Archive

Archive for the ‘New World Order’ Category

SUA vor să ne ceară conturile de Facebook când solicităm viză

Mai 31, 2017 1 comentariu

Departamentul de Stat al SUA a propus includerea unui ‘nou set de întrebări’ pentru solicitanţii de viză presupuşi a necesita o verificare suplimentară din motive de securitate naţională, conform unui document guvernamental publicat joi, un nou demers spre ‘verificarea extremă’ cerută agenţiilor federale de preşedintele Donald Trump, informează Reuters.

 

Criteriile adiţionale se vor aplica unui număr de 65.000 de solicitanţi anual sau unui procent de circa 0,5% din numărul total, conform estimării Departamentului de Stat.

Un set nou de întrebări va fi aplicat ‘solicitanţilor de viză imigranţi şi non-imigranţi care au fost stabiliţi pentru a fi supuşi unei verificări suplimentare în legătură cu terorismul sau alte situaţii de neeligibilitate pentru viză din considerente de securitate naţională’, se precizează în informarea Departamentului către Registrul Federal.

 

Acestor persoane li se vor solicita numele de utilizator pe reţelele de socializare şi informaţii biografice din ultimii 15 ani.

 

Modificările propuse trebuie supuse unei consultări publice înainte de a fi aprobate sau respinse de Biroul pentru Management şi Buget (OMB) până pe 18 mai.

 

Funcţionarii consulari ar urma să strângă informaţii despre istoricul de călătorie, adresele şi locurile de muncă din ultimii 15 ani pentru ‘un subset de solicitanţi de viză din toată lumea’. Ei sunt sfătuiţi de asemenea să colecteze toate numerele paşapoartelor anterioare, precum şi numerele de telefon, adresele de e-mail şi numele de utilizatori ai conturilor de social media din ultimii 5 ani.

 

Funcţionarii consulari nu vor solicita parolele de utilizator ale conturilor de pe reţelele de socializare, precizează documentul.

 

Departamentul de Stat mai propune ca solicitanţilor să li se poată cere să prezinte date suplimentare de călătorie dacă un funcţionar consular stabileşte că s-au aflat într-o zonă care era ‘sub controlul operaţional al unei organizaţii teroriste’.

 

Totuşi, solicitanţilor nu le va fi refuzată în mod automat viza dacă nu reuşesc să pună la dispoziţie toate informaţiile, cu condiţia să poată oferi ‘explicaţii credibile’.

 

Secretarul de stat Rex Tillerson a introdus pentru prima oară măsuri similare într-o telegramă din 15 martie către consulatele americane, în care erau indicate întrebările pe care funcţionarii trebuie să le adreseze pentru a înăspri verificarea solicitanţilor de vize pentru SUA.

 

Tillerson a fost însă nevoit să retragă aceste directive după doar câteva zile, explicând, într-o altă telegramă consulară, că solicitările nu fuseseră încă aprobate de Biroul pentru Management şi Buget.

Sursa : money.ro

Etichete:, ,

REACŢIA unui avocat la numărul mare de INTERCEPTĂRI: Asta explică „comoditatea” anchetatorilor. Este preferabil să primeşti înregistrări de la SRI şi apoi să transcrii/ Trăim ”somnambuli într-o lume supravegheată”

Mai 18, 2017 1 comentariu

Bogdan Păun, avocat în Baroul Prahova, condamnă numărul mare de interceptări din dosare şi spune că România tinde să devină ”o societate de somnambuli într-o lume supravegheată”, în condiţiile în care mandatele de ascultare sunt date pentru fapte neînsemnate.

Bogdan Păun consideră că mandatele de interceptare s-au folosit în mod excesiv. “În opinia mea, se foloseşte în mod excesiv instituţia mandatelor de supraveghere tehnică pentru instrumentarea dosarelor penale. Tindem să devenim efectiv o societate de ”somnambuli într-o lume supravegheată”. Instituţiile de forţă ale statului (Poliţie şi Ministerul Public), cu largul concurs al judecătorilor, îşi permit să intre cu bocancii in viaţa privată a cetăţenilor, în baza unui simplu „denunţ” sau sesizare din oficiu, chiar dacă nu există indicii temeinice privind săvârşirea unei infracţiuni ori pregătirea unei asemenea fapte de natura penală” a declarat Bogdan Păun, pentru MEDIAFAX.

Avocatul susţine că s-a ajuns la un număr atât de mare de cereri de interceptare din cauza “comodităţii” anchetatorilor iar interceptările au devenit „regina probelor”. Păun consideră că instanţele sunt sufocate de cereri de interceptare în dosarele care au la bază infracţiuni banale.

“Asta se explică, după părerea mea, chiar prin comoditatea organelor de urmărire penală, pentru că este preferabil să primeşti înregistrările de la SRI şi apoi să transcrii ceea ce ar putea susţine scenariul acuzării…Din nefericire, acest „modus operandi” a fost preluat şi de Parchetele de pe lângă Judecătorii şi secţiile de poliţie care instrumentează infracţiunile de drept comun, astfel încât instanţele au fost efectiv sufocate de afluxul de cereri de emitere a unor mandate de supraveghere tehnică pentru infracţiuni banale, aşa numitele „găinarii”….Nu trebuie să ne mire faptul că interceptările telefonice, care pot fi foarte uşor trunchiate, reprezintă „regina probelor” în procesul penal”, arată avocatul din Baroul Prahova

Potrivit acestuia, o mare problemă o ridică faptul că o expertiză tehnică a convorbirilor înregistrate pe baza mandatelor nu se poate face.

“Problema majoră a apărarii în cazurile penale în care acuzarea se bazează în mod preponderent pe interceptări de convorbiri telefonice, respectiv redările acestora în procese verbale întocmite de politisţi, constă în aceea că, în situaţia în care instanţa „catadicseşte” să admită cererea de efectuare a unei expertize tehnice pentru a se verifica autenticitatea şi realitatea interceptărilor, această expertiză nu se poate realiza întrucât suportul optic original pe care au fost stocate convorbirile interceptate nu mai există sau acestea au fost şterse pentru efectuarea altor înregistrări” a mai declarat Bogdan Păun.

Potrivit Judecătoriei Ploieşti, din 2010 şi până în luna octombrie a anului trecut, la nivelul acestei instanţe de judecată au fost depuse 1.515 cereri de interceptare, dintre care doar 193 au fost respinse.

“Cauzele în care s-au formulat cereri având ca obiect autorizarea interceptării sau înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare sau a înregistrării video se făceau/se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt, furt calificat, tâlhărie, înşelăciune, contrabandă, proxenetism, şantaj, cămătărie etc, fără a exista la nivelul instanţei o evidenţă a acestora” precizează Judectăria Ploieşti.

Avocatul Radu Chiriţă, cadru didactic la Facultatea de Drept a Universitatea ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca, a solicitat tuturor instanţelor din ţară să îi comunice numărul solicitărilor de interceptări telefonice din perioada 2010–2015, estimând că au fost ascultate circa 300.000 de persoane. Sursa : mediafax.ro

Tanarul care a creat jocul „Balena Albastra” face dezvaluiri uluitoare. Care a fost scopul sau cand a gandit totul

Mai 10, 2017 1 comentariu
Philipp Budeikin

Tanarul de 21 de ani, din Rusia, care a inventat jocul „Balena Albastra”, si-a marturisit faptele din inchisoare.

 

Philipp Budeikin, aflat in arest, este acuzat de instigare la sinucidere a peste 16 adolescente. Acesta considera ca victimele erau „reziduuri umane” si a spus politiei ca incepuse un proces de „curatare a societatii”.

Jocul implica adolescenti usor de manipulat care sa indeplineasca anumite sarcini de-a lungul a 50 de zile. Sarcinile pe care le indeplinesc tinerii pot ajunge de la vizionarea unor filme horror pana la ranirea voluntara. In ultima zi, jucatorul este obligat sa se sinucida. Doua fete de 15 si 16 ani au sarit de pe o cladire in februarie, despre care se crede ca ar fi fost implicate in acest joc, dar si o alta fata de 12 ani, care a sarit de la al paisprezecelea etaj al unei cladiri din Rusia, in ziua de Craciun, la 50 de zile dupa ce s-a logat pe un grup de chatting numit „Trezeste-ma la 4:20.”

„Exista oameni si resturi biologice, care nu reprezinta nicio valoare pentru societate. Eu faceam curat printre noi,” a spus Budeikin, conform Daily Mail.

Ingrijorator este faptul ca, desi Budeikin a fost retinut, jocul continua sa se raspandeasca. In Romania, mai multi tineri au murit dupa ce ar fi jucat acest joc.

Sursa : stirileprotv.ro

Citeste si :

Generația Millennials: românii inteligenți și narcisiști de lângă noi

Aprilie 28, 2017 Lasă un comentariu

Cine sunt? Ce vor? De unde vin? Încotro se îndreaptă? Sunt ei cei care fac trecerea dintre două lumi care se separă tot mai mult și par să nu mai aibă legătură una cu cealaltă? Nu știm încă ce înseamnă ei astăzi. Istoria va fi cea care va decide, mai târziu, care le-au fost rolul, locul și destinul.

millennials

Li se spune Millennials. Sau Generația Y. Ori 9/11. Sunt New Booomers. Generația EuEuEu ori Generația Noi. Generația Globală. Generația Google.

Sociologi, psihologi, companii de marketing îi studiază, îi etichetează, fac cercetări, trag concluzii, emit ipoteze. Nu au căzut de acord exact asupra anilor când s-au născut și nici nu sunt delimitați clar de cei care le vor urma, Generația Z. Perioada aproximativă de identificare în timp ar fi 1980-2004.

Păreri diferite, aceeași concluzie: control și libertate

Numele Millennials a fost dat de doi americani, absolvenți de școli prestigioase, Harvard și Yale. William Strauss și Neil Howe au scris despre ei în mai multe cărți: „Generațiile: Istoria viitorului Americii“ (1987), „1584-2069“ (1991) și „Millennials: Următoarea Generație Nemaipomenită“ (2000). Cei doi autori spun că fiecare generație are anumite caracteristici comune și atribuie tinerilor Millennials 7 trăsături de bază: încrezători, deosebiți, orientați spre echipă, convenționali, ambițioși, preocupați de siguranță și de control. Ei preziceau că Millennials vor fi minți civice, cu un simț puternic al comunității, nu doar locale, ci și globale.

Psihologul Jean Twege descria însă generația Millennials în volumul său din 2006, „Generația Mea“, un pic diferit: ca fiind mai încrezători, mai asertivi, dar și mai nefericiți decât generațiile anterioare. Bazându-se pe studii de personalitate, ea spune că acești tineri sunt îndrăzneți și toleranți, însă dezvoltă personalități narcisiste în perioada de adolescență, și pune sub semnul întrebării predicțiile celor doi autori americani despre faptul că Millennials ar dovedi spirit cetățenesc.

Părerile sunt împărțite. S-a spus că sunt narcisiști, leneși, nestatornici. În cartea „Copiii Trofeu“, autorul Ron Alsop explică motivul pentru care acești tineri au primit atâtea apelative negative. Mulți dintre ei au fost recompensați în copilărie pentru realizări neînsemnate, precum diplome de participare în diverse competiții, și din această cauză au așteptări nerealiste în viața profesională.

Un articol din ziarul „Times“ relatează faptul că ei vor programe de muncă flexibile, mai multe pauze de cafea și șiruri interminabile de laude din partea superiorilor.

Un alt articol din aceeași publicație, cu titlul „Generația Eu Eu Eu“, începe astfel: „Sunt narcisiști. Sunt leneși. Sunt răsfățați. Chiar te deziluzionează un pic. Acestea nu sunt doar stereotipuri negative, nefondate, despre 80 de milioane de americani născuți între anii 1980 și 2000. Sunt susținute de un deceniu de cercetare sociologică“.

Un studiu efectuat în 2012 arată faptul că ei sunt „detașați din punct de vedere civic și politic, axați mai mult pe valorile materiale și mai puțin implicați în comunitatea în care trăiesc decât Generația X (1962-1981) și Baby Boomers (1946-1961)“. Această tendință pune accentul pe valori extrinseci, precum banii, faima, imaginea, și mai puțin pe cele intrinseci, cum ar fi auto-acceptarea, apartenența la un grup și la o comunitate.

Studiul s-a concentrat pe analizarea a două baze de date mari ce conțineau portofoliile a peste 9 milioane de studenți și liceeni.

Tinerii Millennials au primit și aprecieri. Sunt considerați ca fiind extrem de receptivi, încrezători, liberali și susținători ai drepturilor homosexualilor și ai minorităților de orice fel. Există și în prezent dezbateri continue despre această generație. Fie că sunt narcisiști sau receptivi, cu siguranță adevărul se află undeva la mijloc.

Alte cercetări spun că „Generația Eu“ nu gravitează doar în jurul cuvântului „eu“. Tinerii de azi nu sunt mai egocentrici decât părinții lor. „Am ajuns la concluzia că tinerii de acum nu sunt foarte diferiți față de cum au fost părinții lor la aceeași vârstă, adică prin anii ‚70“, spune Brent Donnellan, coordonatorul unei echipe de cercetare și profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Michigan. Rezultatele studiilor provin de pe culmile cercetărilor care prezintă lacune generale în atitudinea tinerilor față de locul de muncă. Studiile au analizat persoane născute între anii 1982 și 1999, persoane ce pun mai mult preț pe timpul liber decât pe locul de muncă și pe recompense precum salarii substanțiale și statut social.

„În căutarea fericirii“ este un studiu pentru marketingul de brand realizat în 2014 de Zenith Optimedia asupra a 6.000 de tineri, cu vârste între 18 şi 34 de ani, din 10 țări: Argentina, Australia, China, Emiratele Arabe, Franța, Marea Britanie, Mexic, Rusia, Spania și SUA. Potrivit cercetării, tinerii din generația Millennials cred că deținerea controlului asupra propriilor vieți îi ajută să fie liberi. Ei gândesc diferit faţă de înaintașii lor. Millennials dezaprobă mentalitatea celor din generația Baby Boomer – după Al Doilea Război Mondial – și consumerismul Generației X – născuți în anii ‚60-’70. Pun accent deosebit pe fericirea personală, iar pentru obținerea ei sunt importante: realizarea propriilor visuri, sănătatea, cariera, educația, stabilitatea financiară. Au o abordare liberală în economie și politică. Cred că luarea deciziilor (59%), rezolvarea problemelor (47%) și independența financiară (60%) sunt atribute ale maturității. Cu toate astea, în mod paradoxal, doar 17% vor să-și cumpere o casă, 21% vor să se căsătorească și 39% vor să se separe de părinți. Explicația se găsește tot în accentul pe care îl pun pe propria persoană și în evitarea asumării de angajamente pe termen lung. Felul în care gândesc este influențat de recesiunea economică globală, avântul tehnologic și extinderea libertăților individuale. Crescuți într-o lume informatizată, sunt dependenți de rețelele de socializare, pe care își spun poveștile de viață.

Studiul mai arată că tinerii Millennials au o nevoie mare de control. Cei care știu clar cum merg lucrurile în cariera lor sunt cu 56% mai fericiți decât cei care nu știu. Aceia care și-au stabilit exact pasiunile și interesele sunt cu 55% mai mulțumiți decât cei care nu știu, iar atunci când își stăpânesc viața socială sunt cu 35% mai satisfăcuți. Fericirea pentru ei înseamnă și acumularea de experiențe deosebite, cu alte cuvinte, se poate spune că le plac senzațiile tari.

Un alt studiu din 2016, al Agenției de Servicii Digitale SYZYGY din Statele Unite, arată că tinerii Millennials au înregistrat procente ridicate la tipologia de personalitate narcisistă, cu 16% mai mult decât cei dinaintea lor, bărbații având scoruri mai ridicate decât femeile. Studiul a examinat două tipuri de narcisism: grandios, extrovertit, caracterizat printr-un „comportament ce caută atenție, putere și dominare“, și narcisismul vulnerabil, introvertit, bazat pe un simț puternic de dreptate proprie și pe o atitudine defensivă.

Atitudinea tinerilor Millennials

Bren Donnellan, alături de colegii săi, a analizat informații procurate de la peste 400.000 de elevi de liceu dintre anii 1976 şi 2006. Baza de date a fost furnizată de organizația „Monitorizăm viitorul“, care se ocupă cu studierea comportamentelor, atitudinilor și valorilor studenților din SUA. Cercetătorii le-au cerut participanților să răspundă la întrebări menite să măsoare nivelul de egoism al fiecăruia. Întrebări precum: „Comparativ cu alții de vârsta ta din țară, cum evaluezi capacitatea ta școlară?“ sau „Cât de inteligent ești comparativ cu alte persoane de vârsta ta?“ au fost unele dintre cele prezente în chestionar.

Pentru a măsura stima de sine, în sondaj au fost incluse șase fraze pe care elevii trebuia să le noteze începând de la cifra 1 (dezacord puternic) la 5 (total de acord). Spre exemplu, cei mai mulți dintre elevi au fost de acord cu fraze precum: „Eu am o atitudine pozitivă față de mine“, „Per ansamblu, sunt mulțumit de mine“. În esență, studiul a concluzionat că nu există nicio diferență de sine stătătoare între generații. Cei născuți între 1976 şi 1980 au avut un scor mediu de 4,08, în comparație cu media tinerilor Millennials – 4,01.

Generația Millennials este mai puțin temătoare decât altele și mai puțin preocupată de probleme sociale precum foametea, sărăcia și conservarea energiei. De asemenea, conform studiului, „Generația Eu“ este mult mai axată pe educația superioară.

Stereotipurile generației

Motivul pentru care există acest stereotip al egoismului și al „tinerilor leneși“ din zilele noastre este că generațiile trecute obișnuiesc să pună tinerimea într-o lumină proastă.

„Cei care au trecut de mult de anii adolescenței au cam uitat ce înseamnă să fii tânăr. Astfel că cei de 45-50 de ani obișnuiesc să compare atitudinea tinerilor de azi cu cea a adulților, în loc să facă o analiză corectă a diferențelor. Copiii de azi sunt precum cei de acum 30 de ani. Toți încearcă să-și găsească locul în lume, să-și creioneze o identitate, iar acest parcurs firesc poate fi unul dificil. Multe cercetări arată că stereotipurile fiecărui grup nu reflectă mai deloc realitatea. Studiul a arătat mai degrabă că vârsta este un factor important, faţă de diferențele dintre generații, în ceea ce privește nivelurile de fericire și alte variabile psihologice“, a mai spus Bren Donnellan.

Generația Y acceptă oportunitățile

„Acești tineri nu vor să se piardă în mulțime, își doresc să fie remarcați, să conteze în marele tot care îi înconjoară și, totodată, să se dezvolte armonios. Sunt atrași de orice noutate și mai puțin interesați de planificarea pe termen lung. Au încredere în propriile forțe și sunt convinși că pot modela universul așa cum își doresc, chiar dacă pleacă la drum cu o simplă idee. Generația Y se remarcă și prin ușurința cu care acceptă oportunitățile și provocările, dar și prin tendința de a amâna anumite angajamente, cum ar fi căsătoria, cariera, economiile financiare, accentul fiind pus pe confortul social și dezvoltarea personală constantă“, subliniază Adelina Condreț, sociolog.

Despre generația lui, Millennials, Petre Pop, elev în clasa a IX-a, pasionat de editare foto/video, ne spune: „Colegii mei stau o grămadă pe telefon, pe laptop, pe gadgeturi. Cei care s-au născut după mine sunt și mai și. S-au născut pur și simplu cu tehnologia în mână. Eu stau mai mult cu scopul de a edita, nu de entertainment. Ies cu prietenii afară, dar nu în parcuri, pentru că nu avem timp, trebuie să mergem la școală. Ne întâlnim pentru a face poze, mai ales ca să lucrăm. Eu fac editare foto și video, mai mult video, pentru o companie care face materiale motivaționale. Am ajuns aici printr-o prietenă care este studentă în Anglia, la o facultate de media. Sunt elev și nu am voie să am contract de muncă, am încheiat un contract de drepturi de autor, pe perioadă nedeterminată. Fiindcă sunt la școală, nu pot să lucrez full time. Însă nu e primul job pe care îl am, vreau să spun că am experiență. Am lucrat și înainte. Am filmat o reclamă pentru o companie care repară centrale tehnice“.

Autori: Alina Chiriță, Giulia Anghel

Sursa: Cotidianul

Aproape orice Smart TV te spionează. Află cum poți preveni asta

Aprilie 6, 2017 Lasă un comentariu

Spre surprinderea celor care cred că investiția într-un Smart TV vine la pachet doar cu lapte și miere, aceste creații fac o treabă foarte bună în vă spiona activitățile.

Sunt șanse foarte mari ca acel Smart TV din sufragerie, achiziționat cu eforturi financiare semnificative, să nu se rezume doar la a vă servi conținut multimedia și posturi TV. El este capabil de mult mai mult. Știe să vă ofere conținut personalizat, iar cu fiecare aplicație instalată sau clip vizionat vă cunoaște mai bine. Mai mult decât atât, producătorul său vă cunoaște mai bine, împreună cu toții partenerii săi care au fost dispuși să plătească pentru acest informații.

Deja de câțiva ani, reclamele personalizate nu se mai regăsesc doar pe Google și pe site-urile voastre personalizate. TV-ul vostru inteligent a învățat să vă servească reclame pe ,,gustul vostru”. Iar dacă această particularitate nu vă frustra suficient, există vulnerabilități de securitate grave incluse într-un Smart TV care ar trebui să vă ajute să vă ridicați câteva semne de întrebare în legătură cu beneficiile faptului că puteți intra pe YouTube sau pe o pagină web direct de pe televizor.

reclame yahoo smart tv samsung

La ce ajută un Smart TV?

E foarte ușor să te entuziasmezi după ce ai investit bani într-un televizor, mai ales când vorbim de unul care este capabil să-ți afișeze conținut multimedia dintr-o varietate semnificativă de surse. Astfel de creații sunt atrăgătoare dintr-o multitudine de motive, începând cu prețul accesibil și terminând cu aplicațiile polivalente.

Pentru fiecare plus există însă două minusuri în cazul unui Smart TV, mai ales dacă țineți foarte mult la intimitate. Televizoarele moderne, cu conectivitate la internet, inspectează ceea vizionați pentru ca în secunda următoare să trimită acele informații către compania mamă. Acele date sunt ulterior vândute către terți sau sunt folosite pentru completarea unui profil cât mai bine definit cu scopul de a vă afișa reclame ce s-ar putea să vă intereseze. Nu câștigați nimic din asta, eventual doar ajutați un gigant din industrie să-și rotunjească veniturile după ce ați investit deja o sumă semnificativă de bani în TV-ul efectiv. Mulți astfel de parametri de funcționare sunt activați implicit, pentru a vă întrista și mai mult.

Deși volumul de date colectate variază de la producător la producător, trebuie să înțelegeți un lucru. Samsung, Sony, LG, Philips, Sharp și alții, nu se mulțumesc doar cu informațiile desprinse din aplicațiile pe care le instalați pe Smart TV. Chiar și dacă folosiți un player terț sau un dispozitiv pentru streaming, gen Chromecast sau Apple TV, imaginiea preluată de la acele aparate este analizată, iar rezultatul testului e trimis către producător. Până și numărul canalului la care vă uitați poate ajunge la compania din spatele televizorului, împreună cu numele fișierelor video pe care le-ați redat de pe un stick USB conectat la unul dintre porturile USB ale TV-ului. Iar dacă asta nu era suficient, pentru că toate dispozitivele conectate la internet din casa voastră folosesc un singur IP atunci când sunt online, riscați să vă uitați la o anumită emisiune sau clip pe TV și să vedeți reclame legate de acel tip de conținut pe laptop, telefon sau tabletă.

În situația în care îmbrățișați cu două mâini ideea că nu aveți nimic de ascuns, e dreptul vostru. Din păcate, lista filmelor vizionate de voi săptămâna trecută are mari șanse să nu ajungă doar la una dintre companiile menționate mai sus. Pentru că acele date sunt livrate în format necriptat prin internet, ele pot fi preluate de terți cu ușurință, indiferent dacă este vorba de hackeri sau de operatorul vostru de internet. Pe principiul atacurilor de tip omul din mijloc, man in the middle, în sens invers, TV-ul vostru poate executa comenzi care nu vin neapărat de la Vizio, de exemplu, ci de la altcineva. Dacă mai luăm în calcul faptul că majoritatea Smart TV-urilor noi vin cu microfoane și camere web, nu trebuie să ne aducem aminte de scandalul Samsung de acum câțiva ani, pentru a realiza amploarea riscului la care suntem expuși. Vă entuziasmați că puteți schimba postul TV doar printr-o afirmație? Toate celelalte afirmații pe care le-ați făcut în fața lui și nu au legătură cu redarea de conținut multimedia, pot fi preluate de terți. Din cauza unor astfel de scenarii este înfricoșător faptul că puteți fi urmăriți prin TV.

Lăsând comentariile acide deoparte, trebuie menționat că sud-coreenii se apără, spunând că securitatea datelor este la un nivel înalt și că informațiile colectate nu sunt folosite în scopuri publicitare. Mai jos aveți răspunsul oficial al Samsung.

„Samsung tratează cu seriozitate viața privată a utilizatorilor săi. Pentru toate Smart TV-urile Samsung, folosirea informațiilor selectate va fi efectuată în condiții de maximă transparență. Utilizatorii au posibilitatea de a opta pentru folosirea sau dezactivarea serviciilor oferite de noi. Ne folosim de soluții de securitate și practici standarde în industrie, inclusiv criptări de date, pentru a securiza informațiile personale ale utilizatorilor și pentru a preveni colectarea și folosirea lor neautorizată.

Recunoașterea amprentei vocale, cea care le permite utilizatorilor să controleze televizorul prin comenzi vocale, este o funcție a televizoarelor Samsung Smart și poate fi activată sau dezactivată de către utilizator. În cazul în care utilizatorii activează funcția de recunoaștere vocală, informațiile colectate vor fi doar cele care presupun comenzi ale televizoarelor sau propoziții folosite pentru căutări. Utilizatorii pot afla cu ușurință dacă această funcție este activată cu ajutorul iconiței sub formă de microfon care apare pe ecran.

Samsung nu comercializează informațiile selectate părților externe. Dacă un utilizator acceptă termenii și condițiile impuse și folosește funcția de recunoaștere vocală, informația va fi livrată către un furnizor extern în timpul comenzii vocale efectuate. În acel timp, comenzile vocale sunt trimise către un server, unde are loc procesul de căutare a conținutului, iar apoi conținutul dorit este afișat pe ecranul televizorului.

Samsung încurajează utilizatorii să contacteze compania atunci când au nemăluriri sau întrebări despre produse.

panasonic_firefox_os_tv smart tv securitate intimitate

Nu vă conectați Smart TV-ul la internet

Aproape în mod inevitabil, indiferent dacă sunteți sau nu un fan al ideii de Smart TV, orice televizor recent incorporează funcții inteligente, conectivitate la internet, aplicații terțe și un sistem de operare complex. Nu are nici o legătură pasiunea voastră pentru a profita de ele sau nu.

Pentru a preveni într-un mod eficient orice scenariu malițios, mai ales dacă vă petreceți cea mai mare parte a timpului uitându-vă la ProTV sau HBO, nu vă conectați televizorul la internet. Intrați în meniul de configurare și deconectați-vă de la rețeaua WiFi. Dacă găsiți funcția, încercați să faceți TV-ul să vă uite parola pentru totdeauna. Scoateți cablul de ethernet din spate.

Astfel de gesturi aparent radicale vor obliga TV-ul, printre multe alte beneficii, să nu vă mai servească reclame când vă așteptați mai puțin sau în meniurile în care acestea nu au ce căuta. Din nou, un astfel de scenariu poate părea absurd, dar nu a trecut un an de când cei de la Samsung și-au cerut scuze că vă băgau reclame și dacă vă uitați la filme de pe un stick USB.

Vreți să vă faceți noul sau vechiul vostru TV smart? Investiți într-un Apple TV, Chromecast, Fire TV sau chiar și un HTPC. Indiferent care este soluția care vă încântă cel mai mult, aceea va fi mai sigură și mai deșteaptă decât orice TV. Un astfel de dispozitiv poate să stea fără probleme conectat la internet, iar riscurile aferente sunt infime către inexistente. Software-ul de pe un televizor poate beneficia de actualizări timp de 2-3 ani, în cel mai optimist caz, în timp ce un TV Box este mult mai andurant în timp. În plus, un Apple TV de generația a treia este 350 de lei, nu 2000, 3000 sau 8000 de lei. Ca urmare, vă este mult mai ușor să-l schimbați în momentul în care v-a dezamăgit.

LG Web OS 2.0 smart tv smart tv intimitate

Puteți încerca să dezactivați funcțiile din Smart TV

Ați fi tentați să credeți că meniul televizorului vostru este suficient de clar încât să nu trebuiască să-l deconectați complet de la internet pentru a câștiga un pic de confort psihologic suplimentar sau liniște sufletească. Realitatea vă va demonstra contrariul. Din momentul în care l-ați conectat la internet, încep valurile de potențiale probleme.

Monitorizarea tuturor activităților voastre online desfășurate pe Smart TV, aproape de fiecare dată, se desfășoară implicit. Procesul dezactivării acestor funcții este complet diferit de la producător la producător, iar numele meniurilor în care se ascund astfel de detalii nu este deloc sugestiv. Pe TV-urile Vizio de exemplu, un brand foarte popular în SUA, funcțiile de tracking sunt ascunse în spatele unei denumiri incredibil de ambigue – Smart Interactivity. Pentru a o dezactiva, trebuie să intrați în System – Reset & Admin. Pe TV-urile LG există o setare intitulată Collection of watching info, la Samsung puteți dezactiva Voice Recognition în meniul Smart Features pentru a dezactiva posibilitatea acestuia de a vă asculta conversațiile din casă. Există multe variante și este aproape imposibil să le știe cineva pe toate, din acest motiv am și insistat pe soluția cu deconectarea fizică de la internet.

Samsung smart tv final securitate intimitate urmarire

Un Smart TV este primul pas către Internetul Lucrurilor

În fiecare săptămână citim noi informații despre Internet of Things, IoT sau Internetul Lucrurilor. Acest concept menit să agregheze un amalgam de dispozitive din categorii diferite sub o singură umbrelă sună foarte bine în teorie. Oricine își dorește să controleze tot ce are în casă, de la prize și becuri, până la frigider și cuptor cu microunde, prin intermediul smartphone-ului sau din celălalt colț al lumii. Din păcate, se descoperă deseori vulnerabilități grave de securitate în aceste implementări. Ca și în cazul unui Smart TV, nu puteți instala un antivirus în priză. Din acest motiv, ar fi bine să priviți cu o anumită reticență ideea de dispozitive casnice Smart, iar dacă din meniul televizorului vostru nu înțelegeți exact ce înseamnă o funcție, dezactivați-o complet, este cea mai bună soluție.

Sursa : playtech.ro

Etichete:,

O companie implantează microcipuri în propriii angajați

Aprilie 6, 2017 Lasă un comentariu

Epicenter este un spațiu de lucru din Stockholm, unde atât angajați, cât și alte persoane care ajung acolo caută să-și implanteze un astfel de microcip.

Un astfel de implant nu este obligatoriu pentru persoanele de acolo, dar este suficient de popular încât să fie deja folosit de mai bine de 150 de angajați.

Microcipul nu este mai mare decât un bob de orez și are o serie de aplicații practice, scrie playtech.ro.

Cofondatorul și CEO-ul Epicenter, Patrick Mesterton, spune că un astfel de microcip este ideal deoarece simplifică multe lucruri din rutina zilnică. Spre exemplu, cu ajutorul microcipului instalat sub piele, angajații pot deschide uși, așa cum ar face cu o cheie sau cu un card de acces, scrie thenextweb.com. De asemenea, pot să folosească imprimantele din incinta spațiului de lucru și pot chiar să folosească implantul pe post de card de credit, astfel încât să-și cumpere diverse de la cantină.

Sursa : money.ro

Vezi :

“CIP – RFID”

Microcipurile: implanturile viitorului

“Imigrantilor ilegali trebuie sa li se implanteze microcipuri, ca la caini” – sustine un posibil candidat in Congresul SUA

Chip-ul implant a devenit realitate

Google si Microsoft, sub comanda Bildeberg, in implantarea cu cipuri. Unul dintre pretexte: gripa porcina

2017 Termenul limita pentru microcipul implantat in corpul uman

Etichete:, ,

Fenomenul ştirilor false, armele epocii post-adevăr. Ion M. Ioniţă: „Ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat“

Martie 12, 2017 2 comentarii

Fenomenul ştirilor false, armele epocii post-adevăr. Ion M. Ioniţă: „Ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat“

Din epoca breaking news, deschisă acum aproape două decenii, spaţiul mediatic a intrat în era fake news. Ştirile false au ajuns o constantă, mai ales în spaţiul virtual. Realităţile alternative, conspiraţiile, atacurile şi alarmele nefondate, toate au fost ridicate la rang de mare adevăr. Acestea sunt reperele unei lumi dominate de emoţie, în care raţiunea a amorţit. Goya rămâne mereu autentic, iar monştrii se plimbă liber prin megabiţi.

Incendiul de la clubul Colectiv a fost pus în scenă de Gabriel Oprea (ministru de Interne); premierul Dacian Cioloş este fiul nelegitim al milionarului George Soros; gruparea Anonymous a descoperit că incendiul din Colectiv a fost provocat intenţionat de oamenii lui Soros; cetăţenii care au ieşit în Piaţa Victoriei la protestele antiguvernamentale au fost plătiţi cu 100 de lei, dacă veneau cu un copil, cu 50 de lei, iar dacă aveau şi câini, cu încă 30 de lei. Acestea sunt câteva dintre ştirile care au circulat în România în ultimul an, fără să fie susţinute de dovezi reale. Lor li se adaugă altele, la secţiunea externe: că Hillary Clinton a fost implicată într-o organizaţie mafiotă de trafic cu copii şi că a vândut arme Statului Islamic, că Partidul Democrat vrea să impună Şaria în Florida, că Papa Francisc îl susţine pe Donald Trump la preşedinţia SUA. Sunt idei pe care oamenii le-au crezut şi unii încă le mai cred. Sunt informaţii care fac apel la fricile, la furia sau la afinităţile oamenilor şi circulă rapid în mediul virtual. Duc incredibilul, senzaţionalul, bomba de presă pe noi culmi. I-au convins pe mulţi că fiecare individ de pe pământ este, de fapt, o cetate asediată.

Igiena presei şi infiltraţiile

În goana după vânzări mai mari, rapide şi facile, presa din toată lumea s-a lăsat prinsă într-un vârtej în care sunt amestecate analizele politice ample şi ştirile economice cu diverse episoade comice cu animale de casă şi sălbatice deopotrivă şi cu răstălmăciri ale descoperirilor cercetătorilor ştiinţifici. Ştirea standard a stat cuminte lângă un cancan oarecare, într-o avalanşă de informaţii care poate epuiza cititorul. Apoi, profitând de libertatea şi infinitul internetului, marile trusturi de presă au fost dublate de site-uri noi, care au complicat şi mai mult spaţiul mediatic virtual, venind cu ştiri senzaţionaliste – clickbait, adică aducătoare de vizualizări – dintre care unele nesusţinute de fapte reale. Situaţia a fost dezbătută îndelung, încă nu s-a găsit o soluţie.

Papa Francisc a avut o reacţie virulentă faţă de instituţiile de presă care nu respectă deontologia: „Cred că mass-media trebuie să fie foarte clară, foarte transparentă şi să nu cadă – fără nicio supărare – în boala coprofiliei, adică întotdeauna să caute să scrie despre scandaluri, lucruri murdare, chiar dacă sunt adevărate. Pentru că, din moment ce oamenii au o tendinţă spre coprofagie, se pot produce multe probleme“, a declarat Suveranul Pontif în decembrie 2016. Problema ştirilor neadevărate a intrat şi în atenţia Organizaţiei Nord-Atlantice, la începutul acestui an, după ce membri ai Parlamentului lituanian au primit un email care conţinea informaţia că nişte soldaţi germani au violat o fetiţă în Lituania. Raportul nu a fost susţinut de evidenţe, iar generalii NATO au comunicat că intenţia a fost de a discredita alianţa în faţa populaţiei, pentru a-şi retrage sprijinul faţă de debarcarea de forţe în ţările baltice. „Cred că trebuie să ne aşteptăm la mai multe astfel de evenimente. Se va intensifica fenomenul… dar noi vom fi transparenţi, consecvenţi“, a declarat generalul Petr Pavel, sugerând că în spatele atacului informaţional au fost surse ruseşti.

Pe ce lume trăim

Spunem că trăim în epoca contemporană atunci când privim înapoi pe scara istoriei. E simplu. Totuşi, această notă de actualitate în identificare se va pierde în curând, alta va fi epoca contemporană. Şi rămân câteva alte denumiri vehiculate, diferenţiate de elementul-cheie în care e citită istoria recentă. Aşadar, spunem că trăim deopotrivă în post-modernism, în epoca nucleară, în era informaţiei, în era războiului împotriva terorismului, în era multimedia şi, de vreo doi ani, în era conspiraţiei. Acestui şir i s-a mai adăugat o verigă: epoca post-adevăr. Nu ştim care, câte sau dacă vreuna dintre acestea se vor permanentiza în istorie şi ne vor defini existenţa în memoria urmaşilor. Va urma. Cert este că evoluţia e uşor îngrijorătoare.

În 2016, Dicţionarul Oxford a ales „post-adevăr“ cuvântul anului, pe care l-a definit drept situaţia în care „faptele obiective influenţează mai puţin opinia publică decât apelul la emoţii şi la convingerile personale“. Cu alte cuvinte, realitatea este învinsă de păreri, adevărul capătă o importanţă secundară. O distopie, pe scurt, spre pildă: un tribunal îl declară pe individul X hoţ, însă concetăţenii săi ignoră verdictul şi îl consideră în continuare un băiat aşezat şi cuminte, pentru că asta a spus X că este, invocând că orice om poate greşi câtuşi de puţin.

Viralizarea minciunii

Astfel funcţionează şi una dintre armele – şi în acelaşi timp simptomele – epocii post-adevăr, anume ştirile false. Exploatează prejudecăţile, fricile deja instalate într-o societate. În sine, nu reprezintă nicio noutate. Diversiunile, declaraţiile eronate, relatările trunchiate, omisiunile intenţionate şi găinile care fac pui vii au fost dintotdeauna utilizate de presă ori de subiecţii media, la fel în România ca în orice altă ţară. Totuşi, puteau fi izolate cu uşurinţă şi demontate, atunci când evidenţele nu stârneau mai degrabă hazul. Situaţia s-a deteriorat îngrijorător în ultimii ani. Atât de mult încât, anul trecut, site-ul american PolitiFact – care se ocupă cu analiza  acurateţii declaraţiilor oficialilor din Statele Unite ale Americii – nu a mai găsit de cuviinţă să înmâneze, ca de obicei, unei singure persoane premiul „Minciuna Anului“, ci chiar Ştirilor False, fenomen care s-a dezvoltat uluitor în timpul campaniei prezidenţiale. Terenul fertil pentru proliferarea acestor site-uri-fantomă care diseminează ştiri false au fost platformele de social media, mai ales reţeaua Facebook. În condiţiile în care mulţi dintre utilizatori îşi iau de aici informaţiile – prin linkuri distribuite de prieteni sau prin paginile media pe care le urmăresc –, a devenit mult mai uşoară răspândirea unor ştiri din surse incerte, decât putea fi, în trecut, prin presa scrisă sau prin email-uri. În plus, a devenit mult mai complicat de identificat emiţătorul mesajului, căci nu mai sunt doar câteva ziare de larg consum sau o persoană care să trimită un mesaj electronic. Sunt zeci de site-uri, cu nume ambigue şi cu interfaţă complicată, care nu îndeamnă cititorul să mai zăbovească pe site, să mai citească şi alte ştiri, să caute alte detalii privind administratorii.

Victoria senzaţionalului

Un site poate cuprinde atât ştiri false, cât şi adevărate – sunt tehnici de manipulare de bază, până la urmă. Şi sub umbrela conceptului de ştire falsă se află, de fapt, mai multe tipuri de ştiri: pe lângă acelea care conţin informaţii inventante, care nu sunt susţinute deloc de dovezi – cum ar fi „Cioloş este fiul lui Soros“ –, sunt şi ştiri care conţin un titlu intrigant, fără ca informaţia să se mai regăsească şi în corpul ştirii, precum şi opinii şi analize care pornesc de la fapte reale, însă sunt duse într-o zonă de propagandă, de instigare, de trezire a unor fobii. În general, astfel de ştiri se construiesc sub forma unor anchete sau atacuri faţă de anumite persoane sau instituţii – în tehnica manipulării, emoţiile negative sunt mai uşor de controlat şi au un impact mai larg. De aici şi pericolul pe care îl reprezintă: într-o analiză realizată de „The New York Times“ se arată cum o ştire neverificată – despre sosirea unor autocare cu protestatari plătiţi la manifestările postelectorale anti-Trump din Austin, Texas – a plecat de la un cetăţean anonim şi a ajuns în presă, de unde a fost preluată de chiar Donald Trump, totul în decursul a numai două zile. Sute de mii de oameni au citit-o. A treia zi, s-a demonstrat că totul era fals – autocarele erau pline de IT-işti veniţi la o conferinţă. Omul a rectificat greşeala, a scris „Fals“ peste postarea iniţială, dar impactul a fost aproape nul, căci numai 29 de oameni au preluat informaţia corectă. Nimeni n-a mai fost interesat de poveste, acele sute de mii de persoane au continuat să trăiască în minciună. Senzaţionalul a câştigat. Adevărul a fost îngropat.

Comentariu Ion M. IONIŢĂ, Senior editor: Despre fake news, numai de rău

Fenomenul ştirilor false nu este unul nou. A fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru a crea haos şi neîncredere, pentru a submina adversari.

Ceea ce diferă în prezent, este tehnologia care aduce cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului încoace.

Sigur că ziarele, radioul şi televiziunea au schimbat, la rândul lor, lumea. Dar, civilizaţia construită pe tipar occidental în ultimele secole a ştiut să găsească mijloacele pentru a face din media un spaţiu responsabil sau cât mai responsabil cu putinţă.

Apele s-au separat de foarte multă vreme în două, presa de calitate şi presa tabloidă.

Oamenii au ştiut ce citesc, ce este ştire şi ce este senzaţionalism. Normele jurnalismului adoptate de presa mainstream au adus prestigiu, cititorii fiind convinşi că nu greşesc dacă acordă credibilitate publicaţiilor din zona quality.

Aşa au funcţionat lucrurile o lungă perioadă de timp. Revoluţia digitală a creat însă un cu totul alt peisaj. Fiecare utilizator de smartphone a devenit un om mult mai informat, asta e cert, dar nu şi mai bine informat.

Mulţi sunt, de fapt, mult mai bine dezinformaţi. Din două cauze. Prima, oricine postează orice îi trece prin cap.

Umberto Eco spunea că idiotul satului a căpătat voce în comunitate şi mai este şi ascultat. A doua, grupuri organizate răspândesc în mod sistematic ştiri false sau parţial false urmărind diferite scopuri, de cele mai multe ori scopuri politice.

Pentru cei care au analizat foarte atent oportunităţile pe care le oferă tehnologia a devenit clar că posibilităţile de manipulare a oamenilor sunt în acest moment nelimitate. Organizaţii şi state care vor să influenţeze opţiunile populaţiei dintr-o altă ţară, pot să o facă.

Oamenii primesc informaţia direct, fără a mai avea timp să verifice ceea ce este adevărat şi cea ce nu. Pe de altă parte, oamenii înşişi oferă prin activitatea pe care o au pe reţelele de socializare informaţiile necesare pentru a li se descoperi preferinţele, temerile, gradul de pregătire, apartenenţa la un grup etnic, politic au social.

Ulterior, subiectul primeşte acea informaţie selectată după profilul său psihologic. Rezultatele sunt spectaculoase. Două mari procese electorale, în două democraţii consolidate ale lumii, Marea Britanie şi Statele Unite, au fost influenţate de campaniile din mediul online.

În Marea Britanie, promotori Brexit-ului au câştigat folosind din plin ştirile false în domeniile cele mai sensibile pentru mulţi alegători, imigraţia, pierderea locurilor de muncă, repatrierea fondurilor cu care ţara contribuie la Uniunea Europeană.

Ulterior, s-a văzut că cea mai mare parte a afirmaţiilor taberei Brexit pe aceste teme erau false. În Statele Unite, ştirile false au vizat decredibilizarea candidatului democrat şi prezentarea într-o lumină cât mai favorabilă a candidatului republican, ale cărui teme de campanie au vizat ca şi în cazul Brexitului, imigraţia, locurile de muncă ameninţate de străini şi luarea ţării înapoi.

În mod oficial, autorităţile americane au acuzat o putere străină, Rusia, că s-a amestecat în influenţarea electoratului american, fapt fără precedent în istorie. Devine evident că societăţile democratice occidentale nu au fost pregătite să se apere în faţa acestui tip de ameninţare care ţine de sfera războiului hibrid.

Decât a cuceri militar şi economic un teritoriu este mult mai simplu şi mai puţin costisitor să obţii practic acelaşi lucru prin manipularea populaţiei. Orice avans tehnologic a avut potenţial benefic şi potenţial distructiv.

A depins de modul în care societatea a înţeles să folosească noile tehnologii. De data asta, ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat.

Sursa: adev.ro

Citeste: 

Oana Pellea: “Abaterea atenției de la probleme reale. Manipulare. Instigare la ură. Instigare la crimă. Până și o bucată de lemn își dă seama!”

Revoluţie. Ţeapa “mesajului Anonymous”- manipularea serviciilor secrete VIDEO

FURTUNA TERORII – Manipularea Prin False Ameninţări Teroriste

MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA

Cum ne prelucreaza sistemul si cat de vulnerabili suntem in fata manipularii

Manipularea creierelor, gunoi mediatic, mass-media aservita, cenzurarea informatiilor, ascunderea adevarului, ocuparea timpului-metode perfectionate pentru distrugerea unui popor

 

 

%d blogeri au apreciat asta: