Mentalitatea francmasonică

Mentalitatea francmasonică

Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru ca în realitate nici nu ai ce sa întelegi în cazul asa-zisei doctrine a ei. Nu stiu ce vor de fapt acesti oameni, cine le-a bagat în cap ca-si trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide si de ce sunt atât de misteriosi cu “secretele” lor, pe care le publica totusi în sute de carti de propaganda.

Dar un lucru am învatat totusi din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am învatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.

Va veti mira, poate, aflând ca acord o mentalitate francmasonica chiar si unor oameni care nu au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Într-adevar este uimitor cât de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte si vadit gresite în judecarea istoriei.

Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pâna la absurd, abstracte pâna la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. În capul lui e prea multa “lumina”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sunt, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.

Am început sa ma gândesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxista. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva în câteva formule simple, care explica tot, satisfac orice curiozitate, preîntampina orice controversa. Irationalul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat, care fac ca istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nici macar nu exista.

Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judeca lumea si istoria într-un mod abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului).

Un francmason pur sânge ar spune, de pilda cam asa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat.” (Am pe masa, acum când scriu, o serie întreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se îndoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul acesta straniu poate continua…).

Ati observat cât de “abstract” si cât de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista de asemeni fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale.

Ei poseda o bizara schema simplista – adica semidocta, pseudorationala, lipsita de o reala patrundere filosofica si în acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema ei rezolva totdeauna totul.

Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonica – care îsi are originea în mentalitatea evreiasca – nu exista enigma, dupa cum nu exista destin. Toate care exista se pot prevedea, toate se pot explica; toate se explica si pentru oricine. (Freud si psihanaliza care isi are originea tot în mentalitatea evreiasca alcatuiesc înca un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenta este unica, prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde înainte întelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sulfetului, a realitatii suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihalnaliza ofera oricui aceasta întelegere în schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic în spiritualitatea iudaica (unde nu a existat niciodata, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienta spiritului) – care, dupa parerea noastra, coincide cu aceasta laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la îndemâna oricui. Învata un simbol în plus si ai înteles Evul Mediu. Citeste un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti înca o taxa la o Loja francmasonica si înveti un al doilea simbol; întelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capitalul” si întelegi Revolutia Franceza.

Poate ca ceea ce scriu acum par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile în aceasta directie sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce este acea stranie societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul complet gresit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns periculos de mult si a rascolit întreaga mentalitate europeana. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri ca poseda cheia cea suprema a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta bizara certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, în vesnica prefacere, în evanescenta revenire: viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.

Nu stiu daca ati întâlnit si Dvs. asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te întâlnesti doar pe un teren neutru de discutii. Priviti cu o mai mare atentie si luciditate asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit ca, în cursul istoriei, a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explica totul si pentru toata lumea.

Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pamânt, lumea s-a transformat. Si acest fapt este ireversibil si este totodata un mare miracol. Dar observati câte deosebiri de mentalitate laica moderna exista în mentalitatea francmasonica.

În primul rând crestinul religios în general, filosoful, moralistul accepta harul, mântuirea, destinul, istoria, accepta o economie spirituala care este paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati acum Dvs. si veti gasi câte deosebiri veti voi.

Exista un lucru pe care întotdeauna realitatea masonica îl refuza îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna, un teozof stie trei si bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel.

Veti spune: “Bine, dar acesta este însusi scopul ratiunii (al gândirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de întelegere al lumii.”

Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o Lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta de fapt în coerenta, nu în monovalenta.

Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora totdeauna orice coerenta, ocupându-se numai de monovalenta. Adica în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judeca simplist (constrâns, monovalent).

Nu stiu si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica între feluritele manifestari ale mentalitatii masonice în lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonica se manifesta si în afara cadrelor ce au fost mentionate mai sus.

Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist si putin cam semidoct. Cu cât stii si totodata esti mai convins numai de “una si buna”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonica.

Iata, de pilda, istoria politicii românesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu întâlnesti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolana. Lipseste cu desavârsire acolo simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor noastre ar putea continua …la nesfârsit. Sursa : agentia.org

Mircea Eliade (”Vremea”, 10 septembrie 1936)

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: