Arhiva

Archive for the ‘Teoria Conspiratiei’ Category

Oliver Stone denunță mașinațiunile ”statului profund” în America: ”În culise se pregătește ceva sinistru!”

Aprilie 22, 2017 Lasă un comentariu

În martie 2016, regizorul Oliver Stone spunea că America se îndreaptă către război, ”unul hibrid sau unul fierbinte, iar cetățenii nu știu asta pentru că sunt manipulați în stil «Pravda» de către presă, o presă care susține guvernul nostru «foarte respectabil» și foarte agresiv”.

oliver_stone

Apoi, după alegerea lui Donald Trump și înainte ca președintele să fie implicat în lunga serie de scandaluri, Oliver Stone scria: ”Oricât as fi în dezacord cu Trump, acum el este ținta numărul unu al propagandei presei de main stream – și asta pîna când îsi va schimba politica într-una anti-Kremlin, în urma unei Dumnezeu stie ce dispute inventate de CIA”.

Pe 19 aprilie, Oliver Stone a postat pe Facebook opinia sa despre atacul american din Siria.

Recunosc, mă așteptam la conștiință din partea lui Donald Trump în ce privește războaiele Americii, însă m-am înșelat – am fost păcălit din nou, cum am fost păcălit la început de Reagan și ceva mai puțin de George W. Bush. Reagan și-a găsit marota cu ”imperiul răului” împotriva Rusiei, cu care aproape că a pornit un război nuclear în 1983, iar Bush și-a găsit cruciada «noi împotriva lumii» după 9/11, în care suntem impotmoliți și azi.

Se pare că Trump are la fel de puțină conștiință, pentru că a eliberat mașina noastră de război, și a oferit-o Generalilor săi acoperiți de glorie, iar între timp este lăudat de presa noastră ”liberală”, care continuă să meargă cu nesăbuință pe calea războiului. În ce problemă uriașă ne aflăm. În Washington și în New York sunt oameni inteligenți, dar și-au pierdut mințile când au fost cuprinși de strechea gândirii de grup ruso-siriene, un consens născut fără a se pune întrebarea ”Cui îi folosește ultimul atac cu arme chimice?”. Cu siguranță nu lui Putin și nu lui Assad. Beneficiile sunt pentru teroriștii care au inițiat această acțiune pentru a scăpa de înfrângerea iminentă. A fost un pariu disperat, dar care a funcționat pentru că presă vestică l-a susținut imediat, cu propaganda sa cinică despre copiii mutilați. Nu a fost nicio investigație, nicio comisie ONU care să stabilească ce s-a întâmplatm și cu atât mai puțin să găsească și un motiv pentru ce s-a întâmplat. De ce ar fi făcut Assad o asemenea prostie, când era clar că urma să câștige războiul civil?

Nu, eu cred că America a decis undeva, în crizele administrației Trump, că trebuie să intrăm în războiul ăsta cu orice pret, în orice circumstanță, pentru ca, din nou, să schimbăm regimul secular din Siria, ceea ce a fost, încă din timpul admninistrației Bush, unul dintre obiectivele majore ale neoconservatorilor, alături de schimbarea regimului din Iran. Cel puțin vom rupe o halcă din nord-estul Siriei și îi vom spune ”stat”.

În complicitate cu clintoniștii, ei au aruncat America în haos, cu dovezi despre implicarea Rusiei în alegerile noastre și despre cum Trump ar fi interpusul rușilor (acum un lucru clar infirmat de acest bombardament). Și, cel mai trist dintre toate, s-a uitat de același tip de operațiune sub drapel fals din 2013, când tot Assad a fost acuzat (Seymour Hersh a deconstruit în mod fascinant propaganda americană in London Review iofd Books, in articolul ”Sarinul cui?”). Nicio amintire, nicio istorie, nicio regulă. Sau mai bine spus, ”reguli americane”.

Nu, acesta nu este un accident sau un fapt unic. Este vorba despre Stat care, în mod deliberat, a informat eronat publicul prin intermediul corporațiilor de presă și asta ne face să credem că în culise se pregătește ceva și mai sinistru”.

Autor: Calin Marchievici

Sursa: Cotidianul

Anunțuri

„Ultimul soldat” al lui Hitler face dezvăluiri despre minutele dinaintea sinuciderii Führerului. Ce a făcut liderul nazist în ultimele clipe de viaţă

Martie 26, 2017 Lasă un comentariu

Ultimul bodyguard al lui Hitler dezvăluie ce s-a întâmplat în ultimele minute pe care liderul nazist le-a petrecut în buncărul din Berlin. Rochus Misch, care a murit în 2013, la vârsta de 96 de ani, susţine în cartea sa autobiografică şi că a intrat peste Eva Braun când aceasta era îmbrăcată „într-o cămaşă de noapte sumară”. Autobiografia lui Misch dezvăluie că, înainte de a se sinucide, liderul nazist a spus că toţi soldaţii au fost „eliberaţi” de jurământul de loialitate şi că îşi doreşte ca trupul său să fie incinerat.

Rochus Misch, prima persoană care a văzut trupul neînsufleţit al lui Adolf Hitler a descris ultimele minute din viaţa liderului nazist, oferind în volumul său de memorii detalii extrem de intime. Misch, persoana din anturajul lui Hitler care a supravieţuit cel mai mult şi care a murit în 2013, la vârsta de 96 de ani, a descris şi modul în care a intrat în cameră peste amanta Führerului care era îmbrăcată într-o „într-o cămaşă de noapte sumară”.
Acesta era operator telefonic la tabloul de distribuţie şi se afla în buncărul lui Hitler pe 30 aprilie 1945, atunci când generalul Keitel a trimis mesajul prin care anunţa că armata a eşuat în încercarea de a sparge enclava sovietică din Berlin şi că sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial era inevitabil.
„La scurt timp după, Misch l-a auzit pe Hitler vorbind în şoaptă cu Bormann  şi cu alţi lideri ai partidului. S-a uitat în direcţia lor şi l-a văzut pe Hitler intrând în biroul său. Eva, atunci doamna Hitler, l-a urmat înăuntru. Apoi l-a văzut pe Otto Günsche, ajutorul liderului nazist, cum a închis uşa în urma cuplului de tineri căsătoriţi. Günsche i-a spus lui Misch că şeful nu trebuie să fie deranjat. Hitler i-a strâns mâna lui Günsche şi i-a spus că toţi soldaţii au fost eliberaţi de jurământul lor de loialitate. Acesta îi spusese deja apropiatului său că nu vrea ca trupul său să fie profanat public, aşa cum s-a întâmplat cu cel al lui Mussolini, şi că îşi doreşte să fie incinerat”, a spus editorul Martin Mace, citat de Independent.
Editorul a mărturisit că volumul descrie cum toată lumea aflată în buncăr era extrem de agitată şi, subit, uşa s-a deschis, iar Misch a aruncat o privire înăuntru. În carte, „ultimul soldat al lui Hitler” povesteşte că ochii i s-au oprit prima dată asupra Evei Braun care era aşezată, cu picioarele sub ea şi avea capul înclinat către Hitler. Pantofii ei erau sub canapea, scrie acesta, iar, în apropierea ei, cadavrul Führerului. „Ochii lui erau deschişi, iar capul uşor aplecat înainte”, notează Misch în autobiografia sa.
Memoriile descriu şi cum „ultimul soldat” a intrat peste Eva Braun, care era îmbrăcată „într-o cămaşă de noapte sumară”, în camera de oaspeţi care avea o trecere secretă spre dormitorul lui Adolf Hitler, iar aceasta şi-a dus degetul la buze spunându-i bodyguardului să păstreze liniştea. Misch îşi aminteşte în carte şi că le-a auzit pe Braun şi pe Magda Goebbels jurând că vor muri cu bărbaţii lor.
Misch a fost răpit de armata sovietică şi a fost încarcerat în lagăre de muncă timp de opt ani, după ce a încercat să scape şi să se ascundă. Până în ultimii săi ani de viaţă acesta a vorbit cu admiraţie despre Hitler, descriindu-l ca pe „un şef minunat”, în niciun caz „o brută” şi se ştie despre el că e ultimul supravieţuitor dintre cei care se aflau în buncărul liderului nazist, după ce Siegfried Knappe a murit în decembrie 2008.
Editorul senior al Frontline Books, cei care au decis publicarea memoriilor, susţin că opera este imparţială într-un mod remarcabil. Acesta a spus pentru Independent: „O publicăm pentru că este vorba despre cineva care a fost atât de aproape de Hitler în timpul unei părţi cruciale a războiului şi mai ales pentru că avea un grad ierarhic extrem de mic, cineva care nu are nevoie să acopere niciun fel de greşeală pe care ar fi făcut-o”.    Sursa : gandul.info
Citeste si :
Etichete:,

Eseu despre extraterestri al fostului premier britanic Winston Churchill, scos la iveala dupa 70 de ani

Februarie 20, 2017 Lasă un comentariu

churchill

Demnitar de stat in anii razboiului, politician influent, mare orator sunt doar cateva din talentele cunoscute ale fostului premier britanic Winston Churchill, insa mai putin cunoscut este faptul ca acesta avea o pasiune pentru stiinta, iar abordarea sa vizionara a fost dezvaluita gratie unui eseu despre viata extraterestra, scrie vineri AFP, citata de Agerpres.

”A fost o mare surpriza anul trecut cand vizitam Muzeul National Churchill din Fulton, iar directorul institutiei Timothy Riley mi-a dat un eseu scris de Churchill”, spune astrofizicianul Mario Livio, intr-un articol pentru revista britanica Nature care include cateva pasaje din eseu.

Intitulat ”Suntem noi singuri in Univers?”, eseul, care pare sa fie scris in perioada 1930-1950, nu a fost publicat niciodata si se intinde pe unsprezece pagini in care abordeaza problema inca relevanta a posibilei existente a vietii extraterestre.

”Ceea ce uimeste este modul in care gandeste, abordeaza problema ca un om de stiinta”, a explicat pentru AFP Mario Livio, mentionand ca Churchill foloseste in eseu argumente care sunt valabile astazi.

Pornind de la ideea ca este putin probabil ca viata sa existe doar pe Terra, data fiind imensitatea universului, omul de stat isi incepe eseul definind ceea ce este viata — abilitatea de a reproduce si de a multiplica.

El defineste apoi ceea ce denumim astazi zona locuibila — zona in care o planeta are, in jurul stelei sale, o temperatura compatibila cu prezenta apei in stare lichida care este indispensabila vietii. El precizeaza ca viata nu poate exista decat in regiuni unde temperaturile oscileaza intre punctul de inghetare si cel de fierbere al apei.

Churchill adauga faptul ca un mare numar de planete extrasolare ar putea avea dimensiunea necesara pentru a permite prezenta apei in stare lichida pe suprafata sa si o atmosfera sau ceva similar, iar unele se afla la distanta potrivita fata de Soare pentru a mentine o temperatura corespunzatoare.

El a dezvoltat aceste teorii cu decenii inainte ca cineva sa poata estima, gratie misiunii Kepler, ca galaxia Calea Lactee este probabil gazda a miliarde de exoplanete situate in zona locuibila a soarelui lor.

”Nu sunt suficient de impresionat de succesul civilizatiei noastre sa cred ca Terra este singurul loc care poate gazdui viata, creaturi inteligente in acest imens Univers sau ca noi suntem cei mai avansati din punct de vedere fizic si mental”, scria Winston Churchill.

Pentru Mario Livio, eseul lui Churchill arata importanta pe care el o acorda stiintei si tehnologiei pentru dezvoltarea societatii.

”Intr-o epoca in care un anumit numar de politicieni resping stiinta, consider ca este elocvent de discutat despre un lider care este atat de profund angajat”, concluzioneaza astrofizicianul, conform AFP.

Sursa : aktual24.ro

Atacuri cibernetice masive în SUA. FBI și DHS investighează „unul dintre cele mai mari atacuri din istorie”

Octombrie 23, 2016 1 comentariu

Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite (DHS) şi Biroul Federal de Investigaţii (FBI) au anunţat că desfăşoară anchete după ce două atacuri cibernetice masive au perturbat, vineri, mai multe site-uri de internet, între care Twitter, Spotify, Paypal, CNN, New York Times, Amazon şi Reddit, informează Reuters.

Atacatorii au folosit sute de mii de dispozitive conectate la internet care fuseseră infectate cu o lună înainte cu un cod malicios numit Mirai, ce le-a permis să declanşeze întreruperile paginilor şi serviciilor companiei furnizoare de internet Dyn. Acestea au început pe coasta de est a SUA şi apoi s-au răspândit şi în alte părţi ale ţării, dar şi în Europa.

Potrivit companiei Dyn, cu sediul în New Hampshire, ameninţările au venit de la milioane de adrese de internet, fapt ceea ce face ca acest atac cibernetic să fie considerat unul dintre cele mai mari din istorie, mai arată sursa citată. ”Complexitatea atacurilor este ceea ce face ca acest lucru să fie o mare provocare pentru noi”, a declarat Kyle York, director de strategie în cadrul Dyn.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Josh Earnest, a declarat că DHS, însărcinat cu monitorizarea ameninţărilor cibernetice împotriva Statelor Unite, se ocupă de această situaţie adăugând că încă nu au fost identificaţi autorii atacului. ”La acest moment, nu am nici o informaţie de furnizat despre cine ar putea fi responsabil de această activitate malicioasă”, a spus Earnest, potrivit Statesman.com.

FBI şi Dyn investighează la rândul lor acest atac cibernetic. ”Inginerii noştri continuă să investigheze şi să reducă mai multe atacuri direcţionate împotriva infrastructurii DNS a Dyn”, a comunicat compania după miezul nopţii.

Hackerii au declanşat atacurile complexe prin dispozitive obişnuite precum webcam-uri şi aparate digitale de înregistrare întrerupând accesul la unele dintre cele mai cunoscute site-uri de internet, arată Reuters.

Atacul nu a afectat numai Statele Unite, ci şi unele regiuni din Europa. Amazon a raportat că atacul a afectat temporar şi utilizatorii din vestul continentului european, iar Twitter a anunţat că unele site-uri de ştiri nu au putut fi accesate de unii utilizatori din Londra. Reprezentanţii PayPal au fost mai rezervaţi, comunicând că întreruperile i-au împiedicat pe unii clienţi din ”anumite regiuni” să facă plăţi online.

Atacul cibernetic masiv de vineri vine pe fondul creşterii temerilor legate de ameninţările hackerilor la adresa SUA, înaintea alegerilor prezidenţiale.

Sursa : capital.ro

Etichete:, ,

Evoluțiile obscure care au condus la situația din Turcia

În iulie 2013, Washingtonul a avut nevoie de trei săptămâni pentru a spune că habar nu are cum să caracterizeze răsturnarea de către armată a regimului democratic ales din Egipt. A fost greu atunci pentru comentatorii apropiați Washingtonului să o dea din colț în colț și a revenit unor diplomați americani sarcina să decreteze în cele din urmă că nu a fost o lovitură de stat, atât timp cât populația a ieșit în număr mare în stradă împotriva regimului. Iar regimul generalului Abdel Fatah el-Sisi a rămas până azi la putere, cu rezultate aproape catastrofale pentru țară.

În iulie 2016, Washingtonul este însă limpede chiar după primele ore: SUA sprijină guvernul democratic ales al Turciei, membră NATO, în fața unei tentative de lovitură de stat a armatei. Iar armata turcă are relații apropiate cu SUA și este puțin probabilă o frondă în cadrul NATO din partea generalilor.

Însă în spatele acestei declarații tranșante a SUA stau o mulțime de evoluții obscure, toate întâmplate în decurs de doar câteva săptămâni și care nu pot decât să demonstreze că președintele Recep Tayyip Erdogan a intrat într-un joc prea complicat pentru el. A încercat, în ultimă instanță, să reia relațiile cu Rusia și Israelul și să adopte o poziție cooperantă cu SUA în speranța că își va salva scaunul. A făcut-o însă prea târziu. Nesusținută de SUA, lovitura armatei se va stinge, însă regimul Erdogan se va schimba profund: ambițiile modificării constituției prin intermediul unui guvern marionetă se vor restrânge, adversitatea față de regimul Assad de asemenea, la fel și agresivitatea din declarațiile la adresa SUA și a Rusiei, pretenţiile de ridicare a vizelor UE se vor limita, la fel și poziția ce merge până la șantaj la adresa Europei când vine vorba de imigranții sirieni. Vor continua însă acțiunile împotriva militanților kurzi, de data aceasta coordonate cu Rusia, SUA și chiar cu regimul Assad. Dacă va supraviețui, noul regim Erdogan, salvat de SUA, va fi un pitic politic în comparație cu ambițiile de până mai ieri.

La o săptămână după Summitul NATO de la Varșovia şi chiar în ziua discuțiilor Kerry-Lavrov de la Moscova, armata Turciei, a doua armată ca număr de militari din NATO, a dorit să-l îndepărteze pe Erdogan. Un eveniment deloc de neprevăzut, pentru presa americană cel puțin.

The Wall Street Journal scria într-un articol publicat pe 16 mai 2016: ”La finalul lunii martie au apărut speculații depre o lovitură de stat, când presa turcă a relatat că administrația Obama vrea să-l îndepărteze pe Erdogan. Zvonurile au dus la un schimb tensionat de replici la Departamentul de Stat, unde un reporter turc l-a întrebat pe purtătorul de cuvânt John Kirby dacă SUA întreprind demersuri pentru a-l da jos pe Erdogan. ”Încercăm să dăm jos guvernul Turciei? Asta e întrebarea? Este o speculație atât de ridicolă încât nu merită onorată cu un răspuns”, a spus atunci Kirby.

The Wall Street Journal spune însă că răspunsul acesta nu a liniștit deloc apele și că aliații președintelui Recep Tayyip Erdogan s-au întrebat dacă SUA au un plan pentru răsturnarea regimului, ”spun persoane apropiate acestei chestiuni”, scrie ziarul american.

La două zile, pe 31 martie 2016, Erdogan se afla în vizită la Washington, iar atunci armata turcă a găsit cu cale să comunice oficial că ”nu poate fi vorba despre vreo acțiune ilegală în afara structurii de comandă sau care să compromită structura de comandă”. Mulți au interpretat comunicatul drept un semnal că generalii turci vor să evite să fie văzuţi ca o nouă generație de complotişti împotriva guvernului civil (după puciurile din 1960, 1971, 1980, 1997)– o acuzație care a trimis la închisoare sute de ofițeri în timpul regimului Erdogan.

Atunci de ce această lovitură de stat de la Ankara? De ce o lovitură de stat împotriva unui președinte care tocmai ce își ceruse scuze în mod oficial în fața Rusiei pentru incidentul militar din 2015, împotriva unui președinte care își ceruse aceleași scuze oficiale în fața Israelului pentru incidentul ”Mavi Marmara” din 2009 și care lăsa impresia că revine la cooperare cu puterile majore din regiune?

Acțiunile armatei împotriva regimului Erdogan au început imediat după încheierea vizitei secretarului de Stat John Kerry la Moscova, în seara de 15 iulie 2016, o vizită în care a fost discutată oferta americană pentru cooperare militara a Rusia-SUA în Siria, o cooperare împotriva organizației Stat Islamic și a filialei al-Qaeda din Siria (Frontul al-Nusra), nu împotriva regimului Assad. Or, președintele Erdogan a considerat mereu că Assad este principalul inamic al Turciei.

O altă informație importantă oferită de gulfnews.com: ”în cursul acestei veri”, coordonatorul serviciilor secrete siriene, generalul Ali Mameluk, a fost la Berlin. La fel, directorul general al securității siriene, generalul Mohammed Dib Zaitun, a fost la Roma, iar Alberto Maneniti, directorul serviciului italian de spionaj, a fost în vizită în Siria pe 12 iulie. Presa pro-siriană mai scrie că un ofițer sirian se află deja în Europa cu misiunea de a coordona lupta împotriva jihadiștilor din Siria. Toate aceste acţiuni contravin sancțiunilor impuse de Vest regimului Assad. Toate aceste acțiuni contravin scopului principal al regimului Erdogan – îndepărtarea lui Assad și securizarea granițelor Turciei împotriva kurzilor prin crearea unei zone sigure în interiorul teritoriului sirian. Iar toate aceste acțiuni au avut loc recent, cu câteva săptămâni înaintea loviturii de stat din Turcia.

Coincidență sau nu, lovitura dată regimului Erdogan este întărită de o altă știre chiar de pe 15 iulie: Departamentul de Stat al SUA publică pe site-ul oficial că trupele Coaliţiei Arabe Siriene se îndreaptă spre centrul localității Manbij din regiunea Alep, ajutate de forțele coaliției anti-Stat Islamic susținute de SUA (și care ar urma să coopereze cu Rusia, potrivit ofertei Washingtonului). Forțele care îi atacă chiar în momentul loviturii de stat din Turcia pe jihadiștii din Manbij sunt dominate de milițiile kurde YPG (Unitățile Populare de Protecție), desemnate drept organizații teroriste de regimul Erdogan. Iar Manbij are o miză mare pentru politica lui Erdogan, pe de o parte, și a kurzilor și chiar a SUA, pe de altă parte. Erdogan a dorit să facă din Manbij o zonă sigură, în afara controlului kurzilor. Și nu era vorba doar de Manbij, ci Erdogan nu își dorea ca la graniţa turco-siriană să apară embrionul unui stat kurd. Erdogan a lucrat la acest plan al său împreună cu generaul american John Allen (numit ”călugărul războinic” de presa americană), fost şef al trupelor americane din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia Centrală. Însă Turcia și SUA nu s-au înțeles. ”Am vorbit mult despre crearea unei zone sigure. Și acum anumite state care nu au susținut ideea încep să o sprijine. Întreb Statele Unite: nu ați aprobat o zonă de interdicție aeriană și acum rușii bombardează Siria și acolo mor mii de oameni, dar se pare că suntem o coaliție și trebuie să acționăm împreună? Deci ce s-a întâmplat?”, a spus Erdogan în februarie anul acesta.

Da, Erdogan nu a reușit să convinga SUA că Turcia trebuie să ocupe o parte a teritoriului sirian pentru ca acesta să nu devină un stat kurd in nuce. Mai grav este că Erdogan nu a reușit nici să convingă armata turcă să intre în Siria pentru a ocupa teritoriile susceptibile de a intra în mâna kurzilor. The Wall Street Journal observa în mai 2016: ”Generalii turci temporizează inițiativa lui Erdogan de a trimite trupe în Siria, într-o campanie controversată împotriva insurgenţilor kurzi și armata încearcă să protejeze relațiile Turciei cu aliații occidentali, care îl privesc pe președinte cu suspiciune. E greu să ceară armatei să meargă în Siria, spun apropiați ai președintelui. Dacă armata ar acționa fără sprijinul aliaților occidentali, generalilor le este teamă că soldații ar putea fi bombardați de forțele ruse și ar putea fi condamnați pe plan internațional”.

Erdogan nu a vrut să țină cont de aceste avertismente și a plusat. L-a înlocuit pe premierul Ahmet Davutoglu, un diplomat foarte bun, cu docilul Binali Yildirim, iar aproape simultan majoritatea parlamentară pro-Erdogan a votat o lege prin care a fost ridicată imunitatea majorității deputaților partidelor pro-kurde. O mișcare greșită se pare, dacă e să-l ascultăm pe generalul John Allen (între timp retras din postul de coordonator anti-Stat Islamic): ”Puteam lucra cu premierul Davutoglu. Succesorul lui poate fi cu totul altfel”.

În cele din urmă, un ultim semnal din presa occidentală cum că regimul Erdogan e pe sfârșite vine din Newsweek, care scrie că ”structurile profunde ale statului turc” încearcă să întindă o mână regimului Assad, cu care Ankara a rupt legăturile diplomatice încă din 2011. De data aceasta este vorba despre mâna Rusiei, a Chinei și a Iranului. Newsweek scrie că Partidul Patriei (o grupare ce include mai mulți generali în retragere și politicieni socialişti) a avut întâlniri cu membri ai guvernelor din Rusia, China, Iran şi Siria în cursul ultimului an. Liderii mișcării sunt Dogu Perincek, un socialist, și generalul Ismail Hakki Pekin (fost șef al serviciilor de informații ale Armatei Turciei), un cuplu aparent bizar care s-a solidificat în detenție – ambii au fost condamnaţi în procesul Ergenekon din 2011, tot după o tentaivă de puci. Cei doi au fost la Damasc și s-au întâlnit în acest an cu generalul sirian Ali Mameluk (da, cel care a fost recent la Berlin) și cu ministrul sirian de Externe. Tema principală a întâlnirilor, spune Pekin: ”cum să pregătim terenul pentru ca Turcia şi Siria să reia relațiile diplomatice și cooperarea politică”. Potrivit generalului turc, aspectele discuțiilor sale cu șeful securitatii siriene au ajuns la cunoștința lui Bashar al-Assad.

Armata turcă are un interes comun cu regimul Erdogan – combaterea insurgenței kurde. De aceea liderii mișcării Partidul Patriei au propus un târg regimului Assad – sprijinul nesperat al Turciei contra combaterii milițiilor kurde din Siria, cu alte cuvinte asigurarea că nu va lua naștere un stat kurd la frontierele Turciei, cu extindere până în Kurdistanul irakian. Soluția generalilor în retragere este următoarea, potrivit lui Pekin: ”Turcia trebuie să înfrângă PKK. Iar pentru a reduce sprijinul extern pentru PKK, Turcia trebuie să colaboreze cu Rusia, Irak, Iran și Siria”. Iar Pekin, fostul şef al serviciilor de informații ale armatei turce, susține că a încercat această propiere de Rusia – a prezentat la Moscova un grup de afaceriști turci în fața lui Alexandr Dughin, filozoful curentului eurasianist, în încercarea de a reveni la legăturile economice dintre cele două țări.

În această întreagă încrengătură de deplasări ale șefilor și foștilor sefi ai serviciilor siriene, turce, italiene, vizite ale secretarului de Stat Kerry la Moscova, întâlniri dintre liderii politici și militari americani și turci la Summitul NATO de la Varșovia, singurele lucruri limpezi rămân următoarele: pentru Turcia integritatea teritorială a Siriei va fi de acum încolo mai importantă decât îndepărtarea regimului Assad și că Washingtonul și-a anunțat poziția față de tentativa de lovitură de stat a armatei turce – președintele Barack Obama a spus: ”SUA sprijină guvernul ales democratic al Turciei”. ”Președintele și Secretarul de Stat au concluzionat că toate taberele din Turcia trebuie să sprijine guvernul ales democratic, să dovedească reținere și să evite violența și vărsarea de sânge”. Este o declarație ce contrastează puternic cu bâlbele Casei Albe după lovitra de stat militară din Egipt din 2013, atunci când echipa preşedintelui Obama a avut nevoie de circa trei săptămâni pentru a spune doar atât: ”legea nu ne cere să facem o afirmație formală cum că a avut loc sau nu o lovitură de stat și nu este în interesul nostru național să facem o asemenea afirmație”. În cazul Turciei, aliat al SUA în NATO, este în interesul național al SUA să fie tranşante, iar poziția Casei Albe nu poate să indice decât că unii generali turci s-au grăbit.

Sursa :gandeste.org

DOVADA indubitabilă că în spatele afacerii cu dezinfectanți dizolvați de la Hexi Pharma sunt SERVICIILE SECRETE

Directorul general al Hexi Pharma, Flori Dinu, a recunoscut diluarea în fața procurorilor care o anchetează

Chiar dacă declarațiile Laurei Georgescu, fosta soție a lui Dan Condrea, au fost ironizate sau privite cu scepticism pe motiv că femeia suferă de o afecțiune psihică, din ce în ce mai multe elemente ieșite la iveală în ultimele zile, voit sau involunar, par să confirme spusele doamnei cu privire la implicarea serviciilor secrete în afacerea Hexi Pharma. Romaniacurata.ro susține că însăși Flori Dinu, directorul general al Hexi Pharma, a dezvăluit acest aspect, indirect, într-o declarație de presă trecută de mulți cu vederea.

Flori Dinu, joi 26 mai: „Cred că în momentul în care începi să prinzi putere, devii periculos pentru multe alte interese. Acesta este punctul meu de vedere. Surprinzător este faptul că acest scandal apare exact în momentul în care noi doream să ne lansăm pe piața externă și făcuserăm toate demersurile, începuserăm să apărem pe la târguri internaționale, și probabil că asta a deranjat”

Interpretare România Curată: ”Citiți și recitiți cu atenție aceste declarații. Ele reprezintă filosofia, axioma și piatra de fundament care justifică existența serviciilor secrete: interesul național. Contrapunerea ”producătorului român”, ”producătorilor externi” e tipică pentru această teorie a interesului național. La fel cum e tipică ideea că urmărirea interesului național justifică anumite ”mici excese”. În numele ”interesului național” se pot încălca, pe ici, pe colo, reguli și chiar drepturi fundamentale ale cetățenilor. ”Interesul național” justifică uneori suspendarea acțiunii legilor ordinare sau modificarea lor în regim de urgență, ba, uneori, același ”interes național” poate scuza comiterea unor infracțiuni! Asta pentru că, nu-i așa, doar astfel ne-am putea apăra împotriva unor interese care ne-ar cauza și mai mult rău!

Marea problemă cu acest ”interes național” în accepțiunea serviciilor secrete e că după ce se enunță, nu se discută, ci se execută. Și cine sunt persoanele care stabilesc ce e și ce nu e ”interes național”? Ei bine, nu reprezentanții din instituțiile statului în mod transparent, asupra cărora, de bine, de rău, se exercită un mai mic sau mai mare control popular și democratic pentru a nu o lua razna, nu CSAT, care se rezumă la enunțarea unor principii și linii directoare, dar care doar în mod excepțional intră în interpretările de caz, ci tovarășii cu multe stele și epoleți pe umăr, scoși din timp la pensie specială, asigurați cu sinecuri consistente de ”academicieni” în academii speciale, avansați și promovați în mod dubios, cu mai mulți kilometri de doctorate plagiate decât kilometri de autostrăzi construite în România. Ei bine, toți acești generali și colonei a căror competență profesională e mai mult decât discutabilă, iar probitatea morală coboară sub călcâi, sunt cei care decid ce e și ce nu e de interes național”. Continuarea o puteți citi pe siteul romaniacurata.ro.

Jurnalistul Cătălin Tolontan a publicat pe tolo.ro mărturia unui important medic microbiolog care a refuzat să ia șpagă de la directorul general al Hexi Pharma, Flori Dinu. Specialistul dezvăluia și modul în care erau împărțiți banii din mită: 30% din contracte ajungeau la managerii de spital care dădeau o parte din bani partidelor care îi numesc și mențin în funcție.

Deși inițial a ignorat acuzațiile formulate la adresa sa, Flori Dinu a contracarat în cele din urmă spusele medicului microbiolog prin următoarea precizare: „Nu mă văd vreodată în viaţă mergând să ofer mită vreunui medic în numele Hexi. Contextul descris nu imi sună cunoscut în niciun fel, nu s-a întâmplat nici măcar parţial, este o calomnie sau o invenţie. Dacă există această doamnă doctor, o rog insistent să meargă să depună mărturie la Parchet.” Sursa : evz.ro

Nici urmă de Dan Condrea pe camerele de supraveghere

 

Apar tot mai multe întrebări după sfârşitul tragic al patronului Hexi Pharma. A intrat cu viteză foarte mare într-un copac de pe marginea drumului care leagă Corbeanca de Buftea. Nu se ştie cum a ajuns acolo. Reporterii Digi24 au consultat imagini de pe camere de supraveghere din zonă, au luat în calcul toate traseele, dar maşina condusă de Dan Condrea nu apare în imagini. Pe de altă parte, apar semne de întrebare legate şi de modul în care s-a desfăşurat ancheta la faţa locului.

Patronul Hexi Pharma ar fi plecat la Ploieşti. Cel puţin aşa i-a spus iubitei sale când au vorbit la telefon, în jurul orei 18:00. Urma să treacă prin Mogoşoaia, să îşi ia fetiţa de la fosta soţie. A sunat-o şi a anunţat-o că ajunge în scurt timp.

Traseul obişnuit de la Ploieşti spre Mogoşoaia ar fi trecut pe DN1, apoi prin Corbeanca, Buftea şi Mogoşoaia.

Dar nici urmă de Dan Condrea în această zonă. În imaginile surprinse de camerele de supraveghere din localitatea Corbeanca apare un singur Opel Astra. Are într-adevăr aceeaşi culoare, dar diferă numărul de înmatriculare, modelul şi numărul de uşi.

„Din Corbeanca până la locul accidentului, patronul Hexi Pharma nu ar mai fi avut rute alternative”, transmite corespondentul Digi24.

O altă variantă de la Ploieşti la Mogoşoaia este Drumul Naţional 1 A. Dacă a folosit însă această rută, ori a uitat, ori a omis intenţionat să treacă să ia copilul, pentru că la Buftea a virat spre Tamaş.

Sunt zeci de astfel de camere de supraveghere. Aparţin fie unor instituţii publice, fie unor firme private. Nicăieri pe imaginile înregistrate nu apare maşina lui Dan Condrea”, transmite corespondentul Digi24.

Ca şi în Corbeanca, la Crevedia apare în trafic un Opel care seamăna cu cel condus de patronul Hexi Pharma. Dar şi acesta are doar două uşi, nu patru, precum cel implicat în accident.

Sursa : money.ro

 

%d blogeri au apreciat asta: