„Karoshi”, moartea prin epuizare la locul de muncă, o mare problemă în Japonia

Aprilie 18, 2017 Lasă un comentariu

O cincime dintre angajaţii japonezi riscă să moară din cauza muncii până la epuizare, potrivit unui raport guvernamental despre acest fenomen caracteristic societăţii nipone.

Sute de decese legate de surmenaj, prin criză cardiacă, accident vascular cerebral sau sinucidere, sunt înregistrate în fiecare an în Japonia, precum şi numeroase probleme de sănătate grave, ceea ce antrenează dosare în justiţie şi apeluri la atacarea problemei.

 

Raportul face parte din prima Carte albă asupra „karoshi”, moartea prin epuizare la locul de muncă, un document aprobat vineri de cabinetul primului ministru.

 

Chiar dacă imaginea populară a salariatului japonez muncind cu abnegaţie ore în şir pentru angajatorul său înainte de a lua ultimul tren pentru a se întoarce acasă este pe cale să se schimbe, mulţi japonezi continuă să petreacă la birou mult mai multe ore decât omologii lor din alte economii moderne.

 

Potrivit raportului, 22,7% dintre firmele japoneze chestionate din decembrie 2015 până în ianuarie 2016 au declarat că unii dintre angajaţii lor fac peste 80 de ore suplimentare în fiecare lună – 80 de ore fiind considerat oficial pragul de la care riscul de a muri de surmenaj este serios.

 

Studiul indică de asemenea că 21,3% dintre angajaţii japonezi lucrează 49 de ore sau mai mult săptămânal în medie, faţă de 16,4% dintre angajaţi în SUA, 12,5% în Marea Britanie şi 10,4% în Franţa.

 

Raportul informează totodată că angajaţii japonezi recunosc un nivel ridicat de stres legat de munca lor.Unii responsabili politici au cerut societăţilor japoneze să amelioreze condiţiile de muncă ale salariaţilor lor.

 

În februarie, o companie de relaţii publice din Tokyo şi-a anunţat angajaţii că în ultima vineri din luna pot pleca de la serviciu mai devreme. Pentru ca nimeni nu voia să plece, angajatorii au anunţat că fiecare angajat care pleacă de la birou la ora 15.00 va primi aproximativ 30 de dolari.

Sursa : money.ro

Povestea lui Dumnezeu (The Story of God)

Aprilie 17, 2017 Lasă un comentariu

 

 

 

 

 

Mărturisirile lui Benedict al XVI-lea

Aprilie 15, 2017 Lasă un comentariu
Cardinalul Ratzinger i-a prezentat Papei Ioan Paul cererea de eliberare din funcţie spre a lucra la desăvârşirea operei teologice

Cardinalul Ratzinger i-a prezentat Papei Ioan Paul cererea de eliberare din funcţie spre a lucra la desăvârşirea operei teologice

Cel mai influent teolog din anii șaizeci încoace și primul papă emerit din istorie, Benedict al XVI-lea, a publicat un nou volum, sub titlul „Convorbiri ultime“ (Letzte Gespräche. Mit Peter Seewald, Droemer – Knaur, München, 2016, 286 p.). Titlul este tulburător. Poate fi, să sperăm, doar ultimul volum din seria de convorbiri (Salz der Erde, 1996; Gott und die Welt, 2000; Licht der Welt, 2010) pe care Joseph Ratzinger le-a realizat cu ilustrul jurnalist. Oricum, momentul este istoric. Suntem în fața gândurilor recente ale personalității care a fost, cum spunea Papa Francisc, „mintea teologică“ a lungului pontificat al lui Ioan Paul al II-lea și cel mai mare teolog dintre papi.

În interviul luat de Peter Seewald în mănăstirea Mater Ecclesiae din Grădina Vaticanului, în care s-a retras fostul papă, Benedict al XVI-lea mărturisește că nu puterea pe care o dă scaunul papal a fost sentimentul său. Dimpotrivă, „am resimțit «puterea» nu ca și cum eu aș fi mai tare, ci totdeauna ca răspundere, ca pe ceva greu, care te copleșește. Ca pe ceva care te obligă să te întrebi în fiecare zi: sunt eu pe măsură?“ (p. 27). Iar atunci când la întrebare răspunsul propriu a fost negativ, a intervenit, onest, retragerea.

De altfel, fostul suveran pontif a infirmat continuu prin ceea ce a făcut că ar fi urmărit puterea. Abia dispoziția lui Paul al VI-lea l-a trecut din profesură în cariera eclezială, ca arhiepiscop. Fiind cardinal, a declinat propunerea Papei Ioan Paul al II-lea de a se muta la Roma ca prefect al educației, spunând că misiunea sa în capitala Bavariei nu s-a încheiat. Devenit prefect al Congregației pentru Doctrina Credinţei (Sanctum Officium), cardinalul Joseph Ratzinger i-a prezentat de trei ori Papei Ioan Paul al II-lea cererea de eliberare din funcție (p. 203), spre a lucra la desăvârșirea operei teologice. Apoi s-a rugat lui Dumnezeu să nu-i pună pe umeri pontificatul și a sperat în van ca, în conclavul din aprilie 2005, altcineva, mai tânăr, să preia scaunul pontifical. Voia să revină la Regensburg, unde își trimisese deja biblioteca și își cumpărase o casă.

„Pasul făcut de mine nu este fugă“

Interviul nu putea ocoli întrebarea privind rațiunile retragerii lui Benedict al XVI-lea – prima demisie a unui papă în ultimii o mie de ani, a doua în istoria papalității. Se știe că cine își asumă succesiunea Sfântului Petru trebuie să fie gata de martiriu, oricând. Într-adevăr, spune Benedict al XVI-lea, un papă nu are voie să abandoneze. Pentru deținătorul funcției, „suferința din lume și problemele ei sunt ale sale… Dacă un papă ar primi doar aplauze, ar trebui să se întrebe dacă nu cumva a făcut ceva ce nu este în regulă“ (p. 44). Dar de aici nu rezultă că trebuie repetată rămânerea pe scaunul petrin când ești în imposibilitate de exercitare plenară a misiunii. Benedict al XVI-lea s-a retras din funcție din considerente de sănătate fizică, în deplină libertate, sub imperiul considerentelor amintite. „Pasul făcut de mine nu este fugă, ci mai curând un alt fel de a rămâne credincios serviciului meu“ (p. 60).

Relația Papei emerit Benedict al XVI-lea cu succesorul său este, desigur, de interes major. Prețuirea în termeni înalți este reciprocă. Opinia Papei Francisc despre Benedict al XVI-lea o exprimă formula „un mare papă (ein grosser Papst)“: „Un papă mare – fiind vorba despre forța și capacitatea de penetrare a inteligenței sale, mare – fiind vorba despre contribuția sa importantă la teologie, mare – fiind vorba despre iubirea sa pentru Biserică și pentru oameni, mare – fiind vorba despre virtutea și religiozitatea sa“.

Felul de „a vorbi cu Dumnezeu“

Benedict al XVI-lea explică alegerea ca succesor al său a cardinalului argentinian și prin faptul că „în Europa credința slăbește“ (p. 55). Europa „nu mai este centrul de la sine înțeles al Bisericii“, în vreme ce America de Sud este „cel mai mare continent catolic“ (p. 53). Benedict al XVI-lea prețuiește la Papa Francisc felul de „a vorbi cu Dumnezeu“ (p. 53), „adresarea directă către oameni (die direkte Zuwendung zu den Menschen)“ (p. 55) și faptul că „este un om al reformei practice“ (p. 221) a Bisericii.

În joc, inclusiv în relația dintre papi, mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, convocat de Ioan al XXIII-lea și încheiat sub Paul al VI-lea, este, cum se știe, modernizarea Bisericii, mult discutatul „aggiornamento“. În „Convorbirile ultime“, Benedict al XVI-lea afirmă foarte clar că „trebuie făcut ceea ce astăzi este posibil de făcut“ în materie de „schimbări“ și adaugă: „Importantă este păstrarea credinței în ziua de astăzi. În aceasta văd sarcina centrală. Toate celelalte sunt chestiuni administrative, care nu se impuneau rezolvate în timpul meu“ (p. 250).

Papa Francisc şi premergătorul său, Papa emerit Benedict al XV-lea

Astăzi, cultura este intolerantă față de creștinism

Convingerea lui Benedict al XVI-lea este aceea că, în cultura actuală, „decreștinarea înaintează“, iar „forma creștină fundamentală nu mai este determinantă“ pentru modernitate, după ce modernizarea a avut origini religioase. „Astăzi, trăim într-o cultură pozitivistă și agnostică, ce se arată mereu mai intolerantă față de creștinism. Societatea occidentală, în orice caz în Europa, nu va fi astfel, în mod simplu, o societate creștină. Cu atât mai mult, credincioșii vor trebui să se străduiască să formeze și să ducă mai departe conștiința valorilor și conștiința vieții. Importantă devine credința mai hotărâtă a fiecărei comunități și a bisericilor locale“. Situația actuală face ca, pentru creștini, „răspunderea să devină mai mare“ (p. 261). Concepția lui Benedict al XVI-lea pe acest plan este cuprinsă, de fapt, în ceea ce a spus Curiei Romane la despărțire: „Credința nu este altceva decât atingerea mâinii lui Dumnezeu în noaptea lumii și, astfel, în liniște, ascultarea Cuvântului, trăirea Iubirii“.

Contribuție la schimbarea teologiei

„Convorbirile ultime“ lămuresc rolul avut de tânărul profesor de teologie din Bonn în formularea rezoluțiilor istoricului Conciliu al II-lea din Vatican. Joseph Ratzinger a fost însoțitorul ales de cardinalul Frings, care a condus acțiunea de înnoire dinăuntrul Bisericii Catolice, într-o dispută cu apărătorii statu quo-ului, conduși de cardinalul Ottaviani. Relativ tânăr, în 1962, Joseph Ratzinger a fost numit expert teolog (peritus) al Conciliului al II-lea din Vatican. El a și publicat patru cărți de comentarii și reacții la punctele de vedere exprimate în Conciliu. Acum, în „Convorbirile ultime“, se dezvăluie până la capăt faptul că vestitul cardinal de Köln, care aproape orbise, i-a prezentat Papei Ioan al XXIII-lea, la cererea acestuia, un proiect de concepție teologică pentru Conciliul ce se convoca. Ioan al XXIII-lea a fost entuziasmat și a declarat că nu se putea exprima mai bine proiectul său. Cardinalul Frings i-a mărturisit imediat papei că autorul este profesorul Joseph Ratzinger. După toate indiciile, Joseph Ratzinger a contribuit, cu erudiție și concepție, cel mai mult dintre teologii conciliari la redactarea documentelor și, astfel, la schimbarea teologiei și viziunilor.

„Să dăm o nouă și viguroasă formă Bisericii“

„Convorbirile ultime“ ne permit să sesizăm mai exact traseul formării unei personalități care s-a ridicat printre vârfurile culturii mondiale. Acest traseu a debutat imediat după Al Doilea Război Mondial, într-o Germanie prăbușită.

Nazismul denunțase creștinismul, căci „era catolic și de origine evreiască“, și voia să-l înlocuiască cu „mitul germanității“. O nouă generație, din care Joseph Ratzinger făcea parte, își asuma să găsească viitorul în cadrul Bisericii.

Trei întrebări, amintește Benedict al XVI-lea, își punea generația sa: „Unde suntem astăzi? Cum va evolua Biserica? Cum va evolua societatea?“ (p. 96). Ele au fost fundalul interogațiilor concrete de viață ale acelor ani și ale anilor ce au urmat. „Voiam să înnoim teologia din fundament și, cu aceasta, să dăm o nouă și viguroasă formă Bisericii“ prin „depășirea strâmtei și cumva kitschoasei cuvioșenii și suprasentimentalități“ (p. 101).
Benedict al XVI-lea pune efervescența teologică a generației sale și în seama reconstrucției Germaniei. El amintește, în „Convorbirile ultime“, că în confruntarea dintre Adenauer, care apăra „prioritatea libertății“, și Schumacher, care apăra „prioritatea unității“, a fost un avantaj că s-a îmbrățișat soluția lui Adenauer – „unitatea se poate realiza numai în libertate“, – prin care Germania a fost legată de Occident.

„Aveam sentimentul că Germania, ca stat german, trebuie construită din nou după eșuarea ideii bismarckiene, că astfel noi, de asemenea, ne aflăm în această privință la un nou început. De aceasta ține împrejurarea că aici creștinismul a avut un rol de susținere“ (p. 140). Joseph Ratzinger a fost mereu nu numai teologul care și-a asumat înnoirea teologiei, dar și o conștiință trează a nevoilor țării sale, după o catastrofă și într-o reconstrucție din temelii. Sursa : cotidianul.ro

(Din volumul Andrei Marga, „Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger“, în curs de apariție)

VIDEO. Imagini de la atacul „mamei tuturor bombelor”

Aprilie 15, 2017 1 comentariu

36 de terorişti din gruparea Stat Islamic au murit în Afganistan, după ce tunelurile în care se ascundeau au fost lovite de cea mai puternică bombă non-nucleară. Proiectilul armatei americane a primit numele „Mama tuturor bombelor” şi pe bună dreptate, fiindcă dimensiunile sale sunt impresionate. Cântăreşte peste 10 tone şi are nouă metri lungime, iar impactul cu solul a pulverizat totul. Trupele americane din Afganistan au difuzat primele imagini ale atacului. A fost pentru prima oară când un astfel de dispozitiv e folosit în luptă.

A fost încă o misiune îndeplinită cu succes, sunt foarte, foarte mândru de militarii noştri!”, a spus Donald Trump, președintele SUA.

 

Este bomba pentru care au fost folosite toate superlativele posibile: cea mai puternică armă, mama tuturor bombelor, cea mai puternică bombă convenţională de pe planetă. Acum, proiectilul impresionant a fost folosit în Afganistan împotriva teroriştilor ISIS. Cântăreşte peste zece tone, are o lungime de nouă metri şi un diametru de un metru. Iar în ciuda dimensiunilor, marja de eroare în ceea ce priveşte lovirea ţintei e de numai 13 metri.

 

GBU-43/B este o armă uriaşă, puternică şi de precizie. Am ţintit un sistem de tuneluri şi peşteri pe care luptătorii ISIS le foloseau pentru a se deplasa liberi, fiind mai uşor pentru ei să atace consilierii militari americani şi forţele afgane din regiune”, a spus Sean Spicer, purtătorul de cuvânt al Casei Albe.

 

Forţa exploziei este amplificată de locul în care este lansată. Fiind un sistem de tuneluri, unda de şoc acţionează în subteran, acţionează în acele tuneluri şi, după cum vă imaginaţi, toţi cei de acolo sunt acum praf şi pulbere”, a spus generalul maior James Marks.

 

Este pentru prima oară când o astfel de bombă este folosită în luptă. În 2003, bomba uriaşă a fost testată în Florida. Acum, ea fost aruncată din avion într-o zonă în care un militar american din trupele speciale a fost ucis în misiune, chiar zilele trecute.

 

„(Lansarea bombei – n.r.) transmite un mesaj Teheranului, Phenianului, Damascului şi Moscovei. Prin urmare, există şi o utilizare strategică a ei. Următorii patru ani vor fi diferiţi de ultimii opt”, a spus Michael Pregent, analist militar.

Sursa : money.ro

Armata americană mai are în arsenal încă 19 astfel de bombe, a căror valoare depăşeşte 300 de milioane de dolari.

Eugen Mihăiescu: „Silviu Brucan a plănuit din apartamentul meu Lovitura de stat din ’89!”

Aprilie 13, 2017 1 comentariu

Revoluția din 1989 a fost de fapt o lovitură de stat, afirmă academicianul Eugen Mihăescu, care dezvăluie, pentru Evenimentul zilei, că „la sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York”.

eugen-mihaescu.h8ukxedpf3

„De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington”. Despre Ion Iliescu spune că era ”extraordinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care setea de putere l-a transformat într-un fel de ”mafiot care conduce clanul”.

Evenimentul zilei: Cum priviți – cu experiența de viață de acum – Revoluţia din decembrie 1989?

-Nu a fost o Revoluție, ci o lovitură de stat și știu asta pentru că, la sfârșitul verii ’88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington. Am fost și eu absorbit, tangențial, de evenimentele preparatorii. “Scrisoarea celor șase” s-a scris în apartamentul meu. Ce s-a văzut la Televiziunea Română “Liberă” a fost o mișcare de figuranți, la propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat “Foc!” asupra Bibliotecii Centrale Universitare.

-De ce politică şi de ce Ion Iliescu?

-Aveam încredere în el. Am crezut că este singurul care poate să facă tranziţia. Nu am crezut că se agaţă de putere, că vrea să rămână. Și mai credeam atunci – şi aici este greşeala mea – că nu era un comunist cu cap pătrat, cum erau toţi ceilalți.

-Mai exact, ce îi reproșați lui Ion Iliescu?

-Trebuia să facă numai tranziţia şi să nu se agaţe de putere.

-Era prea însetat de putere?

-Când cineva e dublură timp 25 de ani şi nu apucă să cânte ”Rigoletto”, în momentul când moare solistul şi cântă el… nu se mai opreşte din cântat. A stat prea mult nevorbit şi necântat.

-Cum l-aţi caracteriza pe Ion Iliescu?

-Un om care era extraordinar în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu şi care după aia s-a schimbat. Puterea, în loc să-l echilibreze, l-a dezechilibrat, l-a apucat o ameţeală.  Era uşor influenţabil. Credea pe ultimul venit.

-Ați spus că la Cotroceni a fost un coşmar. De ce?

-Aveam parte de o atmosferă strict fanariotă. Veneam pornit să fac un lucru şi mă înglodam în hârtii. Agenda era diferită de ce credeam eu că o să fie. România se cufunda în sărăcie şi mizerie şi unii se îmbogăţeau. Iliescu nu dorea să acumuleze nu ştiu ce averi, dar le-a permis celor din jur s-o facă. Spunea că un sărac cu un sărac nu fac un bogat şi trebuie să creăm capitalul românesc. A închis ochii și i-a lăsat pe unii să fure, să adune averi… ca un mafiot care conduce clanul.

-I-a lăsat în pace, iar ei l-au lăsat la putere?

-Cam așa ceva. Iliescu a considerat că trebuie să permită să apară această clasă a bogaţilor şi a capitalului românesc, care nu a făcut apoi nimic pentru ţară. Cei care au prosperat sub Iliescu, şi ulterior sub Băsescu, nu s-au gândit decât la ei, decât cum să se perpetueze la putere, vânzându-se – la fel cum se vindeau boierii pe vremea fanarioţilor – celor care credeau ei că decid pentru România, adică UE, americanilor şi mai puţin ruşilor.

Autor: Ileana Ilie

Sursa: Evz.ro

Etichete:, ,

Nebunul PLANETEI, Kim Jong-un înarmat nuclear, declară război americanilor: „Vom lovi fără milă”

Aprilie 10, 2017 Lasă un comentariu

Liderul Coreei de Nord, Kim Jong-un, a declarat că este la un „pas de război” cu Statele Unite ale Americii, din cauza tenisunilor tot mai mari dintre cele două state.

Aceste declaraţii au venit imediat după ce Donald Trump a comandat un atac asupra unei baze militare din Siria. Liderul comunist al Coreei de Nord vede în regimul lui Assad un aliat cheie în lupta împotriva SUA.

„Armata noastră a spus că la cea mai mică provocare a Statelor Unite ale Americii va fi gata şi va lovi fără milă”, a transmis ambasatorul coreean la Moscova, Kym Jyong-Jun, scrie REALITATEA.net, citând publicația britanica metro.co.uk.

Kim Jong-un şi Bashar al-Assad au avut deja un schimb de mesaje în care şi-au promis prietenie şi colaborare între cele două ţări. Relaţiile dintre SUA şi Coreea de Nord s-au înrăutăţit în ultima perioadă. SUA au trimis recent o navă de război în coasta dictatorului Coreeii de Nord.

Acum se mai citește și:  TRUMP lovește DUR România! Mesajul lui Trump pentru România! E șocant

Un posibil razboi intre SUA si Coreea de Nord este aproape iminent. Un portavion american si grupul sau naval se afla in drum catre Peninsula Coreea, intr-o noua desfasurare de forta americana, in dosarul nuclear nord-coreean, la doua zile dupa ce Statele Unite au atacat baza aeriana siriana al-Shaayrat cu scopul de a pedepsi regimul al-Assad in urma unui presupus atac chimic, relateaza AFP, citat de StirilePROTV.

Informatia a fost dezvaluita de Comandamentul american la Pacific, care a mentionat in mod clar amenintarea nord-coreeana. ”Comandamentul american la Pacific a ordonat grupului aeronaval mobilizat in jurul portavionului USS Carl Vinson sa se tina la dispozitie si sa fie prezent in vestul Pacificului, ca masura de precautie”, a declarat sambata pentru AFP un purtator de cuvant al Comandamentului, comandantul Dave Benham.

Potrivit serviciilor de informatii americane, Coreea de Nord ar putea sa fie in masura sa dispuna de o racheta cu focos nuclear capabil sa atinga solul american in doi ani. Presedintele american Donald Trump si omologul sau chinez Xi Jinping au discutat indelung, joi si vineri in Florida, la Mar-a-Lago, in resedinta privata a noului locatar al Casei Albe, iar Trump i-ar fi cerut oaspetelui sau sa exercite presiuni asupra lui Kim Jong-un sa inceteze programul inarmarii nucleare.

Presedintele american a ameninta insa deja regimul de la Phenian cu o actiune unilaterala, iar aceasta amenintare pare si mai credibila dupa atacul pe care l-a ordonat asupra bazei aeriene siriene de unde ar fi decolat avioane siriene responsabile de presupusul atac chimic asupra satului Khan Sheikhoun, marti. Coreea de Nord a denuntat sambata atacul american din Siria drept un ”un act intolerabil de agresiune”.

Sursa : infoalert.ro

Etichete:, , ,

De ce iau notarii mii de lei de la clienţii băncilor

Aprilie 10, 2017 Lasă un comentariu

Veste rea pentru cei dispuşi să lase băncii casa cumpărată prin credit, ca să scape de datorii. Notarii nu vor să scadă cu 90 de procente onorariile percepute, cum propun datornicii. Sunt dispuşi să renunţe la cel mult jumătate din sumele care ajung la mii de lei. Aşa că cei presaţi de datorii cer acum ajutor la Ministerul Justiţiei.

Caz concret. Cineva care a dat casa băncii în schimbul ştergerii datoriei a plătit notarului 3.880 de lei onorariu, plus 776 de lei Taxa pe Valoarea Adăugată. A achitat apoi şi taxa de intabulare de 2.073 de lei, la care s-a adăugat costul extrasului de carte funciară: 200 de lei. În total, a plătit aproape 7.000 de lei ca să îşi încheie socotelile cu banca la care era dator 100.000 de franci.

Laurenţiu Pârvu, clientul unei bănci: „Banca intră în posesia imobilului nostru, dar ea o va vinde, în momentul în care apare vânzarea, acolo sunt taxe notariale şi astfel domnii notari pot să câştige de acolo”.

Datornicii vor ca notarii să perceapă doar 10 la sută din onorariul de acum. Răspunsul…

Ion Marin, prim-vicepreşedinte Uniunea Naţională a Notarilor: „Noi am făcut nişte calcule. 50 la sută este limita maximă la care putem să reducem onorariile, pentru că după cum ştiţi un birou notarial îşi suportă toate cheltuielile de funcţionare”

Mai este o problemă, spun clienţii băncilor. Notarii calculează taxele la soldului creditului şi nu la valoarea actuală a casei date în plată, care este mai mică.

Clienta unei bănci: „Veneau evaluatorii băncilor şi evaluau nişte proprietăţi la sume cât mai mari, pentru că se dădeau credite pe bandă, dar acestea au ajuns la o valoare la care ar trebui să ne raportăm – valoarea reală a pieţei.”

Sebastian Aioanei, clientul unei alte bănci: „În cazul meu personal, valoarea imobilului este 22.000 de euro, soldul restant e de 47.000 de euro, deci mai mult decât dublu”.

Până acum, s-au încheiat 1.000 de dări în plată, potrivit Asociaţiei Utilizatorilor de Servicii Financiare. Iar numărul notificărilor de dare în plată depuse la bănci era de aproape 4.000 la jumătatea lui iulie, arată datele Băncii Naţionale.

Sursa : money.ro

Etichete:, ,
%d blogeri au apreciat asta: