Arhiva

Posts Tagged ‘Aur’

„Americanii au mare grija de aurul nostru”

Noiembrie 30, 2014 Lasă un comentariu

Banca centrală a Olandei (DNB) a repatriat 122 de tone de aur din SUA, reprezentând 20% din rezervele sale totale, motivând mişcarea prin dorinţa de a-şi repartiza „într-un mod mai echilibrat” deţinerile de aur şi pentru a spori încrederea oamenilor, în timp ce banca centrală a Germaniei nu a adus în ţară decât cinci tone din cele 680 pe care anunţase la începutul anului trecut că doreşte să le scoată din custodia SUA.

De asemenea, partidul de extremă dreapta Frontul Naţional din Franţa, a cărui popularitate a crescut în ultima vreme, a cerut băncii centrale din Franţa să repatrieze din rezervele de aur sau măcar să încerce acest lucru.

Cum a motivat banca centrală a Olandei decizia de a-şi reduce rezervele de aur ţinute la Fed-ul american cu 122 de tone? „Nu mai este înţelept să ţinem jumătate din aurul nostru într-un singur loc. Poate că era de dorit în timpul Războiului Rece, dar nu acum”,  a declarat purtătorul de cuvânt al DNB. Măsura ar putea avea „un efect pozitiv asupra încrederii oamenilor”, mai notează banca. După transfer Banca Olandei va avea acasă 31% din aur şi 31% în SUA, deţinerile din Marea Britanie şi Canada rămânând neschimbate, la 20% şi respectiv 18%.

Acţiunile de repatriere a aurului desfăşurate de mai multe bănci centrale europene, care se desfăşoară în secret, după cum scrie presa internaţională, sugerează că unele bănci centrale din Europa sunt îngrijorate de programele de cumpărare de active derulate de Banca Centrală Europeană şi conducerea acestora consideră că politica de a face „tot ce este necesar” prin pentru a aduce creştere în ţările din zona euro poate să aibă şi probabil va avea repercusiuni serioase asupra preţului aurului.

Germania a explicat de ce nu a repatriat întreaga cantitate de aur pe care intenţiona să o aducă acasă. „Americanii au mare grijă de aurul nostru. Obiectiv vorbind nu există niciun motiv de neîncredere”, a declarat Norbert Barthle, purtătorul de cuvânt pe buget al partidului Creştin-Democrat al cancelarului Angela Merkel. Autorităţile germane au motivat întârzierea prin problemele logistice, în schimb Deutsche Bank explică într-un raport citat de Zerohedge că „Germania a fost presată să-şi păstreze aurul în SUA după ce a fost deschisă o linie de comunicare <>, cel mai probabil ca rezultat al faptului că Fed a arătat foarte clar băncii centrale a Germaniei cine e şeful”.

Duminică în Elveţia va avea loc un referendum în care cetăţenii vor decide dacă banca centrală va fi obligată să păstreze de acum înainte cel puţin 20% din active sub formă de aur. Luna trecută aurul reprezenta 8% din activele băncii centrale elveţiene.

Fostul preşedinte al Fed Alan Greenspan a răspuns „da” la întrebarea dacă aurul este în prezent o investiţie bună având în vedere tulburările de pe pieţe. Greenspan era prezent la o dezbatere cu reprezentanţii Consiliului pentru Relaţii Externe din SUA.

Aurul este considerat o monedă de refugiu, adică o investiţie a cărei valoare se menţine sau chiar creşte în perioadele cu turbulenţe.

Rusia a fost ţara care a cumpărat cel mai mult aur în trimestrul trei al acestui an, 55 de tone, arată cel mai recent raport al Consiliului Mondial al Aurului. Stocurile de metal pre­ţios ale Rusiei s-au triplat în ultimul deceniu la aproximativ 1.150 de tone. Sursa : Money.ro

Anunțuri
Etichete:, ,

RMGC a scos deja din țară o cantitate uriașă de minereu aurifer

Octombrie 4, 2013 2 comentarii
RMGC a scos deja din țară o cantitate uriașă de minereu aurifer
Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană și expert minier susține că RMGC a dus în Canada și Australia 142.000 de tone de material aurifer din Munții Apuseni • Reprezentanții companiei canadiene infirmă cifrele, însă nu neagă trimiterea minereurilor în afara granițelor • Livrarea a început cu mulți ani în urmă și a atins apogeul în timpul guvernării Boc • Autoritățile române au știut permanent de exploatarea zăcămintelor, însă totul s-a desfășurat în secret • Cele 142.000 de tone de material aurifer ar putea conține peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint • Reprezentanții RMGC au confirmat, totodată, existența altor 46 de metale grele în Munții Apuseni

Senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană și, totodată, inginer minier, a făcut mai multe dezvăluiri uluitoare. Acesta a declarat că, până în mandatul lui Emil Boc inclusiv, 142.000 de tone de material aurifer de la Roșia Montană au fost scoase din țară de către RMGC, sub pretextul unor analize efectuate în Australia și Canada. RMGC nu neagă, însă susține că ar fi vorba de cantități „incomparabil mai mici”, iar deputatul Florin Iordache, membru și el în comisie, l-a contrazis pe senatorul Vochițoiu, spunând că ar fi fost vorba doar de 140 de tone.

În schimb, vicepreședintele Comisiei speciale susține că aurul luat de canadieni a fost extras, sub pretextul explorării, inclusiv din filonul roman, mult mai bogat în aur și că avem de-a face, de fapt, cu o exploatare mascată. La cantitatea medie de 1,4 grame de aur la o tonă de steril, cât susțin cei de la RMGC că ar fi concentrația de aur, calculul arată că Gabriel Resources a scos până acum 200 de kilograme de aur și 600 kilograme de argint. Însă, ținând contul de declarațiile senatorului Vochițoiu, conform cărora s-a exploatat minereu steril din filonul roman, unde concentrația de aur este de 7,8-8,2 grame/tonă, RMGC a scos din țară peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint, fără să cedeze statului român nimic.

În cursul vizitei de la Roșia Montantă, pe care parlamentarii din Comisia specială au făcut-o săptămâna trecută, o directoare de la RMGC a făcut, fără să vrea, o dezvăluire uluitoare, care, inițial, a trecut neobservată, dar a fost însă bine speculată de vicepreședintele Harlambie Vochițoiu, în principal datorită profesiei pe care acesta o are, respectiv expert minier. Directoarea a susținut că RMGC a scos din țară, pentru analize, o cantitate impresionantă de material aurifer. Pe planșele pe care reprezentanții Gold Corporation le-au arătat parlamentarilor, senatorul Vochițoiu a constatat că este vorba de 142.000 de tone de material steril, scoase din România, însă informațiile au fost până acum ținute la secret de canadieni. Grosul ar fi plecat din țară până în 2012.

„Cifrele astea au fost scrise pe o planșă, care ni s-a arătat acolo. Numai că ei nu știau că au un inginer minier în față. Ne-au spus că au făcut zeci de mii de forări și atunci i-am întrebat: «Da, ați consumat mulți bani, foraje, de la suprafață până la 500 de metri, după aceea ați avut de lucru și în subteran», pentru că ei au luat și din subteran să facă probe. «Da, foarte multe, am lucrat mult, de atâția ani, vă dați seama». Zic: «Și unde ați dus probele astea?» Zice: «În Canada, în Australia». Zic: «Și cam cât așa?». «142.000 de tone. Și cu concentrație medie de 1,4 grame de aur, așa». Unde, cum, cine garantează că rezultatul probelor este ăla care ni se spune? Și atunci deja femeia săraca și-a dat seama, e o doamnă directoare, geolog (Cecilia Szentesy, n.red), care, eu sunt convins că nu are nicio treabă cu chestiunea asta, a zis: «Domne, am lucrat cu institute recunoscute internațional», dar, zice, «a fost foarte scump vaporul, vă dați seama că n-am câștigat nimic, n-a câștigat compania mare lucru». Ei au zis că au scos în baza licenței de explorare. Ei zic că astea sunt probe. Ei de-aia au și tăcut așa 17 ani. Ei mai explorau încă vreo 20 și terminau zăcământul. Eu asta nu înțelegeam, cum o companie privată bagă atâția bani într-o chestie incertă?! Să stai 17 ani să tot bagi bani, de undeva trebuia să vină. Bun, la un moment dat s-a zis că speculează pe bursă, dar cât să speculezi și pe bursă, te mai duci și în jos, și în sus. Apoi am înțeles. Cum să lași să plece sute de mii de tone de zăcământ cu aur în Canada sau Australia, fără să știi unde?”, a declarat, pentru ZIUAnews, senatorul Vochițoiu.

RMGC neagă, dar nu prea

Cătălin Hossu, persoana responsabilă de comunicare a celor de la RMGC, a susținut că cifrele prezentate de senatorul Vochițoiu nu sunt reale, însă nu a negat faptul că s-a scos material aurifer de la Roșia Montană: „Infirmăm cifrele avansate. Precizăm că mostrele de rocă necesare testelor metalurgice, trimise la un laborator în Australia, au fost incomparabil mai mici”.
Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană a fost contrazis și de colegul său, deputatul Florin Iordache, care a susținut că este posibil ca senatorul să fi înțeles greșit, și „a greșit la câteva zerouri”, fiind vorba, de fapt, de 140-150 de tone. „Ca să ia 150.000 de tone, ar fi trebuit să ia licența de exploatare”, a adăugat acesta. Însă tot despre o exploatare, una mascată, ce-i drept, a vorbit și Haralambie Vochițoiu, care și-a argumentat dezvăluirile nu pe apartenența sa politică, ci a vorbit prin prisma profesiei sale, de inginer minier, a calității de senator și vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană: „Vă dați seama că eu când văd pe o planșă cifre de exploatare le înțeleg foarte bine, știu să le citesc și nu mă încurc la zerouri.”

Scoaterea minereurilor, cu aprobarea statului

„Absolut tot programul de cercetare geologică, desfășurat sub licența de explorare sau sub cea de exploatare, a fost desfășurat cu respectarea în totalitate a legislației și sub stricta supraveghere a autorităților române competente”, a mai spus Cătălin Hossu. Practic, scoaterea celor 142.000 de tone de material steril a fost făcută cu aprobarea statului, lucru afirmat și de senatorul Vochițoiu. Totodată, acesta a făcut referire la cele 500 de note informative ale Serviciului Român de Informații, despre care spune că este posibil să fie legate și de acest aspect. Însă rămân multe întrebări legate de tranportarea minereurilor: „Să vedem vaporul, ce număr de vapor, care cursă, să vedem documentele vamale. Până acum nu știu de ce nu a pus nimeni aceste întrebări”, ne-a declarat senatorul Vochițoiu.

48 de metale grele, la Roșia Montană

O altă dezvăluire făcută, în exclusivitate pentru ZIUAnews, de vicepreședintele Comisiei speciale este aceea că reprezentanții RMGC au confirmat existența a 48 de metale grele în Munții Apuseni. „Când am ajuns acolo, primul lucru a fost să ne arate stația de epurare a apelor. O apă ieșea din mină, deci din exploatare, și de culoarea roșie, e adevărat, dar așa îi și zice, Roșia Montană, că, dintotdeauna, culoarea e roșie. Și ne-au arătat cum vine apa aia roșie. Prelucrând-o, scoteau o apă din care a și băut în fața noastră un alt domn director un pahar de apă. Zic: «Domne, apa asta e din mină, da? Deci spală zăcământul?!». «Da, Da, din zăcământ». Zic: «Uite ce stație inteligentă aveți, foarte performantă, atâtea metale grele să scoată din apă, să poți să bei matale». «Da, domne, 48 de metale grele, vă dați seama?»”, ne-a dezvăluit senatorul.  Sursa:ziuanews.ro

Etichete:, ,

Spioni, zăcăminte secrete si companii vandute pe nimic. “Toată lumea râvneşte Apusenii noştri!”

Septembrie 25, 2013 1 comentariu

 

harta_aur

De câteva săptămâni, atmosfera e otrăvită de scandalul Roşia Montană şi România s-a împărţit în două. În toată această agitaţie, am uitat să ne gândim însă la cum am ajuns aici.

Timp de 15 ani, ne-am sabotat singuri, zăcăminte bogate au fost declarate epuizate, minele au fost închise de-a valma, iar utilajele vândute la fier vechi.

În studii şi hărţi geologice, statul nu a mai investit un leu. Acum, nici nu mai are cu ce să-şi exploateze resursele, nici ce să ofere ca să devină partener de afaceri.

Şi, profitând de slăbiciunea noastră, spionii vin să scormonească după informaţii, iar marile companii să ia pe nimic şi în secret zăcăminte importante.

Vă reamintim de cel mai nou caz de spionaj, petrecut chiar sub nasul autorităţilor din România.

Interesul ruşilor pentru zăcământul de la Moldova Nouă datează din 2011. Firma elveţiană cu sediul la Moscova, Mineco AG, intenţiona să preia MOLDOMIN, intrată în faliment în 2010, unde urma să investească 150 de milioane de euro.

Mineco este formată dintr-un grup de companii şi, la acel moment, avea mine în Serbia şi Bosnia. Potrivit site-ului companiei, Mineco AG are şi o reprezentanţă la Moscova.

Un cetăţean rus de 42 de ani a primit interdicţia de a părăsi Bucureştiul după ce, pe aeroportul Otopeni, s-au găsit asupra lui documente clasificate referitoare la exploatările din zona Moldova Nouă.

Informaţiile i-ar fi fost furnizate de conducerea companiei IPROMIN, care neagă orice implicare în acest caz.

Zăcământul de la Moldova Nouă a fost abandonat, deşi era complet funcţional în 2009, când Ministerul Economiei era condus de Adrian Videanu.

Preţul cuprului la bursă:

Motivând că Moldomin este o companie în care statul nu merită să bage bani pentru că nu este rentabilă, cifrele dovedesc contrariul: pe bursă, datorită cererii mari de cupru din partea Chinei, metalul a ajuns să fie cotat şi cu 10.000 de dolari, în 2011.

În prezent, deşi preţul a coborât puţin, tendinţa preţului este în creştere confirmă analiştii.

Cum s-a distrus MOLDOMIN

Pentru că era considerată nerentabilă, statul a decis să dea compania pe mâna unui lichidator judiciar, care a vândut-o la fier vechi! Astfel, în trei ani de zile, colosul din Moldova Nouă a ajuns un morman uriaş de beton, un schelet al afacerilor uriaşe pe care “oamenii deştepţi” le-au făcut fără drept de apel din partea naivilor.

“Din vânzarea companiei la fier vechi s-au făcut milioane de euro. Nu mai aveau facturi să acopere sumele de bani primite”, declară pentru În Premieră primarul din Moldova Nouă.

RIDICOLUL la care asistăm muţi:

În anul 2011, cuprul a atins un maxim istoric pe burse, fiind cotat cu 10.000 de dolari. La noi, în România, după ce s-a vândut întreaga companie la fier vechi, zăcământul de cupru din Moldova Nouă este vândut şi el. Pentru o sumă RIDICOLĂ de doar 4 milioane de euro, către compania MINECO din Serbia, care primeşte nefiresc de rapid licenţa de exploatare!

Pentru că afacerea “mirosea” de la o poştă, Administraţia Financiară a luat atitudine şi a adus în faţa instanţei cazul de la Moldova Nouă. După acuzaţii de mită, un flagrant care scoate la iveală un judecător murdar din Timişoara, serbii de la MINECO dispar imediat din peisaj.

Fostul director de la Moldomin îşi aminteşte că acelaşi lucru s-ar fi dorit şi în 2002. Atunci când omul de afaceri de origine română, Frank Timiş ar fi dorit să pună mâna pe drepturile de exploatare de la Moldova Nouă pe gratis.

Iar situaţia nu se opreşte aici. Acelaşi scenariu, mut, grotesc, umilitor pentru ţara noastră şi batjocoritor în faţa românilor indiferenţi se petrece cu cele mai multe companii.

“Toată lumea râvneşte Apusenii noştri!” De ce? Pentru că resursele care se află aici, ignorate sau ascunse voit de autorităţile noastre, sunt extrem de bogate!

Sursa: Income  / gandeste.org

Etichete:, ,

“România este în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de țară!”

Septembrie 23, 2013 3 comentarii

0-38188-isarescu_006

Cei care conduc destinele Romaniei dupa 1989 sint tradatori de tara. Dupa asasinarea Ceausestilor Romania este in stare de ocupatie nedeclarata si plateste tribut. Cum altfel explicati distrugerea economiei sistematic, din ordinul si cu supervizarea celor aflati la putere, instrainarea avutiei nationale pe comisioane luate de cei cu drept de semnatura si stampila, recunoasterea holocaustului care nu a avut loc in Romania , plata pretentiilor israelului  de despagubiri de 60 miliarde dolari, din care Basescu si Isarescu au dat o treime,etc. In Romnia nu se mai produce nimic.

Intre cei mai ticalosi tradatori si vinzatori de tara este Mugur Isarescu

Isarescu a fost adus la BNR prin intermediul marelui tradator de tara Iulian Vlad si Iliescu.

In ianuarie 1990, Isarescu a refuzat sa semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate in diverse locuri in lume,lasindu-le arestate in porturi si pierdute de Romania pentru neplata taxelor portuare. BNR detinea peste doua miliarde de dolari in rezerve. Iliescu a stiut si a fost de acor cu acest jaf. Isarescu a fost primul care a pus umarul la disparitia flotei. Au urmat Basescu si alti   ministri la transporturi in cirdasie cu reprezentanti marcanti ai partidelor de guvernamint.

Isarescu era primministru in timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu ,Becovici Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation . Emil Cazbici Constantinescu, dar si toti cei din conducerea Partidului Democrat au capatat actiuni la Gold Corporation ,la fel ca si multi reprezentanti ai guvernului de atunci.

Dupa 1944,la liceul internat Bratianu devenit Horia Closca si Crisan din Pitesti, Emil Cazbici, zis si minuta, (fiindca are o mina atrofiata) batea elevii in calitate de sef UTM, amenintind ca el e nascut in Uniunea Sovietica .

In mandatul de presedinte al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, in cirdasie cu directorii SRI si SIE, au decis vinzarea pe sestache si pe comisioane mici a intregii documentatii privind prospectiunile geologice si zacamintele de aur ale Romaniei , aflate in camerele  seifuri de la institutul de Geologie. Intr-o noapte au fost scoase din Instituul de Geologie toate documentele si au fost scoase din tara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timis,din Canada sa cesioneze nu numai Rosia Montana dar si alte  mari zacaminte de aur .

Mai mult, se stia ca zacamintele respective contin si metale rare, mult mai pretioase , nu doar aur si argint. Actualmente , intreaga documentatie privind pospectiunile geologice si rezervele de aur ale Romaniei umplu rafturile intr-un birou evreiesc de avocatura din Toronto,la etajul 52 din blocul Turn. In cirdasie cu interesele jidovesti ,Isarescu a sistat  cumpararea   aurului extras din minele de aur  din Romania .

Mugur Isarescu a trimis aurul Romaniei din BNR in banci straine,pentru o dobinda mica, si la apoi s-au facut presiuni ca Basescu si Isarescu sa faca imprumutul de 20 miliarde euro , imprumut neaprobat in parlament indatorind populatia Romaniei pentru multe generatii. In conditiile in care nu mai avem productie (a fost distrusa economia prin asa zisa privatizare strategica),nu mai cream plusprodus, vom vedea aurul inapoi ca pe tezaurul de la Moscova.

Din ordinul lui Ceausescu,in minele de aur,atunci cind se dadea de un filon, se sigila capatul filonului de aur si se punea sigiliul Bancii Nationale a Romaniei. Exploatarea filoanelor era interzisa. Periodic erau trimise echipe care verificau daca sigiliile puse erau la locul lor si se treceau in inventar si filoanele nou descoperite.In minele de aur din Romania sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate in vremea lui Ceausescu.Inainte de 1990 ,periodic erau delegate echipe de securisti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.

Anual numai din aluviuni, erau inregistrate la Banca Nationala peste zece tone de aur.Aurul colectat din aluviuni in 1989 nu a mai fost inregistrat de noul guvernator al BNR, Mugur Isarescu, fiind scos lingou cu lingou din tara de persoane sub directa supraveghere a lui Stanculescu si Chitac. Din pricina ca un lingou a disparut,a avut loc crima din Precupetii Vechi.

Dupa ce Ceausescu a anuntat in martie 1989 plata datoriilor externe si in aprilie a sters toate datoriile CAP-urilor si IAS-urilor, in fiecare saptamina soseau pe aeroportul Otopeni lingourile din aur cu care Romania garantase imprumuturile externe.

Mai mult,statului roman revenindu-I foarte putin din zacamint , inseamna sa dam aurul pe gratis. Mai ales cu contributia lui Isarescu, cel care spune ca Romania si BNR  nu au nevoie de rezerve de aur . Intrebati-va de ce nu face referiri la dezvoltarea durabila…

Cand a venit pentru cesionarea zacamintelor de la Rosia Montana ,Gold Co,a spaguit in mod special pe reprezentantii puterii ,mai ales membrii PD , care au actiuni la firma,mai multe decit statul roman .Cum explicati ca in 2004 Berceanu a zis ca exploatarea de la Rosia Montana trebule sa continuie, la fel si Basescu,care in vizita la Rosia Montana, chiar inainte de alegeri a zis acelasi lucru. Director pe bani multi si cu actiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al PD, plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel  Dumitrascu .

Cum au mai facut averi colosale cei cu functii? Un mic exemplu.Era pe vremea cind primministru era Stolojan, Basescu ,ministru la transporturi l-a trimis pe frate-sau pe o nava  , pentru reparatii in Japonia,( ca noi n-am fi avut santiere navale),cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulica a trimis un fax lui frate-sau la minister cum ca ar fi necesari inca 3.000.000 dolari pentru reparatii , fara nota justificativa sau deviz de lucrari .Frate-sau Traienica a dat aviz favorabil, fara nici o nota justificativa si a trimis-o lui Stolo. Stolo, fara a solicita lamuriri ori nota justificativa, a semnat favorabil si a trimis-o lui Isarescu , cel care a aprobat trimiterea in contul lui Mirciulica a inca 3.000.000 dolari . Poate asa inteleti de ce Draga Stolo si isarescu sint asa de mediatizati ca tehnocrati. La corpul de control al guvernului lucra atunci Ionel Blanculescu si va poate confirma.

In dec 1989,in CC era un metru cub de dolari care au fost depozitati intr-o camera si paziti de Pluto si Furdea Dumitru,In camera au fost initial depuse si trei mape din piele continind conturile secrete ale Romaniei in strainatate.La citeva ore dupa depunerea acestora, a venit Petre Roman si a cerut cele trei mape si i-a spus lui Furdea sa zica daca e intrebat, ca nu stie nimic despre mape……

Crin Antonescu la nunta cu Vladean, a primit cadou de nunta de la Dinu Patriciu actiuni la Rosia Montana de 100.000 euro. Si Daciana Sirbu, europarlamenter ca si Vladean, sustin deschiderea exploatarilor la Rosia Montana.

Credeti cumva ca refuzul lui Isarescu de a mai inregistra la BNR  aurul din exploatari,a fost intimplator.Asta a dus la inchiderea minelor de aur. Tot Isarescu a dispus vinzarea rezervelor de argint ale Romaniei.

Rezervele de aur ale Romaniei sint pentru generatii , iar cei care au devastat Romania , in scimbul unor comisioane personale, substantiale, au avut si au dreptul de semnatura si stampila .

Iulian Vlad si Securitatea nu l-au tradat pe Ceausescu ,au tradat Romania. Nu Ceausescu a subminat economia nationala ci ai ce au luat fraiele puterii, au pastrat dreptul de semnatura si stampila ca sa isi umfle buzunarele si conturile din strainatate. Ceausescu nu a avut conturi personale in strainatate ,dar cei care au pastrat dupa 1990 functiile la stat, sunt multimiliardari , pentru ca si-au insusit drepturile de proprietate ale romanilor si au instrainat tot ce se poate ,determinind se tineri si pe cei apti de munca sa paraseasca tara, ca ei sa jefuiasca linistiti.

Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei 20 miliarde euro imprumutati nu se fac nici un fel de investitii pentru a avea productie,dar vindem tot .Ei stiu doar sa vinda ce nu le apartine .

Daca dupa razboi sovieticii ,ca armata de ocupatie au impus in funtiile de conducere majoritar evrei,care au dispus arestarea si uciderea a aproape 2.000.000 de romani, dupa uciderea Ceausestilor , s-au cocotat in functii tot numai evrei ,ei si masoneria  coordoneaza exterminarea romanilor .Nu-i de ajuns ca Israel ne- cerut si ne obiga sa ii platim peste 60.000.000.000 dolari in contul falsului holocaust Tocmai ei care au facut holocaust cu rominii dupa 1944.

Daca Iliescu in 2001,a acceptat falsa recunoastere a holocaustului iar Basescu a dispus plata a o treime din suma promisa israelului, acesta din urma prin Razvan Ungureanu au refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova.In acest timp evreii au cerut rusilor tezaurul Romaniei, in contul holocaustului.

Ce mai conteaza dupa ce Basescu a indatorat Romania pentru generatii,iar USL a facut imprumuturi suplimentare si ne-a indatorat si mai mult.

Strainii stiu cit de corupti sint cei ce ne conduc si ii sustin in ticalosiile lor si se folosesc de ei

ZACAMINTELE DE AUR SINT ALE ROMANILOR !!! N-au ce cauta strainii .

Puteti cere NATIONALIZAREA

Verificati daca nu credeti!

Dati mai departe si trimiteti pe retele informatiile,

Formulate cit mai multe plingeri penale la Parchet,DIICOT si DNA  !

Nota redacției: Mă pregăteam să scriu un text pe subiectul Emil Constantinescu și Roșia Montană. De ce nu se aude vocea, opinia legitimă a geologului, a primului geolog din România? Au circulat despre nevrednicul nostru președinte acuzații că a avut, înainte de 1990, probleme cu securitatea, suspectat fiind că a vîndut secrete de stat privind zăcămintele prețioase din subsolul României. Se cam leagă lucrurile.

Personal am avut o mirare: cum de a făcut Emil Constantinescu două facultăți la zi? Legile de atunci nu dădeau voie să faci a doua facultate decât la FF – la Fără Frecvență. A făcut mai întâi facultatea de drept, apoi pe cea de geologie! Cumva cu misiune?

Ce se știe sigur este că mama lui Emil vorbea stricat românește. Asta am aflat de la un coleg de grupă al neisprăvitului… Se trăgea dintr-o familie de evrei expulzați din Elveția pentru activități anarhiste, teroriste, inspirate de isprăvile evreilor din Rusia. Ajunși în Rusia, bunicii lui Emil al nostru, dar mai mult al altora, s-au stabilit în Basarabia!… N-a avut curajul să spună că bunicii săi erau franțuji, minciuna ar fi fost prea mare, ci a zis că erau francofoni!…

Sursa: Ion Coja

Roşia Montană, Roşia Poieni (modelul românesc) şi modelul suedez

România, cu o suprafaţă de 238.391 km2 şi o populaţie de 21.790.479 locuitori (estimată pentru iulie 2013), deci cu o densitate de 92,97 locuitori/km2, a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Celebra Lege a minelor din 4 iulie 1924, comună pentru mine (aur etc.) şi petrol (ţiţei, gaze etc.), scoasă de liberali în cadrul politicii prin noi înşine (care se opunea politicii porţilor deschise) prevedea, printre altele, că resursele naturale, printre care aurul şi petrolul, să fie exploatate doar în companii mixte (societăţi anonime miniere române) (Art. 32), în care capitalul românesc să aibă cel puţin 60 % participare (Art. 33). Redevenţa la aur era de 2%, în natură. A existat o opoziţie puternică externă contra acestei Legi.

Au urmat cei 42 de ani de comunism, în care nu au existat companii private, şi nici companii străine care să opereze în România.

După 1989, Legile minelor 61/1998 şi 85/2003 au consfiinţit politica porţilor deschise,
cerută de Uniunea Europeană: concesiunea poate să fie acordată unei companii româneşti sau străine, redevenţa la aur fiind iniţial de 2%, din 2009 de 4%, în bani. Constituţiile României din 2001 şi 2003 spun că statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, dar nicăieri nu mai este definit interesul naţional.

Să vedem deci cum a fost „gândită” de decidenţii români exploatarea resurselor naturale aur şi cupru în interesul naţional după 1989 (a se vedea analizele Grupului pentru salvarea Rosiei Montane din Academia de Studii Economice la adresa
http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp ).

• Pentru aur, omul de afaceri de origine română V.F. Timiş a creat trei companii surori: Gabriel Resources N.L. (companie australiană, înfiinţată la 4 ianuarie 1995), Gabriel Resources Ltd. (Gabriel, pe scurt, companie canadiană, înfiinţată la 28 mai 1996, cu un capital social de 22.000 USD http://www.gabrielresources.com ) şi Gabriel Resources Limited (Gabriel Jersey pe scurt, companie englezească, cu un capital social de 10.000 lire sterline). Gabriel Jersey a devenit în aprilie 1997 subsidiara companiei Gabriel.

La 4 septembrie 1995, a fost semnat un contract de cooperare între actuala Minvest şi Gabriel Resources N.L., ca urmare a adjudecării unei licitaţii organizată de Minvest şi Ministerul Industriilor la 4.09.1995. Dar anunţul RAC Deva a intenţiei de constituire a unei societăţi mixte având ca obiect de activitate: „prelucrarea sterilelor cu conţinut de metale preţioase din iazuri de decantare vechi în amestec cu minereu auro-argentifer din producţia curentă, în două instalaţii a câte 1 milion tone pe an la Roşia Montană şi Gurabarza-Brad” a apărut în Adevărul din 5 sept. 1995, la pag. 8, deci a doua zi.

Gabriel (fosta Starx Resources reactivată) a fost cotată în 1996 pe seama Roşiei Montane la bursa din Vancouver, apoi la cea din Toronto, cu simbolul GBU şi a început să emită acţiuni: în 1996, 1.040.478 acţiuni, în valoare de 21.816 CAD (dolari canadieni). Documentele emise de Statul roman care au permis cotarea lui Gabriel la bursă pe seama aurului de la Roşia Montană nu sunt de găsit (Daniel Bojin, http://www.ecomagazin.ro/reteta-secreta-a-afacerii-rosia-montana/). Gabriel are astfel bani să achiziţioneze Gabriel Jersey, să achite contribuţia de 357.500 USD a lui Gabriel Jersey la formarea EuroGold, etc.

Compania de stat Minvest SA, a fost „măritată” în 1997 cu Gabriel Jersey, „terţul” interesat fiind Gabriel, formându-se astfel la 7 iunie 1997 compania Euro Gold SA, azi RMGC SA: Gabriel Jersey 65 % (aport în numerar 357.500 USD), Minvest 33,8 % (aport în natură), restul 3 acţionari minoritari. Capitalul social subscris iniţial al EuroGold (RMGC) a fost de 3.939.100.000 lei (= 550.000 USD), reprezentând 275.000 acţiuni nominative a 14.324 lei fiecare. În „înţeleagerea prealabilă”, se spunea printre altele, că Minvest se obligă să obţină licenţele (licenţa de exploatare pentru Roşia Montană şi licenţa de explorare pentru Bucium) şi să le transfere în termen de 7 zile lui EuroGold.

Într-adevăr, Minvest, care exploata din 1970 mina veche a statului la Roşia Montană, cu o carieră deschisă, obţine de la Guvern Licenţa de exploatare nr. 47/1999, avându-l pe RMGC ca afiliat care să exploreze pentru o mină nouă. Imediat după intrarea în vigoare a Licenţei 47, la 11.11.1999, are loc prima majorare a capitalului social al RMGC cu 2.954.325.000 lei (=171.963,038 USD, unde 1 USD=17.180 lei), adică 206.250 acţiuni noi, acordate toate, prin „înţelegerea prealabilă” din 1997, lui Gabriel Jersey. Rezultă că participarea la RMGC a lui Gabriel Jersey creşte de la 65 % la 80 % , iar a lui Minvest scade de la 33,8 % la 19,31 %.

Licenţa 47 este transferată, prin ordin ANRM, în 2000, lui RMGC, Minvest rămânând afiliat, ca să exploateze vechea mină a statului. Prin acest transfer, participarea statului a fost redusă de la 100 % la 19,31 % !

V.F. Timiş a părăsit compania Gabriel în 2003, dar a rămas consultant !

După alte două majorări de capital social (2004 şi 2009), în octombrie 2011, RMGC decide să facă o reducere de capital social, prin reducerea valorii nominale a acţiunilor de la 1,43 lei la 0,84 lei; astfel, capitalul social a scăzut de la circa 208.181.400 USD la circa 121.997.504 USD. Să observăm că Minvest avea datorii la stat de 12.668.972 RON în 2011. Mai are şi datorii la Gabriel Jersey de 40.069.332 USD, în urma majorărilor de capital din 2004 şi 2009, şi aceste datorii urmează să crescă pe viitor, cu procentul de 19,31 % din următoarele majorări de capital inevitabile, dacă prin absurd proiectul RMGC ar fi aprobat, căci costul construcţiei minei a ajuns la 1,5 miliarde USD.

Din anul 2011, Minvest deţine 19,31% din actiunile RMGC, iar Gabriel Jersey 80,69%. Gabriel este o companie junior de explorare a aurului şi dezvoltare, cu proiecte doar în Romania. Nu a exploatat nicăieri.

La finele lui 2012, Gabriel avea 380.540.000 acţiuni, în valoare de 859.782.000 CAD (dolari canadieni) , şi acţionari faimoşi, ca Paulson & Co 16%, Electrum Global Holdings 16%, BSG Capital 16%, compania minieră americană Newmont 13% , Baupost Group 13% , şi alţii 26%.
(http://www.gabrielresources.com/documents/GBU_Corp_Pres_Apr2013_EGF_001.pdf)

Costul de construcţie a minei noi (uzina de leşiere şi 4 cariere deschise) prevăzute în proiectul RMGC era de 253 milioane USD în 2001 (când proiectul actual a fost definitivat), de 437 milioane USD în 2002, de 638 milioane USD în 2006, de 876 milioane USD în 2009, de 1 miliard USD în 2011 şi a ajuns la 1,5 miliarde USD în 2013.

Numărul locurilor de muncă directe, în medie, pe durata de viaţă a minei din proiectul RMGC, a crescut în timp: 500 în 2002, 560 în 2004, 600 în 2005, 880 pe site-ul lui Gabriel în 2010. Dar în studiul comandat în 2003 de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. (care se afla pe site-ul companiei Gabriel, dar a fost retras) erau preconizate, în medie, 217 locuri de muncă directe.

Proiectul RMGC nu a fost încă, din fericire, aprobat. El prevede o creştere dramatică a producţiei de minereu de la 400.000 tone minereu anual (cât producea Minvest cu o singură carieră, închisă în 2006) la 13 milioane tone minereu anual, în 4 cariere deschise, pentru 16 ani. Proiectul este în procedură pentru obţinerea acordului de mediu; principalele patru obiecţii din partea specialiştilor geologi (ing. Justin Andrei, dr. Mircea Borcoş, ing. Sever Bordea, ing. dr. Ştefan Marincea) sunt următoarele: metoda preconizată presupune cianurarea întregii cantităţi de minereu extrasă (în loc să se concentreze şi apoi să se cianureze concentratele), ceea ce presupune o cantitate mai mare de cianură; metoda preconizată împiedică recuperarea ulterioară a metalelor rare asociate; fundamentul iazului de decantare preconizat peste satul Corna, în valea râului Corna, este parţial permeabil, ceea ce ar induce afectarea pânzei freatice; există riscul alunecărilor de teren.

• Pentru cupru, compania de stat SC Cupru Min SA Abrud, care are Ministerul Economiei ca acţionar unic, este deţinătoarea licenţei de exploatare a cuprului la Roşia Poieni, licenţă adiacentă la N-E Licenţei de exploatare nr. 47 a aurului şi argintului la Roşia Montană. Compania va fi privatizată, după cum România a convenit cu FMI.
* * *
Suedia, cu o suprafaţă de 450.295 km2 şi o populaţie de 9.119.423 locuitori (estimată pentru iulie 2013), deci cu o densitate de doar 20,25 locuitori/km2, a aderat la Uniunea Europeană în 1995.

Să vedem cum au procedat suedezii pentru exploatarea resurselor naturale aur, cupru etc. în interesul naţional. Exemplul este dat de compania minieră suedeză Boliden (www.boliden.com).

Compania Boliden îşi datorează existenţa unei mine de aur în localitatea Boliden, situată la 35 km de oraşul Skellefteå, în nord-estul Suediei. Mina Boliden a fost deschisă în 1924 şi închisă în 1967. Localitatea Boliden avea 1.566 locuitori în 2010.

De compania Boliden se leagă numele lui Ivar Kreuger, pentru cel mai mare faliment din toate timpurile. Acest om de afaceri a cumpărat 90% din acţiunile Boliden în 1929 şi în decurs de câţiva ani şi-a pus amprenta pe companie. A crescut dramatic producţia de la 70.000 tone minereu pe an la 200.000 tone minereu pe an, decizie care a venit în contradicţie cu managementul din vremea aceea, deoarece a scurtat viaţa minei cu câţiva ani. Kreuger a murit la Paris în 1932. După moartea lui Kreuger, s-a pus problema acţiunilor Boliden. Situaţia a fost rezolvată de Banka Skandinavă, care a răscumpărat acţiunile la o licitaţie publică. După discuţiile care s-au iscat în legătură cu riscul unei potenţiale achiziţii străine a acţiunilor, guvernul a decis să îngrădească legislaţia privitoare la abilitatea unor părţi interesate străine să achiziţioneze şi să controleze companiile suedeze care deţin resurse naturale în Suedia. Noua lege, cunoscută ca Legea Boliden, a fost votată în Parlament în Mai 1934 şi abrogată în 1983.
(http://www.boliden.com/Documents/Press/Publications/Historisk_folder_EN.pdf)

Compania Boliden (Boliden Group) este o companie privată suedeză pe acţiuni, care se ocupă cu explorarea, exploatarea, topirea şi reciclarea metalelor în Suedia şi Irlanda. Metalele principale sunt zincul si cuprul (în concentrate); alte metale importante sunt plumbul, aurul şi argintul. Numărul total al angajaţilor este aproximativ de 4.600.

Acţiunile Boliden sunt cotate pe NASDAQ OMX Stockholm, segmentul Large Cap. Numărul total de acţiuni este de 273.511.169 în aprilie 2013. Boliden avea 90.234 acţionari înregistraţi la 31 Decembrie 2012. Pe ţări, participarea este următoarea (Raportul Anual pe 2012, pag. 33): Suedia 56 %, SUA 18%, UK 14 %, Luxemburg 3%, Elveţia 1 %, altele 8 %. Pe categorii, participarea este următoarea: companii financiare străine 44%, companii financiare suedeze 28%, alte entităţi legale suedeze 8%, sectorul public 4%, asociaţii de comerţ 1%, persoane private suedeze 15%.

Compania Boliden are afaceri în următoarele 4 zone miniere:
– Aitik (Suedia) – exploatează şi macină minereu de cupru pentru a produce concentrat de cupru (cu aur şi argint); mina Aitik are în medie 672 angajaţi;
– Boliden Area (Suedia) – exploatează şi macină minereu pentru a produce concentrate de zinc, cupru, cupru/aur şi plumb; are circa 483 angajaţi; producţia de minereu în 2012 a fost de 1.862 Ktone.
– Garpenberg (Suedia) – exploatează şi macină minereu pentru a produce concentrate de zinc, cupru/metale preţioase (aur, argint) şi plumb;
– Tara (Irlanda) – exploatează şi macină minereu pentru a produce concentrate de zinc şi de plumb.

Dacă ne uităm mai atent la Boliden Area (citată în documentele RMGC), care cuprinde câmpul Skellefteå, bogat în minerale, aici compania Boliden a deschis circa 30 de mine de-a lungul timpului, din 1924. Operaţiunile curente în Boliden Area se desfăşoară acum într-un concentrator (circa 95 angajaţi) şi o uzină de leşiere (care utilizează cianura transportată şi înmagazinată în formă uscată) care produce aur şi tellurium, la Boliden, în 2 mine subterane la Kristineberg (100 km de Boliden, circa 240 angajaţi şi circa 50 contractori) şi la Renström (10 km de Boliden, circa 115 angajaţi şi circa 10 contractori) şi în 2 mine în cariere deschise la Maurliden (50 km de Boliden) şi la Maurliden Östra. În 2012, a fost redeschisă mina subterană de aur şi tellurium din Kankberg (circa 80 angajaţi şi circa 20 contractori); concentraţia medie de aur la Kankberg este de 3,8g/tonă (1,43g/tonă la Roşia Montană). Toate cele 5 mine furnizează minereu pentru concentratorul din Boliden. Deci, faţă de proiectul RMGC, care cianurează întreaga cantitate de minereu extrasă şi extrage numai aurul şi argintul, nu şi alte metale adiacente, care se pierd (?), la Boliden Area se cianurează concentratele (deci se foloseşte o cantitate mai mică de cianură) şi se extrag şi metale adiacente. Compania Boliden utilizează camioane de 313 tone (în proiectul RMGC sunt prevăzute camioane de 150 tone).

Compania Boliden deţine următoarele 5 topitorii:
– Kokkola (Finlanda)– zinc şi acid sulfuric
– Odda (Norvegia) – zinc şi aluminium fluoride
– Rönnskär (Suedia) – cupru, plumb, zinc, aur, argint şi acid sulfuric
– Harjavalta (Finlanda)– cupru, aur, silver, acid sulfuric, nickel
– Bergsöe (Suedia) – plumb.

Concentratele de cupru şi de aur sunt topite în topitoria Rönnskär (pe o insulă lângă Skellefteå), în timp ce concentratul de zinc este dus cu vaporul la topitoriile companiei Boliden din Odda în Norvegia şi Kokkola în Finlanda, precum şi la alte topitorii din Europa. Concentratele de plumb sunt transportate la o topitorie în Sicilia.

În 2012, minele au extras 40 Mtone de minereu . Topitoriile au produs: 16.175 kg aur şi 575.959 kg argint, etc. Aurul provine din reciclarea componentelor electronice şi ca metal subsidiar din concentratul de cupru. Grupul Boliden a reciclat 108.000 tone
de deşeuri electronice în 2012.

În 25 aprilie 1998, o spărtură a avut loc în barajul iazului de decantare la mina Los Frailes, lângă Sevilla, în Spania, mină deţinută de Boliden Apirsa S.L., o subsidiară a companiei Boliden. Din cauza spărturii în baraj, 1,3 milioane m3 de deşeuri solide şi 5,5 milioane m3 de apă contaminată s-au deversat peste mii de hectare de pământ arabil, ameninţând Parcul Naţional Doñana (a UN World Heritage Area). Spărtura s-a datorat alunecărilor de teren la baza barajului. Boliden a dat vina pe constructorul spaniol, care a dat vina pe proiectant. Mina a fost în final închisă în septembrie 2001, unele din echipamente fiind transferate în Suedia, la mina Aitik. De atunci, statul spaniol se află în procese cu Boliden pentru a primi despăgubiri de 89 milioane Euro pentru pagubele ecologice produse.

Compania Boliden a avut nouă accidente de mediu în 2012 (Raportul anual pe 2012).

Sursa : cotidianul.ro

Tezaurul României. Cum ne-au furat ruşii 93 de tone de aur

Octombrie 3, 2012 Lasă un comentariu

Tezaurul României a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, însă nu şi-a mai găsit calea spre casă. Ruşii tărăgănează de zeci de ani de zile restituirea unei cantităţi impresionante de aur, încercând să compenseze prin înmulţirea relaţiilor comerciale bilaterale.

 

 

De frica Puterilor Centrale, România trimite tezaurul în Rusia ţaristă

În august 1916, România decide să intre în război (n.r. – Primul Război Mondial) de partea Antantei. Deşi campania a început favorabil, mai multe zone româneşti, în speţă Dobrogea, Olteani şi Muntenia, au fost ocupate de trupele Puterilor Centrale. Având în vedere situaţia în care se afla ţara, Consiliul de Miniştri au decis mutarea capitalei de la Bucureşti la Iaşi. Trei luni mai târziu, s-a decis şi mutarea sediului Băncii Naţionale a României în noua capitală. Astfel, tezaurul a ajuns la Iaşi.

La 2 decembrie 1916, Consiliul General al BNR aproba în principiu posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, având în vedere pericolul iminent. Deşi era în luată în calcul şi varianta mutării tezaurului la Londra, s-a decis că transportul ar fi prea periculos , aşa că acesta a ajuns la Kremlin.

Ce conţinea tezaurul României

Tezaurul transportat la Kremlin conţinea o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României), acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare, efecte publice, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit şi gajurile Muntelui de Pietate.

De reţinut este faptul că, la momentul transportului, ruşii n-au vrut să semneze protocoale de predare/preluare cu mai multe bănci, firme și persoane fizice din România, ci să se semneze doar un singur protocol cu Banca Națională a României, care pe atunci era bancă privată.

Pentru mutarea tezaurului s-au efectuat două transporturi, unul a ajuns la Moscova pe 21 decembrie 1916, iar celălalt pe 3 august 1917.

Tezaurul pus sub embargo

În iarna lui 1917, la Petrograd, a izbucnit revoluţia rusă, încheiată cu preluarea puterii de către bolşevici şi instalarea în fruntea ţării a lui Lenin. În primăvara aceluiaşi an, Basarabia se proclamase Republica Democratică Moldovenească, dar armatele rusești în descompunere făceau imposibilă instaurarea ordinii. În aceste condiții, Sfatul Țării cerea intervenția armatei române, care a trecut Prutul la 20 ianuarie 1918. La 26 ianuarie, Rusia, prin Troțki, comisarul afacerilor externe, anunța ruperea relațiilor diplomatice cu România. Tot atunci, Troțki declara că „fondurile românești depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își ia răspunderea păstrării acestor fonduri și a predării lor în mâinile poporului român” .

Fiindcă relaţiile diplomatice ruso-române au fost rupte, interesele ţării noastre în Rusia au fost reprezentate iniţial de oficiali francezi. Aceştia au primit şi cheile de la compartimentele unde erau depozitate valorile BNR. În urma arestării consulului francez care răspundea de România, cheile fiind predate consulului Danemarcei și apoi celui al Norvegiei. În septembrie 1918 ultimii reprezentanți ai României părăseau Moscova, iar din acel moment nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta tezaurului.

Cele trei restituiri nesemnificative

Tezaurul a început să fie înapoiat poporului român în 1935, atunci când la Bucureşti au sosit 17 vagoane de marfă, în care se aflau documente vechi, cărți rare, planuri, hărți, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, carpete, depozite, tablouri, picturi, schițe, desene, colecții de artă și bunuri aparținând persoanelor particulare sau instituțiilor de stat.

Aproape două decenii mai târziu, guvernul sovietic a decis să retrocedeze României o altă parte din tezaurul de la Moscova. De această dată, în ţară au sosit Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios. Colecţia sosită în 1956, la Bucureşti, includea nu mai puțin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur și 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri și desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi.

Presa vremii scria că întregul tezaur românesc fusese restituit de sovieticii, însă acest fapt a fost infirmat imediat după Revoluţie, când s-a constatat că grosul tezaurului, respective 93,4 tone de aur, era încă în Moscova.

În 1994, preşedintele României, Ion Iliescu, a cerut Moscovei soluţionarea problemei tezaurului românesc. Rusia a răspuns prompt, spunând că, în urma transportului din 1956, „așa zisa problemă a Tezaurului românesc depozitat la Moscova nu mai există”.

Totuşi, Moscova a propus preşedintelui român o soluţie: mărirea schimburilor economice şi comerciale dintre cele două ţări. Printre cele 32 de proiecte economice, ultimul presupunea „restituirea componentei de metale prețioase către Banca Națională a României”. Au ajuns doar 12 monede de aur în ţară, cântărind în total 77 de grame.

Cum stau lucrurile în zilele noastre

La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat totuși constituirea unei comisii de istorici români și ruși care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19- 21 octombrie 2004, la București, copreședinții acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Alexandr Oganivici Ciubarian. Cu toate acestea lucrările comisiei nu au avansat foarte mult până în prezent.

 

Sursa: adevarul.ro

Etichete:, , ,

E oficial! Valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît cea a aurului

Februarie 3, 2012 2 comentarii

A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Rosia Montana, ca inginer geolog sef. Este omul care stie cel mai bine din Romania ce zacaminte sunt acolo. Si cu toate astea, niciun ministru din Romania nu a fost curios sa ii ceara opinia. Cititi mai jos ce crede specialistul Aurel Suntimbrean despre proiectul Rosia Montana.

Reporter: Care-i cea mai mare problema a proiectului Rosia Montana?
Aurel Suntimbrean: Discutiile nesfarsite in necunostinta de cauza. Nu am vazut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care sa discute problema cum trebuie. Trebuie sa analizeze specialistii. Sa se faca dezbateri televizate cu specialisti, nu sa vorbeasca oricine.

Rep.: Unul dintre specialisti sunteti dumneavoastra…
A.S.: Am pretentia, si mi-e jena ca o afirm, ca sunt cel care cunoaste cel mai bine zacamantul de la Rosia Montana.

Rep.: Cat aur este acolo?
A.S.: Aur este mult. As vrea sa va spun ca zacamantul de la Rosia Montana ii un unicat. Astazi, daca merg cu dumneata la Rosia Montana si dezlipim o bucata de roca cu tarnacopul, o macinam si spalam acel macinis cu apa, obtinem aur.

Rep.: Dar foarte putin, banuiesc.
A.S.: Da, dar la nivelul tarnacopului. Mii de ani oameni asa au trait, la nivelul tarnacopului si al lopetii. Azi un gram, maine zece, poimaine nimic. Acum, trebuie sa stiti ca cei de la Gold Corporation exagereaza in privinta cantitatii de aur pe care cica o vor extrage.

Rep.: Dar de ce sa spuna ca e mai mult aur decat in realitate?
A.S.: Nu stiu, banuiesc ca au interese pe bursa. in muntele Cetate si in muntele Carnic sunt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumparat documentatia noastra, situatia zacamantului de la Rosia Montana, facuta in 1985. Documentatia a fost facuta sub semnatura mea, eram inginer-sef, aveam ultima semnatura. Documentatia facea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu. Ei, pe baza documentatiei noastre, au recalculat ca zacamant ar fi 218 milioane de tone de minereu din care se pot recupera 300 tone de aur si 1600 tone de argint. Eu la o discutie cu planurile pe masa, pot sa le arat ca zacamintele aurifere de la Rosia Montana sunt distribuite pe verticala. Zonele cele mai bogate au fost si sunt la suprafata si cu cat cobori, continutul in aur scade. La muntele Cetate, daca la suprafata continutul e de 3 grame, la o adancime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Va dati seama ce diferenta? S-ar putea sa aiba surprize…

Rep.: An muntii astia care vor fi rasi de pe suprafata pamantului e doar aur si argint, nu mai sunt cumva si alte metale rare?
A.S.: As vrea sa va dau doar niste date, pe care le am si in fata. in 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. in 1962, Icechim din Bucuresti, evidentieaza prezenta germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. in 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o proba de 350 kilograme de zacamant si am trimis-o la analiza la Institutul de Cercetari din Baia Mare. Vreau sa va prezint cateva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tona, argint – 11, 7 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, vanadiu – 2500 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla in documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.

Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fara sa plateasca nimic?
A.S.: Nimeni nu vorbeste despre ele. in orice discutie se vorbeste de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbeste absolut nimeni. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul.

Rep.: Pfaaai de capul meu! Dar, ca pret, care sunt mai valoroase, tonele de aur si argint sau si mai multele tone din celelalte metale?
A.S.: Cantitatile din celelalte metale sunt mai valoroase decat cele 300 tone de aur si cele 1600 tone de argint. intr-un document intocmit de un grup de profesori de la ASE – Bucuresti se spune, pe calcule, nu pe povesti, ca valoarea celorlalte metale rare de la Rosia Montana e mai mare de patru ori decat valoarea aurului si argintului de acolo.

Rep.: Pe langa aceste alte metale rare, mai e si problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica in valute.
A.S.: Absolut. Sunt sapte biserici: una greco-catolica in Rosia, de la 1741, apoi una ortodoxa, de la 1620, biserica ortodoxa din Corna, de la 1710, biserica greco-catolica din Corna, de pe la 1846 si restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumita in toti Apusenii, cu Mihaila Gritta, care a trait intre 1762-1837 si care a gasit in galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a facut sapte biserici si sapte scoli confesionale in Muntii Apuseni. Cine mai face asa ceva azi? Noi cica vom scoate 300 tone de aur, cu pretul caruia vom rade de pe fata pamantului doua localitati cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu sapte biserici vechi, cu galerii romane unice in Europa, care pot fi vizitate in frac si cu pantofi cu lac, atat de bine-s amenajate si pastrate.      de Alexandru Cautis

Sursa : apologeticum.wordpress.com

 

%d blogeri au apreciat asta: