Arhiva

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Despre cei care ”pupă moaște”

Octombrie 18, 2017 2 comentarii

Sunt atât de obosit că nu mai pot să țin ochii deschiși, dar vreau neapărat să scriu acest articol. Unul dintre cele mai cunoscute efecte ale mass-media se numește agenda settings și înseamnă că presa ne învață ce este mai important dintr-un eveniment, care sunt cele mai importante evenimente ale zilei, ne setează agenda.

Cum ne arată ce este mai important într-un eveniment? Prin unghiul de abordare. Prin modul în care alege să relateze evenimentul.

Reporterul pleacă să facă un material la Iași, la Sfânta Parascheva. La plecarea din redacție întreabă: cum dau evenimentul acesta? Și i se răspunde în același mod în care i se răspunde și de Crăciun/Paște/Revelion și la toate sărbătorile importante: te duci și vezi câți oameni au ajuns la spital (de Crăciun/Paste din cauză că au mâncat prea mult, acum de epuizare), vezi dacă au existat incidente….etc. Reporterul pleacă și la fața locului prima lui întrebare este: câți oameni au ajuns la salvare (asta dacă nu întreabă chiar din redacție, telefonic, înainte de a pleca). Primește numărul deci are deja jumătate din material. Anul acesta au fost 500 de oameni la Salvare. Buuuuun, are ce să scrie. Ce mai caută? Incidente! S-au îmbrâncit oamenii cu jandarmii și invers? Nu. Ce-ar trebui să mai fac eu aici, se gândește…? Să caut niște băbuțe și să obțin niște răspunsuri amuzante. Asta s-a făcut și anul trecut și acum doi ani, face audiență și redactorul-șef o să se amuze când o să vadă filmul, o să-i placă. Deci să-i duc ce-i place. Și face mini-interviuri cu oameni care arată rău sau vorbesc aiurea, în speranța că va avea noroc și va prinde ca anul trecut, o isterică luată cu salvarea în timp ce urlă că e posedată – dacă ar prinde asta, ar fi aur curat, poate ar lua și o primă (Sergiu Toader, creatorul Știrilor Pro Tv, dădea primă jurnaliștilor care aduceau imagini cu oameni în lacrimi, ca să-i învețe să-i caute – a perpetuat asta și la Observatorul Antenei 1, tot creația sa și la Realitatea TV etc). Așadar, acesta e unghiul de abordare al evenimentului.

Asta ne arată jurnaliștii. În fiecare an. Același lucru. Nu vi se pare că vedem în fiecare an același lucru, același tip de abordare al unui eveniment? Și acum să vă spun un secret: eu am lucrat 14 ani în presă. Printre altele, am fost și editor, iar apoi editor-coordonator la Realitatea TV, pe vremea lui Prigoană, Cristoiu, Sergiu Toader etc. Am fost mâna dreaptă a lui Cristoiu. În paralel, realizam un talk-show la Radio France Internationale, în care analizam și demascam tehnicile prin care presa manipulează evenimentele săptămânii. Și acum secretul. Jurnaliștii păstrau în softul redacției știrile din anii trecuți și le refoloseau. De exemplu: știrea că au apărut brazii în piețe. O luau de anul trecut, schimbau prețurile dacă era cazul și o dădeau din nou. Sunt aceleași știri în fiecare ani despre brazi. Sunt aceleași știri în fiecare an despre Procesiunea de la Sfânta Parascheva. Jurnaliștii cunosc bine subiectele gustate de public și momentul când trebuie difuzate. Și reiau unghiul de abordare care a avut succes în anii anteriori. Anul trecut a devenit viral subiectul cu isterica de la procesiune? De ce să încercăm ceva nou? Mergem tot pe rețeta de anul trecut. În februarie e Gripa! Cu G mare. Este sau nu este gripă, jurnaliștii încep să dea telefoane ca să o găsească. E momentul GRIPEI. Și află că sunt două cazuri. Deci titrează: ÎNCEPE EPIDEMIA DE GRIPĂ! PRIMELE DOUĂ CAZURI! Asta interesează oamenii în februarie. Se dezgheață vremea, se îmbracă mai subțire, li se înfundă nasul și încep să fie speriați de perspectiva unei gripe. Iar jurnaliștii știu. Pentru că asta se întâmplă în fiecare an. Paranteză: mă gândesc să fac un calendar al lucrurilor pe care jurnaliștii le servesc publicului în fiecare an, la date fixe. Aceleași în fiecare an :). Deci, jurnaliștii aleg un unghi de abordare pentru noi. NU este realitatea. Este un unghi de abordare. Mai devreme am arătat cât de stereotipal și de fals este.

Și acum o poveste prin care am trecut eu.

Acum patru ani conduceam un site mare de știri, creat de mine. Era coadă la Moaștele Sfântului Dumitru, deci am trimis un reporter tânăr, care promitea, acolo. I-am spus să urmărească ce se întâmplă și să facă o relatare. Pur și simplu, să povestească ce vede. Pentru că urma să stea toată noaptea, am stat și eu cu el. De acasă. Îl mai sunam, îi mai dădeam sfaturi, îl încurajam, era examenul uceniciei lui de reporter (există niște momente inițiatice, care transformă un ucenic într-un jurnalist: manifestațiile etc, sunt mai multe – am format mulți jurnaliști). Deci stăteam cu el, prin telefon, făceam echipă. Pe la trei dimineața s-a făcut foarte frig, deci m-am urcat în mașină, m-am dus la el, în față la Patriarhie și i-am dus un pulovăr. M-am gândit că îngheață de frig. A fost foarte bucuros. Și, dacă tot am ajuns acolo, am zis să “inspir” puțin atmosfera, adică să mă duc puțin să vorbesc cu oamenii de la coadă, să văd ce se întâmplă etc. Și am mers și am mers, până la capătul cozii, am vorbit cu oameni…am stat, i-am observat. Am inspirat și am expirat ce se întâmpla. Vreau să vă spun un singur lucru: nu am întâlnit în viața mea oameni atât de extraordinari. Erau toate categoriile sociale: oameni săraci, necăjiți, de condiție medie, intelectuali, toate categoriile. Dar acolo, la coada imensă, de la poalele Patriarhiei, unde stăteau oamenii și câte 24 de ore la rând, am simțit ceva extraordinar, ceva ce n-am să uit niciodată, ceva ce mă emoționează și acum când tastez: un amestec de speranță, de iubire, de bunătate dar mai presus de orice, de speranță. Era un loc magic. Așa cum aș vrea să fie România de-a pururi: oamenii se iubeau, se ajutau, erau buni, erau oameni. Erau oameni între oameni. La ora 3 dimineața, se făcea 4 și eu nu mai voiam sa plec de acolo. Nu mai voiam să plec din atmosfera aceea care îmi pusese un nod în gât, nu mai voiam să plec dintre oamenii aceia care, în acea noapte, erau buni și aveau toți o flacără, o căldură cu ei: a speranței, a binelui. Era cu ei. În seara asta am văzut la tv un jandarm din Iași care spunea cu drag că se cunoaște cu pelerinii, se întâlnesc în fiecare an. Așa era și în acel an la Sfântul Dumitru: jandarmii erau fericiți că se aflau în acel loc, trăiau cu toții un moment minunat, ca la începuturi, așa ca într-un sat fain, într-un loc ca Maramureșul,  unde oamenii stau pur și simplu împreună, nu există garduri, oamenii se ajută între ei, se iubesc între ei, pentru că sunt toți pe același drum. Al speranței. Care-i face să nu mai fie simpli oameni.

Spre zori am plecat cu sufletul plin-plin, am trimis reporterul la culcare și, a doua zi, am scris împreună cu el cel mai frumos reportaj din viața mea. Cred că și a lui (mi-a spus asta și cred că s-a format frumos). Un reportaj despre minune. Dacă mă citește, îl rog să mă caute, am căutat și eu reportajul și nu l-am mai găsit. A fost unul dintre cele mai frumoase reportaje și nu a avut nimic jurnalistic. A fost pur și simplu o reflectare a realității așa cum am putut noi, două biete ființe umane, să o cuprindem.

A avut 30 de cititori. Nu 30-50.000 cum aveau celelalte articole. Oamenii așteptau salvare, amuzament, bășcălie. Dar noi am ales să scriem ce am văzut, fără să ne pese de audiență.

Am scris realitatea. Aceasta este realitatea, dragi cititori. La acele moaște nu merg numai proști, tâmpiți și idioți. Acesta este unghiul de abordare al presei. Ca să vă facă să vă uitați la televizor și să comentați în rețelele sociale. Așa cum faceți în fiecare an, fără să vă deranjeze sau să vă pună semne de întrebare acest comportament repetitiv, deci rutinier.

La moaște merg toate categoriile de oameni. Merg și proști și tâmpiți și idioți. Acolo, la moaște, ei nu mai sunt proști, tâmpiți, idioți. M-aș întreba cum ai reacționa tu, cel care râzi de pupătorii de moaște, dacă un reporter ar porni camera și ți-ar adresa din senin o întrebare, fără avertisment. Sunt convins că ai fi magic, ai avea răspunsuri spontane și ai arăta deșteptăciune și frumusețe. Dar dacă reporterul ți-ar adresa întrebarea în timp ce scrii un mesaj, absorbit pe Messenger? Oamenii aceia trăiesc o experiență profundă, după multe ore de stat la coadă, de sacrificiu. Nu e momentul pentru presă, pentru întrebări. Nu atunci. Decât dacă vrei reacții pentru audiență. Și oricum vor fi selectați, din cei peste 20 de intervievați numai cei ale căror răspunsuri fac audiență. Pentru ca jurnaliștii să dea publicului ceea ce așteaptă în fiecare an, la Sfânta Parascheva: proști, idioți, tâmpiți. Numai că dragii mei, acolo la icoana Sfintei Parascheva nu există proști, tâmpiți și idioți. Acolo există cei mai frumoși oameni. Dar nu-i veți vedea în această postură la televizor, pentru că asta nu face audiență.

Tu, cel care râzi în efectele sociale, nu îți forma opinia despre un eveniment pe baza unghiului de abordare folosit de jurnalist. Nu te lăsa manipulat de efectul agenda settings. Chiar dacă vei vedea opinia ta multiplicată de alții în rețelele sociale. Și ei au văzut aceleași știri ca și tine. Du-te acolo. Și eu gândeam ca tine până la noaptea Sfântului Dumitru când aș fi vrut să îmbrățișez câțiva țigani :). Du-te acolo. Trăiește propria ta experiență. Viața e scurtă. Participă la un astfel de pelerinaj. Cu siguranță va fi o experiență.

Iar dacă ai îndoieli cu privire la modul în care poate manipula presa, prin reprezentarea unui eveniment, uită-te la vecini, caută pe Google modul în care se scrie despre pelerinajul de la Compostela (El Camino). Pe care l-au făcut mulți români. Uită-te la diferența uriașă între felul în care scrie presa europeană (dar și cea din România) despre Magicul Pelerinaj de la Compostela și modul în care scrie presa română despre Pelerinajul la Sânta Parascheva. Acolo ai să vezi dragoste, speranță, tărie, inițiere. La noi ai să vezi, rizibil, ridicol, prostie. Noi ne batem joc de semenii noștri (pentru audiență). Deși este exact același tip de eveniment. Reprodus de jurnaliști din două unghiuri de abordare diferite. Se spune că jurnaliștii sunt “bricoleurs de la realite” (Bourdieu). Ei construiesc lumea în care trăim prin cuvinte. Nu-i lăsa pe alții să construiască realitatea în care trăiești tu, prin cuvinte. Descoperă realitatea prin experiment, nu prin cuvintele altora.

Și stii de ce am scris acest articol deși sunt epuizat?

Pentru că atunci când vezi că râdem și ne batem joc de semeni nu e realitate. E circ. Și m-am bucurat să spun asta. Nu aplauda la circ. Dacă faci asta, îl vei primi și anul viitor. Jurnaliștii îți vor da din nou lucrurile pentru care aplauzi. Așa își câștigă pâine din păcate. În România. În fața acestei situații, eu mi-am dat demisia de la Realitatea TV și am înființat un ONG, Asociația Consumatorilor de Media, cu care am luptat apoi, timp de 10 ani, pentru dreptul publicului de a fi informat corect – citiți aici, este un demers de actualitate si in 2017. 

.

Nu te lăsa manipulat.

Cu drag, Horea

Mi-a pierit și somnul

Autor: Horia Mihai Badau

Sursa: Horea Badau Blog

Anunțuri

Bloomberg: „Putin a devenit noul STĂPÂN în Orientul Mijlociu!“

Octombrie 8, 2017 Lasă un comentariu

„Israelul, Turcia, Egiptul şi Iordania, toate aceste state bat drumul până la Kremlin în speranţa că Vladimir Putin, noul stăpân al Orientului Mijlociu, le poate asigura interesele şi rezolva problemele“, susţin Henry Meyer şi Donna Abu-Nasr într-o analiză publicată de Bloomberg.

Până recent Washingtonul era singura destinaţie pentru liderii acestor state, însă acum puterea americană se află într-o retragere evidentă în regiune – o nouă dovadă a succesului intervenţiei militare a Rusiei în Siria, ce a asigurat poziţia preşedintelui Bashar al-Assad, după ani de zile în care Statele Unite au insistat că acesta trebuie să plece, se arată în analiză publicată de Bloomberg.

 

„A schimbat realitatea, balanţa de putere de pe teren”, a afirmat Dennis Ross, fost negociator de pace pentru Orient şi consilier al preşedinţilor G. W. Bush şi Barak Obama.

 

„Putin a reuşit să facă din Rusia un jucător cheie în Orientul Mijlociu. De aceea putem observa un şir constant de lideri din regiune făcând vizite regulate la Moscova”.

 

Succesul are costurile sale. Pe măsură ce cererile conflictuale se adună, nu mai este uşor să-i mulţumeşti pe toţi aceşti vizitatori. „În momentul în care încerci să adopţi o poziţie în raport cu toate părţile implicate, observi tot mai mult dificultăţile acestui joc”, a completat Dennis Ross.

Sursa : money.ro

Priorităţile naţionale: vaccinuri, rachete şi card de identitate biometric

Cel mai mare blestem al României este parazitarea Statului de către o castă din servicii, ce răspunde exclusiv la comenzile globaliste, reprezentate aici de Klemm (ambasadori), bănci şi corporaţii.
Interesul naţional este prins în acest cleşte zdrobitor.


Securitatea a bătut palma cu Soros încă din 1990, la deschiderea Fundaţiei în sediul GDS, când şi-au pus oameni în conducere. Era vorba de putere, bani şi alte beneficii, pentru care unii sunt capabili de orice. Dar desăvârşirea procesului de subjugare totală a Statului de către corporaţii s-a făcut sub regimul Băsescu.

Problemele au început când Sistemul, după ce aproape a distrus economia cu capital autohton şi a atacat direct politicienii din partide, altele decât PDL, a început să decimeze politicienii din camarila băsistă şi cercurile lor de interese din servicii care-i deserveau, cei care au întreţinut corupţia la un nivel fără precedent.

Imbecilii utili nu şi-au dat seama că sunt doar unelte locale, de care se vor descotorosi la un moment dat, şi au intrat în panică. De asta războiul dus împotriva lui Codlea şi al Codruţei Kövesi, care nu aveau habar că ofiţerul acoperit Ghiţă este o nucă prea tare, dificil de spart. Băsescu, de asemenea, e un maidanez care le ştie dedesubturile turpide. Faptul că s-a ajuns la Elena Udrea şi la rudele apropiate (frate, fiice), asta l-a determinat că să îşi scuture râia peste inamicii care au fost iniţial oamenii lui de casă, promovaţi chiar de el.

Partea din Servicii care lucrează la Marele Imperiu Globalist, generic spus oamenii lui ”Soros”, sunt într-o oarecare derută după victoria neaşteptată a lui Trump, care însă nu poate destabiliza total o construcţie realizată sistematic şi în care s-a investit enorm. Consilierul mai multor preşedinţi americani, Roger Stone, a declarat după vizita din ţara noastră că “George Soros este în cârdăşie cu SERVICIILE DE INFORMAŢII DIN ROMÂNIA (s.n.) şi Ungaria”. Deep State încă încearcă răsturnarea lui Trump, mediatic este supus unei flagelări continue, însă Sistemul la noi nu are adversar, operaţiunea de discreditare a politicului fiind metodică iar populaţia fiind în proporţii enorme, tot după Stone, aflată sub supraveghere continuă. Acoperiţii din servicii sunt prezenţi peste tot: partide, economie, presă, justiţie, procuratură şamd.

Dorinţa corporatocraţiei este că să aibă partide “proaspete”, de genul USR, care să le pună în aplicare agenda secularist-progresistă şi privatizări convenabile, partide făcute cu sprijinul serviciilor, scenariul Cioloş – USR dând roade în Franţa, cu un Macron prezentat de media mainstream ca un mare lider mondial, deşi la el acasă a avut cea mai mare prăbuşire de încredere în cel mai scurt timp din istoria Republicii.

PSD a fost votat masiv tocmai pentru că publicul aştepta o izbăvire, dorinţa de a îndepărta de la putere partidele Sistemului (PNL/USR/Cioloş) fiind una instinctivă. Însă PSD nu are puterea de a rupe pisica, întrucât Sistemul s-a asigurat că are la vârf oameni şantajabili, iar partidul este infestat de acoperiţi. Modul de operare al lui Ponta (prieten de reţea cu Ghiţă) şi Grindeanu, a fost unul care stârneşte nedumeriri.
Aducerea lui Tudose în funcţia de prim-ministru arată însă ca o mişcare de cadre.
Statul Paralel are nevoie de siguranţă.

Viaţa politică, cu o stradă (tefelistii) pe care Sistemul o controlează (identic cu ce se întâmplă în SUA) prin corporatişti şi ONG-urile Soros, precum şi cu o mass media confiscată, va fi greu de mişcat şi transformat.

Prin grăbirea unei legi (a vaccinării obligatorii) care a fost probabil impusă în “Foaia de parcurs” pe care corporaţiile au înmânat-o guvernului anterior, prin ameninţările directe ale premierului sub acoperire Tudose de instituire a unui Barnevernet naţional, adică a distrugerii familiei prin dictatul Statului; prin hăituirea medicului sucevean Mircea Puşcaşu care urmează celei a dr. Christei Todea-Gross, ce a scos un studiu în volum ce demonstrează nocivitatea unor vaccinuri, viteza cu care se doreşte implementarea cărţii de identitate cu cip electronic – o mega-afacere ce grevează MAI de investiţii urgenţe în infrastructură şi ne transformă pe toţi în potenţiali infractori; prin miliardele de dolari date în avans pe un sistem defensiv de rachete care ar trebui să ne apare de prezumtivele rachete nucleare ale… Iranului (!), toate aceste scurgeri imense care nu ţin de agenda reală a cetăţeanului fac ca partidul aflat la guvernare să arate faptul că investiţia de încredere a poporului este pe cale sa eşueze deplorabil.

Preşedintele Dragnea ar trebui să înţeleagă faptul că o şansă ca asta ratată, poate să însemne şi ruperea partidului. În plus, candidatul la alegerile prezidenţiale din partea PSD nu va avea nicio şansă la viitoarele alegeri. Cine va mai credita un partid neputincios?

Singurul proiect care ar putea să mişte ţara – şi de care Sistemului globalist îi este o frică paralizantă -este Referendumul pentru definirea în Constituţie a actanţilor căsătoriei (bărbat şi femeie), adică o definire a NORMALITĂŢII, aşa cum am ajuns să facem astăzi, presaţi de valul ideologic, revoluţionar, sexo-marxist. Acest proiect ar putea să redea ceva din credibilitatea pierdută întregii clase politice româneşti.

Dacă uneltele globaliste ale Sistemului nu vor fi îndepărtate de zona decizională, dacă politica nu va fi rebranşată la realităţile societale, România – o ţară importantă a zonei – nu îşi va mai reveni din poziţia periferică la care a fost condamnată de elită globalistă mondială, folosindu-se de cozile de topor locale.

Ţara are nevoie că de aer de o recâştigare a demnităţii naţionale, care nu se poate face prin promovarea acerbă a agendei globaliste, aşa cum se întâmplă acum. Iar acest deziderat nu se poate realiza fără oameni de curaj.

Autor: Iulian Capsali

Ilie Șerbănescu: ”Salariul mic este cheia exploatării coloniale și de aceea capitalul străin ține cu dinții de el!”

Martie 21, 2017 Lasă un comentariu

Menestrelii Komisariatului de tip sovietic de la Bruxelles critică asiduu programul de guvernare al PSD, în frunte cu bugetul stabilit de acesta, îndeosebi pentru dimensiunea redusă a alocațiilor pentru investițiile publice (se spune, cele mai mici din anii de la aderarea la UE), și deplâng soarta României în asemenea condiții, prevăzând nu numai eșecul programului respectiv (ceea ce nu le-ar putea decât conveni), dar și încheierea ciclului de creștere pe care l-ar fi cunoscut de câțiva ani România.

ilie serbanescu

Cei mai înverșunați dintre acești menestreli, la care se adaugă fără ezitări reprezentanții direcți ai capitalului străin din România, sunt mai puțin absconși, punând la zid ceea ce de fapt îi deranjează în menționatul program: creșterea salariilor, îndeosebi a salariului minim, care obligă la majorarea câștigurilor celor mai năpăstuiți, dar și mai mulți dintre angajații din economie, precum și a salariilor bugetarilor, care indirect fac presiune asupra salariilor de la privat. Salariul mic este cheia exploatării coloniale și de aceea capitalul străin ține cu dinții de el, în timp ce toți trădătorii de neam și țară nu încetează să-l fundamenteze ca emblemă a atractivității pentru așa-numitele „investiții străine“. Împotriva acestui instrument colonial se luptă pe cât poate programul Dragnea și, de aceea, este desființat și hulit.

S-ar putea, pe linia logicii economice înseși, ca programul Dragnea să se blocheze, căutând a da la săraci, fără a lua de la bogați, și acordând salarii mai mari, fără o contribuție investițională corespunzătoare, dar o va face sigur cu concursul desfășurat al capitalului străin (care are interese majore în a-i pune bețe-n roate) și al trădătorilor de neam și țară din diverse sectoare de activitate (care nu se vor da la o parte de la diversiuni și chiar sabotaje)! Este o miză majoră ca programul Dragnea să eșueze. Este miza colonială! Komisariatul de tip sovietic de la Bruxelles are, cred, pregătit un scenariu detaliat.

Chiar dacă, în logica unei economii normale, programul Dragnea este construit problematic, acesta constituie, într-o țară care nu este normală, ci o biată colonie, singurul cu tentă anticolonialistă posibil în actuala fază a lucrurilor din România și deci cel mai bun care putea exista! Forțarea creșterii salariilor este unica supapă prin care mai poate rămâne ceva și în țară din jefuirea „tout azimut“ a acesteia de către capitalul străin. Mai mult de atât nu se poate obține în actuala fază a lucrurilor, când capitalul străin este atotstăpânitor, când deține toate pozițiile strategice și pârghiile, când este de fapt proprietarul țării. Și în capitalism proprietarul decide!

Ca singură modalitate, creșterea salariilor nu are preț: ea trebuie forțată chiar și fără aparente resurse, mai precis pe seama altor resurse, în ciuda unor posibile evaziuni investiționale străine și în ciuda unor dificultăți financiare din partea firmelor românești. În poziția de departe cea mai critică se află tocmai alocațiile pentru investiții publice. Nu doar pentru că sunt singurele reglabile într-un buget cu 85% obligații fixe, dar, în cazul României, au ajuns, din fosta fală a statului român, expresia disoluției acestuia. Doar într-un sfert de veac activele publice au devenit, prin comandă politică, private și, să fim realiști, în proporție de cel puțin 80% printr-un transfer ilegal, prin furt! Prin comparație cu ceea ce erau odată, alocațiile pentru investițiile publice au devenit, în mod obiectiv, atât de puține, încât nici nu mai au ce corecta, necum să mai poată ascunde distrugerea domeniului public.

Dar, mai grav, statul român, atât de derizoriu, cât mai există, nu mai are, după ce a fost practic desființat, vreo obligație față de cei care l-au desființat: nici față de privații români, care l-au devalizat sistematic, și, oricum, nici față de capitalul străin, care l-a deposedat, l-a culpabilizat permanent și l-a batjocorit! Nu încerci mai bine, în asemenea condiții, să dai doar salarii mai mari la oameni?! Care n-au nici o vină! Decât aceea că se întâmplă să trăiască în era colonialismului bruxellez!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Au inceput deja taierile in Parcul National Retezat. Ultima pădure virgină din Europa distrusa de Holzindustrie Schweighofer

Februarie 15, 2017 Lasă un comentariu

Ultima pădure virgină din Europa
Exploatările forestiere din ultimii ani din munții Retezat, Godeanu, Țarcu și Vîlcan au condus la dispariția ultimului Peisaj Forestier Intact (PFI) din zona de climă temperată a Europei, se arată într-un comunicat al organizației Agent Green.

“Am protestat la șantierul DN 66A și la minister, ne-am judecat in instanta pentru a opri asfaltarea Retezatului, am atras atenția că se exploatează pădurile în Râu-Șes, la Câmpușel și în Domogled. Dar este prea târziu. Corupția și lăcomia au învins. Cel mai vast templu al naturii din Europa a fost pierdut“ a declarat Gabriel Păun, președinte Agent Green.

Ce firme au exploatat ”aurul verde” din Retezat

Agent Green a publicat un nou reportaj filmat de investigații realizate în perioada 2009-2015 despre exploatările forestiere din PFI. În material sunt prezentate zonele din Retezat afectate de exploatări forestiere. Firma Holzindustrie Schweighofer a cumpărat lemn exploatat de firme terțe în zona Râu-Șes și Câmpușel. La Câmpușel, firma austriacă chiar deține teritorii din PFI care i-au fost vândute ilegal de composesoratul Câmpu lui Neag. Pădurea – un amestec natural de fag și conifere este certificată FSC și a fost exploatată sistematic începând cu anul 2006 imediat după achiziție informeaza agrointel.ro.

O alta zona din PFI unde s-au pierdut teritorii semnificative este cea a munților Godeanu (Parcul National Domogled) unde firma gorjeană Succes a exploatat sistematic masa lemnoasă în ultimii ani. Cel putin 78.601 m3 de lemn au părăsit parcul în 2013-2014. O parte a fost extrasă și prelucrata direct de Succes iar alți 53.525 m3 au fost extrași de companiile Trans Fag, Fag Internațional, Alindo Impex, Mirona Forest si Trans Exfor care vând masă lemnoasă tot companiei Succes care prelucrează lemnul la Gureni, județul Gorj. De aici cheresteaua trece pe la o fabrică din județul Argeș pentru uscare și pleacă mai departe către China

Ultima pădure virgină a Europei

Peisajul Forestier Intact a fost descoperit de cercetători în 2006 și confirmat de un nou studiu știintific realizat de ICAS pentru Ministerul Mediului în anul 2007. Guvernul României a ignorat acest studiu care a inclus și un set de recomandări pentru protejarea prin lege a acestui tezaur național și European. PFI a fost confirmat și de studiul publicat de Agent Green în “Ocrotirea Naturii”, revista Academiei Române în mai 2011.

“Conform criteriilor știintifice, un PFI măsoara cel puțin 50.000 ha de sălbăticie și are lățimea de cel puțin 10 km. În zona de climă temperată a Europei nu mai există niciunul. PFI Retezat măsura 101.000 hectare în anul 2006. De atunci el a fost sistematic ciopârțit. Nu înseamna ca Retezatul este complet distrus. Înseamnă ca mai păstrează încă zone naturale valoroase, chiar și păduri virgine, dar ca acestea nu mai au continuitate fiind întrerupte de exploațări forestiere și constructii de infrastructură”, a adaugat Paun.

Speranță pentru câteva păduri rămase

Chiar dacă PFI a fost pierdut mai exista încă în România în total 218.000 hectare de păduri virgine. Cele mai mari abia dacă depășesc cu puțin suprafața de 5.000 de hectare și se află în munții Semenic, Godeanu și Vilcan. Doar aproximativ 20% sunt bine protejate prin lege. 80% sunt în pericol de dispariție deoarce exploatările forestiere sunt mult mai agresive de când firmele de exploatare și procesare a lemnului au luat la cunoștintă harta cu pădurile virgine identificate prin studiul Veen Ecology publicat în anul 2005. Sursa : cyd.ro

FREE ENERGY – Secrete tinute sub bocanc

Februarie 11, 2017 Lasă un comentariu

Etichete:,

La Institutul Cantacuzino se fac testări „la secret”

Ianuarie 24, 2017 Lasă un comentariu

La Institutul
Cantacuzino se fac testări „la secret”

Specialiştii Institutului Cantacuzino testează  noi vaccinuri Deşi a trecut în subordinea Ministerului Sănătăţii din decembrie 2016, Institutul Cantacuzino are un viitor incert. Rezultatele producţiei de vaccin antigripal experimental sunt încă o necunoscută chiar şi pentru unii angajaţi din institut.

Pacientul grav bolnav care şi-a pierdut speranţa că se va mai face bin… Control la Spitalul de Arşi din Capitală, dispus de ministrul Sănătăţi… La scurt timp după ce Institutul Cantacuzino a revenit în subordinea Ministerului Sănătăţii printr-o ordonanţă de urgenţă din decembrie 2016, s-a dat startul unei producţii experimentale de vaccinuri, pe un lot mic, astfel încât echipamentele noi, achiziţionate în ultimul an, să poată fi folosite.

Testări s-au făcut pentru toate echipamentele cumpărate. Rezultatele sunt pozitive, afirmă oficiali din institut, dar asta nu înseamnă că unitatea ar putea da drumul unei producţii în masă pentru a produce ser antigripal pentru sezonul 2017-2018. Şanse există totuşi, arată aceiaşi oficiali.  „Urmează să mai facem paşi. S-au făcut testările de rigoare pentru echipamentele cumpărate, urmează să mai facem şi alte teste pe echipamente care ar trebui aduse în perioada următoare”, a arătat conducerea Institutului Cantacuzino.

„Nu vrem să mergem pe hei-rup ca în 2013”

Potrivit acestora, deficitul de cadre medicale de pe secţia de vaccin antigripal nu s-a simţit foarte tare, pe motiv că producţia a fost una restrânsă. „Vom continua cu testările, dacă mergem pe heirup, cum s-a întâmplat în 2013, nu va fi bine. Toţi încearcă să-şi facă treaba cât mai bine cu putinţă”, au precizat reprezentanţii unităţii. Pe de altă parte, cercetători din institut au explicat că nu se ştiu foarte multe lucruri despre rezultatele testelor care au început în luna ianuarie. „E o secretomanie totală legat de aceste teste. S-au făcut nişte teste care nu au fost inoculate. Nu ştim dacă sunt OK sau nu, cert este că sunt şi altele în curs de derulare. În trei ani de zile, teste ca acestea puteau să facă mii, important era să ai rezultatul final, în fiolă, nu există. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu Institutul Cantacuzino, acum că a trecut la Ministerul Sănătăţii. Cât priveşte vaccinul, nici nu se pune problema să ieşim cu el în octombrie”, au declarat medici din Institut pentru „Adevărul”.

O problemă e legată de faptul că unul dintre echipamentele esenţiale nu a fost încă adus. „Aveam un echipament care făcea şi inoculare şi recoltare în acelaşi timp, dar acum există un aparat special pentru inoculare, producţie 2015, şi mai avem nevoie de unul, separat, pentru recoltare. Iar pe acesta din urmă nu-l avem”, subliniază medicii.

De ce nu s-ar putea produce vaccin în masă

O altă problemă care ar putea împiedica producţia în masă de vaccin o reprezintă lipsa acută de personal calificat, respectiv funcţiile cheie prevăzute în organigramă şi fără de care producţia de ser nu este sustenabilă.

Însă, lăsând la o parte faptul că nu ştiu exact câţi bani va obţine institutul pentru acest an, angajaţii afirmă că trecerea înapoi la Ministerul Sănătăţii le-a luat o piatră de pe inimă. Speră, totodată, ca salariile să nu mai fie îngheţate, la fel cum s-a întâmplat anul trecut, când au fost nevoiţi să supravieţuiască cu salariul minim pe economie. „E o limitare a numărului de persoane la nivel global, fiind în situaţie disperată, fără salarii, oamenii au plecat”, au subliniat reprezentanţii Institutului.

„Trecerea la Ministerul Educaţiei şi Cercetării a avut consecinţe dintre cele mai grave, în special din punct de vedere al salariaţilor, care nu au beneficiat nici de majorări salariale, nefiind incluşi la personal sanitar, şi care au fost la limita subzistenţei, motiv pentru care au ales să demisioneze”, a arătat, pentru „Adevărul”, şi Adrian Ionel, fostul director general al Institutului Cantacuzino. Unul dintre motivele pentru care Institutul Cantacuzino a ajuns pe butuci a fost managementul prost. Schimbările dese ale conducerii au pus cruce unităţii care a fost în 2010, în plină pandemie de gripă aviară, unul din cei 12 furnizori de vaccin din lume.

Sursa : adev.ro

%d blogeri au apreciat asta: