Archive

Posts Tagged ‘apa’

BĂUTURA MIRACULOASĂ IGNORATĂ DE LUMEA MEDICALĂ CARE POATE VINDECA CANCERUL

Iunie 21, 2015 1 comentariu

De ce foarte multi dintre noi nu cunoaste acest leac si de ce nu este folosit de catre lumea medicala? Pentru ca exista anumite organizatii care au un interes. Majoritatea dintre noi nu cunoastem proprietatile miraculoase de vindecare ale acestei combinatii, cea de lamaie si bicarbonat de sodiu. Prin urmare, de acum inainte, este necesar sa raspandim vorba despre acest miraculor remediu simplu, dar uimitor, pentru ca oamenii care au intr-adevar mare nevoie de el sa stie de proprietatile sale.

Foarte multe persoane mor  in timp ce acest secret este pastrat cu o gelozie crunta pentru a nu fi afectat interesul marilor corporatii medicale.

Lamaia are efecte  anti-cancerigene puternice asupra organismului, acestea fiind deja dovedite cu ajutorul numeroaselor cercetari stiintifice. In plus, are un efect de vindecare foarte puternic asupra chisturilor si asupra tumorilor. Acest fruct a fost testat pe toate tipurile de cancer, iar cercetatori au ajuns la concluzia ca lamaia are capacitatea de a vindeca aceasta afectiune grava. Iar daca se adauga bicarbonat de sodiu, efectul va fi mult mai mare, deoarece valoarea ph-ului din organism va fi echilibrata.

De asemenea, lamaia are un foarte puternic efect anti-microbian, putand trata cu succes o gama larga de afectiuni fungice si bacteriene. Lamaile sunt foarte eficiente in tratamentul viermilor si parazitiilor intestinali. Nu in ultmul rand trebuie precizat ca acestea au un efect antidepresiv foarte puternic, regleaza tensiunea arteriala, lupta impotriva stresului si calmeaza sistemul nervos.

Un fapt si mai interesant este reprezentat de sursa acestei informatii: Aceasta provine de la unul dintre cei mai mari producatori de medicamente, care sustine ca, in urma unui numar de 20 de teste de laborator efectuate din anul 1970 pana in prezent a fost dovedit ca: Lamaia distruge celulele cancerigene in 12 forme ale cancerului. De asemenea, previne raspandirea celulelor cancerigene si are un efect de 10.000 de ori mai puternic decat medicamente si tratamente, cum ar fi chimioterapia sau medicamentele impotriva cancerului.

Chiar si mai interesant este faptul ca acest tip de tratament cu bicarbonat de sodiu&lamaie distruge doar celulele canceroase. Adica, nu afecteaza celulele sanatoase.

bautura miraculoasa

Este foarte simplu sa prepari aceasta solutie:

Amesteca ½ (jumatate) de lingurinta de bicarbonat de sodiu in 250 de ml de apa, impreuna cu zeama de la o jumatate de lamaie. Este important sa retineti ca efectul lamailor organice este mult mai puternic.

Bautura miraculoasa este gata!

Se consuma inainte de micul dejun pe stomacul gol.

Sursa : efemeride.ro

CUM BEM APA este mai important decât CÂTĂ APĂ BEM

August 26, 2014 1 comentariu

Căldura verii influenţează organismul  corpul nostru începe să îşi facă echilibrările termice prin procesele de transpiraţie. Nevoia de consum de apă este mai mare în timpul verii, decât în alte perioade ale anului.

Câtă apă avem nevoie să consumăm vara, pentru a ne hidrata corespunzător şi a ne menţine în stare bună de sănătate? Sfaturile medicale variază de la 2 la 4 litri pe zi,dar, desigur  întregul proces este dependent de nevoia de consum a fiecărei persoane.

Poate mai mult decât consumul propriu zis al unei cantităţi de apă, mai importantă este MODALITATEA în care ingerăm apa. Mai clar  CUM BEM APA  este mai important decât CÂTĂ APĂ BEM. O să mă întrebaţi  cum adică ”cum” bem apa? Am să vă exemplific.

Văd adesea persoane care umblă cu sticla după ele, şi pun sticla la gură şi gâl-gâl  o golesc din câteva sorbituri. ”Setilă” din basmul Harap Alb nu mai este de mult personaj de poveste. Apa intră în corp ca o cascadă, ca un izvor  şi începe să curgă prin sistemele corpului, inundând la propriu rinichii  care sunt forţaţi extraordinar.Cu cât cantitatea de apă ingerată o dată este mai mare şi cu cât este băută mai rapid  cu atât rinichii sunt mai forţaţi şi vor obosi încercând să elimine excesul de apă introdus în sistem.

Indiferent cât de sete îi este unei persoane  această modalitate de ”inundare” a corpului cu apă nu îi este de niciun folos  şi nici măcar nu ajută la rehidratarea generală a corpului. Apa este rapid eliminată prin câteva urinări frecvente, una după alta  şi în nici un caz nu ajută la răcorirea dorită.

Atunci când avem un ogor sau un câmp în plină secetă  şi turnăm rapid o cantitate uriaşă de apă  se va forma o baltă stagnantă rapid. În schimb, dacă va cădea o ploaie măruntă şi încetul cu încetul, pământul uscat începe să se înmoaie, abia atunci apa va putea pătrunde uniform în tot solul.

La fel şi în corpul nostru  dacă vom consuma apa treptat, gură cu gură, cu înghiţituri mici  ţinând chiar puţin în gură fiecare înghiţitură de apă şi dându-i timp corpului nostru să se informeze asupra substanţei pe care o introducem (putem ”mesteca” un pic apa, la fiecare înghiţitură)  atunci rinichii se vor pregăti din timp cu privire la ceea ce urmează să sosească. :i nu vor fi luaţi prin ”surprindere”, ci vor consum minim de energie, pentru prelucrare.

Majoritatea oamenilor îşi suprasolicită în timpul verii rinichii, ca urmare a ”abuzului” de apă  mai ales apă foarte rece (corpul nu poate folosi băuturi şi alimente prea reci şi prea calde  şi consumă foarte multă energie cu ”încălzirea”, repsectiv ”răcorirea” celor introduse în corp.

Dar şi consumul de apă minerală (apă cu gaz, cu bule) în cantitate mare, sau chiar apă plată, la temperatura camerei  dar băută ”toată odată” pe nerăsuflate  agresează la propriu organismul şi rinichii. Nu este de mirarea că foarte mulţi se simt slăbiţi, fără putere, epuizaţi  la efectul toropitor al căldurii, adăugând şi efectul ”inundării” rinichilor.

Mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine. Am descoperit cu toţii în momentul în care ne-am lăsat invadaţi de societatea de consum. Care aduce continuu mesaje  de ”mai mult, mai mult” (cumpăraţi mai mult, mâncaţi mai mult, beti mai mult, munciti mai mult, socializaţi mai mult). Rezultatele vizibile sunt numărul in crestere de boli auto-imune şi cancere la adulţi şi numărul uriaş de copii bolnavi.

La fel şi în ceea ce priveşte consumul de apă  ”mai mult” nu inseamna mai bine.Există doar ”consumul adaptat” corpului şi nevoilor fiecărei persoane.

Nu voi mai relua discuţia despre apa consumată din recipientele de plastic. Sunt mult prea multe articole scrise despre efectul dăunător al plasticului asupra structurii şi compoziţiei apei. Nici nu voi discuta despre filtrele pentru apă de la robinete. Care mi se par oarecum mai bune, decât consumul din sticlele de plastic, dar toate au limitele lor.
Apa cea mai buna de băut este apa de izvor de munte, filtrată de elementele naturale ale rocilor, pământului şi ierburilor.

Majoritatea oamenilor nu mai au acces la apă bună de băut  şi fiecare se descurcă cum reuşeşte mai bine  şi-şi face cele mai bune alegeri pentru propria situaţie  apă de izvor îmbuteliată în recipiente de sticlă sau filtre de apă la robinetele de apă curentă. Nici una dintre situaţii nu este mai bună sau mai rea. Sunt doar posibilităţi de supravieţuire.

Să punem accentul mai mult pe CALITATE (cum bem apa)  decât pe CANTITATE (ce şi câtă apă bem).

Să nu uităm să consumăm apă dimineaţa, pe stomacul gol  măcar un pahar cu apă dimineaţa  pentru a ”spăla” tubul digestiv digestiv de resturile şi deşeurile eliminate peste noapte. Și apoi, în cursul zilei  de câte ori simţim nevoia, câte o gură, câte o gură de apă.

Nu mai consumăm apă după ora 18.00, pentru a nu încărca rinichii, a nu-i suprasolicita şi a-i sili să muncească excesiv, într-o perioadă când au nevoie să se odihnescă şi să îndeplinească alte funcţii (plus pentru a nu ne strica somnul, cu ieşitul la toaletă în timpul nopţii).

Hidratarea este importantă  în special vara. Apa este importantă  atât de factor intern de spălare, cât şi ca factor exterior.

Apa nu realizează drenaj limfatic (pe limfa grăsoasă au efect doar sucurile de fructe  doar ”apa plantelor”  de aceea corpul va cere, de multe ori, sucuri de fructe  limonadă, suc de portocale, suc de struguri, suc de mere, suc de pepene etc  decât apă). Cei aflaţi în detoxifiere pot confirma acest amănunt.

  • Un mic comentariu despre ”apa Kangen”

Pentru că a fost identificată ”acidoza limfatică” şi cea ”sistemică” drept principala cauză a problemelor oamenilor  au apărut o mulţime de ”soluţii instant” de rezolvare a acidozei ”create de om”. Adică ”soluţii rapide” (la o lovitură  răspundem cu o altă lovitură).

Apa Kangen este o apă foarte alcalină  cu un pH de 9.5  care nu există ca atare in Natură. Nici o apă naturală nu are un pH mai mare de 8.5-8.6 (doar câteva izvoare din România şi din lume).

Când introduci în corp ceva ”prea alcalin” pentru a neutraliza ceva ”prea acid”  creezi ”un mic război”. Corpul mobilizează multe ”sisteme de tampon” pentru a echilibra cele două extreme de pH  şi consumă energie (oboseste)  cu suprasolicitarea în special a rinichilor şi ficatului  organe implicate în echilibrarea pH-ului.

Acidoza limfatică apare ca urmare a dietei şi stilului de viaţă creatoare de acizi.  Această dietă şi stil de viaţă nu se pot neutraliza cu apă ”hiper-alcalină”. Ci doar prin schimbarea aportului de alimente şi activităţilor care fac rău corpului, înlocuindu-le cu altele, care fac bine corpului.

Consumul ocazional de apă Kangen este OK (de 1-2 ori pe săptămână). Consumul regulat de apă Kangen va duce în timp la probleme. La fel cum duce orice exces  de ceva considerat de corp ”nenatural” (vezi ”alcalinizarea cu bicarbonat de sodiu şi lămâie etc).

Natura minunată din jurul nostru are reguli şi legi pe care le respectă de mii de ani  de când planeta albastră a început să se învârtă în jurul Soarelui. Cu răbdare şi perseverenţă, cu atenţie şi iubire  putem observa şi învăţa aceste legi şi le putem incorpora în viaţa noastră. Când va dispare artificialul şi ”instant-ul” din viaţa noastră  şi ne vom resimţi o parte din Natură  vindecarea corpului fizic şi regenerarea sa vor fi garantate.

Apa este un instrument puternic de curăţenia al mamei Natura, de aceea i-am consacrat acest mic articol, pentru a vă ajuta să nu uitaţi de ea!

Sursa:financiarul.ro

Etichete:, ,

SCANDAL mondial împotriva privatizării apei

August 12, 2014 Lasă un comentariu

harpers-water-privatization-300x210Noua ordine mondială impusă de Grupul Bilderderg a vizat până de curând privatizarea apei. În viziunea megalomană a Grupului, apa reprezintă un bun care trebuie exploatat pentru a obţine profit, cu toate că Organizaţia Naţiunilor Unite a menţionat apa ca un bun public. Oamenii din mai multe colţuri ale lumii au început să se revolte. Din Portugalia, până în Germania, India şi SUA. Speriaţi de o posibilă escaladare la nivel planetar a acestui scandal, autorităţile de la Bruxelles au bătut în retragere. Deocamdată.

Comisia Europeană a retras sectorul apei dintr-o propunere de lege europeană privind concesiunile. Motivul îl constituie temerile legate de o eventuală privatizare, în special în Germania, unde acest sector este gestionat de municipalităţi. “De luni de zile există informaţii referitoare la încercarea Comisiei, de privatizare a apei prin propunerea sa privind concesiunile”, a declarat comisarul european pentru piaţa internă şi servicii, Michel Barnier. Cetăţenii germani, revoltaţi de decizia de privatizare a sectorului apei au strâns aproape un milion de semnături pentru petiţia “Apa este un drept al omului” în cadrul “Iniţiativei cetăţenilor europeni”. Petiţia a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona şi permite unui număr de cel puţin 1.000.000 de cetăţeni ai UE să prezinte Comisiei Europene o propunere în vederea modificării legislaţiei europene într-un anumit domeniu.

Petiţia cere ca instituţiile europene şi statele membre să fie obligate să se asigure că toţi oamenii au dreptul la apă şi canalizare şi că alimentarea cu apă şi gestionarea resurselor de apă să nu facă obiectul normelor pieţei interne, iar serviciile de apă să fie excluse de la privatizare. “Este de datoria noastră să ţinem cont de îngrijorările exprimate de un număr atât de mare de oameni. Astfel, cea mai bună soluţie pare a fi eliminarea apei din domeniul de aplicare a directivei privind concesiunile”, a afirmat comisarul european Michel Barnier.

Speriat de amploarea iniţiativei cetăţeneşti europene, comisarul european a fost obligat să facă un pas în spate, deşi înainte era un susţinător înfocat al acestei măsuri. Eurodeputata ecologistă germană Heidi Ruhle a spus că legea privind concesiunile era o formă de presiune asupra statelor naţionale, astfel încât apa lor să devină un bun privatizabil ca orice marfă şi scos la vânzare. Interesul comisarului Michel Barnier a ieşit la iveală o dată cu informaţiile privind aşa-numita “troikă” (formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) care a cerut explicit guvernelor Greciei şi Portugaliei să privatizeze companiile de apă. Organizaţiile non-guvernamentale din Europa au cerut într-o scrisoare eurocraţilor de la Comisia Europeană să explice de ce, prin presiunile făcute asupra guvernelor Greciei şi Portugaliei, au încălcat tratatul de aderare care le cerea să rămână neutri în ceea ce priveşte politica de privatizare. Multă vreme, Comisia nu a dat niciun răspuns.

Surse de la Bruxelles spun că există un lobby puternic al unor companii transnaţionale făcut asupra Comisiei Europene în vederea emiterii unei directive pentru concesiunea şi privatizarea bunurilor şi serviciilor publice care erau până acum considerate vitale pentru populaţie. Una dintre aceste companii este şi Nestle. Fostul ei preşedinte, austriacul Peter Brabeck-Letmathe, a stârnit un scandal internaţional acum câţiva ani prin declaraţiile şocante pe care le făcea în faţa presei. Letmathe afirma fără ocolişuri că apa este un bun ca oricare altul, că nu este un drept al omului şi, ca orice bun, trebuie privatizat.

“Azi oamenii cred că tot ce vine din natură este bun. Asta reprezintă o mare schimbare deoarece destul de recent am învăţat că natura poate fi nemiloasă. Omul se află acum în poziţia în care să poate asigura o balanţă naturală, dar în pofida acestor lucruri avem şi o deviză… că tot ce provine din natură este bun. După 15 ani de mâncat produse modificate genetic în Statele Unite nu am întâlnit niciun caz de îmbolnăvire din cauza consumării lor în termenul de valabilitate şi totuşi în Europa suntem atât de speriaţi că ni s-ar putea întâmpla ceva şi asta este ipocrizie mai mult decât orice altceva. Apa este, desigur, cea mai importantă materie primă pe care o avem astăzi în întreaga lume. Este o întrebare dacă ar trebui să privatizăm rezerva de apă a populaţiei şi sunt opinii diferite legate de acest subiect. Este prima pe care eu o consider extremă şi este reprezentată de ONG-uri care ne bombardează cu mesaje prin care declară apa … un drept public. Asta înseamnă că orice fiinţă umană ar trebui să aibă acest drept, să aibă acces la apă, şi asta e o soluţie extremă. O a doua variantă este aceea că apa este considerată produs ca oricare altul şi ca orice alt produs ar trebui să aibă o valoare de piaţă. Personal, eu cred că este mai bine să dăm unui produs o valoare pentru a ştii cu toţii că el are o valoare şi atunci să luăm măsuri specifice pentru acea parte a populaţiei care nu are acces la apă şi aici sunt mai multe posibilităţi”, a declarat fostul CEO al Nestle.

Compania Nestle a declanşat mai multe scandaluri în lume. În Pakistan, unde a secătuit izvoarele subterane pentru a vinde marca sa de apă îmbuteliată, “Pure Life”. O poveste similară a avut loc în Nigeria, unde preţul unei singure sticle de apă îmbuteliată depăşeşte venitul zilnic al unui cetăţean nigerian. Nestle deţine sau arendează 50 de izvoare din întreaga Americă. Totodată, Nestle controlează o treime din piata internă pentru apă îmbuteliată din SUA. Un exemplu al problemelor pe care Nestle le cauzează este Colorado, unde 80% dintre cetăţenii oraşului Aurora se opuneau prezenţei companiei. Pe parcursul următorului deceniu, aceasta ar urma să extragă 2,5 miliarde de litri de apă din Raul Arkansas pentru a o vinde mai apoi sub marca “Arrowhead Springs”. Mai mult, sticlele din plastic ne-biodegradabil sunt poluanţi majori şi rămân toxice timp de un mileniu. Potrivit Watch Corporate, Nestle face un profit de 35 de miliarde de euro în fiecare an din vânzările de apă îmbuteliată la nivel mondial.

Autor: Eduard Pascu

Sursa: Ziua News

Șeful Nestle: ” Apa nu este un drept al omului, ar trebui privatizată”

Iulie 1, 2014 2 comentarii

Apa este gratuită și este un drept al omului sau toată apa de pe planetă ar trebui să fie dată marilor corporații și să fie tratată ca un produs? Ar trebui ca săracii care nu-și permit să plătească acestor corporații să sufere de sete din cauza lipsei de resurse financiare?

Potrivit fostului CEO, care este în prezent  președintele Consiliului de Administrație al celui mai mare producător de hrană din lume, Peter Brabeck-Letmathe, corporațiile ar trebui să dețină orice strop de apă de pe planetă – iar populația să nu poată primi apă fără să plătească.

 

Afirmația a fost făcută în contextul în care șeful Nestle a luat o poziție fermă împotriva organismelor modificate genetic promovate de compania americană Monsanto care susține că s-a dovedit că acestea sunt sigure.

 

Practic fostul CEO Nestle a spus că ideea privatizării apei este similară cu siguranța organismelor modificate genetic.

Sursa :money.ro

Citeste :

Apa-ultima-miza-a-inrobirii-noastre

Etichete:,

APA, ULTIMA MIZĂ A ÎNROBIRII NOASTRE

Decembrie 17, 2013 4 comentarii

water

ROMÂNIA FĂRĂ APĂ

Baza actuală a capitalismului este criza. Pentru că din criză iese profit, mai ales când ai o economie speculativă în proporții care depășesc de mii de ori economia reală. În toată lumea occidentală care a preluat sistemul economic neoconservator avem o clasă medie care este în curs de lichidare, pentru că neoliberalismul polarizează complet societatea, prin interdependența politică stat-corporație. Mai precis, criza economică face ca săracii să devină mai săraci, iar bogații mai bogați. Corporația nu face numai legislația, dar crează și criza din care se hrănește financiar.

Următoarele crize care vor afecta planeta sunt cele ale apei, așteptată în anul 2025, și a hranei, așa cum arată studii ale Băncii Mondiale și ale altor organisme financiare. Or, gazele de șist otrăvesc apa freatică. Dacă pentru un om e posibil să bea apa îmbuteliată în peturi, care evident costă, este greu de crezut că vacile pot fi crescute cu apă plată, când litrul de apă îmbuteliată îl depășeste pe cel al laptelui, care este acum în jur de 80 de bani litrul la poarta multinaționalei. Nici pământul nu-l mai poți uda cu apa din puț, dacă este contaminată. Iar o națiune care nu are apă este transformată în populație, fără apă viața fiind imposibilă. Iata cum o criză a apei este nu numai anunțată, dar este chiar stimulată prin acorduri economice secrete – așa cum este cel cu Chevron, semnat de M.R. Ungureanu.

Experimentul a fost încercat deja în Bolivia dupa un scenariu pe care îl cunoaștem foarte bine. După ce a obligat-o să își privatizeze sănătatea, învățământul public, energia, căile ferate, liniile aeriene, telefonia și industria de hidrocarbon, Banca Mondială a condiționat împrumuturile de privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Câștigătorul licitației de privatizare în anul 1999 a fost compania care a făcut în România cea mai scurtă și costisitoare autostradă din lume: Bechtel. Aceasta a scumpit apa până acolo încât populația nu a mai putut-o plăti – în două săptămâni de la preluare, cu 200%. Disperați, bolivienii și-au montat pe case dispozitive de strângere a apei de ploaie. Bechtel prevăzuse în acordul cu guvernul corupt și aceasta posibilitate, astfel încât instalațiile au fost demontate de autorități. Iată cum apa pluvială era, la rândul ei, privatizată. A izbucnit o revoltă populară, soldată cu morți și sute de răniți, însă poporul a reușit să învingă, astfel că acordul a fost reziliat, dar Becthel a intentat proces împotriva statului bolivian și a cerut despăgubiri de 25 milioane dolari. Scenariu binecunoscut, România trebuind sa plătească despăgubiri încă neștiute după rezilierea contractului secret al autostrăzii Bechtel, iar Primul ministru a amenințat cu imense despăgubiri dacă proiectul RMGC nu ar fi pus în practică. Colonia trebuie să-și arate obediența față de stăpân.

Noaptea Națională urmează Zilei Naționale

Felul în care corporația calcă în picioare, împreună cu guvernul complice, o comunitate locală, este relevant în cazul Pungești. Dacă inițial, după ce țăranii s-au opus în octombrie instalării unei sonde în perimetrul comunității lor, compania Chevron a spus că va duce o campanie de informare, iar consilierii locali au votat în unanimitate o hotărâre privind interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist în zonă, a urmat ofensiva statului-corporație. După eșecul campaniei “door to door” a Chevron în randul sătenilor și anularea în instanță, prin intervenția Prefecturii Vaslui, a unui referendum local pe tema exploatării, considerat “neconstituțional” de justiția română, imediat și în mod absolut simbolic, în noaptea ce a precedat Ziua Națională de 1 Decembrie, a început o lovitură de forță împotriva celor care se opun fracking-ului în zonă, prin dizlocarea unui număr impresionant de jandarmi, introducerea în forță a utilajelor Chevron, arestarea “elementelor turbulente” și blocarea efectivă a comunei, prin baraje și razii, inclusiv pe câmp. La aceasta s-a adaugat și blocarea mediatică a cazului în presa mainstream. În Bolivia, armata a ocupat stațiile de radio și redacțiile ziarelor locale. În România, autocenzura se instalează benevol, pentru că fiecare jurnalist sau proprietar de post tv are prețul său.

Criza la care se opun țăranii din Pungești nu este a lor, este a României. Pentru că 70% din suprafața țării este concesionată pentru exploatarea gazelor de șist, ceea ce înseamnă că marea majoritate a populației va avea de suferit în cazul în care aceasta bulă economică a fracking-ului nu va fi oprită la timp. Instinctul țăranilor le spune limpede că această exploatare este un pericol pentru comunitate și generatoare a unei crize de neimaginat, care ar semăna întrucâtva cu imaginile din seria .

O Românie fără apă freatică potabilă este un scenariu inacceptabil, care ar trebui sa coalizeze absolut toate forțele responsabile ale acestei națiuni. Iar ofensiva statului-corporație trebuie oprită definitiv. Pentru că, dacă nu se va întâmpla asta cât de curând, România nu va avea niciun viitor.

http://activenews.ro

TICALOSIA DECENIULUI: PRIVATIZAREA APEI IN UE

O mare ticalosie pe care o pregateste de cativa ani Comisia Europeana este privatizarea apei in toata Uniunea Europeana. Totul e facut sub pretextul unei reglementari europene si prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de exemplu, pentru a lasa un bun public pe mana unor privati, oferindu-le astfel acestora o oportunitate de profit de cateva miliarde de euro numai in Germania.

Nemtii, dupa cateva privatizari partiale ale apei publice si-au dat seama ca acest lucru ar putea avea efecte nefaste pentru cetateni, cele mai mari temeri fiind acelea ca dupa privatizare pretul va creste foarte mult, iar calitatea apei va scadea.

Ingrijorarea autoritatilor germane a crescut mai ales dupa privatizarea apei in Portugalia, in urma careia pretul apei s-a majorat cu 400% si continua sa creasca cu circa 6% in fiecare an. Asta in timp ce in unele locuri calitatea apei potabile a scazut atat de mult, incat nu mai poate fi bauta, iar multi cetateni nu isi mai pot permite sa achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, in Portugalia protestele populatiei impotriva privatizarii apei s-au intensificat tot mai mult in ultima vreme.

Explicatia pentru aceste rezultate este simpla: companiile private sunt interesate de profit rapid si de aceea au facut investitii minime, dar au marit foarte mult tarifele. La infrastructura, din motive de economie, au fost folosite tevi si instalatii de proasta calitate, fapt ce a necesitat clorinarea apei pentru a-o dezinfecta, rezultand astfel o apa mult mai slaba calitativ decat inainte.

Aceste efecte negative au fost observate si in Germania, fapt care a determinat autoritatile sa incerce sa recupereze, in anumite cazuri, o parte din actiunile companiilor de apa vandute, la un pret mult mai mare, doar ca sa preia din nou controlul asupra apei publice.

La Berlin, dupa ce apa a fost privatizata partial prima oara in 1999, in februarie 2011 a avut loc un referendum, la care cetatenii au fost consultati in legatura cu privatizarea acestui bun de utilitate publica.

Intr-un referendum de duminica (13 ferbruarie 2011 n.t.) peste 665.000 de cetateni din Berlin au votat in favoarea desecretizarii unor documente care sa dezvaluie detalii legate de afacerea privatizarii partiale a companiei Berlin Water Works (BWB). Acest ultim referendum a fost al treilea vot popular de acest fel, care a avut loc la Berlin in ultimii ani. Mai presus de toate, votul de duminica reprezinta o lovitura importanta data politicilor Partidului Social Democrat (SPD) si Partidului Stangii, care guverneaza in coalitie, in capitala germana.

Referendumul a fost precedat de o petitie de succes, in care initiativa cetatenilor numita „Lista Apei Berlinului” a strans in termen de sase luni mai mult de 320.000 de semnaturi – din care 280.887 au fost valabile – in sprijinul cererii sale.

Nu mai mult de 172.000 de semnaturi au fost necesare pentru campania acestei initiative. Totodata, in Germania au aparut o serie de documentare si reportaje, menite sa informeze cetatenii in legatura cu problema privatizarii apei si sa declanseze dezbateri publice pe marginea acestui subiect, asa cum este si cazul urmatorului reportaj, difuzat pe postul national german de televiziune.

Trebuie sa mai lamurim un lucru. Privatizarea apei presupune doar distributia sau si dreptul de proprietate asupra resursei in sine? Pentru ca, daca se privatizeaza asa cum s-a procedat in Bolivia de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul sa foloseasca in gospodarie nici macar apa de ploaie care se scurge de pe streasina, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei private care o administreaza.

Un alt aspect interesant este acela ca privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea gazelor de sist, procedeu care, dupa cum se stie, este un mare consumator si poluator al resurselor naturale de apa. In timp, din cauza poluarii, apa va deveni o marfa de lux si asta va urca pana la cer profitul firmelor private care o vor distribui populatiei.

Revenind la biata noastra tarisoara, dupa cum se vede, subiectul privatizarii apei si lucrurile grave care se intampla in Europa nu exista, nici pentru presa, nici pentru autoritatile de la Bucuresti. In schimb avem zilnic in mass-media dezbateri aprinse despre bisnitari si animalele lor salbatice, divorturi de celebritati, scandaluri generate de moartea unor vedete, clovneriile lui Basescu, carnea de cal, eliberarea lui Nastase din puscarie si alte idiotenii fara importanta.

Iar postul national de televiziune nu numai ca nu informeaza corect cetatenii si nu supune dezbaterii nationale problemele importante legate de privatizari, securitatea cetateanului si a bunurilor publice, ba dimpotriva, prezinta privatizarile, liberalizarile, regionalizarea si acordurile cu FMI, ca fiind solutiile cele mai bune de urmat si calea sigura pentru redresare economica si prosperitate!

Daca statul si presa ne-au tradat, singura solutie este aceea sa ne ajutam singuri si sa trecem la actiuni civice concrete. Legat de privatizarea apei la nivel european exista deja o miscare cetateneasca, care a strans pana acum 1,2 milioane de semnaturi si care lupta pentru pastrarea accesului la apa si salubrizare pentru fiecare cetatean, ca serviciu public, nesupus controlului privat.

Daca doriti sa semnati petitii si sa va implicati, puteti descarca materialele necesare de aici: www.right2water.eu/material

Scopul real a gazelor de sist este de a otravi apa pe toata planeta

Nu va inselati ! Planul este de a otravi apa pe toata planeta, ca apoi, rezervele de apa potabila, sa aiba un pret enorm! Aici vorbim de lacomie, dar mai mult de atat, e vorba despre control, pentru ca daca o grupare reuseste sa polueze toate rezervele de apa potabila, dar in acelasi timp se asigura ca a “privatizat” in propriul beneficiu ce a ramas neotravit [toate izvoarele de apa curata ale natiunilor], si le are sub control strict prin intermediul ONG-urilor de “protectia mediului” si agentiilor criminale ale ONU, atunci… acea grupare conduce TOT!

Or sa fie razboaie pentru acces la apa daca le vom permite asa ceva, iar razboaiele acelea vor fi devastatoare. Trebuie sa ne opunem cu orice pret, pentru ca acesti indivizi sunt psihopati, nu le pasa daca ucid milioane de oameni, ba chiar ei isi doresc asta, ca apoi, cei putini din noi, cei care supravietuiesc, sa fie mai usor controlabili, prin implantari de microcipuri sau tatuaje electronice vizibile sau invizibile pe mana dreapta sau pe frunte (microcipurile au ajuns la dimensiunea unui ADN, insesizabile) si alte nenorociri tehnologice ce deja le-au pregatit!

Cat de curand va incepe “razboiul pentru apa” !

Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poata purta liberi arme. Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Comisia Europeana pregateste de mai multi ani, pe usa din dos, privatizarea resurselor de apa in toata Europa. Numai ca, dupa privatizare, pretul apei a explodat, iar calitatea apei a scazut. In Portugalia in uma privatizarii apei, pretul ei a crescut cu 400% si continua sa creasca cu 6% in fiecare an, iar apa a devenit in unele locuri atat de proasta incat nu mai poate fi bauta.

Asta i-a speriat pe nemti care au inceput sa rascumpere actiunile de la firmele privatizate, pentru ca autoritatile sa reia controlul asupra apei, care este un bun public. La Berlin a avut loc in 2011, in urma unei petitii a cetatenilor, un referendum pentru desecretizarea contractului de privatizare partiala a companiei BWB, iar in Portugalia au mereu loc ample proteste de strada. In Romania nu se aude nimic despre asta, pentru ca presa e cenzurata si aservita, iar guvernantii ne tradeaza si ne vand cu mare drag. Asa ca tot ce putem face este sa ne ajutam noi intre noi, sa dam informatia mai departe si sa participam la actiunile civice care se desfasoara la nivel european.

Este o REALITATE: in Romania, un numar covarsitor de oameni traiesc in conditii de auto-suficienta: pot, prin resurse proprii sa se hraneasca tot anul, sa vanda produse pentru a cumpara altele necesare, au sursa de APA in curte, le mai lipseste doar sa aiba si energie gratis ca sa fie complet INDEPENDENTI de un sistem (guvern)… iar asta explica oarecum si indiferenta romanilor la ce se intampla.

Ei, aceasta NU MAI ESTE REALITATEA in multe state din vest! Si atunci, te intrebi, cat de importanta este APA pentru a mentine aceste sute de mii de gospodarii independente? Sa ne amintim ca din ianuarie se numara cate vaci/oi, etc are fiecare, ba chiar si mp de solare din curte spre a fi impozitate!

Intradevar, nu prea pot sa controleze cat castiga un taran, cate legaturi de ceapa si ridichi a vandut… Si ajungi la aceeasi concluzie, Agricultura si Turismul (mai exact agro-turismul) au un potential URIAS in Romania, si se pot dezvolta prin resurse proprii oamenilor, independente de stat! Ei bine, asta nu se vrea! Oamenii din Romania sunt mai liberi decat intelegem noi, comparativ cu SUA, chiar UK. Aceasta libertate poate fi luata in termen de cateva luni, prin explorari dupa gaze de sist! “Hopa, scuze… tocmai v-am otravit apa”…

Sursa:Active Information Media

Peter Brabeck, CEO al companiei Nestlé: “Accesul la apa NU ar trebui sa fie un drept public”

Etichete:,

Mai este accesul la apă un drept fundamental al omului?

Aprilie 24, 2013 Lasă un comentariu

Dacă resursele minerale sau combustibilii sunt deja sursele unor afaceri substanţiale, iar costul lor este perceput ca fiind “normal”, accesul la sursele de apă sunt considerate încă un drept fundamental.

“O să ajungem să plătim şi aerul, şi apa” spuneam acum câţiva ani. Aerul nu încă, darapa deja devine o resursă pe care cetăţeanul o plăteşte. Chiar dacă unii dintre noi consumăm apă plată îmbuteliată, iar alţii plătesc accesul la reţeaua publică, apa deja nu mai este gratuită.

Odată cu creşterea puternică a populaţiei globului, accesul la apa potabilă a devenit o problemă care preocupă întregi naţiuni, nu numai în zonele aride lipsite de surse de apă, ci şi în ţările industrializate, în care consumul de apă, mai ales cel industrial şi agricol, pune mari probleme de acces general la acesta resursă.

Apa este indispensabilă vieţii, implicit a vieţii moderne a civilizaţiei umane. Consumul de apă a crescut exponenţial în ultimii ani, ducând la dezbateri privind dreptul considerat fundamental al omului de a avea acces la apă.

Într-un articol publicat de Globalresearch, se vorbeşte despre declaraţia preşedintelui Nestle, unul din producătorii giganţi de produse alimentare de la nivel mondial, care consideră că accesul la apă nu mai este un drept al omului, resursele de apă trebuind privatizate.

Sigur că, în calitate de preşedinte al unei companii care se ocupă cu furnizarea de apă îmbuteliată, respectivul “prezicător” îşi doreşte ca un număr cât mai mare de oameni să cumpere apă, preferabil ce îmbuteliată de la Nestle.

Compania Nestle este de mai mulţi ani în vizorul organizaţiilor ecologiste, datorită diverselor atitudini controversate avute în trecut, în probleme delicate, cum ar fi Organismele Modificate Genetic sau mâncarea de proastă calitate (junk food).

Problema accesului neîngrădit la sursele de apă are însă mai multe aspecte, care ţin atât de drepturile omului, cât şi de utilizarea judicioasă a unei resurse esenţiale pentru întreţinerea vieţii. Ştim cu toţii că sunt zone în lume, în Africa mai ales în zona Sahelului, în care lipsa apei duce la moartea a sute de mii de persoane anual.Pentru a asigura apa necesară acestor zone, ea trebuie transportată din alte părţi sau trebuie găsită prin forarea de puţuri de mare adâncime.

În acelaşi timp însă, se constată în ultimii ani o reducere a interesului autorităţilor din multe ţări pentru accesul la apă potabilă. A devenit deja banal pentru mulţi ca apa de consum să fie cea îmbuteliată, cumpărată din magazine.

O altă problemă foarte serioasă se referă la consumul apei în scop economic. Într-un documentar numit “Mama noastră, natura” autorii arătau că peste 60% din râurile lumii nu mai ajung la vărsare, aşa cum se întampla acum 50 de ani.

Impresionant este că nici Iordanul, râul în care a fost botezat Iisus, nu se mai varsă în mare, fermele agricole din amonte făcând ca acesta să fie secat în zona gurii de vărsare.

Trebuie spus că pentru producerea unui Kg de carne de pui se folosesc 3900 de litri de apă, iar pentru producerea unui Kg de carne de vită se folosesc 16000 de litri!

Tot acest documentar arată faptul că omenirea exploatează total nejudicios resursele de apă, arătând că Dubai de exemplu, unul din marile oraşe ale lumii, nu are absolut nici o sursă de apă în zonă, toata apa fiind transportată de la mare distanţă.  Dubai este un mare consumator de apă, fiind impresionaţi cu toţii de superbele fântâni arteziene din oraş sau de numeroasele piscine sau chiar lacuri artificiale.

Aceasta apă este captată din izvoare şi transportată într-o zonă pe care natura nu a făcut-o propice aşezărilor umane. “ Mai mult, mai repede” este sloganul omenirii acum, spun autorii documentarului, întrebarea fiind cât mai poate natura să suporte această exploatare sălbatică a resurselor.

Schimbările climatice care au dus la creşterea temperaturii în majoritatea zonelor globului agravează această problemă, crescând aria zonelor aride, în care apa trebuie adusă de la mari distanţe.

Pe lângă aspectul ecologic, trebuie analizat şi cel economic: se mai poate asigura un acces echitabil pentru toţi la resursele de apă în condiţiile actuale? Mai degrabă nu.  Argumentul pe care îl putem întelege cel mai simplu este următorul: are acces egal la resursele de apă o persoană care cumpără apa îmbuteliată cu cel care îşi asigură necesarul de apă din fântâna proprie?

Pe de altă parte,  este corect ca un producator de apă, bere, sucuri etc să foreze un puţ de mare adâncime din care să se aprovizioneze gratuit cu apă,  care este baza produsului pe care el îl vinde apoi?

Aspectul de cost al apei trebuie adus în discuţie, deoarece diferenţa semnificativă de acces la sursele de apă poate crea în viitorul apropiat serioase probleme. Recentele crize de apă apărute în diferite zone ale lumii care nu se confruntau cu aceste situaţii în trecut trebuie să ducă la măsuri serioase pentru utilizarea judicioasă a resurselor de apă potabilă. Un studiu al ONU din 2012 arată că până în 2050, circa 4 miliarde de oameni vor suferi de lipsa apei.

Până la urmă preţul este cel care duce la un consum judicios, chiar dacă încă multora li se pare revoltator că s-a ajuns ca o necesitate fundamentală a omului cum este apa să trebuiască a fi cumpărată. Pe de altă parte şi companiile care furnizează apă şi produse care au în componenta apa trebuie să fie obligate să plătească preţul corect pentru acest element indispensabil vieţii.

Lipsa unor reglementări clare care să stabilească reguli de acces şi utilizare a resurselor de apă poate crea serioase probleme şi chiar tensiuni, iar aceste reglementări trebuie să aibă în vedere toate aspectele şi toţi utilizatorii, fără discriminare şi fără crearea unor avantaje nejustificate pentru unii în detrimentul celorlalţi, de la marile companii, până la cetăţeanul obişnuit.

 

Sursa: financiarul.ro

Etichete:,

Substanţa care scade nivelul coeficientului de inteligenţă (adăugată în apă, lapte şi sare)

Martie 20, 2013 Lasă un comentariu

 

Fluorul este promovat ca o substanţă chimică “terapeutică” necesară pentru prevenirea cariilor, însă, această substanţă reduce coeficientul de inteligenţă, calcifiază glanda pineală şi afectează fertilitatea, pe lângă alte efecte adverse pentru sănătate. Nu există nicio îndoială că fluorul scade nivelul coeficientului de inteligenţă, din moment ce rezultatele sunt obţinute în urma cercetării epidemiologice de înaltă calitate.

Spre exemplu, să luăm în considerare concluziile oamenilor de ştiinţă, publicate în 2008, în urma unei cercetări al cărei obiectiv a fost acela de a analiza dacă, în ultimii 20 de ani, expunerea la fluor a crescut riscul, pentru copiii din China, de a avea un IQ redus:

“Copiii care locuiesc într-o zonă cu un grad mare de expunere la fluor au de cinci ori mai multe şanse de a avea un IQ redus, spre deosebire de cei care trăiesc într-o zonă cu un nivel redus al fluorului.”

 

 

Dar toxicitatea fluorului nu este specifică doar pentru un singur tip de ţesut, ca de exemplu cel neurologic, ci se extinde de-a lungul întregului organism uman şi a fost asociată cu cel puţin 30 de probleme de sănătate diferite, de la calcifierea ţesuturilor moi şi a glandelor endocrine şi până la hipotiroidism.

După câte se pare, agenţiile de reglementare şi operatorii industriali care se folosesc de această substanţă consideră că efectele de reducere a coeficientului de inteligenţă ale fluorului reprezintă un preţ mult prea mic pentru a avea dinţi “mai sănătoşi” şi mai “atrăgători” (chiar dacă expunerea la fluor duce la fluoroză, o pătare ireversibilă a danturii, adesea o îngălbenire a smalţului dinţilor).

În spatele propagandei care a transformat un poluant industrial într-un aditiv “terapeutic” – adăugat în apă, sare, lapte, pastă de dinţi – stă ascunsă o problemă de sănătate şi mai serioasă: infertilitatea şi proprietăţile avortive ale fluorului.

 În 1994, un studiu a descoperit că expunerea la concentraţiile mari de fluor din apa potabilă este asociată cu o rată redusă a natalităţii. Cercetătorii au revizuit literatura biomedicală privind toxicitatea fluorului şi au descoperit un nivel redus al fertilităţii la majoritatea speciilor de animale studiate. De aici, a apărut întrebarea: fluorul afectează şi rata natalităţii umane?

“O bază de date americană a sistemelor de apă potabilă a fost utilizată pentru a identifica indicii regiunilor care au înregistrat niveluri ale fluorului de cel puţin 3ppm.Aceste zone erau grupate în 30 de regiuni, întinse de-a lungul a 9 state. Pentru fiecare ţinut, au fost definite două categorii diferite de expunere, iar rata anuală a fertilităţii totale (RFT) pentru femeile din categoria de vârstă 10-49 de ani a fost calculată pentru perioada 1970-1988. În cele mai multe regiuni, s-a confirmat asocierea între o RFT redusă şi nivelurile ridicate de fluor. 

Un alt studiu, publicat în 1995, a descoperit că în rândul muncitorilor din fabrici, expunerea la compuşii de fluor era asociată cu un risc crescut de avort spontan:

“Riscul de avort spontan (AVS) a fost calculat în asociere cu agenţii fizici şi chimici, în cadrul unui studiu al angajaţilor a 14 companii producătoare de semiconductori: după analiza a peste 6000 de angajaţi, 506 lucrători actuali şi 385 de foşti angajaţi prezentau acest risc.

 Două grupuri de substanţe chimice au reprezentat 45% din excesul de risc de AVS în rândul muncitorilor din camerele de fabricare: solvenţi fotorezistenţi, inclusiv eter de glicol, şi compuşi de fluor utilizaţi în gravură. Femeile expuse la niveluri ridicate din ambii agenţi aveau un risc mai mare de a suferi un avort spontan.”

 

 

 Efectul? Din perspectiva manipulării unui număr mare de organisme umane, miliarde dintre ele dependente de resurse limitate, “efectele secundare”, cum ar fi contracepţia şi infertilitatea asociată cu utilizarea substanţelor chimice precum fluorul,ar putea fi considerate efecte colaterale benefice. Un alt efect secundar “convenabil” este amorţeala mentală şi calcifierea glandei pineale, ceea ce face ca populaţia expusă la această substanţă să fie mult mai docilă şi mai uşor de controlat şi manipulat.

În mod interesant, medicamentele “antidepresive”, cum ar fi Prozac, conţin fluor, de aici provenind şi numele său chimic de fluoxetină. Cei care au experimentat efectele acestui medicament, ştiu că te poate rupe de realitate sau pur şi simplu îţi poate anestezia emoţiile şi sentimentele.

Realitatea este aceea că un sistem guvernamental, medical, industrial şi internaţional sprijină fluorizarea apei şi a alimentelor, şi va fi nevoie de mulţi ani de muncă pentru a reduce expunerea continuă la compuşii pe bază de fluor.

 

 

Până atunci avem două drumuri clare pentru reducerea daunelor:

1.   Reducerea nivelului de expunere;

2.   Consumarea unei alimentaţii bogate în compuşi care diminuează nivelul de toxicitate a fluorului.

Există o serie de compuşi naturali al căror efect, confirmat din punct de vedere experimental, este reducerea toxicităţii fluorului (unele condimente, vitamine, substanţe nutritive, minerale).

Câţiva paşi alimentari simpli, în special includerea în regimul alimentar a unor alimente produse într-un mod organic, pot avea un efect puternic în ceea ce priveşte protecţia noastră în faţa fluorului şi a altor compuşi xenobiotici, la care suntem expuşi în mod constant.

 

Sursa: www.financiarul.ro

%d blogeri au apreciat asta: