Archive

Archive for the ‘Codex Alimentarius’ Category

Ne omoară cu bună ştiinţă! Otrava din mâncare sau cum sunt vopsite fructele ce ajung pe masă

Februarie 11, 2016 1 comentariu

Etichete:, ,

Cel mai nesănătos aliment din lume pe care mulţi români îl mănâncă în fiecare zi

Decembrie 16, 2015 Lasă un comentariu

Margarina este considerată nesănătoasă deoarece conţine grăsimi trans sau uleiuri vegetale procesate. Studiile recente au arătat că în cazul persoanelor care au înlocuit untul cu margarina a crescut dramatic riscul de atac de cord.

Cel mai nesănătos aliment din lume pe care mulţi români îl mănâncă în fiecare zi

Pe lângă margarină, alte alimente nesănătoase sunt sucurile de fructe îmbuteliate, iaurtul ”fără grăsime” sau cu fructe, batoanele care conferă energie sau cerealele pentru micul dejun pline de zahăr, potrivit authoritynutrition.com.

Grăsimile trans au fost asociate cu riscul general de deces, cu decesul din cauza bolilor cardiovasculare şi cu declanşarea maladiilor coronariene.

Ghidurile dietetice actuale recomandă ca grăsimile saturate, prezente în produse de origine animală, precum unt, gălbenuşul de ou şi carnea de somon, ar trebui să deţină cel mult 10% din aportul caloric zilnic. Grăsimile trans nesaturate, cunoscute şi sub numele de grăsimi trans, precum uleiurile hidrogenate care asigură o perioadă de conservare mai mare pentru alimentele procesate şi margarină, sunt produse pe cale industrială şi ar trebui să asigure cel mult 1% din aportul zilnic de calorii.

Consumul de grăsimi trans industriale a fost asociat cu o creştere de 34% a riscului general de deces, cu o creştere cu 24% a riscului de mortalitate provocată de boli cardiace şi cu o creştere cu 21% a riscului de apariţie a bolilor cardiace, afirmă autorii acestui studiu, publicat în prestigiosul British Medical Journal.

Sursa : businessmagazin.ro

Jamie Oliver a castigat procesul cu McDonald’s. Din ce este facuta CARNEA pentru hamburgeri

Decembrie 8, 2015 1 comentariu

61fee424990a212b2572386da4edb9e8Jamie Oliver a castigat procesul impotriva lantului de restaurante de tip fast-food McDonald’s reusind sa demonstreze ca produsele respective nu sunt comestibile.
Procesul nu a fost unul de tip juridic, ci moral, bucatarul reusind sa creeze presiunea sociala de care era nevoie pentru ca McDonald’s sa elimine o substanta nociva organismului uman din procesul de preparare a hamburgerilor.

Bucatarul a demonstrat in cadrul mai multor emisiuni televizate si documentare felul nesanatos in care sunt gatite produsele McDonald’s si, cel mai important, faptul ca lantul de restaurante fast-food foloseste hidroxid de amoniu pentru a transforma carnea stricata in hamburgeri ce par a fi comestibili.

Conform bucatarului, carnea folosita de McDonald’s este din cel mai ieftin tip de carne destinat cainilor. Ca urmare a actiunilor lui Jamie Oliver, reprezentantii McDonald’s au anuntat ca vor schimba reteta si vor elimina hidroxidul de amoniu din procesul de preparare a hamburgerilor.

O alta initiativa a celebrului chef a fost sa demonstreze felul in care acelasi lant de restaurante prepara faimoasele Chicken McNuggets. Se pare ca acestea sunt gatite din resturile dintr-un pui (grasimea, pielea si organele interne), care sunt procesate si apoi prajite, conform toptabu.ro.

Sursa: Aktual24.ro

Citeste :

Cum arată un meniu de la McDonald’s după ce a fost păstrat 6 luni la temperatura camerei

Ce se afla in puiul de la McDonald’s?

McDonalds Food – The Truth

Cel mai ieftin produs pentru CÂINI le este VÂNDUT oamenilor – VIDEO

OTRAVĂ în FARFURIE? Ce CONȚINE cu ADEVĂRAT BRÂNZA TOPITĂ, aliment preferat de români la micul dejun

Decembrie 3, 2015 Lasă un comentariu

Brânza topită este unul dintre sortimentele de lactate preferate de români la micul dejun și nu numai. Potrivit nutriționiștilor, acest produs este o adevărată otravă pentru organismul nostru.

Dacă în general lactatele sunt recomandate datorită conținutului mare de calciu, brânza topită este un aliment considerat nociv.

Brânza topită este unul dintre cele mai procesate sortimente de lactate, are un conţinut redus de calciu şi cantităţi foarte mari de sare şi grăsimi. De asemenea, fiind un aliment bogat în lipide, fără fibre şi sărac în glucide nu dă saţietate, ci stimulează apetitul, fiind un adevărat duşman al curelor de slăbire, scrie adevărul.ro.

Mai mult, cei care le consumă riscă să se aleagă cu dereglări hormonale, afecţiuni cardio-vasculare şi hepatice sau dereglări metabolice.

Numărul mare de calorii nu este de neglijat. Brânza topită se obţine prin încălzirea mai multor tipuri de resturi de brânzeturi şi margarină, în oale de topire, cărora li se adaugă săruri de topire. Tocmai aceste săruri de topire îi fac pe mulţi dintre nutriţionişti să includă acest aliment în categoria „junk-food”, alături ce alte „bunătăţi” procesate industrial.

Sursa :libertatea.ro

România este otravită – prima ţară din lume pe care se experimentează fungicidul cancerigen INITIUM!

August 2, 2015 1 comentariu

gmo-21Pesticid netestat suficient, folosit în agricultura românească, Initium nu a fost testat în România (VIDEO)(spre deosebire de varianta oficiala expusa de ministrul Agriculturii in materialul video de mai sus). Halucinanta siguranta cu care Klaus Fabritius, cercetator la Institutul care a aprobat folosirea Intiumului, afirma ca nu are efecte nocive, in conditiile in care se bazeaza DOAR pe testele facute de PRODUCATORUL german, direct interesat!

Eco Life: INITIUM, o otrava aprobata oficial pentru agricultura romaneasca

Din câte ţări sunt pe planetă, doar România se grăbeşte să folosească o substanţă nouă, foarte toxică, pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi, ceapă, cât şi pentru plantaţiile de viţă de vie. Aceasta, numită INITIUM, sporeşte până la 65% riscul de cancer de colon. BASF, un consorţiu german de produse chimice, a dezvăluit căRomânia este prima ţară din întreaga lume care a autorizat produsul său Initium. Compania susţine că „produsul fungicid va ajuta viticultorii să treacă mai repede la o producţie de înaltă calitate“.

Dacă înaltă calitate înseamnă otrăvirea populaţiei, atunci afirmaţia este adevărată…De asemenea, purtătorul de cuvânt al companiei a afirmat că în afară de produsul Initium pentru struguri, care este disponibil în România începând din 2010, sub numele de Enervin, s-a acordat de asemenea autorizaţie pentru Zampro, un produs Initium pe bază de fungicid pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Adică exact legumele de bază în alimentaţie... Compania pretinde că„ambele produse au fost testate pe larg în teren şi au demonstrat selectivitate ridicată şi eficacitate împotriva unor dăunători“. Sperăm că nu se referă la ceva „dăunători umani“ despre care Noua Ordine Mondială consideră că suprapopulează planeta!

Roland Ringel, şef Proiectului de Dezvoltare al Global Initium, a declarat cu un cinism incredibil: „Din cauza profilului foarte favorabil de mediu al Initium, produsele au fost autorizate într-un timp record de patru ani. Şi, de fapt, produsele Initium au nu numai un grad ridicat de compatibilitate cu mediul, dar ele sunt, de asemenea, foarte uşor de utilizat – se dizolvă rapid şi în apă, economisind astfel timp“.

Michael Hess, şef al Crop Protection pentru Europa Centrală, a declarat şi el, cu un cinism specific tuturor managerilor de la marile companii transnaţionale de produse chimice: fermierii români doresc să concureze cu succes pe piaţa europeană. Din acest motiv, există un mare interes în domeniul tehnologiilor inovatoare. Produsele noastre foarte eficiente şi ecologice de protecţie a culturilor vor permite viticultorilor şi fermierilor să producă randamente ridicate şi culturi sănătoase cu niveluri de reziduuri minime, în conformitate cu reglementările UE.“

Produsele Initium vor completa portofoliul alături de alţi compuşi, cum ar fi recent lansatul Cabrio Top, un multi-fungicid anti-îmbolnăvire pentru struguri. După Enervin, se afirmă propagandistic despre Cabrio Top că este de aşteptat să devină „o forţă propulsoare în materie de protecţie a plantelor pentru viţa de vie în România“. Despre ce „propulsie“ şi „protecţie“ poate fi vorba, dacă strugurii vor fi pur şi simplu otrăviţi precum mărul din povestea Albă ca Zăpada, nu ştim. Să fim, oare, propulsaţi mai rapid spre lumea de dincolo?Produsele Initiumsă au fost înregistrate în Ţările de Jos şi în Marea Britanie în prima jumătate a anului 2010, şi alte ţări europene vor urma.

Începând cu 31 decembrie 2009, România este membră a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a stârnit multe discuţii contradictorii, mai ales din cauză că în acest an, conform Codexului, ţara noastră este obligată să folosească experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care conţine o substanţă chimică extrem de toxică, numit INITIUM, care va fi utilizat în culturile de viţă de vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă.

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti, ne informează că un gram de INITIUM care este introdus în organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Dacă îngurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodată din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge până acolo încât spune că pentru a putea să-ţi faci seara un ceai de tei va trebui să iei reţetă de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piaţă nu vor mai rămâne decât foarte puţine. (…)

INITIUM este un produs toxic

Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine/Triazolopyrimidine extraordinar de puternic, a cărui structură chimică o puteţi consulta.

Produsul este toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv şi dezvoltă toxicitate, neurotoxicitate, şi toxicitate acută.

Faptul că nu s-au făcut publice date concrete cu privire la efectele acestei substanţe asupra organismului uman, aşa cum ar fi fost normal să existe în orice raport de cercetare şi evaluare, este foarte îngrijorător. Dar în felul acesta nimeni nu poate fi făcut responsabil de efectele grave care ar putea să apară mai târziu la oameni în urma consumării alimentelor care au fost injectate cu INITIUM.

Este foarte dubios faptul că raportul de evaluare pe care se bazează concluziile Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), NU fusese analizat în mod independent şi de alţi cercetători – aşa cum o cer normele – la momentul la care aceştia au tras concluziile şi au dat recomandarea. Acest lucru este menţionat chiar în raportul respectiv:

Deoarece raportul de evaluare nu a fost încă analizat şi de alţi cercetători, concluziile la care s-a ajuns în urma rezultatelor obţinute trebuie să fie considerate provizorii şi vor putea fi reconsiderate o dată cu finalizarea rapoartelor suplimentare, conform Directivei 91/414/EEC.

Deci, din datele oficiale existente la ora actuală nu reiese decât că există această substanţă şi că ea va fi testată în România. În rest, trebuie să-i credem pe cuvânt pe cei de la EFSA că substanţa este inofensivă pentru organismul uman. Dar nu există dovezi clare pentru aceasta.

Modalitatea extrem de facilă şi totodată criminală prin care s-au făcut aceste recomandări, pentru introducerea acestei substanţe în circuitul alimentar fără existenţa unor studii şi evaluări riguroase prealabile, este la fel de „ştiinţifică“ precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin îl mai poţi refuza… încă. Dar cum te fereşti de astfel de experimente criminale, în condiţiile în care legea cu privire la utilizarea acestei substanţe nu impune avertizarea consumatorilor(…)

România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură produse pe bază de INITIUM, furnizate de compania germană BASF şi care vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Pentru publicul larg se spune că „beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor, dar, totodată ea micşorează şi durata de obţinere a recoltei.“

Conform cercetătorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu INITIUM sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă, care intra rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism. Aşa cum INITIUM ajută la creşterea rapidă a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce şi la mărirea tumorilor maligne.

Codex Alimentarius – frontul alimentar al războiul împotriva populaţiei. Cazul O.M.G.-urilor

Presa Ortodoxa nr. 6

„Controlaţi hrana şi veţi controla populaţia”.

(Henry Kissinger)

Aproape întreaga istorie politică şi socială a Occidentului, de la Renaştere până în zilele noastre, s-a desfăşurat sub semnul aşa-zisei emancipări a omului de orice constrângere. Iată că acum, când nu mai există nici una dintre „opreliştile” vechii societăţi, hulită pentru aşa-zisa ei rigurozitate şi încorsetare, aceeaşi exponenţi ai liberalizării vin să ne impună, „spre binele nostru”, o limitare a libertăţii ce ajunge până la anularea ei. Astfel, organisme internaţionale de tipul O.N.U., UNESCO, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Mondială a Sănătăţii etc., sub pretextul unor „scopuri nobile” – pacea şi dreptatea universală, justiţia socială, combaterea epidemiilor, a sărăciei, războaielor – ne somează să urmăm o serie de reguli şi standarde universale de comportament care nu fac altceva decât să suspende atât libertatea statelor naţionale, cât şi libertatea personală a oamenilor.

Ni se spune că, pentru o mai mare siguranţă personală şi pentru combaterea terorismului, va trebui să acceptăm să fim urmăriţi permanent prin intermediul cipului biometric. Refuzul nu este îngăduit. De asemenea, pentru asigurarea sănătăţii, ni se impune vaccinarea obligatorie; faptul că vaccinul se dovedeşte adesea ineficace sau chiar ne poate îmbolnăvi grav ori omorî nu poate fi un motiv îndeajuns de serios pentru a ne da dreptul de a refuza această asistenţă medicală obligatorie. Aceste două măsuri nu puteau însă asigura complet individul de „manifestarea nocivă a propriei libertăţi”. A mai fost născocit, aşadar, un nou „drept obligatoriu” pentru întreaga populaţie a lumii. Este vorba de „libertatea” de a consuma produse modificate genetic, despre care numai cercetătorii marginali îşi îngăduie să afirme că sunt nocive pentru sănătatea umană şi, pe termen lung, pot îmbolnăvi grav populaţia.

Ne vom îngădui să abordăm, începând cu acest număr, un front mai puţin cunoscut opiniei publice de la noi: cel al normelor, standardelor şi regulilor de producere şi comercializare a alimentaţiei – adică al codului de reguli şi standarde cunoscut sub numele de Codex Alimentarius, precum şi al directivelor europene care introduc, printr-un adevărat dictat al Comisiei Europene, prevederile şi scopurile urmărite de Codex.

Controlul producţiei şi comercializării alimentelor

Ce este Codex Alimentarius? Un organism internaţional, creat în 1963 sub egida O.N.U., a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură. Formal, scopul său este de a stabili acele reguli, standarde alimentare şi coduri de practică ce se referă la producerea, siguranţa şi igiena alimentelor, precum şi condiţiile comercializării lor. Tot formal, aceste reguli sunt adoptate de o serie de comitete şi organizaţii, pe baza unor studii ştiinţifice. În realitate, deciziile sunt luate în spatele uşilor închise, iar „studiile ştiinţifice” sunt realizate de marile companii internaţionale care deţin poziţii de oligopol şi vor să îşi impună agenda pe plan mondial.

Treptele impunerii organismelor modificate genetic

Un exemplu concret privind modul în care se realizează funcţia pan-reglementării împotriva populaţiei este cazul organismelor modificate genetic (sau, pe scurt, O.M.G.). O.M.G. sunt alimente ce provin din organisme al căror ADN e modificat prin inginerie genetică. Soia, porumbul, zahărul, orezul şi grâul sunt doar câteva plante clasice asupra cărora s-a intervenit genetic.Faptul că sunt modificate genetic pune probleme nu numai etice, ci şi medicale. Numeroase studii ştiinţifice au arătat efectele adverse ale alimentelor provenite din O.M.G., zonele de risc fiind toxicitatea lor, producerea de alergii, slăbirea imunităţii, infertilitatea, precum şi afectarea metabolismului şi chiar a condiţiei genetice (date preluate de la Academia Americană de Medicină Naturistă) .

Dar, mai întâi, să facem un mic excurs asupra scurtei şi recentei istorii a impunerii pe piaţă a O.M.G.

1. S.U.A., calul troian al industriei O.M.G.

O.M.G. au început să intre pe piaţă începând cu anii 1990, mai ales în S.U.A. De altfel, este extrem de grăitor felul în care ele s-au impus pe piaţa americană.S-a descoperit că decizia legalizării comerţului cu O.M.G. s-a luat după o rundă de întâlniri secrete între preşedintele de atunci, George Bush Sr., şi şefii companiei Monsanto, cel mai mare producător de O.M.G. din lume. În mod şocant, executivul american a impus comercializarea O.M.G.-urilor fără să solicite realizarea vreunui test asupra riscurilor de sănătate ale produselor, asupra siguranţei lor şi, de asemenea, fără să ceară menţionarea pe eticheta produselor a faptului că alimentele sunt modificate genetic!Doctrina ce stă la baza unei astfel de practici se numeşte a „echivalării substanţiale”, ceea ce înseamnă că, practic,O.M.G. sunt considerate în Statele Unite identice cu cele naturale – de aici reiese că nu au nevoie de teste şi nici de etichetare specială. Drept urmare, cetăţenii americani nu pot şti dacă ceea ce consumă este natural sau modificat genetic. Această doctrină a fost urmată de toţi preşedinţii americani, inclusiv de Barack Obama, ducând la proliferarea afacerilor cu O.M.G. ale giganţilor Monsanto, Dow Chemicals şi DuPont (potrivit Global Research, 2009).

Pe lângă dezvoltarea agresivă din interiorul S.U.A., industria O.M.G. a profitat de poziţia super-puterii mondiale pentru a îşi impune interesele în întreaga lume – evident, sub masca „comerţului liber” şi a „ajutorului umanitar”. Astfel, sub pretextul „ajutorului umanitar”, industria O.M.G. din S.U.A. a găsit o piaţă de desfacere în ţările sărace ale lumii prin intermediul „Programului Alimentar Mondial” al O.N.U. Cu alte cuvinte, surplusul producţiei de organisme modificate genetic, care nu mai putea fi comercializat în S.U.A., a fost cumpărat de O.N.U. pentru a fi trimis în ţările africane. O adevărată tragedie a rezultat în momentul în care una din aceste ţări, Zambia, a refuzat să mai primească porumb modificat genetic, marca Monsanto, de la O.N.U. Drept pedeapsă, „programul de ajutorare” a încetat şi ţara s-a afundat într-o foamete cumplită! După doi ani de foamete (2003-2004), oficialii Zambiei s-au văzut nevoiţi să cedeze şantajului O.N.U./S.U.A., acceptând „ajutorul” reprezentat de alimentele modificate genetic (cf. wikipedia.org).

Sub masca comerţului liber, industria O.M.G. a determinat S.U.A. să conteste, pe lângă Organizaţia Mondială a Comerţului, interdicţiile pe care ţările din Europa (a nu fi confundate cu instituţiile Uniunii Europene!) le-au aplicat comerţului cu O.M.G. Într-adevăr, dacă opinia publică americană pare a fi una complet manipulată asupra naturii şi efectelor O.M.G. (în S.U.A., după cum am văzut, O.M.G. se comercializează fără o atenţionare pe etichetă asupra naturii produsului), în ţările europene s-a întâlnit o rezistenţă nebănuită la industria modificărilor genetice, poate şi datorită curentelor ecologiste, naturiste şi orientate către culturile tradiţionale sau medicina alternativă.

În orice caz, în Austria, Franţa, Luxemburg, Germania, Grecia şi chiar şi Ungaria au existat interdicţii aplicate cultivării şi comercializării O.M.G. aplicate de oficialii guvernelor naţionale. Nici în celelalte ţări cultivarea O.M.G. şi comerţul cu ele nu au înregistrat un progres semnificativ. Din păcate, excepţie de la acest scepticism european face tocmai ţara noastră. La sfârşitul lunii mai 2009, legislativul român a votat, cu o largă majoritate, legalizarea cultivării şi introducerii pe piaţă a organismelor modificate genetic. Nu a existat, ca de obicei, nicio dezbatere publică, nicio avertizare, măcar similară cu cele existente în celelalte ţări europene asupra efectelor dăunătoare ale O.M.G.

Oficialii americani cumpăraţi de industria O.M.G. au protestat agresiv faţă de interdicţiile puse de ţările europene.Robert Zoelick, actualul şef al Băncii Mondiale şi, pe atunci (2003), reprezentantul S.U.A. la Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.) a afirmat că ţările europene sunt „imorale” datorită interdicţiilor aplicate O.M.G., dând un exemplu negativ ţărilor sărace confruntate cu foametea… E mai moral, pentru Zoelick şi alţi lideri mondiali, să şantajeze ţările sărace pentru a primi organismele lor modificate genetic. „Represaliile” S.U.A. faţă de ţările europene s-au manifestat printr-o plângere depusă împotriva lor la Organizaţia Mondială a Comerţului. În decizia O.M.C. s-a declarat că interdicţiile practicate de ţările europene sunt incorecte, iar statele care le practică sunt supuse amenzilor (imense, de cele mai multe ori) (cf .wikipedia.org).

Ce trebuie reţinut din toată această poveste este decizia O.M.C. Cum am precizat anterior, Codex Alimentarius este standardul de referinţă la care se raportează OMC în confictele de tip comercial. Ori conflictul între S.U.A. şi ţările europene este comercial şi se referă la produse de tip alimentar.

În concluzie, Codexul reprezintă o pârghie instituţională de justificare a unor măsuri punitive faţă de ţările care îndrăznesc să interzică produsele alimentare modificate genetic.

2. Cazul european

Care este situaţia în Uniunea Europeană? Este oare refuzul guvernelor naţionale de a comercializa şi cultiva O.M.G. sprijinit de Comisia Europeană? Să vedem ce spun faptele.

Comisia Europeană a încercat, în mod repetat, să determine statele naţionale să renunţe la restricţiile puse asupra O.M.G.. Atât în anul 2006, când O.M.C. a luat decizia în favoarea S.U.A., cât şi în mai 2009, oficialii europeni au căutat să înlăture stavila pusă de guvernele naţionale în calea O.M.G. Interdicţiile nu pot fi ridicate decât dacă se obţine un vot favorabil din partea reprezentanţilor guvernelor naţionale (în Consiliul de Miniştri), ceea ce C.E. nu a obţinut, cu toate presiunile făcute. Cel mai recent caz este al Germaniei, care a refuzat să acorde dreptul de folosire pe teritoriul său a seminţelor de porumb modificate genetic, creaţie a aceluiaşi gigant Monstanto.Majoritatea deciziilor de interdicţie au survenit în urma demonstraţiilor fermierilor şi a asociaţiilor ce militează pentru hrană naturală, şi au fost luate de miniştrii agriculturii sau ai mediiului din respectivele state naţionale. Elitele mondiale nu au stat nici ele cu mâinile în sân, cum vom vedea în continuare…

Octombrie 2008, Marea Britanie. Publicaţia The Independent on Sunday intră în posesia unor documente explozive care arată că liderii statelor europene, împreună cu cei ai Comisiei Europene, organizau întâlniri secrete în care se discuta modalitatea de urgentare a implementării culturilor de O.M.G. în Europa şi de „docilizare” a opiniei publice europene, mult prea reţinută faţă de produsele modificate genetic.

Documentele relatau discuţiile şi concluziile a două serii de întâlniri avute de însuşi J. M. Barroso (preşedintele Comisiei Europene), Gordon Brown (primul ministru al Marii Britanii) şi trimişii altor 27 ţări europene, dintre care nu lipseau apropiaţi ai preşedintelui francez Nicolas Sarkozy şi ai cancelarului german Angela Merkel. Participanţii la întrunirile secrete cereau, de asemenea, giganţilor industriali implicaţi în producţia de alimente modificate genetic – dintre care cei mai însemnaţi sunt cei de la Monsanto –, să depună un efort mărit pentru contracararea campaniilor duse de ecologişti şi naturişti.

De asemenea, J. M. Barroso le-a cerut şefilor de cabinet din ţările membre să impună miniştrilor de agricultură şi mediu aprobarea culturilor de O.M.G. În ceea ce priveşte opinia publică, „docilizarea” ei era prevăzută să se realizeze printr-o propagandă care să pună accent pe „înaltele standarde practicate de legislaţia europeană în materie de O.M.G.”. Cu alte cuvinte, instituţiile europene sunt folosite careper normativ absolut,opinia publică fiind îndemnată să creadă pe cuvânt Bruxelles-ul atunci când acesta afirmă că un aliment modificat genetic nu este dăunător pentru sănătate.

Dar care este rolul Comisiei Europene în tot acest angrenaj de instituţii şi reguli supra-naţionale?

Comisia Europeană, sub pretextul protejării populaţiei de alimentele „nesigure”, a elaborat o serie de directive europene care, de fapt, legalizează folosirea culturilor O.M.G. Directivele sunt mai restrictive faţă de produsele alimentare O.M.G. decât cele din S.U.A., un exemplu fiind dat de faptul că producătorii de alimente modificate genetic sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă felul produsului: natural sau modificat. Chiar şi aşa, măsura se aplică doar când proporţia modificărilor genetice depăşeşte un anume procent.

Aceste standarde nu fac altceva decât să repete, pe plan european, jocul Codex ce se desfăşoară pe plan mondial. Comisia Europeană devine o instituţie tutelară care, pentru a impune culturile O.M.G., pretinde că le va garanta calitatea şi siguranţa medicală. Suntem siliţi, aşadar, să dăm un gir necondiţionat instituţiilor europene, care ne învaţă ce este sănătos să mâncăm şi ce avem voie să cumpărăm.

Logica legitimării unor produse sau tehnici extrem de periculoase pentru om introduse prin intermediul directivelor europene de standardizare se regăseşte şi în alte cazuri, cum este cel al cipurilor RFID. În ciuda numeroaselor puncte de vedere critice venite din spaţiul european, Comisia Europeană a „recuperat” tehnica RFID prin reglementarea ei la nivel de directive şi regulamente europene. Printr-o astfel de tactică se încearcă adormirea opiniei publice, care trebuie să accepte că ce spune „Big Brother-ul” european este o garanţie suficientă pentru a considera o tehnică periculoasă, fie ea RFID sau O.M.G., drept inofensivă şi chiar necesară bunăstării omenirii.

Concluzii

Alimentele modificate genetic sunt adevărate bombe alimentare cu efecte adverse asupra oamenilor încă neştiute (având în vedere că sunt folosite doar de circa 15 ani). Ele sunt justificate de elitele mondialiste (conducătorii O.M.C., Codex Alimentarius, Comisia Europeană, şefii statelor europene) prin „combaterea foametei”, fiind descrise ca o soluţie miraculoasă la „pericolul suprapopulării planetei”. Acesta este un fals pericol, ce ţine de propaganda malthusiană care vede în sporul demografic o catastrofă şi consideră reducerea numărului de oameni de pe planetă un obiectiv necesar. Recent, un consilier al reprezentantului S.U.A. pe plan exterior, Hillary Clinton, declara: „Trebuie să facem ceva pentru micşorarea ratei natalităţii. Pământul nu mai poate suporta atât de mulţi oameni. În prezent, există aproximativ 6,5 miliarde de oameni pe întreg globul, iar populaţia este în continuă creştere. Trebuie să inventăm modalităţi noi de a raţionaliza apa şi de a multiplica sursele de hrană” (Nina Fedoroff, în Cotidianul).„Multiplicarea surselor de hrană” este tocmai industria O.M.G.!

Iată, aşadar, rolul lui Codex Alimentarius şi al directivelor europene legate de hrană:raţionalizarea apei şi a mâncării, înlocuirea alimentelor naturale cu cele modificate genetic. Despre filosofia malthusiană aflată în spatele acestor măsuri şi despre cum se încearcă eliminarea medicinei şi tratamentelor naturiste prin intermediul Codexului şi al U.E., vom scrie în numărul viitor al revistei.

Codex Alimentarius sau Cum devine naturalul nociv şi nocivul “sănătos”

Presa Ortodoxa nr. 7

În numărul trecut al revistei Presa Ortodoxă am descris mecanismele ce stau la baza Codex Alimentarius şi consecinţele aplicării sale globale. Pe scurt, am văzut că sub masca „standardizării” produselor alimentare dar şi a vitaminelor şi suplimentelor nutriţionale, Codex reprezintă un instrument coercitiv de controlare a producţiei şi comercializării de alimente, regulile sale fiind, practic, obligatorii prin asumarea lor de către Organizaţia Mondială a Comerţului. În prima parte am insistat mai mult asupra modului în care prin „standardele” Codex Alimentarius sunt promovate produse alimentare modificate genetic, observând că guvernul SUA şi Comisia Europeană sunt cei doi actori de talie mondială care promovează în mod agresiv organismele modificate genetic, în beneficiul marilor carteluri (cum este producătorul Monstanto) şi în dauna micilor fermieri. În articolul de faţă ne vom apleca la cealaltă faţetă a Codexului – anume, controlarea, discreditarea şi limitarea drastică a vitaminelor şi suplimentelor nutriţionale folosite ca mijloace alternative de tratament a diferitelor boli, dintre care unele foarte grave.

Standardele nocive ale Codex Alimentarius

O modalitate simplă de a surprinde adevăratele intenţii ale tuturor celor care ne promit că ne vor binele, dictându-ne ce să mâncăm, cum să ne comportăm, ce să credem şi, în ultima instanţă, ce să gândim,este să verificăm cât de mult corespund propriile declaraţii cu faptele lor. Astfel, atât oficialii care conduc Codex Alimentarius cât şi cei din Comisia Europeană declară că elaborarea de standarde şi regulamente privitoare la alimente, vitamine şi suplimente nutriţionale, se face atât pentru combaterea foametei cât şi pentru a ne proteja prin garantarea unor produse de calitate, sigure şi sănătoase. Care este însă realitatea?

În timp ce oficialii Codex consideră vitaminele şi suplimentele naturale potenţial dăunătoare pentru sănătatea noastră, elaborând, pentru aceasta, tehnici de „evaluare a riscului” pentru a limita folosirea lor, impun lumii întregi standarde conform cărora alimentele modificate genetic cu pesticide toxice sunt numai bune pentru sănătatea noastră.

Cu alte cuvinte, în accepţia oficialilor mondialişti, ne punem viaţa în pericol atunci când luăm cinci pastile de vitamina C, însă atunci când mâncăm porumb modificat genetic cu DDT (pesticid toxic care provoacă diabet, cancer, precum şi mari dereglări hormonale ce pot duce la naştere prematură, probleme legate de alăptare etc.) ne aflăm în siguranţă.

Ca să avem o viziune mai clară asupra efectelor standardelor Codex este util de menţionat şi faptul următor: conform Convenţiei de la Stockholm, tratat internaţional dedicat poluanţilor, au fost clasificate drept toxice şi propuse pentru eliminare totală din producţie un număr de nouă pesticide (aldrin, chlordan, dieldrin, endrin, heptaclor, Hexachlorobenzin, mirex, toxafin, Polichlorinat bifenils). Ei bine, prin intermediul standardelor Codex, şapte din aceste nouă pesticide categorisite drept „foarte toxice” şi propuse pentru eliminare din producţie sunt recuperate şi recomandate ca benefice în tratarea genetică a alimentelor!

Cât priveşte combaterea foametei, pesticidele şi, în general, organismele modificate genetic poluează grav ogoarele şi mediul înconjurător, nu numai prin faptul că pământul cultivat devine sterp, dar şi prin faptul că seminţele plantelor modificate polenizează, „contaminând” natura din jur.Aşadar, combaterea foametei se face, în viziunea Codex, prin îmbolnăvirea populaţiei, a pământului şi a florei.

Iată, aşadar, rolul adevărat al „standadelor” de calitate şi siguranţă elaborate de Codex Alimentarius…

Sursa: Expunere.com

Citeste : 

Romania va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium

Etichete:,

Secrete şocante despre industria alimentelor procesate

mancare-procesata-web

Probabil aţi mai auzit că evitarea alimentelor procesate este un element cheie în menţinerea stării de sănătate, dar puteţi răspunde cu adevărat la întrebarea: de ce este mai bine să evităm elimentele procesate?

Autoarea de origine scoţiană Joanna Blythman a scris o carte numită Swallow This: Serving Up the Food Industry’s Darkest Secrets, care dezvăluie secretele din umbră ale alimentelor procesate, cercetând cu minuţiozitate cele mai mici detalii care descriu activităţile acestei industrii. Astfel, cartea răspunde la întrebările: cât de procesată este mâncarea pe care o consumăm şi cât de multe trucuri înşelătoare sunt folosite pentru a atrage oamenii să cumpere aceste produse?, arată Dr. Mercola pe site-ul său.

Joanna este un jurnalist premiat pentru meritele sale de investigare, în special a aspectelor mai puţin vizibile care există în industria alimentară. Ea a reuşit să lucreze sub acoperire pentru a vedea cu adevărat ce se întâmplă în interiorul fabricilor de procesare alimentară. S-a angajat la o astfel de fabrică şi a ajuns, în cele din urmă să participe la şedinţele private, destinate doar membrilor din acţionariat.

„Am scris despre alimentaţie timp de mai bine de două decenii,” afirmă Joanna. „Am mai scris alte şase cărţi. Toate s-au referit la partea de producţie a alimentelor: despre cum şi ce se întâmplă pe câmp, ce se întâmplă în ferme, despre cum să deosebeşti o găină bună faţă de una mai puin bună, genul acesta de lucruri.

Dar, pur şi simplu am ştiut că nu relatam întreaga poveste. Nu era vorba, de fapt, de partea de producţie, ci despre partea de procesare.

Cunoaştem destul de multe lucruri despre felul în care sunt crescute găinile, dar foarte puţine despre producerea alimentelor provenite din găini. Am ştiut că este musai să obţinem aceste informaţii, despre procesarea alimentelor.”

 mancare-procesata4-web

  • Lucrând sub acoperire…

Obţinerea acestui tip de informaţii este o provocare destul de mare, având în vedere faptul că fabricile de procesare alimentară sunt împrejmuite cu garduri înalte, având un sistem de securitate foarte bine pus la punct.

Companiile se ascund în spatele motivaţiei raţionale că metodele de procesare reprezintă „secrete de natură comercială”, iar acestea trebuie ţinute ascunse de ochii competitorilor.

„Au reuşit să se fofileze în acest fel, de mulţi ani încoace. Dacă nu ajungi membru infiltrat în această industrie, nu vei putea afla vreodată ceea ce se întâmplă cu adevărat în culisele industriei de procesare,” afirmă Joanna.

Aşadar, pentru a putea privi din interior, Joanna şi-a însuşit o identitate falsă şi a reuşit să convingă un producător mai mic să-i asigure o acoperire profesională, confirmându-i experienţa în domeniu. Folosind această acoperire, a reuşit să pătrundă în cotloanele cele mai intime ale industriei prelucrătoare alimentare. Ceea ce a reuşit să descopere este, puţin spus, surprinzător.

Cei care nu ajung niciodată în astfel de fabrici sunt prea puţin conştienţi de multitudinea de substanţe chimice introduse în alimente, acestea fiind considerate ca substanţe care ajută la procesarea alimentelor. Aşadar, pe lângă conservanţii, emulgatorii, coloranţii, amelioratorii de gust,enumeraţi de obicei, există un număr foarte mare de alte substanţe chimice, despre care consumatorii nu ştiu absolut nimic. Cercetărie Joannei dezvăluie faptul că „există o serie de aditivi care nu vor ajunge nicodată pe etichetă”.

mancare-procesata5-web

  • Ce ascunde industria de procesare alimentară

Să pornim de la un următorul exemplu: hamburgherii (despre care se crede că sunt făcuţi din carne de vită!) Metoda de procesare implică scufundarea animalelor jupuite şi eviscerate în apă fierbinte, cu enzime adăugate. Această metodă are ca efect eliberarea unui surplus de cinci procente de substanţă din carne.

Aceasta este substanţa adăugată în produsele ieftine precum burgheri, cremvurşti, cârnaţi şi alte alimente obţinute din carne procesată. Organe precum ficatul, rinichii, inima animalelor, tratate cu enzime, sunt de asemenea adăugate alimentelor din carne procesată mai ieftine şi de o calitate mai proastă.

„Ceea ce m-a surprins au fost produsele care păreau foarte naturale. De exemplu am fost surprinsă să aflu că există un anumit tip de colorant care se numeşte cloudifier. Face ca sucul să arate ca şi cum ar avea mai mult concentrat natural în el deoarece crează culoarea de suc proaspăt” spune ea.

Enzimele sunt folosite în mai multe moduri la procesarea alimentelor. De exemplu, atunci când ouăle sunt pasteurizate, ele îşi pierd culoarea. Astfel, este adăugată o enzimă care redă „culoarea naturală” a ouălelor.

Există cel puţin 150 de enzime folosite în procesarea alimentelor, şi acestea sunt foarte rar incluse pe etichetele produselor. Potrivit Joannei, există cel puţin o enzimă modificată genetic în fiecare aliment procesat. Produsele de panificaţie conţin de obicei cinci astfel de enzime modificate.„De fapt, producătorii ascund şi înşeală consumatorii în privinţa proceselor care stau la baza produselor alimentare finite, făcându-i pe oameni să creadă că le vând ceva de calitate. Adevărul este cu totul altul.”, arată Joanna:

„O metodă folosită foarte des este aceea de a obţine gustul de maturare al brânzeturilor. Dacă se foloseşte metoda clasică, procesul durează între trei şi şase luni, sau chiar mai mult, pentru obţinerea gustului natural de maturare. Acest gust se poate obţine totuşi şi în câteva zile, cu ajutorul enzimelor. Este posibilă, astfel, crearea unei arome false.”

 

  • Alimentele cele mai procesate sunt acelea care le imită pe cele naturale

Ţinta tehnologilor alimentari este aceea de a reduce cantitatea de ingrediente naturale, găsind înlocuitori care imită autenticitatea naturală. Astfel, chimicalele şi procesele folosite transformă produsul final în ceva care arată, miroase, şi are aproximativ acelaşi gust ca şi mâncarea obţinută natural, dar, în sine, este cu totul altceva. Spre exemplu, rareori în procesul de producţie se foloseşte untul, deoarece acesta este foarte costisitor. Astfel, producătorii folosesc aditivi alimentari pentru a-i da produsului gustul specific de unt, costurile reducându-se la un sfert din valoarea reală pe care ar avea-o dacă s-ar folosi unt.

„Cu toate acestea, pe eticheta produselor scrie «făcut cu unt»”, afirmă Joanna. „Un alt lucru pe care l-am descoperit este că majoritatea alimentelor procesate nu ar arăta deloc atractiv dacă nu s-ar adăuga coloranţii alimentari. Ar avea toate o culoare între gri şi bej…

Amelioratorii de gust au două roluri în alimentele procesate. Acoperă gustul neplăcut rezultat în urma procesării. Ascunderea adevăratului gust este unul din motivele principale pentru care industria alimentară foloseşte amelioratori de gust.

Poducătorii folosesc aceşti amelioratori pentru a încerca să dea alimentelor o savoare, după ce au trecut prin procesele de prelucrare ce le-au lăsat total fără gust (deoarece procesarea alimentelor înseamnă temperaturi şi presiuni foarte înalte). Desigur, se urmăreşte obţinerea acelui gust care să se asemene cât mai mult cu cel natural. Aceasta este logica gustului şi a culorii în industria alimentară.”

 supermarket-web

  • Concepul de „etichetă curată”

Totodată, jucătorii din industia alimentară realizează că denumirile chimice foarte lungi din lista de ingrediente nu sunt agreate de către consumatori. Aceste denumiri sunt cunoscute ca şi„poluatori de etichete”.

Pentru a evita listarea denumirilor chimice ale aditivilor, au inventat conceptul de „etichetă curată”, care presupune înlăturarea denumirilor chimice foarte lungi şi înlocuirea lor cu ingrediente care sună mai bine. Concentrat de morcovi, în loc de colorantul specific alimentar, este doar un exemplu a ceea ce reprezintă conceptul de „etichetă curată”.

O altă problemă o reprezintă metoda de extracţie a acestor substanţe care, la prima vedere, par a fi sănătoase. În timp ce se spune despre antioxidanţi că sunt sănătoşi, antioxidanţii derivaţi din plante sunt de fapt extraşi din toată planta, folosindu-se solvenţi organici toxici precum hexanul, care nu poate fi îndepărtat. Aceşti solvenţi rămân în ingredient, iar responsabilii nici măcar nu sunt obligaţi să specifice acest fapt.

  • Percepţia este totul

Industia de procesare alimentară se bazează în principal pe percepţia întregului. În momentul în care producătorii află că un anumit ingredient pus pe etichetă este perceput prost, ori îi vor schimba denumirea, ori vor găsi o alternativă la fel de nesănătoasă, sau chiar mai rea, care să nu fie asociată cu ceva negativ.

„Percepţia este un cuvânt foarte bun pentru a descrie modul de gândire în industia alimentară,”spune Joanna. „Treaba lor este de a încerca să-ţi ofere ingredientele care sună natural, dar de fapt nu sunt. O altă parte a muncii lor este să ofere o calitate a produsului finit asemănătoare cu cea a unui produs cu adevărat proaspăt. În industia alimentară nu se mai foloseşte cuvântul «proaspăt», ci conceptul de «calitate», asimilat produselor proaspete.

Există mai multe tehnologii folosite în culisele marilor fabrici şi în special pe etichetele produselor pentru a induce ideea de prospeţime. Tot ce are legătură cu naturaleţea şi prospeţimea este manipulat în mod constant. Pe biroul meu, în acest moment, am câteva brioşe cu ciocolată pe care le-am cumpărat cu şase săptămâni în urmă. Le-am lăsat pe birou atâta timp şi nu s-au schimbat deloc. Arată proaspăt scoase din ambalaj. Le ţin ca să fac un experiment să văd dacă în cele din urmă vor ajunge să se altereze.”

Există o secţiune întreagă, în carte, dedicată produselor de patiserie procesate. Multe magazine alimentare au acum propriile brutării, care fabrică în fiecare zi „pâine proaspătă”.

mancare-procesata2-web

Joanna susţine că aceste brutării sunt asemenea unor saloane de bronzare pentru produse îngheţate prefabricate în fabrici, uneori poate chiar la mii de km depărtare. Mai grav este că, atunci când produsele de patiserie sunt vândute sub această formă, ele nu sunt însoţite şi deeticheta cu toate ingredientele conţinute.

„Dacă fac o brioşă în casă nu va avea niciodată acelaşi gust cu una cumpărată. Am vrut să aflu de ce diferă gustul aşa de mult. Ingredientele sunt complet diferite, la fel şi procesul de fabricare. Sunt minciuni foarte mari perpetuate de către producătorii alimentari – că de fapt activităţile desfăşurate într-o fabrică sunt asemănătoare acelora petrecute în bucătăria de acasă, doar că la scară mai mare. Aceasta este o minciună. Activităţile şi procesele sunt total diferite.”

Marea majoritate a oamenilor crede că există cineva, undeva, care veghează asupra interesului consumatorilor. Dacă ceva este comercializat ca produs alimentar, cu siguranţă nu poate fi un pericol. Nu?

Adevărul este că poate fi un pericol foarte mare pentru sănătatea omului. Comisiile de supraveghere din cadrul guvernelor diferitelor ţări sunt formate, de obicei, din membrii industriei alimentare, cu un vast interes în comercializarea acestor ingrediente chimice; sau academicienii care, la prima vedere, par a fi independenţi dar, de fapt, în viaţa de zi cu zi, obţin finanţări de la companiile de produse alimentare.

Cea mai mare parte a cercetărilor pentru stabilirea limitelor de siguranţă în ceea ce priveşte folosirea chimicalelor în alimente sunt făcute tot de către jucătorii din industia alimentară. Aspectul cel mai grav este acela că nimeni nu cercetează cu adevărat efectele asupra sănătăţii ca urmare a expunerii la astfel de toxine găsite în alimentele procesate.

„Ce se întâmplă cu oamenii care mănâncă mari cantităţi de alimente procesate, sau poate cu oamenii a căror dietă se bazează pe acestea? Nimeni nu cercetează aşa ceva,” afirmă Joanna.„Există tot felul de ipoteze care spun că aceste chimcale pot fi consumate în cantităţi mici fără să dăuneze sănătăţii, dar de fapt nu spun nimic despre multitudinea de efecte pe care le pot crea în corpul uman, în principal în corpul tânăr de copil, care tinde evident mai uşor spre a fi afectat de o supraîncărcare chimică. Nimeni nu cercetează aşa ceva la acest moment.”

 mancare-procesata3-web

  • Mai multe informaţii

Evitarea alimentelor procesate este una din cele mai importante schimbări pe care le poate face orice persoană dornică să-şi îmbunătăţească starea de sănătate sau să prevină starea de boală. Totodată, prin refuzul lor de a consuma astfel de alimente procesate, oamenii vor putea stopa producerea lor, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Atunci, alimentaţia normală, firească va fi bazată pe alimentele sănătoase, naturale şi proaspete.

Precum spune Joanna, „Va trebui să ţinem pasul cu industria alimentară pentru că aceşti operatori economici, în prezent, întrec capacitatea nostră de înţelegere cu privire la procesele pe care au ajuns să le utilizeze. În Europa, există această idee că alimentele procesate sunt sigure, sunt conforme şi verificate, şi prin urmare sunt sănătoase. Este greşit. Adevărul este că întreaga industrie se îndreaptă spre lipsa de natural, de proaspăt.

Şi chiar nu mai putem avea încredere în autorităţi. Trebuie să adoptăm propriile noastre principii, ceea ce numim PPP: Prinicipii Personale de Precauţie. Tu eşti singura persoană care se va ocupa cu adevărat de aceste aspecte legate de alimentaţia ta. Nu te poţi bizui pe altcineva să o facă pentru tine.”

Pe viitor, Joanna îşi doreşte să scrie o nouă carte despre procesarea alimentară, revelând alte noi procese tehnologice din biologia sintetică, numită SynBio.

Biologia sintetică este o formă extremă de inginerie genetică, care în mod evident aduce cu ea o multitudine de riscuri necunoscute. Precum şi în cazul alimentelor modificate genetic, majoritatea oamenilor nu au nici măcar o idee despre faptul că biologia sintetică este folosită la momentul actual sau că aceasta ar putea deja să facă parte din dieta lor zilnică.

Sursa :financiarul.ro

Poftă bună la otravă! (VIDEO)

Decembrie 25, 2014 Lasă un comentariu

otrava-din-farfurieDeși țara noastră are un potențial agricol uriaș, masa românului este plină de chimicale. Mulţi dintre noi au început să mănânce, fără să ştie, roşii-hibrid. Aşa le numesc fermierii, pentru că ele nu sunt decât un cocktail de substanţe chimice.

În locul în care cresc aceste roşii, pământ nu se vede nicăieri, iar când intră acolo, primul cuvânt care la care te gândeşti e monstruozitate.

În mod normal, substanţele chimice şi le ia planta singură din pământ atunci când are nevoie, însă în cazul roşiilor-hibrid, planta îşi ia acest substanţe în mod continuu.

Astfel, otrava este prezentă însă din stadiul de sămânţă.

Sursa: Antena3.ro

%d blogeri au apreciat asta: