Archive

Posts Tagged ‘agricultura’

Străinii controlează producţia de cereale bio din România. Italienii şi nemţii exploatează peste 9.000 de hectare în Timiş şi Iaşi

Martie 14, 2017 2 comentarii

ws farm land fields landscape 2560x1920 47784100Judeţul Timiş a devenit patria culturilor de cereale bio a investitorilor italieni din România.

Emiliana West Rom, companie deţinută de omul de afaceri Luciano Martini şi Agricola Alba, parte a grupului Eurovo din Italia, au cultivat anul trecut în jur de 5.600 de hectare. Alte 3.600 de hectare sunt cultivate în judeţul Iaşi de către patronul clubului de forbal german Schalke 04, Klemens Tonnies.
Cele mai mari culturi de cereale bio din România aparţin unor investitori străini, indică informaţiile Agenţiei de Plăţi pentru Agricultură puse la dispoziţia ECONOMICA.NET. Este vorba despre omul de afacei italian Luciano Martini, unicul acţionar al companiei Emiliana West Rom, grupul Eurovo din Italia, cu activităţi în producţia de ouă şi Klemens Wilhelm Tonnies, patronul clubului de forbal german Schalke 04, care deţine în România compania Orgapic SRL din judeţul Iaşi. Aceştia exploatează împreună în jur de 9.200 de hectare de teren cultivat cu cereale bio în judeţele Timiş şi Iaşi.
Astfel, din datele APIA, cel mai mare cultivator de cereale bio conform cererilor de plată depuse în contul anului 2016 este Luciano Martini, acţionarul Emiliana West Rom, potrivit datelor oferite de TERMENE.ro.
Producătorul a cultivat anul trecut în jur de 2.000 de hectare de teren cu cereale ecologice – din cele aproximativ 12.000 de hectare pe care le administrează, iar anul acesta, urmare a necesităţii rotaţiei culturilor, a trecut la plantele tehnice şi oleaginoase – rapiţă, floarea soarelui, soia, lucernă.
„Diferenţa între cultura bio şi cea tradiţională constă în faptul că cea ecologică este o plantă mai sănătoasă. De asemenea, costurile de producţie sunt similare, numai că producţia este cu 25-30% mai mică, dar şi preţurile obţinute pentru aceste culturi sunt mai mari”, a explicat pentru Economica Răzvan Mitrică, inginer în cadrul companiei. Potrivit acestuia, compania îşi vinde produsele bio atât pe plan local, cât şi în Vestul Europei, în ţări precum Germania, Polonia sau Italia. „Anul acesta, vor trece din perioada de conversie în producţie vreo 300 de hectare. Compania cultivă cereale bio de aproximativ 6 ani, iar suprafaţa cultivată a crescut în medie cu 10-15% pe an, dar acum am ajuns la o stabilizare a suprafeţei”, a mai declarat Mitrică.
Din datele APIA, a doua cea mai mare suprafaţa cultivată cu cereale bio anul trecut este exploatată de S.C. Agricola Alba S.R.L. deţinută, potrivit Termene.ro, de către Casa Lionello SRL (fosta Lioneggs SRL). Aceasta din urmă aparţine EUROVO – S.R.L., persoană juridică italiană, cu sediul în Lugo şi Ferma Lionello SRL. Eurovo este un mare producător italian de ouă, cu o istorie ce datează din 1950 şi care s-a extins ulterior la nivel european. „Compania produce grâu, soia şi floarea soarelui bio, grâul şi soia fiind folosite pentru consumul propriu al companiei, în hrana păsărilor. Aceste cereale pleacă astfel în Italia, Polonia sau Spania, la fermele grupului. De asemenea, vindem şi sămânţă unor producători bio care ne vând şroturi”, ne-au declarat surse din cadrul grupului.
Potrivit acestora, suprafaţa totală cultivată cu cereale bio declarată la APIA a fost de 3.600 de hectare. „În 2017, suprafaţa în conversie este de 1.000 de hectare, dar suprafaţa totală declarată rămâne aceeaşi”, au mai spus sursele noastre. Cultura se află pe raza localităţii Dumbrava din judeţul Timiş.
Nu în ultimul rând, al treilea producător de cereale ecologice din România este, din datele APIA, S.C. Orgapic SRL din judeţul Iaşi, Din datele Termene.ro, compania este deţinută de Klemens Wilhelm Tonnies, patronul clubului de forbal german Schalke 04. Din datele ECONOMICA.NET, Orgapic cultivă cu cereale bio aproximativ 3.600 de hectare de teren în comuna Lădeni, judeţul Iaşi, din care 300 de hectare sunt în momentul de faţă în conversie. În 2017 există posibilitatea ca suprafaţa cultivată cu cereale bio să crească cu 100 de hectare. Compania cultivă soia, floarea soarelui, orz, ovăz şi mazăre.
Potrivit APIA, agricultura ecologică are în 2017 o alocare financiară de 236,4 milioane de euro. Măsura promovează aplicarea practicilor de agricultură ecologică pentru acordarea sprijinului financiar atât pentru conversia la metodele de agricultură ecologică, cât şi menţinerea practicilor de agricultură ecologică. Pentru culturile agricole pe terenuri arabile (inclusiv plante de nutreţ) valoarea subvenţiei este de 293 de euro pentru fiecare hectar aflat în conversie pe an şi de 218 euro pentru fiecare hectar certificat pe an.

Sursa : ziuadevest.ro

Citeste :

Genocidul planetar incepe in 2010

PRODUSE CU ETICHETA CODEX ALIMENTARIUS

Romanii sunt deja victimele “Codex Alimentarius”

E-urile care ne ucid incet dar sigur

Porumbul modificat genetic (MONSANTO)este toxic pentru organele interne. El este cultivat si in Romania cu sustinerea Guvernului

WikiLeaks – Mâncare modificată genetic: România era calul troian al SUA în Europa

Romania va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium

Mancarea pentru bebelusi contine arsenic si alte substante toxice

Ingredientele din mezeluri care ne otravesc!

De ce ne imbolnavim grav din cauza sucurilor carbogazoase?

Adio medicina naturista: UE va interzice medicamentele pe baza de plante

Sarea iodata – antiaglomerant pentru reducerea aglomeratiei pe planeta!

Incredibilul tupeu al lui Valeriu Tabara: Sunt sanse mari ca in Romania sa se cultive in urmatorii ani organisme modificate genetic

Vezi :

MONSANTO si Marea Afacere A Geneticii

FOOD INC

 

Ambasadorul Norvegiei către români: Puteţi hrăni 80 de milioane de oameni, dar importaţi două treimi din alimente. E o nebunie!

Øystein Hovdkinn, ambasadorul Nor¬vegiei, consideră că România are un potenţial enorm în energie şi agricultură, dar că situaţia actuală din industria alimentară este un adevărat paradox. „Puteţi hrăni 80 de milioane de oameni, dar im¬portaţi două treimi din alimente. Este cel mai mare paradox, este o nebunie“, a spus am¬ba¬sa¬dorul în cadrul unei conferinţe de presă în care norvegienii au anunţat o finanţare ne¬ram¬bursabilă de 306 mil. euro pentru România.
Ambasadorul Norvegiei către români: Puteţi hrăni 80 de milioane de oameni, dar importaţi două treimi din alimente. E o nebunie!

Şi Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari agricultori români, care deţine grupul Racova Com Agro Pan din Vaslui, spunea în mai multe rânduri că România nu are o agricultură reală, care să asigure necesarul de consum intern, şi a ajuns să importe cireşe din Africa de Sud şi fasole din Etiopia.

Lipsa de industrializare din agricultură se vede clar în structura exporturilor şi a importurilor de produse agroalimentare. Dacă circa jumătate din exporturi sunt acoperite de marfa brută tranzacţionată bursier precum grâul, porumbul sau seminţele de floarea soarelui, în structura importurilor o greutate mai mare o au produsele finite. Spre exemplu, două dintre produsele cu cea mai mare greutate în totalul importurilor au fost carnea de porc şi zahărul.

„Vrem ca România să devină la fel de prosperă ca ţările din Vest, iar astfel să putem face mai multe afaceri împreună“, a mai spus Øystein Hovdkinn. Ambasadorul a precizat că 16 firme cu capital norvegian sunt prezente pe piaţa românească, însă majoritatea sunt companii mici, printre investitorii mai mari din România numărându-se Orkla Foods (indus­tria alimentară) sau R&M Ship Interior (construcţia navelor).

Sursa : realitateadorohoiana.ro

Etichete:,

China “isi cumpara” o tara langa Romania

Septembrie 23, 2013 1 comentariu

AdTech AdChina  isi cumpara  o tara langa Romania. Beijingul investeste 2,6 mld. dolari in 3 milioane hectare de teren agricol in Ucraina
China intentioneaza sa cheltuiesca cateva miliarde de yuani pentru a cumpara teren agricol in Ucraina, in cadrul unui proiect care are toate sansele sa devina cel mai mare proiect agricol peste hotare al tarii.
In prima faza a proiectului, Ucraina ar urma sa asigure Chinei cel putin 100.000 de hectare de teren – o bucata de pamant cu dimensiunile Hong Kongului, teren de buna calitate in estul regiunii Dnipropetrovsk, in special pentru cultivarea cerealelor si pentru infiintarea de ferme de porci.
Produsele vor fi vandute catre doua conglomerate detinute de statul chinez, la preturi preferentiale. Proiectul se va extinde treptat pentru a ajunge in cele din urma la trei milioane de hectare achizitionate de China in Ucraina.
Ding Li, cercetator la Institutul de Consultanta Agricola din Beijing, a declarat ca afacerea este cea mai importanta afacere in domeniul agriculturii, pe care China o face in afara tarii.
In aprilie 2009, China adetinea mai putin de doua hectare de pamant in alte tari. “Trei milioane de hectare dintr-o data este, cu siguranta, un proiect foarte mare”, a spus acesta.
Intelegerea dintre cele doua tari a fost parafata, in iunie, de Xinjiang Production si Construction Corps, cele doua conglomerate chineze, si KSG Agro, cea mai mare companie agricola din Ucraina.
Pana in prezent, cele doua parti nu au facut publica valoarea investitiei, dar cotidianul ucrainean Kiev Post a titrat, luna trecuta, ca suma pe care China o va investi se ridica la 2,6 miliarde de dolari. Ziarul a numit intelegerea drept “o investitie straina fara precedent” in serctorul agricol din Ucraina.
Si pentru China intelegerea reprezinta cea mai mare achizitie de teren agricol in strainatate. Proiectul este, de asemenea, de o importanta majora in cadrul programului chinez de securitate alimentara, strategia autoritatilor fiind sa dezvolte cat mai multe astfel de intelegeri in afara granitelor.
China a mai facut si alte achizitii de teren importante in alte zone ale Globului, in special in America de Sud. Beidahuang, cea mai mare companie agro-alimentara din China, a cumparat 234.000 de hectare de teren in Argentina, pentru a cultiva soia si porumb, in timp ce o alta companie, Chongqing Grain, a platit 375 de milioane de dolari pentru o plantatie de soia, in Brazilia, si 1,2 miliarde de dolari pentru a cumpara teren in Argentina, pamant pe care cultiva soia, porumb si bumbac.
Din cauza cererii de alimente in continua crestere in ultimii 10 ani, China si-a majorat substantial importurile de cereale. Numai anul trecut, Beijingul a importat 14 milioane de tone de cereale, in crestere cu 150% fata de 2011. Sursa : incont.ro

Stop Organismelor Modificate Genetic (OMG)

Au fost vremuri cand dintr-o ghinda crestea doar un stejar. Acele vremuri au durat milioane de ani. Astazi, unii oameni incearca sa creeze noi forme de viata si sa le detina. Astfel a devenit posibil ca dintr-o ghinda sa creasca si altceva daca o companie agro-chimica considera ca asta ii poate aduce mai mult profit. Recent, oameni cu minti bolnave si cu finantare de la astfel de companii, au creat in laboratoare prin tehnici de inginerie genetica forme noi de viata numite OMG (organisme modificate genetic). OMG pot fi obtinute doar in laborator prin fortarea de gene intre specii diferite si chiar intre regnuri diferite (adevarate cocktailuri genetice obtinute din transfer de material genetic intre specii indepartate pe scara evolutiei biologice sau chiar de la plante la animale si invers (de exemplu un capsun cu gene de peste arctic pentru a rezista la congelare). Astfel evolutia naturala de milioane de ani a speciilor a fost oprita si barierele dintre acestea distruse de om in doar cativa ani.
Începând cu anii `90 OMG au fost eliberate în mediu spre a fi folosite în agricultură pentru recolte mai mari, cu argumentul de a eradica foamtea. Există OMG cu toleranță la erbicide și cu rezistență la anumite insecte considerate dăunătoare culturilor. Cele mai utilizate OMG până în prezent sunt soiuri de porumb, soia, orez, rapiță și bumbac MG. Nimeni nu a îndraznit să se atingă încă de grâul din care se face pâinea cea de toate zilele, însă mamăliga este în pericol peste tot în lume.În Uniunea Europeana singura plantă modificată genetic autorizată pentru cultivare este porumbul MON810 cu rezistență la atacul viermelul sfredelitor al porumbului (Ostrinia nubilalis). În laborator, acestui soi de porumb i-au fost împușcate în zestrea genetică gene de la bacteria Bacilus thuringiensis (Bt). Bt produce în mod natural o toxină care a fost folosită în agricultură drept pesticid încă din 1920 pentru a combate unii dăunători. Bt a fost introdus în porumb și s-a obținut astfel MON810 care astfel a devenit un porumb ce produce propriul pesticid. Chiar și acest singur OMG autorizat în UE este respins categoric de europeni, existând o avalanșă de interziceri asupra acestuia la nivel național în Ungaria, Franța, Germania, Austria, Grecia, Polonia și Luxemburg.Stop Organismelor Modificate Genetic (OMG)

Îndoieli cu privire la siguranța OMG asupra mediului și asupra sănătății oamenilor

Toate tipurile de porumb MG Bt au potențialul de a afecta semnificativ viața sălbatică, mediul natural și agricultura convențională și cea ecologică din Europa. Aceste potențiale efecte includ:

– toxicitate pentru organele interne (rinichi și ficat) ale animalelor testate
– efecte asupra speciilor nevizate, inclusiv efecte toxice și efecte pe termen lung (de exemplu asupra fluturilor și moliilor)
– efecte asupra sănătății solului, în special pe termen lung
– acumularea și persistența toxinei Bt în mediul acvatic
– creșterea rezistenței insectelor la toxina Bt
– creșterea cantității de pesticide utilizate în agricultura și introducerea unora noi tot mai puternice
– impact asupra practicilor de agricultură durabilă

În plus, noi studii realizate pe MON810 arată o serie de efecte neanticipate asupra mediului:

– în locul viermului sfredelitor apare alt vierme dăunător care umple nișa nou creată (Striacosta albicosta)
– culturile de MON810 sunt mai susceptibile de infestarea cu insecte afide
– toxina Bt poate ajunge în apele de suprafață și să afecteze și alte specii de insecte nevizate
– cantitatea de toxină Bt în MON810 este produsă haotic de plantă. Această poate varia cu până la 100 de ori de la o cultură la alta și chiar între plante din aceeași plantație
– fluturele monarh (Danaus plexippus) evită polenul produs de plantele Bt
– în urma fuziunii constructului genetic care conține toxina Bt cu porumbul, toxina produsă de MON810 diferă de cea produsă în mod natural de bacilul Bt. În vederea autorizării MON810 pentru cultivare evaluările de risc au fost făcute de companiile agro-chimice doar pe toxina produsă natural de Bt și nu de cea produsă de noua plantă MON810. Astfel s-a comis o gravă eroare, siguranța MON810 fiind bazată pe studii realizate pe toxina greșită.

Actualul proces de evaluarea riscului în UE este inadecvat în privința depistării acestor potențiale amenințări întrucât în prezent nu se evaluează riscurile subletale și cele pe termen lung; toxicitatea indirectă; efectele neașteptate; traseul neanticiapt al toxinei Bt prin mediu. Lipsa de date asupra comportamentului genelor străine din porumbul MG în mediu și potențialele efecte toxice asupra speciilor nevizate este o problemă aparte în evaluarea riscurilor plantelor Bt.

Stop Organismelor Modificate Genetic (OMG)

Îndoieli cu privire la necesitatea OMG în agricultură și alimentație

Stop Organismele Modificate Genetic (OMG)

Companiile care au produs OMG pretind că s-ar obține recolte mai mari, însă realitatea este diferită. La mai bine de un deceniu de la introducerea OMG în culturi de câmp acestea nu au oferit rezultatele scontate și nu au redus foametea în țările subdezvoltate. În România porumbul MON810 s-a cultivat începând cu anul 2007, însă locațiile acestor culturi sunt ținute în secret de instituțiile Guvernului României. Se știe doar că în 2007 în județul Iași întreaga suprafață cultivată cu MON810 a fost calamitată de secetă. În schimb, în aceleași condiții de secetă, porumbul românesc a generat recolte de 800 kg/ha. Se știe de asemenea că în anul 2009 suprafața cultivată cu MON810 în România a scăzut cu 60% față de anul 2008 (de la 7146,44 ha la 3093,5 ha). Aceasă scădere poate fi corelată cu performanțele reduse ale soiului și cu prețul ridicat al semințelor. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că viermele sfredelitor al porumbului nu este un dăunător care să pună probleme mari fermierilor din România există îndoieli cu privire la prezența MON810 în agricultura românească.

O singură companie, Monsanto, a creat și deține brevetul de invenție asupra 90% din OMG din lume. Asta ajută compania să controleze și prețul la astfel de semințe și să își mărească profitul de pe seama fermierilor care nu le plătesc drepturile de autor. Doar în acest an această companie americană a anunțat creșteri la prețul semințelor cu 42%. Dintotdeauna fermierii și-au păstrat și înmulțit semințele de la un an la altul. Spre deosebire de toate celelalte semințe, pentru cele MG trebuie plătite în fiecare an drepturile de brevet înainte de însămânțare, chiar dacă sunt păstrate din recoltele din anii trecuți. Pentru și mai mult profit, companiile agro-chimice știu să ia banii fermierilor, chiar și atunci când aceștia au fost contaminați de culturile învecinate. Cel mai celebru caz este cel al fermierului canadian Percy Schmeiser care a cultivat rapiță obișnuită, dar ale cărui culturi au fost contaminate cu polen MG de la culturile învecinate. Contaminarea a fost depistată de Monsanto care și-a revendicat imediat în instanță drepturile de brevet de la fermier chiar dacă acesta era de fapt o victimă. Există numeroase astfel de cazuri din care compania își rotunjește profitul. Totuși în cazul Schmeiser, după ani grei de procese costisitoare, stresante și pierdute, fermierul a câștigat bătălia finală în instanță împotriva companiei și a creat un precedent în folosul său și al altor fermieri care ar putea cădea victime ale companiei.
http://www.denkmal-film.com/Alive/Percy_DVM_Flash_Trailer/Percy_DVM_Trailer.html

Polenul nu poate fi oprit să călătorească atunci când vântul suflă și când insectele polenizatoare zboară. Introducerea în mediu a OMG este ireversibilă. Porumbul este în mod particular necontrolabil din cauza ratei ridicate de polenizare naturală și a distanței mari pe care poate călători polenul. Contaminarea este inevitabilă și fermierii nu pot fi protejați de aceasta. Contaminarea poate fi și mecanică pe întreg lanțul de producție la transport, depozitare sau procesare.

La nivel global au fost înregistrate până în anul 2009 un număr de 254 de cazuri de contaminare și cultivare ilegală cu OMG:
http://www.gmcontaminationregister.org/index.php?content=re&reg=0&inc=0&con=0&cof=0&year=0

Astfel, coexistența culturilor convenționale și ecologice cu cele de OMG este imposibilă. Cultivarea OMG erodează libertatea fermierilor de a alege să se opună OMG și a consumatorilor de evita alimentele cu OMG.

Conform eurobarometrelor, vasta majoritate a europenilor se opun categoric OMG. Un sondaj realizat în România la nivel național în 2007 arăta că 67% dintre români nu doresc OMG în farfurii.

 

Sursa: agentgreen.ro

 

Citeste :

Genocidul planetar incepe in 2010

PRODUSE CU ETICHETA CODEX ALIMENTARIUS

Romanii sunt deja victimele “Codex Alimentarius”

E-urile care ne ucid incet dar sigur

Porumbul modificat genetic (MONSANTO)este toxic pentru organele interne. El este cultivat si in Romania cu sustinerea Guvernului

WikiLeaks – Mâncare modificată genetic: România era calul troian al SUA în Europa

Romania va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium

Mancarea pentru bebelusi contine arsenic si alte substante toxice

Ingredientele din mezeluri care ne otravesc!

De ce ne imbolnavim grav din cauza sucurilor carbogazoase?

Adio medicina naturista: UE va interzice medicamentele pe baza de plante

Sarea iodata – antiaglomerant pentru reducerea aglomeratiei pe planeta!

Incredibilul tupeu al lui Valeriu Tabara: Sunt sanse mari ca in Romania sa se cultive in urmatorii ani organisme modificate genetic

Adevarul despre mancarea noastra modificata genetic cea de toate zilele: Monsanto

Un ierbicid folosit pentru culturi modificate genetic produce malformatii si cancer

E-urile care ne ucid incet dar sigur

10 lucruri pe care industria alimentelor procesate le ascunde de consumatori

Proteste în Capitală față de culturile modificate genetic

Vezi :

MONSANTO si Marea Afacere A Geneticii

Schimbarea economiei României în ultimii zece ani. Ce modificări a adus criza şi ce va urma?

Aprilie 20, 2013 Lasă un comentariu

PONDEREA AGRICULTURII ÎN PIB S-A ÎNJUMĂTĂŢIT ÎN ZECE ANI, INDUSTRIA A AJUNS LA 28%, IAR SERVICIILE NU TREC DE 50%

blog

În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB. 

  • Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii cinci ani prin intermediul exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dar industria nu poate să tragă singură economia, potenţialul ei find limitat având în vedere ponderea de 28% din PIB
  • Serviciile, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproximativ 50%, şi-au redus contribuţia la PIB în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne, după ce în intervalul 2003-2008 au fost în ascensiune
  • Ponderea construcţiilor în PIB a crescut puternic în anii premergători crizei, însă acest sector a fost lovit de recesiune, contribuţia la creşterea economică fiind în declin în ultimii ani, până la 8,6%
  • Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, ajungând în 2012 la 5,3%, la jumătate faţă de 2003, însă România a rămas printre ţările UE cu cea mai mare pondere a agriculturii, în timp ce valoarea adaugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii din UE.

 

Evoluţia structurii economiei româneşti din ultimii zece ani indică o economie emergentă ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, cu un sector al serviciilor încă sub media UE, dar şi o schimbare a structurii dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, ceea ce este benefic şi con­tri­buie la îndeplinirea criteriilor de con­ver­genţă reală spre zona euro, spun analiştii.

Pentru anii următori analiştii antici­pează consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, scăderea pon­derii agriculturii spre 3-4% din PIB şi creşterea activităţilor din servicii peste pragul de 50% din PIB.

În anii care au precedat criza, creşterea eco­nomică s-a bazat preponderent pe con­sum realizat pe datorie, iar ponderea ser­viciilor şi construcţiilor în PIB a urcat, în timp ce contribuţia industriei şi agriculturii a fost în declin.

Serviciile şi construcţiile au fost cele mai lovite de recesiune. Criza a adus de­cli­nul puterii de cumpărare prin scăderea sala­riilor, prin inflaţie, prin de­pre­cierea leu­lui şi scăderea creditării, iar cererea internă s-a contractat sem­nificativ, după cum au re­marcat analiştii.

Agricultura şi-a redus continuu pon­de­rea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012.

Pe de altă parte, în ultimii cinci ani industria şi-a majorat contribuţia la creş­terea economică prin intermediul expor­turilor, care au reuşit să contracareze scăde­rea cererii interne. Industria a ajuns anul tre­cut la 28,4% din PIB, creşterea ponderii nefi­ind surprinzătoare având în vedere per­formanţa bună a acestui sector pe parcursul crizei, susţinută de cererea externă.

Ponderea mare a industriei reflectă şi existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate ce a atras unele relocări de producţie din ţări mai dezvoltate.

„Evoluţia structurii Produsului Intern Brut al României din ultimii ani indică o economie emergentă ce a trecut printr-o fa­ză de supraîncălzire şi acum se reface, fiind susţinută de cererea externă“, spune Vlad Muscalu, senior economist la ING Bank.

Serviciile financiar-imobiliare, comer­ţul, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproape 50%, şi-au redus contribuţia în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne.

Balonul speculativ din imobiliare şi explozia consumului (determinat de ma­jo­rările salariale şi creditarea excesivă) au fost „dezumflate“ de criză, efectele fiind vizibile la nivelul construcţiilor şi comerţului.

Schimbarea structurii economiei, din­spre ramurile cu valoare adăugată mică, pre­cum agricultura, spre ramuri cu valoare adă­ugată mare, cum ar fi serviciile, este un lucru benefic şi contribuie la îndeplinirea criteri­ilor de convergenţă reală spre zona euro, susţine Eugen Sinca, analist-şef la BCR.

„Ocuparea forţei de muncă este în con­tinuare excesivă în agricultură, aici re­gă­sin­du-se 29% din populaţia ocupată a Româ­niei, iar gândirea unor strategii co­eren­te din punct de vedere economic şi so­cial de migrare a forţei de muncă spre in­dustria alimentară, servicii de turism, depo­zitare şi transport al mărfurilor este o prio­ritate. Nu tre­buie uitat faptul că România are în con­tinuare deficit comercial pe seg­mentul pro­du­selor agricole procesate, de apro­ximativ 1,5 miliarde euro pe an, con­tra­­balansat nu­mai parţial de un excedent comercial pe seg­mentul produselor agricole nepre­lucrate, de 600 milioane de euro pe an.“

Creşterea investiţiilor private în in­dus­tria alimentară din zonele rurale devine ast­fel o prioritate majoră, alături de îmbu­nătă­ţi­rea absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură, consideră Sinca.

Dacă analizăm doar structura valorii adău­gate brute (PIB fără impozitele nete pe produs), o importantă modificare se re­marcă în cazul agriculturii, care aproape că şi-a înjumătăţit pon­derea în va­loarea adaugată bru­tă, afirmă şi Flo­rentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank.

Dar, chiar şi aşa, Ro­mâ­nia a rămas printre ţă­rile din Uniunea Europeană cu cea mai ma­re pondere a agricul­turii. Şi, din păcate, valoa­rea adăugată brută dată de agricultură/per an­gajat este mică faţă de alte economii din UE.

În ceea ce priveşte sectorul serviciilor, România este ţara cu una dintre cele mai mici pon­deri ale serviciilor în valoarea adăugată brută, mai spune Cozmâncă.

„Ponderea acestora s-a redus uşor în pe­rioa­da 2008-2011, perioadă ce a inclus şi anii de criză economică globală. Însă, în această perioadă s-au manifestat şi modificări de structură între principale sectoare ale ser­vi­ci­ilor, în special în detrimentul comerţului şi în fa­voarea activităţilor profesionale, ştiin­ţifice şi teh­nice, a activităţilor administrative şi a ser­viciilor suport.“

Atât consumul populaţiei, cât şi consumul administraţiilor publice au fost pe un trend descendent în anii de criză.

Şi investiţiile (formarea brută de capital fix) au fost în declin în perioada 2008-2012 după ce anterior înregistraseră un avans de apro­ximativ 10% ca pondere în PIB.

În ceea ce priveşte schimburile comerciale ex­terne, nu doar exporturile în valoare abso­lu­tă contează, ci şi exporturile nete, fiind im­por­tantă şi dinamica importurilor. Exportul net a avut o contribuţie negativă la PIB anul trecut, de -5,2%, însă în 2008 influenţa negativă era mult mai consistentă, de -13%.

Cine mişcă economia

Economia de piaţă este concepută ca un sistem extrem de dinamic, care este într-un continuu proces de restructurare determinat de schimbările tehnico-economice, sociale şi in­stituţionale. În ultimii douăzeci-treizeci de ani au avut loc modificări structurale în cazul mai multor economii, dinspre sectorul primar – agricultură şi minerit, către sectorul secundar – industrie şi, mai departe, către sectorul terţiar – servicii, după cum au scris economiştii.

Privind evoluţia economiei româneşti în ultimii 23 de ani, se constată că structura ei s-a modificat, influenţată de o serie de factori, pornind de la trecerea de la economia plani­ficată la economia de piaţă, intrarea în Uniu­nea Europeană – ce a necesitat modificări insti­tuţionale şi adoptarea treptată a legislaţiei europene şi a generat noi oportunităţi din punct de vedere comercial, pieţe impor­tante de desfacere, dar şi creş­terea competitivităţii, schim­bări la nivel social, trans­formări tehno­lo­gice, dar şi schimbări ale sistemului financiar la nivel global (inclu­zând criza financiară din perioada 2007-2008), aminteşte Cozmâncă

„Modificările structurale relevă ca­pa­cita­tea economiei de a răspunde noilor ce­rinţe ale pieţelor, noilor tendinţe şi oportunităţi. De aceea, fina­litatea acestor modificări este îmbunătăţirea rezultatelor. În con­trast, inca­pacitatea de a răspunde noilor pro­vocări pe ter­men lung duce la reducerea activităţii eco­no­mice, creşterea şomajului şi alte efecte nefa­vo­rabile pentru economie“, afirmă econo­mistul RBS Bank.

Cum a mers economia în 2012

Anul 2012 s-a „remarcat“ prin producţia agricolă slabă, criza politică internă, declinul investiţiilor străine şi slaba absorbţie a fon­durilor europene, care, suprapuse cu rece­siunea marilor economii europene, au afectat economia României.

Însă, economia României a rămas în 2012 în teritoriul pozitiv datorită influenţei favo­rabile a consumului intern, ajutată şi de majo­rarea salariilor din sectorul public, în timp ce exporturile nete au fost pe minus.

Economia zonei euro a intrat în 2012 oficial în recesiune tehnică, pentru a doua oară în ultimii trei ani, ceea ce a determinat înrău­tăţirea semnificativă a cererii externe pentru exporturi.

Pentru 2013, gigantul american JP Morgan a îmbunătăţit prognoza de creştere economică pentru România de la 1,5% la 1,9%, în timp ce UBS, cea mai mare bancă elveţiană, a anunţat cea mai optimistă prognoză pentru creşterea economică, de 2,8%. Bancherii locali sunt mai pesimişti, majoritatea prognozelor indicând un plus al economiei de 0,5-1,6% în acest an. Iar prognoza oficială a autorităţilor române privind creşterea PIB în 2013 este de 1,6%.

 

Ce va susţine economia în anii viitori

Pe termen lung, vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB, anticipează analistul-şef al BCR.

„Este important ca această creştere a activităţilor din servicii să fie concentrată în zona serviciilor care pot fi exportate, de tipul turismului, serviciilor inginereşti şi de consultanţă.“

 

În următorii ani, pe fondul încetinirii con­solidării fiscale şi al revenirii economiei din Europa, ar trebui să vedem o revenire la procesul de convergenţă care să susţină în principal o creştere a importanţei relative a sectorului serviciilor, sector a cărui pondere este de aproximativ 70% în Uniunea Europeană, apreciază şi Muscalu.

Lucrările de infrastructură, care ar trebui să se intensifice în anii următorii, şi dezvol­tarea de parteneriate public-private ar putea să aducă o creştere a contribuţiei sectorului construcţiilor.

Rămâne de văzut dacă, pe termen lung, vom înregistra o tendinţă de scădere a ponderii agriculturii şi o creştere a componentelor care aduc o valoare adăugată mai mare pe produs/serviciu.

După izbucnirea crizei s-au lansat o serie de discuţii legate de schimbarea modelului de creştere economică, având în vedere că supraîncălzirea economiei în anii care au pre­ce­dat criza s-a datorat în principal consumului excesiv, realizat pe datorie.

blogg

 

Una dintre concluzii a fost necesitatea reluării creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România rămâne dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea economiei.

Stimularea consumului a rămas, totuşi, una dintre soluţiile vehiculate frecvent pentru sus­ţi­nerea creşterii economice, în condiţiile în care exporturile nu vor mai putea ajuta PIB-ul ca în anii trecuţi din cauza problemelor cu care se confruntă zona euro – principala piaţă de des­facere pentru produsele româneşti.

Importanţa revenirii consumului şi mai ales a încrederii cumpărătorilor este primul subiect adus în discuţie de numeroşi executivi români.

Însă, pe structura actuală a economiei ro­mâ­neşti, creşterea consumului ar majora im­porturile şi ar duce la deteriorarea defici­tului de cont curent, cum s-a întâmplat în anii de boom economic care au precedat criza.

România nu are cum să se dezvolte fără investiţii străine, fără fonduri europene, după cum au tot amintit autorităţile. Dar investiţiile străine ating minim după minim, în timp ce ab­sorbţia fondurilor europene nu se îmbu­nătăţeşte vizibil.

Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, spunea că România are ne­voie şi de creştere de consum, şi de inves­tiţii, dar important este să nu fetişizăm.

Astfel, creşterea de consum trebuie să fie ancorată în oferta internă, să nu fie ancorată în importuri.

„Avem nevoie de o creştere economică mai echilibrată, care să nu fie bazată numai pe consum ca înainte de criză, ci şi pe investiţii, şi pe exporturi. Nu trebuie să hulim consumul, dar trebuie să fie un consum sănătos“, crede Dumitru.

România are nevoie de măsuri de în­curajare a creşterii PIB, în special de investiţii publice cu valoare adăugată mare. Analiştii au tot repetat că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în capacitatea de redresare a economiei. Iar România are şi o problemă legată de eficienţa cheltuirii banului public.

Principala preocupare pentru economia românească ar trebui să fie creşterea valorii adăugate brute şi focalizarea către sectoarele în care ar putea avea un avantaj competitiv. În acest moment, pentru majoritatea sectoare­lor economice, valorea adaugată brută rapor­tată la numărul de angajaţi este mult mai redusă comparativ cu cea a ţărilor dezvolate din EU, consideră Cozmâncă.

 

Sursa: zf.ro

 

%d blogeri au apreciat asta: