a Republicii Italia. Mentionam ca acronimul S.I.D. desemna „Servizio Informazioni de la Defensa”. Permanenta teama a C.I.A. si a Aliantei Nord Atlantice de avansul stangii in optiunile electoratului din cizma peninsulara s-a materializat intr-o strategie a tensiunii. Serviciile secrete, cu precadere cele militare, mai greu daca nu chiar imposibil de controlat in cea perioada, au generat structuri secrete paralele (clandestine, paramilitare, conectate la finantari underground) care au radicalizat viata politica si promovat terorismul pentru compromiterea stangii si limitarea accesului comunistilor la putere. In esenta, strategia tensiunii s-a rezumat la inventarea si dezvoltarea unor permanente surse de destabilizare social-politica, pregatindu-se disimulat, de catre serviciile secrete, lovituri de stat in numele unor forte ale opozitiei, de regula a celor de stanga. Subsumate strategiei erau si actele teroriste provocate pentru motivarea represiunilor impotriva anumitor miscari social-politice neconvenabile. Este aproape fara de tagada ca, intr-o foarte mare masura, fenomenul terorist italian (de toate culorile) a fost manipulat in cadrul strategiei tensiunii.
Sub conducerea amiralului Eugenio Henke, S.I.D. a elaborat si aplicat „strategia tensiunii”, o noua forma a deviatiilor, in care alaturi de Henke un rol major si-a asumat seful Biroului „D”, Enzo Viola. Ambii isi vor dezvolta legaturile cu dreapta extremista, cu crestin-democratia bavareza condusa de Franz Josef Strauss, care a cerut sefului B.N.D., Richard Gehlen sa colaboreze cu S.I.D., pentru subminarea Partidului Comunist Italian in actiunile sale de mediere dintre social-democratia germana si guvernele comuniste estice. S.I.D. a stabilit relatii operative speciale si cu K.Y.P., serviciul secret al regimului de dictatura militara din Grecia, cele doua servicii ocupandu-se indeaproape de mentinerea activa a spiritului fascist, ca element al strategiei tensiunii.
Aceasta „internationala neagra”, care a cooptat si retelele Mafiei, a pus la cale mai multe tentative de lovituri de stat si, in numele unei initiative de „moralizare a vietii publice si reasanarea partidului”, a desfasurat urmatoarele operatiuni de politie politica:
– folosirea grupului Sogno-Brossio pentru a distruge Partidul Liberal Italian, impingandu-l spre definitiva sa dezintegrare;
– folosirea lui Bindelli si a unor conducatori care i se impotrivesc lui Almirante pentru accelerarea crizei Miscarii Sociale Italiene si contestarea conducerii lui Almirante;
– folosirea unui grup de colaboratori ai lui Emilio Colombo pentru discreditarea si conducerea operatiunilor impotriva dreptei Democrat-Crestine;
– utilizarea prietenilor lui Ferri, Reale, Cucchi pentru discreditarea conducerii Partidului Social Democrat Italian;
– conducerea de operatiuni ad-hoc care sa loveasca in pozitiile personale ale anumitor lideri ai Partidului Socialist Italian.
S.I.D. Paralel dispunea de trei birouri (Milano, Torino si Roma), o tipografie, o tabara pentru formarea „activistilor”, un iaht cu legaturi radio in orice punct de pe glob si o legatura relativ frecventa cu Imrey Howard, ofiter special al C.I.A. cu acoperire diplomatica. La 7 decembrie 1970, a avut loc o tentativa de lovitura de stat militara pusa la cale de conjuratii grupului Borghese[1]. Miceli, succesorul amiralului Eugenio Henke, se afla in contact cu acest grup din 1969[2], contact pe care-l va prezenta ca fiind determinat de indeplinirea atributiilor sale. Procurorul Claudio Vitalone va retine in rechizitoriul sau: „[…] Miceli a mintit cu nerusinare, violand in mod deschis obligatii fundamentale ale biroului sau. Mai mult, de trei ani acesta a actionat, « in conformitate cu prevederile legale », fara ca vreuna dintre autoritatile subordonate sa fi gasit vreo modalitate de a impune respectul fata de principiile fundamentale de legalitate si de corectitudine”[3].

Din 1971 si pana in 1974, cercetarile asupra cazului Borghese au fost blocate, responsabilitatea revenind mai multor personalitati politice, intre care ministrului apararii Tanassi, sefului Statului Major, generalul Marchesi, ministrului de interne Restivo s.a., care au incercat acreditarea tezei unei „lovituri de stat militare a pensionarilor”. In realitate, s-a procedat astfel pentru a se ascunde rolul masoneriei, care a avut exponenti importanti direct implicati in tentativa insurectionala. Dintr-o scrisoare adresata de masonul Bocciani catre Prisco Brilli, consilier al Ordinului Marelui Orient din Italia, rezulta ca la 20 septembrie 1969, fratele colonel Licio Gelli, francmason din anul 1963, i-a comunicat fratelui Salvini, ca Marele Maestru (Giordano Gomberini – n. a.) initiase, sub spada sa, 400 de inalti ofiteri ai armatei, cu scopul de a pregati un guvern al coloneilor, totdeauna preferabil unui guvern comunist.

In legatura cu rolul colonelului Gelli, este semnificativ un raport al S.I.S.M.I., care mentioneaza ca Ted Shackly, directorul tuturor actiunilor acoperite ale C.I.A. in Italia, l-a prezentat pe conducatorul Lojei francmasonice „P. 2″, Licio Gelli, lui Alexander Haig (general american, colaborator al presedintelui Nixon si al secretarului de stat Henry Kissinger, in timpul razboiului din Vietnam; comandant al fortelor N.A.T.O. din Europa intre 1975-1979 si secretar de stat in anii 1981-1982 – n.a.). Cu autorizarea lui Haig si a lui Kissinger, Gelli a recrutat, in toamna anului 1969, 400 de oficiali italieni si ai N.A.T.O. in loja sa[4]. Complotul a fost dezvaluit de presa la 18 martie 1971, cand unii conjurati au fost arestati, iar Borghese si Gavino Matta, un alt complotist, ex-combatant fascist in razboiul din Spania, fiind avertizati au avut posibilitatea sa fuga in Spania. Conjuratii au fost internati, „pe motive grave de sanatate”, in clinici luxoase, unde Miceli i-a vizitat, dupa cum a afirmat, „pentru a controla fenomenul subversiv”.

Cu prilejul unei astfel de vizite la Villa Marguerita, unde era internat Orlandini, al doilea cap al complotului, Miceli i-a facut semnul conventional sicilian „nu vorbi si eu te voi proteja”. Dupa cum rezulta din sentinta procesului, marii autori ai complo-tului, Borghese, Orlandini si Sauci erau in legatura permanenta cu sefi ai S.I.D., iar functionari ai serviciului informau constant asupra evolutiei situatiei. O problema fundamentala a ramas neclarificata si, anume, daca tentativa de lovitura militara a fost o repetitie generala a structurilor oculte paralele sau a intervenit un element necunoscut care a dat totul peste cap. Giuseppe De Lutiis, cercetand mai multe informatii succesive, ajunge la concluzia ca Borghese a fost, de la inceput, menit sa fie depasit de evenimente[5]. Cand grupurile armate ale extremistilor neofascisti (Noua Ordine si Avangarda Nationala) ar fi ajuns sa controleze unele centre de putere, ar fi urmat declansarea unui plan antiinsurectional aflat in posesia comandamentului general al jandarmeriei, care prevedea arestarea exponentilor politici, sindicali si militari ai stangii.

Giulio Andreotti, in 1974, in calitate de ministru al apararii, va inainta dosarul cercetarilor magistraturii din Roma. Nu se va ajunge, insa, la nici un rezultat cert. Cativa ani mai tarziu, va rezulta ca structura organizatiei subversive nu fusese dezvaluita, ea continuand sa functioneze, amanand doar data loviturii de stat. Apare, astfel, evident ca exista o retea secreta paralela, protejata de S.I.D. careia justitia sa nu-i poata aplica legea. Aceasta retea tine de operatiunea „Gladio”, sau planul „Demagnetize”, pus de acord, in 1956, intre S.I.F.A.R. si C.I.A., care a determinat proliferarea organizatiilor clandestine „Gladio”, „X”, „Roza Vanturilor”, Loja francmasonica secreta „P.2″ si „S.I.D. Paralel”. Ansamblul operatiunii avea, in vedere, in mod formal, o ampla miscare secreta de rezistenta din partea tarilor occidentale fata de o eventuala invazie din partea Tratatului de la Varsovia. In plan practic operational, aceasta retea oculta a fost utilizata, sub motivatia ei initiala, pentru influentarea si anormalizarea cursului vietii politice in directia anularii sanselor fortelor de stanga de a se afirma si prelua puterea. Retelele „Gladio” au fost demascate la sfarsitul anilor ’80. La 10 octombrie 1991 au fost inculpati penal amiralul Fulvio Martini, fost director al S.I.S.M.I. si generalul Paolo Inzerilli, fost sef al Statului Major al S.I.S.M.I., anterior al Oficiului Securitatii Nationale, precum si conducator al retelei „Gladio”.
O situatie oarecum similara pare a fi definitorie pentru seria turbulentelor politice asociate Administratiei Prezidentiale K.W. Iohannis. Accidente precum Colectiv 2012 si Bamboo 2017 erau la ordinea zilei in Italia. Ineditul romanesc consta in rolul explicit partizan al presedintelui Romaniei. Presedintii Italiei, dat fiindu-le statutul constitutional, nu au fost integrati strategiei tensiunii. Presedintii Romaniei, daca nu o patroneaza, cad victime ale strategiei. Domnului K.W. Iohannis nu i-a ramas decat sa ia aminte la experienta precedesorilor si sa cautioneze sistemul terorismului psihologic mostenit. Cu activul si pasivul acestuia de nimeni vreodata auditat. Un sistem parainstitutional al puterii secrete este omniprezent, ubiscient si omnipotent in Romania. Sistemul functioneaza in baza legii mercenariatului, pe care state anume o au. A servit tuturor presedintilor Romaniei, cu sau fara voia, ori stiinta lor. Bucuria copilareasca de a avea aceasta jucarie nu a fost exprimata, insa, cu atata forta de expresie, cat a emanat fizionomic, de la tribuna Parlamentului, domnul K.W.Iohannis. In definitiv, si Goering spunea: „Fireste ca oamenii nu vor razboi. Tot ce trebuie facut este sa le spui ca sunt atacati, iar pe pacifisti sa-i denunti ca nu sunt patrioti si ca pun Tara in pericol. Functioneaza in orice tara”.
Reaccederea la putere in Romania a stangii postcomuniste a nemultumit pe cei vizati de retorica electorala a liderilor social-democrati vis-a-vis de suveranitatea deciziilor macroeconomice, Fondul Suveran de Dezvoltare, politica redeventelor si alte intentii care definesc tocmai esenta doctrinelor stangii. Promisiunile electorale nu pot fi luate doar ca simple promisiuni, cand partidul care le angajeaza conteaza pe 700.000 de membri si simpatizanti activi, care in conditiile absenteimului la vot, se alege pe sine. Un asemenea partid, cu lideri marcanti, nu doar implicati in scandaluri de coruptie, ci si nefrecventabili familiei socialistilor europeni nu este crezut pe cuvant de onoare. Pentru Occident, social-democratii romani sunt echivalentul trisorilor abili in jocul cu carti politice masluite. Nici celelalte formatiuni politice nu au o reputatie mai buna. In definitiv, puzderia partidelor aparute dupa anul 1989 nu erau decat fragmentatii rezultate din explozia P.C.R. via F.S.N. Dramatismul situatiei romanilor pare a fi corect perceput de aliati, dar oricat de mult ar dori ei binele Romaniei, respectarea angajamentelor fata de Constitutie si legile nationale tine exclusiv de institutiile politice si alesii nostri. Institutiiile sunt incropite, alesii inselatori.
Sursa : bzi.ro

Cum ne prelucreaza sistemul si cat de vulnerabili suntem in fata manipularii

Februarie 6, 2017 1 comentariu

In Romania “sistemul” si “statul de drept”sunt doua notiuni, din pacate opozabile, doua entitati colective aflate fie intr-o complicitate morbida, fie intr-un razboi de uzura,care adanceste prapastia neincrederii dintre cetatean si autoritatile statului.
Manipularea presupune un mecanism de functionare, bazat pe principiul ca victima va fi convinsa ca actioneaza in conformitate cu gandurile si necesitatile sale, fara sa banuiasca, ca “cineva” prelucreaza toate informatiile despre subiect si orizontul sau de interes, realizand profiluri psihologice, caracterologice si arhetipale, care transforma pe oricine, intr-o “carte deschisa”.
Activitatile noastre, mai ales cele din mediile on line, expuse pe paginile de socializare usureaza extraordinar de mult, activitatea celor care genereaza scenarii de persuasiune mascata. De exemplu, pe Facebook, peste 80% dintre utilizatori, publica fotografii si informatii personale, legate de hobbyuri, preocupari de lectura, convingeri politice, ideologice sau religioase. Programul Window 10 are inclus o functie de recunoastere faciala, iar pornirea automata a web camerei computerului, telefonului mobil sau microfonului sunt incluse deja in majoritatea aplicatiilor pe care le descarcam din on-line. O aplicatie a facebook este rezervata listei cu prieteni, care isi expun ca intr-o vitrina, ce filme prefera, ce marca de masina, cu ce tipologie de partener se potrivesc, ce muzica asculta, etc
Urmarind toate aceste date cu caracter personal, pe care le impartasim cu entuziasm in mediul virtual, “sistemul”analizeaza cu rigurozitate si concepe profiluri psihologie necesare campaniilor de propaganda, manipulare si dezinformare. Astfel, niste indivizi interesati sa promoveze idei, produse, programe politice, ideologii, miscari sociale, sindicale etc, au acces in gandurile noastre cele mai intime, putand prezice cu acuratete intentiile si actiunile fiecaruia.

 

Avand acces la aceste informatii, companiile comerciale vor stii cum sa-si directioneze produsele, partidele politice vor cunoaste exact ceea ce vor alegatorii sa auda si sa creada, organizatiile teroriste isi racoleaza luptatorii, iar statele ostile isi acordeaza propaganda si agresiunile informationale, reusind sa paralizeze relatia fireasca dintre stat si cetatean.
Atat guvernele, cat si entitatile economice multinationale, serviciile secrete sau organizatiile oculte au tehnologia necesara de a stoca si procesa informatii despre activitatile cotidiene de pe internet. Astfel, vor stii cu exactitate ce ne capteaza interesul, ce ne emotioneaza sau ne frustreaza, previzionand directiile de comportament. Motoare de cautare scanează tot ce facem cu calculatoarele, telefoanele si stocheaza informatii pe servere imense. Computere gigant analizeaza datele obtinute, folosind softuri foarte avansate.
Informatiile sunt stocate si folosite pentru profilarea indivizilor. Se fac segmentari piramidale ale subiectilor bazate pe influenţă personala, ideologii şi domenii de interes. Avand acest instrument, “sistemul “ va putea penetra constiinta colectiva, fara ca noi sa banuim ceva. Internetul+ social media+ facebook tind sa devină un soi de constiinţa colectiva sociala, iar cine controlează sistemul poate controla si prezenţa unei ideologii sau persoane in aceasta paradigma.
Sistemul poate influenţa segmente sociale furnizand informatii intr-un singur sens, generand curente de opinie despre fapte, persoane, situatii sau idei. De exemplu este amuzant cum pensionarii dependenti de televiziuni cred ca tinerii sunt prizonierii internetului, cand ei insisi sunt captivii unui sistem mult mai pervers de control al mintii.

Miza nu este atat controlul individului sau crearea de curente de opinie, ci mai degraba, PREDICTIBILITATEA. “Sistemul” vrea sa stie dinainte ce se va intampla si chiar sa genereze evenimente. Pana acum a cam a reusit. Fara sa banuim ceva, altcineva stie dinainte ce vom cumpara, pe cine vom vota, ce actiuni vor cadea la Bursa sau de cine ne temem, cu mult timp inainte ca aceste ganduri sa se cristalizeze in mintea noastra.

De aceea este, mai mult decat necesar, sa facem distinctia clara intre Institutiile Statului, care se afla, conform legii in slujba cetateanului si „Sistem”, care urmareste sa profite, sa exploateze si sa beneficieze de credulitatea si naivitatea colectiva, pentru a impune scenarii si proiecte oculte, ale caror beneficiari reali raman ascunsi opiniei publice

Sursa : codulluireste.ro

Etichete:

Cum suntem imbecilizați

Decembrie 10, 2016 1 comentariu

Mai țineți minte discursurile școlare plimbate prin gură de un inspector plăcintos pe la diferite ocazii de prefabricată solemnitate? N-ați devenit niciodată brusc visători în fața abilității cuiva de a vorbi minute la rând, înșirând propoziții impecabile din punct de vedere gramatical despre nimic?

Să nu fim răi, chiar dacă intelectual vorbind momentul nu-i făcut pentru a transmite ceva, specia discursului școlar are o totuși funcție: aceea de a-i asigura pe toți că e bine. A fost greu, ne-am dat silința, dar acum totul e bine. Putem să ne pupăm între noi, ficțiunea e temporar suspendată, moara macină cuvinte liniștitoare despre un viitor care abia așteaptă să ne ia în brațele lui. Totul e cum nu se poate mai bine.

Felicitări dacă tocmai vi s-a zburlit intuiția. Aveți dreptate, e nefiresc să dai de trei ori într-un paragraf de asigurarea că totul e bine. Circumstanțele îți sugerează să te simți brusc ca Scufița Roșie discutând cu un necunoscut amabil în pădure. Excepție dacă nu cumva paragraful vrea să sugereze atmosfera plină de candoare a unui discurs din curtea școlii. Care, din păcate, este la rândul lui ceva anormal în raport cu tot ceea ce numim, dintr-o inexplicabilă lene, viața reală. Mărturisesc că până la lectura lui John Taylor Gatto n-am crezut că vorbele rostite de un profesor în fața unui auditoriu format aproape exclusiv din confrați ar putea transmite mai mult decât o face cu succes un cântec de leagăn. S-ar părea că, până să le redacteze, nici el n-a crezut.

Printr-o ironie paradoxală, americanul John Taylor Gatto a fost în mai multe rânduri laureat al distincției “Profesorul anului” în statul New York. Tot atâtea ocazii în care să spună că școala se îndreaptă spre o fundătură și să-i radiografieze itinerariul. Nu are obsesii legate de reformă, ci-l preocupă efectele secundare ale școlii (“curriculumul ascuns”), adică ceea ce școala le livrează copiilor la pachet cu programa școlară, ingredientele invizibile care le marchează comportamentul pentru toată viața și în privința cărora nimeni nu este avertizat explicit. Dacă există un rău de mare, pe care nu-l poți intui de pe uscat, atunci trebuie să existe niște simptome care țin de sistemul de învățământ și care nu sunt documentate în paginile glorioase cu iz didactic pe care profesorii le redactează și pe care nu le citește nimeni.

Copiii nu au niciun interes pentru lumea adulților. Până la învățământul de masă, studierea lumii adulților era preocuparea principală a tinerilor. Copiii de azi au atenția evanescentă și niciun sentiment de curiozitate. Copiii au un simț subdezvoltat al legăturii dintre viitor și prezent. Ei trăiesc într-un prezent continuu. Copiii sunt anistorici, neavând nicio idee a legăturii dintre trecut și prezent. Copiii sunt lipsiți de capacități empatice. Copiii se simt stânjeniți de intimitatea autentică. Copiii sunt materialiști, urmând exemplul profesorilor de școală care, în mod materialist, “notează totul”. Copiii sunt dependenți, pasivi și sfioși în fața noilor provocări.

banner-articol-gatto

Ori școala a dat naștere acestor patologii, ori televizorul, ori amândouă. Nu mai există alte perioade semnificative de timp în experiența copiilor noștri afară de televizor și școală.

Acesta este, într-un singur paragraf, prețul plătit școlii. Să nu ne temem să spunem că este vorba despre patologia mai multor generații. Iar această patologie provine din artificializarea mediului școlar, rupt de restul societății, închis și autosuficient. Decontextualizarea, amalgamul de deconexiuni, încălcarea ordinii naturale și a bunei rânduieli, abordarea realității sub formă de petice haotice – toate acestea dăunează grav intelectului. Din păcate, nici caracterul nu scapă: dependența emoțională de niște adulți atotputernici, eliminarea rezistenței la formulele impuse, perpetuarea nemulțumirii, absența spațiului privat și a timpului personal al elevului sunt ingredientele cu care se prepară paralizia fizică, morală și intelectuală.

Partea tragică este că școala persistă ca instituție într-o lume în care nici celelalte forme de organizare nu o duc mai bine: învățăturile bisericii nu mai sunt acceptate, familiile sunt în gravă suferință din cauza rupturilor, a absenței prelungite a părinților de acasă și a închiderii bunicilor în aziluri, timpul liber este fagocitat de televizor și, mai nou, de jocurile video. Criza școlii este un aspect al amplei crize a comunității. Pe fondul acesta de surpare a ceea ce era odată solid, alternativa școlii la domiciliu este un lux pe care foarte puțini și-l pot permite. Și nu este, în fond, decât o normalitate pe care am desființat-o, iar astăzi nu facem decât să ne amintim că a fost o vreme în care copiii învățau alături de părinți și alți oameni din proximitate, învățau jucându-se și profitând de fiecare moment în care cineva putea să le explice un lucru susceptibil să-i pasioneze.

În ce mă privește, mi-e clar de câțiva ani că școala este un borcan în care copiii intră dimineață de dimineață pentru că pur și simplu n-au idee unde s-ar putea duce. Se monitorizează absențele (adică se numără, profesorii cred că a număra este totuna cu a înțelege cauzele), dar cred c-ar trebui să fim îngrijorați de prezența copiilor într-un loc pe care ori îl urăsc ori în cel mai bun caz nu-i interesează. O relație de dependență bolnăvicioasă care precede sau merge deja mână în mână cu celelalte dependențe din viața lor: drogurile narcotice, competițiile prostești, sexul recreativ, pornografia violenței, jocurile de noroc și alcoolul, achiziționarea compulsivă de bunuri. Instinctiv cu toții știm că școala a devenit o ficțiune, o imensă bulă de săpun în afara vieții, din care a fost eliminată responsabilitatea studiului independent și a învățării pe cont propriu.

Ieșirea din ficțional pe care ne-o propune John Taylor Gatto coincide cu întoarcerea la realitate: nu mai multă școală ne trebuie, ci mai puțină! Școala nu poate și nu trebuie să se substituie familiei și comunității, de aceea aruncarea responsabilității educației asupra școlii nu este nici onestă, nici realistă. Școala școlarizează, familia și comunitatea educă. Nu de mai mulți bani pentru un sistem parazitar este nevoie, ci de mai multă familie, de muncă în folosul comunității și în contact cu aceasta. Marea vină a școlii este aceea de a se fi oferit să suplinească familia și comunitatea, fără să fie niciodată mai mult decât o instituție, adică o rețea de indivizi angrenați simplist în funcție de niște reguli nefirești. Putem să o reformăm oricât, școala se va încăpățâna să rămână exact ceea ce este: un mediu toxic pentru curiozitatea intelectuală și căldura umană autentică.

Autor: Radu Iliescu

Sursa: Anacronic.ro

Aberaţii de campanie: “Cioloş e copilul lui Soros!”

Decembrie 8, 2016 1 comentariu

Fenomentul ştirilor false răspândite cu viteză pe reţelele de socializare a lovit şi în România, în plină campanie electorală. O informaţie potrivit căreia premierul Dacian Cioloş ar fi copilul din flori al miliardarului american George Soros a devenit virală pe Facebook, fiind accesată de peste 25.000 de naivi cu acces la internet. În mediul online a apărut suspiciunea că senatorul ALDE Dian Popescu ar fi în spatele site-ului care a lansat gogomănia.

Aberaţii de campanie: “Cioloş e copilul lui Soros!”

Site-ul exclusiv24.ro a lansat luni o ştire falsă care anunţa că premierul Dacian Cioloş ar fi, de fapt, fiul ilegitim al miliardarului american de origine maghiară George Soros, care l-ar fi sprijinit să ajungă la Palatul Victoria pentru a-şi promova interesele oculte. „O informatie venită din Salaj pune pe jar toată România. Dacian Cioloş ar fi copilul ilegitim al lui George Soros. În realitate, premierul României a fost înfiat de părinţii săi de la o unguroaică cu care Soros a avut o aventură. Aşa se explică şi ascensiunea actualului premier în forurile Uniunii Europene şi sprijinul primit de la tatăl natural”, anunţa site-ul cu pricina. Informaţia s-a răspândit rapid pe Facebook, iar ştirea a strâns într-o singură zi peste 25.000 de vizualizări.

”Am văzut şi eu chestiunea şi am trecut prin stări multiple, dar până la urmă mi-am spus că, aşa cum îl cunosc eu pe român e suficient de inteligent şi suficient cu simţul umorului care să guste gluma asta care miroase a prostie crasă din partea celor care au impresia pot să prostească pe oameni cu aberaţii din astea”, a reacţionat ieri premierul Dacian Cioloş. Însă fabulaţiile nu s-au oprit la legătura de sânge dintre premierul României şi George Soros, ci au mers şi mai departe, până la implicarea lui Soros în alegerile parlamentare din România. “USR este împinsă să ajungă în Parlament pentru a sprijini interesele lui Soros. România nu va mai fi condusă decât de multinaţionale, iar fiul lui Soros va duce la îndeplinire planurile miliardarului care vrea să rupă România şi să cumpere pe nimic ce a mai rămas din rezervele ţării“, au continuat aberaţiile din articolul inventat.

 

Un senator ALDE ar fi în spate

Deşi retorica materialului seamănă izbitor cu discursul adoptat în campanie de fostul premier Victor Ponta sau deputatul PRU Sebastian Ghiţă, în mediul online a apărut informaţia potrivit căreia site-ul care a lansat ştirea aparţine firmei Maserati SRL din Târgu Jiu, deţinută în acte de senatorul ALDE Dian Popescu. Fost liberal, acesta a fost condamnat la cinci luni de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu în august 2014. Politicianul a respins însă orice implicare în această poveste şi susţine că ar fi vorba despre “o simplă coincidenţă de IP pe un server care ţine zeci de site-uri”. Denumit sugestiv post-truth (n.r. – post adevăr), fenomenul minciunilor sfruntate care devin virale pe Facebook a lovit din plin peste Ocean, cu ocazia alegerilor pentru Casa Albă din luna noiembrie. O analiză realizată de BuzzFeed arată că în timpul campaniei electorale din SUA, informaţiile false au avut mai mult succes pe reţelele de socializare decât ştirile reale. 20 de farse de acest gen au strâns peste 8,7 milioane de share-uri şi comentarii pe Facebook, în vreme ce articole serioase realizate de publicaţii de prestigiu ca New York Times, Washington Post sau Huffington Post au însumat doar 7,4 milioane de share-uri. Mai mult, un român din Oradea ar fi în spatele site-ului care a lansat cea mai citită fabulaţie din timpul campaniei americane, aceea că Papa Francisc şi-ar fi declarat susţinerea pentru republicanul Donald Trump.

 

Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, potrivit articolului 404 din Noul Cod Penal. Sursa : jurnalul.ro

Etichete:,

Primul interviu al lui Trump după alegeri. Promisiunile din campanie la care a renunţat în doar trei zile

Noiembrie 13, 2016 Lasă un comentariu

În cadrul primului interviu acordat după câştigarea alegerilor din Statele Unite ale Americii, Donald Trump a afirmat că există posibilitatea de a nu abroga măsurile de reformă în sănătate, cunoscute sub numele de Obamacare, şi că urmărirea penală a lui Hillary Clinton nu este o prioritate. Declaraţiile preşedintelui ales par menite să liniştească valurile de controverse apărute după afirmaţiile de multe ori îngrijorătoare făcute de acesta în timpul campaniei electorale.

În timpul campaniei, Trump a spus că, după preluarea mandatului, va abroga şi înlocui imediat Obamacare. Atitudinea lui pare a se schimba, însă, având în vedere că în primul interviu după câştigarea alegerilor, acordat celor de la Wall Street Journal, Donald Trump a afirmat că doreşte doar o reformă a politicilor privind asigurările de sănătate şi că doreşte chiar să păstreze amendamentul care spune că tinerii pot fi incluşi în asigurările părinţilor lor. Preşedintele ales a spus că a fost convins de beneficiile acestei măsuri chiar în timpul discuţiei purtate  joi, la Casa Albă, cu Barack Obama.

„Totul va fi bine. Asta fac eu: fac lucruri bune şi ştiu cum să fac aceste lucruri”, a spus, încrezător, Trump.

După ce în timpul campaniei, viitorul preşedinte al SUA a numit-o pe Hillary Clinton, o „femeie uşuratică” şi „necinstită”, acesta a vorbit pe un ton conciliant despre adversara sa în cadrul ambelor interviuri.

Jurnaliştii de la Wall Street Journal l-au întrebat pe Trump ce are de gând să facă cu planul pe care l-a dezvăluit în timpul campaniei electorale, potrivit căruia, în cazul în care va ajunge la Casa Albă, va numi un procuror special pentru a cerceta acuzaţiile aduse contracandidatei sale, Hillary Clinton. Este vorba, bineînţeles, despre acuzaţiile legate de e-mailurile private.

„Nu este un lucru prioritar, pentru că vreau să rezolv problemele în ceea ce priveşte asistenţa socială, locurile de muncă, controlul frontierelor şi reforma fiscală”, a răspuns Trump. Această afirmaţie îi va supăra cu siguranţă pe susţinătorii săi care îl îndemnau, în timpul campaniei, să o trimită la închisoare pe Hillary Clinton.

Preşedintele ales a apreciat modul în care Clinton a recunoscut pierderea alegerilor, calificându-l drept „minunat”. „Îmi imaginez cât de greu a fost pentru ea. Nu putea fi mai drăguţă decât a fost. M-a felicitat pentru ceea ce am reuşit”, a explicat Trump.

În cadrul interviului acordat celor de la CBS, acesta a caracterizat-o pe Hillary Clinton drept o femeie puternică şi foarte deşteaptă.

Donald Trump nu s-a rezumat doar la contracandidata sa, ci l-a lăudat şi pe soţul acesteia, fostul preşedinte Bill Clinton. „Nu putea fi mai amabil. A spus că a fost o campanie incredibilă, una dintre cele mai frumoase pe care le-a văzut până acum”, a declarat Trump.

Victoria neaşteptată a Partidului Republican a stârnit proteste în mai multe oraşe şi campusuri universitare, alături de o serie de atacuri rasiste şi islamofobe. Donald Trump le-a spus jurnaliştilor de la Wall Street Journal că îşi doreşte ca toate spiritele să se calmeze, afirmând că îşi doreşte o ţară în care toată lumea să se iubească reciproc, iar acest lucru va fi posibil prin crearea de locuri de muncă.

Şi totuşi, întrebat dacă nu cumva tonul său din timpul campaniei a întrecut limitele, acesta a spus: „Nu. Am câştigat!”.

Donald Trump a mărturisit că Mike Pence, vicepreşedintele ales va juca un rol cheie în timpul administraţiei sale, servind drept persoană de legătură cum membrii Congresului.

Vineri, Trump a făcut cunoscută echipa sa de tranziţie. Fiica lui, Ivanka, alături de soţul ei Jared Kushner şi fii, Eric şi Donald Jr. s-au alăturat comitetului executiv. Co-fondatorul PayPal, Peter Thiel şi Stephen Bannon, fostul director al Breitbart News, care au condus campania lui Trump, fac, de asemenea, parte din comitet.

În ceea ce priveşte politica externă, viitorul preşedinte a afirmat că rezolvarea conflictului israelo-palestininat este un punct cheie. „În calitate de om care ia decizii aş vrea să iau decizia care pare să nu poată fi luată. Şi să fac asta pentru binele umanităţii”, a declarat Trump.

În ceea ce priveşte Siria, preşedintele ales a mărturisit că se va concentra pe lupta împotriva Statului Islamic, mai degrabă decât asupra ideii de a-l înlătura pe preşedintele Bashar al-Assad.

„Rusia s-a alăturat acum Siriei, la fel şi Iranul, care devine tot mai puternic şi, datorită nouă s-a alăturat Siriei. Acum ne confruntăm cu rebelii care luptă împotriva Siriei şi nu avem idee cine sunt aceşti oameni”, a explicat el.

Trump a mărturisit că a primit o scrisoare frumoasă de la preşedintele rus, Vladimir Putin şi că va discuta cu el în curând.

Între timp, protestatarii din Statele Unite s-au pregătit pentru un weekend de proteste şi demonstraţii. Mai mult, o serie de activişti pregăteşte deja o serie de măsuri care să întrerupă preluarea mandatului de la Obama şi instalarea la Casa Albă programată pentru începutul anului viitor.

Peste 10.000 de oameni s-au înscris să participe la un marş programat pentru sâmbătă la prânz, care va porni de la Union Square şi va ajunge la Trump Tower. Acţiuni de acest fel sunt programate şi în alte oraşe.

Liderii europeni şi-au exprimat îndoiala faţă de victoria republicană şi au apreciat că speranţele Theresei May în ceea ce priveşte un viitor mai bun al Marii Britanii odată cu era Trump sunt iluzorii.

„Chiar dacă şi înainte de ziua de marţi şansele nui acord între Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii erau destul de scăzute, acum acestea au devenit cu adevărat iluzorii. Având în vedere că administraţia Trump va fi orientată spre interior, va fi în avantajul Marii Britanii să se orienteze în direcţia Uniunii Europene”, a explicat Axel Schafer, un politician german.

De partea cealaltă, Boris Johnson, ministrul de Externe britanic a criticat reacţia liderilor UE şi a declarat pentru Times că nu s-a hotărât dacă va participa la întâlnirea cu liderii europeni organizată cu scopul de a discuta pe seama rezultatelor alegerilor din SUA.

Donald Trump a înregistrat, de asemenea, un interviu şi pentru postul de televiziune CBS, care va fi difuzat duminică şi, în cadrul căruia a afirmat că Obamacare va fi înlocuit treptat, fără a cauza probleme în sistemul de sănătate.

Sursa : gandul.info

Etichete:,

Umberto Eco: “Rețelele de socializare dau cuvântul unor legiuni de imbecili!”

Umberto-Eco-007Scriitorul Umberto Eco a primit recent titlul de Doctor Honoris Causa în ”Comunicare și Cultură mass media”la Universitatea din Torino, și cu această ocazie, întâlnindu-se cu jurnaliștii, a vorbit despre rețelele de tip Facebook:

«Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor».
«Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr», observă Eco, care îi invită pe jurnaliști «să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile de pe internet, pentru că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un site este credibil sau nu».

«Ziarele ar trebui să dedice cel puțin două pagini analizei critice a site-urilor, așa cum profesorii ar trebui să-i învețe pe elevi să utilizeze site-urile pentru a-și face temele. Să știi să copiezi este o virtute, dar trebuie comparate informațiile pentru a înțelege dacă sunt credibile sau nu».

Eco vede un viitor pentru hârtia tipărită. «Există o reîntoarcere la tipăritură. Firme din SUA care au trăit și triumfat pe internet au cumpărat ziare. Acest lucru îmi spune că există un viitor, ziarul nu va dispărea, cel puțin pentru cât mi-e permis să trăiesc. Cu atât mai mult în era internetului în care se dezlănțuie sindromul complotului și proliferează scornelile».

Gianluca Nicoletti, scriitor, jurnalist și realizator radio-tv, în prezent cronicar la Radio 24 și editorialist la cotidianul La Stampa, a scris un comentariu pe tema afirmațiilor lui Eco. «Unde am ajuns, doamna mea! Acum că Umberto Eco ne-a deschis ochii asupra faptului că umanitatea este populată de legiuni de imbecili… Este incredibil că aceștia au chiar drept la cuvânt, fără ca nimeni să nu-i pună sub tăcere! Imaginați-vă că Profesorul a spus chiar și că au același drept la cuvânt ca și laureații cu Nobel. Gândiți-vă, doamnă, că ar fi ca și cum eu sau dumneavoastră, care vorbim de la balcon în timp ce întindem rufele, am putea vorbi cu aceeași demnitate a unui Dario Fo… Cu adevărat nu mai există niciun Dumnezeu!

Atenție, nu este un paradox pentru a critica gândirea celui pe care îl considerunul dintre cei mai iluștri reprezentanți în viață ai literaturii și gândirii,dimpotrivă sunt în mod sincer și profund cuprins de admirație de tot ceea ce Umberto Eco a produs până acum ca și gândire.

Însă nu reușesc să-mi reprim tentația de a reprezenta o onirică reconstituire a cum ar putea să stimuleze dezbaterea dintre două gospodine din Voghera ideile pe care el le-a exprimat cu ocazia conferirii titlului de Doctor Honoris Causa în ”Comunicare și Cultură a mass-mediei” din partea Universității din Torino.

Fără nici măcar de departe să ne imaginăm că cineva ar putea să pună în discuție opiniile altcuiva pe teme în fond atât de legate de puncte de vedere personală, îmi vine să spun că în sfârșit ne putem măsura cu cea mai realistă rată de imbecilitate cu care dintotdeauna este impregnată umanitatea.

Era mult prea ușor pentru orice intelectual, sau fabricant de gândire, să se măsoare numai cu simpozionul apropiaților săi. Acum, cine vrea să surprindă sensul vremurilor pe care le trăim este constrâns să navigheze pe o mare mult mai agitată și infestată de corsari, față de frumoasele vremuri în care această masă care nu se poate civiliza putea să râvnească doar la rangul de cititor, spectator, ascultător.

Să stăm cuminți și tăcuți, să citim ziare scrise de noi, să citim cărți scrise de noi, să ne uităm la programe TV în a căror centru eram noi, să ascultăm lecții pe care le făceam noi…

S-a încheiat din păcate epoca fortărețelor inexpugnabile în care adevărul este păstrat de sacerdoții lor. Astăzi adevărul trebuie apărat în orice colțișor, să faci asta necesită efort, gratifică mult mai puțin, dar în special necesită capacități de combatere până la capăt: nu se produce gândire în cultura digitală dacă nu se acceptă să se stea cot la cot cu latura imbecilă a forței.

Este adevărat, internetul este libera dezlănțuire a oricărei minciuni,consolidare a oricărei superstiții, sublimare a oricărei veleități. Tocmai din acest motiv ne fascinează lumea contemporană, este un tigru ce trebuie încălecat pentru a nu ne lăsa devorat de el. Să crezi că însă pot exista cuști capabile să-l îngrădească este cât se poate imagina de departe de realitate.

Nu este o chestiune de sprijin al cunoașterii de rang inferior, se poate să fie așa cum spune profesorul Eco că se va reveni la hârtia tipărită, dar va echivala întoarcerii la vinil, la fotografiile cu Polaroid-ul, la un ”cosplay steampunk” care visează la un viitor de hipertehnologie cu aburi în haine victoriene.

Sunt nostalgii care au renașterea lor glorioasă în memoria digitală, readuc orice idee nebunească a trecutului la o stratagemă funcțională pentru ca acele milioane de imbecili să poată, după cheful lor, să-și reconstruiască o epică individuală, fără a fi efectuat vreodată un gest cu adevărat epic în întreaga lor viață…

Și atunci? Cine suntem noi să refuzăm ca dreptul la imbecilitate să evolueze cu instrumente individuale? Nu cred în comitetele de înțelepți, în maeștrii vieții digitale care fac din ziare analiza critică a internetului. Sentințele lor ar avea acel miros al hainelor păstrate la naftalină care astăzi emană opiniile mucegăite privind televiziunea bună, privind serviciul public, privind calitatea programelor, privind ce e bun și ce e dăunător. Suntem toți intoxicați, de aceea astăzi intelectualul trebuie să-și asume nebunia echilibristului. Cel care ar vrea să-i îngrijească pe alții și încă se declară sănătos, este în realitate (din punct de vedere digital) deja mort.

Sursa: Gazeta Romaneasca

Experimentul lui Jones: ”Al treilea val” sau cum să subminezi 200 de elevi

Martie 10, 2015 2 comentarii

class

Această povestire este bazată pe o istorie adevărată care s-a întîmplat în 1967, într-o școală din California.

În timpul studierii celui de-al Doilea Război Mondial, elevii erau nedumeriți și au întrebat cum locuitorii Germaniei ar putea pretinde că nu știu despre lagărele de concentrare și de ce ignorau exterminarea oamenilor în țara lor.

Deoarece clasa deja era înainte cu programul, Jones, profesorul lor, a decis să aloce o săptămână unui experiment care urma să nu lase nicio întrebare fără răspuns.

Luni

Luni el le-a citit o lecție cu privire la puterea disciplinii. Le-a vorbit despre ceea ce simte un sportiv care se antreneaza regulat și cu sîrguință pentru a atinge succesul într-un anumit sport. Le-a vorbit despre efortul pe care îl depunde o balerină sau un pictor pentru a-și perfecționa fiecare mișcare. A menționat răbdarea omului de știință care caută în continuu dezlegări și idei științifice.

Jones le-a spus elevilor să stea în poziția de “atenție”, deoarece ea contribuie la recepționarea mai eficientă a informație. Apoi le-a ordonat elevilor de mai multe ori să se ridice și să stea jos într-o nouă poziție, apoi, de asemenea, le-a ordonat, în mod repetat, să iasă din cabinet pentru a reveni mai apoi în plină tăcere la locurile lor. Elevii au apreciat acest “joc” și s-au arătat dispuși să urmeze toate instrucțiunile. Jones le-a cerut elevilor să răspundă la întrebări în mod clar și vioi, fapt ce a fost salutat de aceștia, chiar și de cei care sunt mai pasivi de obicei.

Marți

Marți, profesorul a intrat în clasă și a constatat că toți cei prezenți stăteau în tăcere în poziția de “atenție”. Unii din elevi zîmbeau. Majoritatea însă priveau drept înainte cu o expresie concentrată, cu mușchii gîtului încordați, fără nici un semn de zîmbete, gînduri, sau întrebări.

Jones a vorbit despre puterea comunității. El le-a cerut elevii să scandeze în cor: “Puterea e în disciplina, puterea e în comunitate.” Elevii au răspuns cu un entuziasm evident, dîndu-și seama de puterea grupului. La sfîrșitul orei Jones le-a arătat studenților salutul pe care îl vor folosi neapărat atunci cînd se vor întîlni unul cu altul, – brațul drept ridicat îndoit la umăr – și a numit acest salut gestul celui de-al treilea val. În zilele următoare în mod regulat elevii se salutau reciproc prin acest gest.

Miercuri

Miercuri, Jones a emis carduri de membru pentru fiecare elevii. Nici un elev nu a vrut să părăsească cabinetul. Treisprezece elevii nu s-au dus la alte ore pentru a luat parte la acest experiment. Profesorul a distribuit cardurile de membru. Trei carduri erau semnate cu o cruce roșie. Jonea le-a explicat beneficiarilor că acestea le oferă o misiune specială de a raporta pe cei care nu se supun regulilor clasei. Cu toate acestea, în practică, această misiune a fost preluată, în mod voluntar, de încă 20 de persoane. Unul dintre elevi, cu fizicul distins și capacitatea de învățare scăzută, i-a declarat lui Jones că va fi bodygard-ul său și a mers după el prin toată școala.

Trei eleve cu capacități de învățare deosebite, ale căror abilități și-au pierdut însă actualitatea în contextul noilor condiții, au comunicat părinților despre acest experiment. Ca rezultat, Jones a fost contactat de rabinul local, care s-a fost mulțumit de răspunsul că clasa studiază tipul personalității germane în practică. Rabinul a promis să explice totul părinților celor trei eleve.

Jones a fost extrem de dezamăgit de lipsa de rezistență pînă și din partea adulților: directorul școlii îl salua cu gestul celui de-al treilea val. Până la sfârșitul zilei în organizație au fost primiți mai mult de două sute de elevi. Mulți dintre ei au luat o atitudine serioasă referitor la participarea lor la al treilea val. Ei le cereau celorlalți participanți respectarea strictă a regulilor organizației și îi intimidau pe cei ce nu luau în serios acest experiment.

Joi

Pînă joi, numărul participanților a crescut pînă la optzeci de oameni. Jones a vorbit despre mîndrie.“Mândria este ceva mai mult decît steaguri și focuri de artificii. Mândria – este ceea de ce nimeni nu poate lipsi. Să fii mîndru înseamnă să știi că ești cel mai bun… Acest sentiment nu poate fi distrus…”

El le-a explicat studenților săi că astfel ei fac parte dintr-un program național pentru tineret, a cărui misiune este transformarea și educarea politică a tineretului pentru beneficiul poporului. “Tot ceea ce am făcut pînă acum a fost o pregătire pentru o cauză demnă. În toată țara profesorii recrutează tineri și formează echipe  de oameni care prin disciplină, comunitate, mîndrie și acțiuni ar putea demonstra întregii națiuni că societatea poate deveni mai bună. Dacă vom reuși să schimbăm ordinea în această școală, vom putea schimba ordinea în fabrici, magazine, universități și în toate celelalte organizații. Voi sunteți un grup special de tineri care vor ajuta la îndeplinirea acestei misiuni. Dacă acum o să ieșiți în față și le veți arăta tuturor ce ați învățat în ultimele patru zile, împreună vom putea schimba destinul națiunii noastre.”

Jones le-a ordonat gardienilor să scoată din auditoriu și să petreacă până la bibliotecă trei fete, a căror loialitate era discutabilă. Apoi a spus că în după-amiaza zilei de vineri la televiziune se va vorbi despre existența celui de-al treilea val. Despre el va vorbi și noul candidat pentru funcția de președinție.

Vineri

Vineri, 200 de studenți se înghesuiau în cabinet. Nu a fost nici cel mai mic spațiu liber. Peste tot erau atîrnate steagurile celui de-al treilea val. Exact la ora douăsprezece, Jones a închis ușile și a pus la fiecare cîte un «gardian». Prietenii lui Jones imitau reporterii și se roteau prin cabinet cu aparate de fotografiat. “Înainte de a porni conferința națională de presă, care va începe în cinci minute, vreau să demonstrez presei cît de pregătiți suntem.”Cu aceste cuvinte, profesorul a dat un salut. Ca răspuns, imediat și în mod automat s-au ridicat două sute de mâini. Atunci a strigat devizale “Puterea e în disciplina.” Deviza a fost preluată de cor. Ea a fost rostită din nou și din nou. De fiecare dată răspunsul mulțimii a răsunat mai tare. După cinci minute Jones a pornit televizorul, dar pe ecran nimic nu a apărut.

Atunci el li s-a adresat elevilor:

«Ascultați atenți. Nu există nici un lider! Nu există nici o mișcare națională pentru tineret cu numele “Al Treilea Val”. Ați fost manipulați, ați fost împinși de propriile ambiții și ați ajuns acolo unde ați ajuns. Sunteți nici mai buni, nici mai răi decît germanii, pe care i-am studiat. V-ați gîndit că sunteți mai buni decît cei, care nu sunt în această cameră. Ai vândut libertatea pentru comoditatea, pe care v-o oferă disciplina și superioritatea. Ați decis să renunțați la propriile convingeri și să acceptați voința grupului și mare minciună.»

După aceea, Jones a aratat elevilor un film despre Germania nazistă. Cu disciplina sa, parade și procesiuni cu torțe. Și cum totul s-a terminat.

Concluzie

Apoi, Jones a concluzionat: “Dacă noi am fost capabili să reproducem în totalitate mentalitatea germană, nici unul dintre voi nu ar recunoaște că el a fost la ultima adunare al celui de-al treilea val. La fel ca și germanii, va fi greu să recunoașteți că ați ajuns atît de departe.”

Elevii s-au împrăștiat într-o stare deprimată, mulți nu puteau să se abțină de la lacrimi.

Sursa :novapost.ro

%d blogeri au apreciat asta: