Archive

Posts Tagged ‘big brother’

SRI devine stăpânul vieţii noastre private

Două organizaţii nonguvernamentale, care au descoperit pe SEAP caietul de sarcini al unui proiect depus şi derulat de SRI din fonduri europene, relevă faptul că Serviciul Român de Informaţii va crea mega baze de date în care se vor stoca date electronice transmise de orice român. De la poze postate pe reţele sociale, la conversaţii pe chat-uri, până la informaţii deţinute despre români de instituţiile ale statului. Datele vor fi stocate pe timp nelimitat şi prelucrate în diverse scopuri. Toate acestea cu încălcarea dreptului la protecţia datelor personale. Și nu numai.

Proiectul SRI în valoare de 25 de milioane de euro, contestat de APADOR CH sub aspectul încălcării drepturilor omului, este denumit SII Analytics. În prezentarea oficială a proiectului se spune că este pentru promovarea eguvernării şi de combatere a fraudelor – “prevenţie, detectare şi luare de măsuri pentru reducerea redundanţei plăţilor în zona publică, prevenirea fraudei şi abuzurilor şi creşterea eficientei în actul guvernamental”. Dar el este un proiect cu potenţial de supraveghere generalizată a întregii populaţii a României – un software Big Brother – cu nicio măsură de limitare a accesului SRI sau al altor instituţii publice la datele personale colectate şi integrate în acest sistem. Această intepretare este confirmată şi de liderii altei organizaţii, Asociaţia pentru Tehhologie şi Internet (ApTI).

ApTI a analizat caietul de sarcini depus de SRI la SEAP şi a identificat trei zone mari de probleme punctuale.

Prima se referă la interceptarea comunicaţiilor. Caietul de sarcini prevede hardware şi software pentru scop precis de interceptare a traficului pentru monitorizare comunicaţiilor – trafic şi conţinut. SRI-ul vrea să achiziţioneze nu mai puţin de 4 dispozitive pentru interceptarea traficului de Internet. SRI mai vrea să achiziţioneze şi o „Soluţie de monitorizare a utilizării resurselor de comunicare colaborativă”.

Aceasta înseamnă un software, şi hardware-ul necesar pentru acesta, care ia traficul interceptat de dispozitivele menţionate mai sus şi îl analizează pentru a monitoriza comunicaţia prin servicii şi programe de instant messaging (cum ar fi Yahoo Messenger, Facebook Messenger, Skype etc.), e-mail sau orice alte mecanisme similare de comunicaţie electronică.

Text original “identificarea protocoalelor specifice de comunicare colaborativă în tehnologie Web, inclusiv a mesageriei electronice “instant” şi a celei tradiţionale (de tip e-mail şi asimilată), precum şi a tehnologiilor conexe de schimb de informaţie nestructurată, indiferent dacă serviciile de acest tip vor fi accesate şi utilizate prin aplicaţii dedicate, sau prin pagini Web, în instanţe de tip browser”.

Din analiza textului caietului de sarcini, rezultă că vorbim inclusiv de accesul la conţinut conform scopului („identificarea, decodarea şi salvarea, la cerere, precum şi vizualizarea artefactelor asociate (inclusiv a fişierelor text şi multimedia ataşate)”, „analiza şi retenţia selectivă a sesiunilor de comunicare respective” şi merge până la „reconstrucţia şi vizualizarea contextului comunicării […] pentru identificarea rapidă a secvenţei operaţiilor şi, respectiv, a relaţiilor între participanţi”).

Aceste dispozitive şi programe nu au nici un rost în cadrul proiectului de Big Data sau e-guvernare, pentru datele transmise legal – acestea au un rol doar pentru interceptarea comunicaţiilor fără acordul utilizatorilor.

Mai mult, în mod normal supravegherea comunicaţiilor se poate face doar în contextul stabilit de Codurile de procedură penală, deci cu autorizarea judecătorului, altfel aceste activităţi sunt ilegale. Unde va instala SRI-ul aceste echipamente, ce date doresc să intercepteze şi cu ce autoritate vor analiza şi stoca datele şi informaţiile rezultate în urma acestei monitorizări?

Dacă un astfel de dispozitiv este instalat oriunde la un furnizor de acces Internet (ISP) sau într-un nod de interconectare (gen RoNIX), acesta ar putea intercepta tot traficul de Internet. Prin capacitatea de 10GB/s x patru dispozitive s-ar putea intercepta cam tot traficul din România prin RoNIX.

Prin software-ul de analiză, se poate identifica un anumit tip de conţinut – de exemplu:

• e-mailuri trimise de la tribunalulbucuresti.ro

• e-mailuri cu fişier video ataşat de dimensiune între 10MB şi 25MB

• convorbiri pe Facebook/Yahoo chat între X şi Y (s-ar putea ca întreg conţinutul să fie mai greu de depistat, dar cel puţin faptul că 2 persoane au discutat se poate identifica).

Pentru analiza comportamentală a oricui, SRI vrea să creeze baze de date uriaşe, în care va corela informaţii despre o persoană atât de la instituţiile statului cât şi de la utilizatorii individuali. Apoi, informaţiile vor putea fi căutate în orice mod – de la un căutări simple (text, arii geografice) sau chestiuni mai complexe (bazate pe analiza legăturilor dintre persoane, obiecte (maşini, telefoane etc.), evenimente sau orice alt fel de informaţie, plasarea în timp şi spaţiu a acestor legături şi chiar estimarea comportamentului ”ţintelor” pornind de la aceste informaţii şi analize.

Mai mult, caietul de sarcini precizează că datele colectate nu vor fi şterse probabil niciodată (“vor fi stocate pe termen indefinit numai la nivelul componentelor offline ale sistemului.”

Cel puţin 45 de persoane vor fi utilizatori finali /formatori, fiind instruiţi în sistem, dar probabil în jur de 1000 de persoane vor avea acces la sistem.

SRI cere 750 de terminale mobile cu acces la sistem şi un număr nespecificat de terminale fixe. Se cere „să asigure o medie a timpului de răspuns de sub 5 secunde, în condiţiile în care 500 de utilizatori concurenţi vor efectua regăsiri într-un interval de 60 minute” pentru toate tipurile de căutări.

APADOR CH şi ApTI avertizează: colectarea datelor în acest mod este ilegală. Cum deja a precizat Curtea Europeană de Justiţie în cazul Bara vs CNAS şi ANAF în interpretarea Legii 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, o instituţie publică nu poate da datele colectate unei alte instituţii publice doar pentru că “ar putea să fie de folos”, ci trebuie să se bazeze fie pe consimţământ, fie pe informarea persoanei vizate dacă existe restul de limitări conform legii.

Datele de mai sus – punctul D ne arată că cel puţin următoarele baze de date ar putea fi cumulate: declaraţii către ANAF cu privire la veniturile personale; credite bancare acordate; bunuri imobile cumpărate; automobile achiziţionate.

Practic SRI îşi creează un sistem (unde s-ar putea ca şi alţii să aibă acces conform descrierii generale), unde ar putea căuta orice informaţie despre orice persoană fizică ce apare într-o bază de date a autorităţilor publice, nerespectând în mod flagrant legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi neaplicând nicio măsură de protecţie a acestor date.

În varianta soft, spun autorii analizei, scenariul cel mai negru ar însemna faptul că o persoană ce are acces la sistem îl foloseşte în interes propriu – de exemplu:

• vecinul tău dintr-o dată pare că ştie preţul cu care ai cumpărat apartamentul sau că mai ai 2 maşini pe numele tău; sau

• poliţistul care te opreşte află instantaneu că ai cumpărat 4 maşini de-al lungul vieţii; sau

• se rulează o cerere de tipul – care este persoana care a vândut un apartament cel mai ieftin/cel mai scump în cartierul Militari; sau

• o firmă cunoscută ca “apropiată serviciilor” va găsi întotdeauna elemente pentru a şicana alte firme concurente.

Dacă la aceste informaţii de alătură şi alte baze de date – gen cele accesate prin cardul electronic de sănătate sau informaţiile dorite recent de ANAF cu privire la plăţile cu cardul, problemele pot fi mult mai complicate.

În varianta hard, ar fi creat automat câte un director (folder) pentru fiecare CNP identificat în vreo bază de date, astfel încât SRI şi ceilalţi care au acces la baza de date pot afla orice informaţie despre orice persoană dacă doresc.

Interoperabilitatea datelor personale în zona de eguvernare trebuie să se bazeze pe transparenţă (cetăţeanul să poate vedea în orice moment cine, când şi de ce cineva a accesat datele lui) şi respectarea principiilor colectării datelor cu caracter personal (limitarea scopului, bază legală, necesitate şi proporţionalitate, perioada de păstrare, respectarea drepturilor subiecţilor, notificarea încălcărilor de securitate, analiză de impact a datelor personale, angajarea unui responsabil privind protecţia datelor personale etc.).

Dar SRI nu se opreşte aici. Serviciul doreşte recunoaştere facială! Deci sistemul conceput are inclusă şi o componentă de recunoaştere facială (adică de recunoaştere a unei persoane dintr-o poză) care să poată opera cu o bază de date de zeci de milioane de imagini.

Autorii analizei spun că de recunoaştere facială (face recognition) nu are vreo legătură cu niciunul din scopurile proiectului – de prevenire şi combatere a fraudei, e clar că scopul trebuie să fie altul. Este neclar în ce condiţii SRI are acces la pozele din paşapoarte şi buletine şi cu ce scop le foloseşte. În plus, se pare că imaginile de referinţă sunt doar începutul, ele urmând să creeze o bază de date cât mai largă. „Numărul şi varietatea depozitelor de date comune este prevăzut să crească în continuare”– deci nu se va limita la pozele din buletine.

Prin corelarea acestor informaţii cu cele din analiza comportamentală se pot identifica nu doar imaginile persoanelor, ci şi alte detalii despre ele din restul bazelor de date.

ApTI oferă şi exemple:

– SRI îşi face o aplicaţie astfel încât să „citească” în mod automat Facebook, astfel încât să integreze date de acolo în baza de date de recunoaştere facială: – de exemplu dacă aveţi o poză reală la profilul de Facebook, chiar dacă sub alt nume sau un nume incomplet sau comun, SRI poate să conexeze restul de informaţii din bazele de date proprii cu acel cont de Facebook, pentru a şti că dvs sunteţi acel Ion Popescu pe care îl urmăreşte.

– SRI/Jandarmeria filmează (şi preia apoi) sau fotografiază 5000 de participanţi la un protest din Piaţa Universităţii. Înregistrarea foto/video poate fi, după aceea, procesată şi apoi analizată cu software-ul de recunoaştere facială pentru a identifica exact ce persoane au participat pentru a fi contactaţi ulterior şi amendaţi.

Sursa :cotidianul.ro

Încă o stranie absenţă a României din istoria curentă. Şi de ce ne temem de Big Brother

Iunie 21, 2015 2 comentarii

Încă o stranie absenţă a României din istoria curentă. Şi de ce ne temem de Big Brother

Note despre noua ediţie FPR (şi despre riscul de a trece drept anti-american şi pro-chinez): Reţinerea României de a participa la fondarea „Băncii Mondiale” a Chinei; Luptele pentru putere şi resurse din interiorul vastei comunităţi de informaţii a SUA (CIA câştigă mereu, vedeţi cum; iar FBI are informatori cu mari probleme); Consensul de la Bucureşti asupra Legilor Big Brother (demn şi de alta cauze).

notă introductivă la ediţia FP România nr. 46 (iunie/ iulie); versiune extinsă şi exagerată

Avem încă o ediţie românească bine adăugită faţă de ediţia americană – altfel zis, cam două într-una.

Prima adăugire locală consistentă este amara analiză pe care Doru Lionăchescu o face încă unui rateu major al politicii economice şi externe cu care tot credităm guvernele de la Bucureşti: neparticiparea României la constituirea Băncii Asiatice Internaţionale pentru Infrastructură – un soi de „Bancă Mondială” instituită acum de Beijing, nu de Washington. Autorul spune aşa: „România asistă inertă diplomatic la acest eveniment epocal, paralizată între un pro-americanism îngust şi un <> de faţadă, fără să-şi vadă interesul propriu şi uluită de mişcarea unor ţări ca Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania şi chiar Polonia, care au decis să solicite statutul de membri fondatori ai AIIB. (…) Devine astfel şi mai blamabil dezinteresul României – o ţară cu nevoie disperată de investiţii în infrastructură – de a participa din interior la configurarea acestei instituţii financiare alternative.” Iar decizia de neparticipare s-a luat fără nicio dezbatere publică – sau măcar o asumare publică argumentată. (Dar de ce ar da structurile guvernamentale explicaţii în chestiuni de politică externă? Şi cui?*)

Numai că pe acest fundal capătă tot mai multă justeţe întrebări considerate ca ţinând de teoria conspiraţiei. De pildă, întrebări despre interese naţionale lăsate în urma intereselor internaţionale ale partenerilor strategici de la care aşteptăm totul. Tot ce ştim în legătură cu subiectul AIIB vine din afară şi este că SUA au solicitat aliaţilor de nădejde, precum Marea Britanie, să nu se alăture proiectului geo-economic chinez (cu riscurile lui, dar şi cu inevitabilitatea lui) – iar majoritatea acestora, inclusiv Marea Britanie, au încălcat consemnul.

A pune astfel problemele în România este ori de neconceput, ori te condamnă la a trece drept vreun isteric anti-american. Vă amintiţi dezbaterea internă cu privire la probabilitatea ca ţara noastră să fi găzduit vreuna dintre infamele închisori secrete ale CIA? Cum care dezbatere? Noroc cu FP. Doi autori americani, Dreazen & Naylor, povestesc în această ediţie despre luptele pentru putere din interiorul comunităţii de informaţii a SUA – şi, finalmente, despre cum s-a încercat edulcorarea raportului senatorial asupra abuzurilor comise în închisorile secrete ale CIA răspândite în lume (zice-se că şi în România). Un alt autor american, Aaronson, face un studiu de caz al abuzurilor prin care FBI participă la războiul american împotriva terorii (stimulând potenţiali atentatori să acţioneze?!). Sunt aceşti autori** americani nişte activişti anti-americani?

În această notă trebuie parcurs şi calupul despre Consensul de la Bucureşti asupra Legilor Big Brother. Doar în timp ce îl editam au existat avansuri ale legislaţiilor supravegherii în masă în Canada, Franţa şi Marea Britanie – acompaniate de criticile vehemente ale celor care îşi acuză serviciile naţionale că în dorinţa clamată de a salvgarda democraţia erodează tocmai principiile democraţiei (între care şi pe cel al supravegherii supraveghetorilor). E drept, în paralel, continua ameninţare, adesea doar cinică, a publicului cu iminenţa atentatelor creşte, pic cu pic, toleranţa cetăţenilor la o supraveghere totală şi permanentă… Discursul securitar îşi face efectul scontat.

Concluziile autorilor autohtoni consultaţi sună aşa:  • Lipsa de transparenţă şi sfidarea prin refuzul de a prezenta garanţii suplimentare împotriva unor abuzuri sunt combustibilul care alimentează convingerea oponenţilor că niciun guvern care are la îndemână o rezervă practic nelimitată de date nu se va putea abţine de la a o folosi împotriva adversarilor politici, a protestatarilor sau a vocilor societăţii civile. (…) Un sistem de mass metadata retention implică o verificare continuă a celor care au acces la datele reţinute, dar şi a celor care sunt beneficiari ai acestor date. (Rufin Zamfir)

• Criticii programelor de supraveghere arată că operaţiunile contrateroriste reuşite sunt tot cele care se bazează pe strategiile clasice de investigaţie. (…) Colectarea în masă a datelor creează un imens rezervor de putere, cu potenţialul de a corupe chiar şi cele mai avansate sisteme democratice. (…) Soluţia nu poate fi decât una de compromis: o structură legislativă care permite statului să garanteze siguranţa naţională cibernetică, dar oferă suficiente garanţii că aceste acţiuni se vor înscrie în parametrii sistemului democratic. (Ruxandra Paul)

• Binomul securitate-libertate poate conduce chiar către renegocierea contractului social. (Centrul pentru Studii Avansate).

Aşadar, citiţi revista americano-română FP România, pentru a vă cultiva gândirea critică – care şi ea face parte dintre valorile euro-atlantice. La fel ca şi urmărirea interesului naţional şi responsabilizarea serviciilor guvernamentale în acest sens.

* Cu o presă cât mai tabloidizată ca tematici şi abordări şi cu o agendă politică acaparată de arestarea corupţilor vs îngrădirea justiţiei, de ce ar da structurile guvernamentale explicaţii în chestiuni de politică externă? Şi cui? Nici după 25 de ani de tranziţie spre o societate normală la cap, nu am impus forurile necesare analizei realmente critice a politicilor de dezvoltare (prin comparaţie cu vecinele), nu am cultivat interesul electoratului şi al contribuabililor pentru acordarea mersului ţării cu mersul lumii – pentru viitorul problematic nu doar pentru trecutul glorios.

** Ne dorim şi în România, nu abuzuri ale serviciilor, dar evaluări critice, parlamentare sau jurnalistice, ale modului în care acestea îşi fac treaba.

Sursa: adev.ro

Etichete:

Miliarde de telefoane mobile, ascultate de serviciile de informatii americane si britanice

Februarie 20, 2015 1 comentariu
Miliarde de telefoane mobile, ascultate de serviciile de informatii americane si britanice

Agentia de informatii americana NSA si omologul sau britanic, GCHQ, au reusit sa obtina acces in baza de date a celui mai mare producator de cartele SIM din lume – Gemalto, intrand in posesia unui numar imens de chei de criptare ceea ce le-a permis sa monitorizeze convorbirile telefonice sau traficul de date a miliarde de dispozitive din intreaga lume, conform unor noi documente date publicitatii de Edward Snowden, informeaza guardian.co.uk.

Comunicatiile 3G sau 4G se desfasoara criptat, dar detinerea cheilor de criptare a permis agentilor secreti accesul la orice convorbire telefonica sau transfer de date, cu o exceptie, in cazul in care utilizatorul dispozitivului mobil nu introdusese un layer suplimentar de criptare.

Interceptarea se face simplu, fara a mai fi nevoie de acceptul primit din partea operatorului de telefonie mobila sau date. Marele avantaj oferit de detinerea cheilor de criptare este faptul ca monitorizarea se poate face in masa, fara ca nimeni sa bage de seama.

Conform documentelor publicate de Snowden, Gemalto a fost tinta Mobile Handset Exploitation Team – o unitate formata de agenti NSA si GCHQ, constituita pentru a identificarea vulnerabilitatilor retelei de comunicatii mobile.

Gemalto este o companie olandeza care opereaza in peste 85 de tari si care produce peste 2 miliarde de cartele SIM anual.

Concluzia este ca niciun dispozitiv mobil de pe lumea asta nu scapa vigilentei Big Brother, o implinire cat se poate de clara a viziunii distopice a lui George Orwell.

De asemenea, se mai poate comenta in privinta dezvaluirilor facute de Edward Snowden, precizia datelor detinute si a calendarului aparitiilor publice ale acestora, te fac pana la urma sa  te intrebi daca nu cumva sub numele lui sunt puse date obtinute de serviciile ruse de informatii…

Sursa :jurnalul.ro

Un regizor şi familia sa, găsiţi MORŢI în casă. David Crowley lucra la un film despre transformare SUA într-un STAT de tip BIG BROTHER VIDEO

Ianuarie 22, 2015 1 comentariu

Regizorul de film independent și veteran al armatei americane ce a luptat in Iraq și Afghanistan, David Crowley, a fost găsit mort împreună cu soția și copilul, acum câteva zile.

Astfel pe 17 ianuarie 2015, David Crowley, Komel Crowley,soția sa și fetița în vârstă de doar 5 ani au fost descoperiți de către un vecin, cele 3 victime fiind împușcate mortal. Cei doi soți, David în vârsta de 29 de ani și Komel în vârstă de 28 de ani nu au mai fost văzuți încă din perioada Crăciunului, cadavrele finind în casă de ceva vreme.Oficial, s-a ajuns la concluzia că este o crimă urmată de sinucidere deși mulți dintre adepții săi cred că el și familia sa au fost uciși cu sânge rece.

David Crowley a fost un scriitor și un producător de film independent ce lucra la filmul „Gray State” al cărui trailer pe Youtube,  avut peste un 1.200.000 de vizualizări. Trailerul de film a costat 6.000 dolari, David Crowley  murind înainte de a putea ridica fondurile pentru a produce întreg filmul.

„Gray State” era turnat doar pe jumătate și prezintă o distopie în care o dictatură atroce cuprinde America, drepturile civile sunt suspendate,  iar un grup de cetățeni se coalizează ca să lupte pentru libertate.

Faptul că filmul va rămâne neterminat pare să fie un lucru bun pentru autoritățile americane căci acum asupra regizorului va plana „vina” că era nebun, altfel cum ar putea un om sa-și ucidă familia și sa se sinucidă.

intitulată Dreptate pentru David Crowley Din Fray State susține că David și familia sa au fost eliminați și chiar sugerează moduri prin care oamenii pot ajuta să se afle adevărul:

„Pentru început uite ce trebuie să facem pentru a ajuta filmul Gray State:
1. Distribuie filmul pe pagina ta pentru ca prietenii tăi să vadă. Fă tot ce poți pentru a aduce acest proiect la lumină. Ei au nevoie de sprijinul nostru mai mult ca niciodată acum. Oameni au luat atitudine pentru un motiv bun, pentru a expune puterea crescândă a poliției, care este o amenințare pentru cetățenii americani.
2. Distribuie această pagină pentru cât mai mulți oameni ca tine. răspândiți adevărul!David Crowley nu și-a ucis familia, nimeni nu crede așa ceva.

Suntem în contact cu o mulțime de oameni-cheie care pot ajuta această cauză, inclusiv obținerea de vizibilitate în mass-media independentă. Trebuie să ne unimși să anunțăm echipa de la Gray stat că îi susținem”.

Site-ul allnewspipeline.com susține chiar că regizorul a fost ucis de Noua Ordine Mondială:

„Cu străjeri si veterni ai armatei americane sub ceea ce pare a fi un asalt foarte bine coodonat pentru a-i reduce la tăcere, sunt morțile lui Crowley și a familiei sale o altă mișcare disperată a NWO de a-și continua planurile?

Controversatul film „Gray State” prezintă o Americă de după colaps, în care poliția are drepturi depline, cu tabere FEMA, dominată de legea marțială și în care americanii resping în masă „statului polițienesc” și sunt frustratți de minciunele si coruptia guvernului; un film despre care mulți spun că este prea aproape de realitate viitorul Americii. Au fost într-adevar aceste decese crima si sinucidere sau ceva mult mai sinistru?

Filmul include elemente ale conspirației cu scene ale armatei americane ce patrulează strazile, camere în case particulare, introducerea de cipuri RFID obligatorii pentru identificare, urmărire șipermanenta a indivizilor și colaps economic”.    

Sursa :activenews.ro

Legile “Big Brother”: Stocarea se face oricum

Ianuarie 16, 2015 Lasă un comentariu

Membrii Consiliului Superior al Magistraturii consideră că ar trebui să fie consultaţi în privinţa legilor „Big Brother”. Judecătorul Horaţius Dumbravă crede că preşedintele nu ar trebui să promulge una dintre legile din pachet, respectiv pe cea privind securitatea cibernetică.

Magistratul este convins că accesul la datele furnizorilor de comunicaţii trebuie să se facă doar cu autorizarea instanţei. Discuţiile au apărut în contextul în care Ministerul pentru Societatea Informaţională are în lucru, alături de alte instituţii, noi proiecte pentru legile declarate neconstituţionale – legea reţinerii datelor şi cea a cartelelor preplătite.

Horaţius Dumbravă, membru al CSM, a vorbit la emisiunea Jurnalul de Seară despre controversele provocate de legile Big Brother.

Legea privind securitatea cibernetică este foarte bine făcută, este rotundă, este corectă. Dar, ca să avem totuşi o contrabalansare pentru apărarea drepturilor la viaţa privată şi de familie, este nevoie ca atunci când se accesează date privind o persoană privată să existe autorizarea din partea unui judecător, pentru a nu exista posibile abuzuri. Stocarea se face oricum, accesul este o problemă, accesul la datele respective, adică cine cu cine a comunicat, unde se află persoana respectivă”, a spus Horaţius Dumbravă la Digi24. Sursa :money.ro

PNL a atacat la CCR legea „Super Big-Brother”

Decembrie 23, 2014 Lasă un comentariu

Deputaţii PNL au atacat marţi la Curtea Constituţională legea privind securitatea cibernetică a României

Deputaţii PNL au atacat marţi la Curtea Constituţională legea privind securitatea cibernetică a României

O lege cu care s-ar fi mândrit şi fosta Securitate. O tragere de timp planificată. Listele ruşinii cu parlamentarii care au votat o lege împotriva cetăţeanului.

O lege care ar fi plăcut şi fostei Securităţi

Deputaţii PNL au atacat marţi la Curtea Constituţională legea privind securitatea cibernetică a României. Legea prevede constituirea Sistemului Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC) şi este considerată ca fiind foarte periculoasă pentru că permite acces (INOPINAT) în orice calculator, inclusiv în cele ale persoanelor private, chiar şi fără decizie a unui judecător. Legea deja poartă numele de „Big-Brother 2” sau „Super Big-Brother”. Legea pe ansamblu este utilă pentru că ar putea să prevină atacuri cibernetice îndreptate spre instituţiiale statului, obiective economice etc. Dar în acelaşi timp, modul în care a fost elaborată, permite o serie de abuzuri contra persoanelor fizice din partea SRI şi a altor instituţii de forţă ale statului. Dacă sunt persoane fizice suspectate de „terorism” cibernetic, în acest caz se impune urmărorea lor, inclusiv accesul în calculatoare. Dar în acelaşi timp nu se justifică dreptul instituţiilor de forţă de a controla absolut orice calculator privat. Vom dezvolta ulterior care sunt pericolele concrete ale controlării oricărui calculator. Ne limităm în acest moment să arătăm articolele din Constituţie încălcate de lege, şi aici trebuie să se închidă orice discuţie.

ARTICOLUL 26
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
ARTICOLUL 27
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
ARTICOLUL 28
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legal

O tragere de timp minuţios planificată

În Camera Deputaţilor legea a trecut pe 17 septembrie prin procedura adoptării tacite (s-a depăşit cu 45 de zile termenul constituţional de dezbatere şi adoptare). Totul a fost însă minuţios planificat, pentru ca legea să nu atragă atenţia şi să producă „probleme” în campania electorală pentru prezidenţiale.

Proiectul de lege a venit de la guvern (surse parlamentare susţin că Sebastian Ghiţă ar fi făcut „lobby” pentru lege) la Parlament pe 30 aprilie 2014, în plină campanie electorală pentru europarlamentare, când legislativul evident nu lucra. Actul normativ venit de la Palatul Victoria fost înregistrat la Biroul Permanent de la Camera Deputaţilor abia pe 27 mai, deşi s-au ţinut şedinţe de Birou Permanent şi pe 5 sau 12 mai. Dacă se discuta pe 5 sau 12 mai proiectul în BP, atunci legea ar fi trebuit să fie adoptată până la sfârşitul lunii iunie şi s-ar fi lăsat cu scandal peste vară. Ori aşa ceva trebuia evitat. Totul trebuia făcut „pe şistache”. Pe 16 iunie, Daniel Oajdea, preşedintele Comisiei pentru tehnologie, cere prelungirea termenului pentru finalizarea raportului pe lege, susţinând, atenţie, următoareloe:au existat obiecţii în legătură cu existenţa unor contradicţii cu Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului cât şi cu conţinutul Directivei NIS (Network & Informations Security) şi a Curţii de Justiţie a UE !!!. Se obţine prelungirea termenului pentru începutul lunii septembrie. Comisia pentru tehnologie şi comisia de apărare (ambele titulare pe raport) votează raport (de admitere) pe 9 septembrie, deşi termenul primit era de 5 septembrie. Adoptând raportul pe 9 septembrie nu a mai fost posibil să prindă plenul din aceeaşi zi şi astfel s-a depăşit termenul de 45 de zile.
Pe 17 septembrie legea adoptată tacit de Camera a ajuns la Senat, unde pe 19 decembrie a fost votată de 92 de senatori.

Listele ruşinii

Vă prezentă, deputaţii şi senatorii care au conclucrat la adoptarea tacită respectiv votarea acestei legi.

Daniel Oajdea (PPDD) – preşedintele comisiei pentru tehnologie, Sorin Iacoban (PSD) – secretarul comisiei pentru tehnologie, Ion Mocioalcă (PSD) – preşedintele Comisiei de Apărare şi Ioan Benga (PSD) – secretar al comisiei de apărare sunt cei 4 deputaţi care au tras de timp şi sunt răspunzători de întârzierea raportului. Mai mult, deşi Oajdea a făcut trimitere la obiecţiile mai sus citate, nu s-au operat modificări pe fond în proiectul de lege venit de la Palatul Victoria. Pe această listă a ruşinii mai trebuie trecuţi ceilalţi 9 deputaţi din comisia pentru tehnologie şi ceilalţi 14 deputaţi din comisia de apărare care au votat în unanimitate raport de admitere.

A doua listă a ruşinii o puteţi vedea aici. Este vorba de cei 92 de senatori care pe 19 decembrie au votat legea care permite accesul INCLUSIV în calculatoarele oricărei persoane fizice a reprezentanţilor instituţiilor de forţă din România.

A treia listă a ruşinii îi cuprinde pe senatorii din comisia de apărare care – după mitingul de protest de la Cluj şi al protestelor unor segmente ale societăţii civile – au remis presei un comunicat prin care se susţine, fals, că persoanele fizice nu intră sub incidenţa legii. Dacă acest comunicat a fost semnat de preşedintele comisiei, senatorul PNL, Corneliu Dobriţoiu, este posibil ca la nivelul conducerii partidului să se pună problema înlocuirii lui.

Sursa :cotidianul.ro

Etichete:,

Americanii, îngrijoraţi de „Big Brother”

Noiembrie 13, 2014 1 comentariu
Americanii sunt îngrijoraţi că sunt spionaţi pe Internet atât de către Guvern, cât şi de către societăţi private, relevă Institutul Pew Research Center într-un studiu publicat miercuri, relatează AFP.

Aproximativ 80% dintre persoanele intervievate se declară „de acord” sau „întru totul de acord” cu faptul că este necesar să-şi facă griji cu privire la supravegherea – de către Guvern – a conversaţiilor telefonice sau online.

Şi mai mulţi – 91% – dintre americani cred că în calitate de consumatori au pierdut controlul asupra modului în care informaţiile lor personale sunt colectate şi folosite de către societăţi private, iar 64% apreciază că este necesar ca Guvernul să facă mai mult pentru reglementarea acestor practici.

Aproximativ 81% dintre americani nu se simt „foarte” sau „absolut deloc în securitate” atunci când utilizează reţele de socializare pentru a împărtăşi informaţii cu caracter privat, iar 68% nu se simt în securitate atunci când discută pe mesageria online.

Peste jumătate sunt îngrijoraţi de securitatea mesajelor scurte sau e-mailurilor, iar aproape jumătate sunt preocupaţi de cea a telefoanelor mobile. Însă doar 31% dintre americani se îndoiesc de securitatea telefoanelor fixe.

„Departe de a fi indiferenţi faţă de viaţa lor privată, americanii vor, din contră, să se facă mai mult pentru a fi protejaţi’, apreciază Lee Rainie, directorul Centrului de cercetare Internet Project, coautor al studiului.

Cu toate acestea, anumiţi americani se declară pregătiţi să-şi dea datele private în schimbul unor servicii: 55% vor să împărtăşească informaţii cu condiţia să aibă acces gratuit la servicii online.

Aproximativ 43% dintre americani afirmă că au auzit vorbindu-se „mult” despre supravegherea datelor personale de către Guvern, iar 44% afirmă că au auzit vorbindu-se „un pic” despre acest lucru.

Sondajul a fost efectuat la peste un an de la dezvăluirile în iunie 2013, de către fostul consultant al NSA (National Security Agency) Edward Snowden, ale amplorii sistemului de supraveghere aparţinând Statelor Unite.

Aceste dezvăluiri au provocat proteste şi au tensionat relaţiile Washingtonului cu aliaţii săi.

„Cei care sunt cei mai conştienţi de programele de supraveghere se simt cel mai puţin în securitate în comunicaţiile lor”, notează cercetătoarea Mary Madden de la Pew.

Cercetătorii au format un panel de 607 adulţi, care s-au oferit voluntari, care să răspundă în patru sondaje într-o perioadă de un an.

Primul dintre aceste sondaje a fost realizat în perioada 11-28 ianuarie şi are o marjă de eroare de 3,98 de puncte.

Sursa : gandul.info

%d blogeri au apreciat asta: