Arhiva

Posts Tagged ‘criza economica’

George Soros spune că Brexit a declanșat o criză financiară comparabilă cu cea din 2008

Iunie 30, 2016 1 comentariu

Decizia Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană a declanșat o criză pe piețele financiare similară cu criza financiară globală din 2007-2008, a declarat joi miliardarul George Soros, transmite Bloomberg.

„Criza se derula lent însă Brexit o va accelera. Este posibil să întărească trendurile deflaționiste predominante”, a spus George Soros, într-o intervenție în Parlamentul European.

 

Soros, renumit pentru că în 1992 a făcut profit de un miliard de lire de pe urma pariurilor pe lira sterlină, a avertizat înainte de Referendumul de săptămâna trecută că lira sterlină s-ar pute deprecia cu peste 30% dacă Marea Britanie va vota pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Imediat după anunțarea rezultatelor Referendumului, la care 52% dintre britanici au votat în favoarea Brexit, lira sterlină s-a prăbușit la cel mai scăzut nivel din ultimii 31 de ani.

 

„Ceea ce era ipotetic a devenit foarte real. Lira s-a prăbușit. Scoția a amenințat cu independența iar unii dintre oamenii obișnuiți care au sprijinit campania ?Leave’ au început să-și dea seama că se confruntă cu un viitor foarte sumbru. Chiar și liderii campaniei ?Leave’ au revenit asupra declarațiilor făcute înainte de referendum”, a spus Soros.

 

Potrivit miliardarului, zona euro a rămas în urma altor regiuni ale lumii în ceea ce privește revenirea după ultima criză financiară din cauza politicilor fiscale restrictive iar în prezent trebuie să facă față unei încetiniri inevitabile. „Ortodoxia politicienilor germani stă în calea singurul răspuns eficient: un buget al zonei euro care să poată adopta măsuri contraciclice”, a spus George Soros.

 

Pe lângă criza financiară, Soros a apreciat că al doilea pericol care a înrăutățit efectele Brexit are legătură cu creșterea amenințărilor militare la care este expusă UE, care ar putea agrava și criza migratorie. Sursa :money.ro

Anunțuri

China, o economie ce creste anual cu echivalentul PIB-ului Italiei. De ce conteaza fiecare fractiune de procent din datele raportate de Beijing

Octombrie 18, 2015 Lasă un comentariu
China
China este un subiect pe care investitorii globali si pietele nu il pot ignora. Rata de crestere a tarii este echivalenta cu adaugarea anual, la PIB-ul mondial, a unei economii de dimensiunile celei a Italiei, scrie Financial Times.

Asta inseamna ca orice semn de incetinire ii pune in alerta pe bancherii centrali, pe oamenii de afaceri si pe investitorii din toata lumea.

Iar luni vor fi prezentate mai multe date date economice, inclusiv cele privind avansul economiei chinezesti in iulie, august si septembrie. Aceasta ultima fotografie a situatiei va fi atent analizata, atat pentru ce va arata despre cererea interna din China, cat si pentru ce va dezvalui despre abilitatea partidului-stat de a controla directia economiei.

Intr-un moment in care economia globala se lupta cu reducerea activitatii productive si cu presiuni de reducere a inflatiei, China conteaza enorm, dincolo de granitele sale.

Specialistii se asteapta ca rata de crestere a Produsului Intern Brut sa coboare la un ritm anual de 6,7% in trimestrul trei, ceea ce ar fi cel mai scazut avans de la problemele din timpul crizei financiare.

“In mod clar, China a incetinit, a incetinit considerabil”, spune Tony James, seful fondului de investitii in active neconventionale Blackstone, ce participa direct pe piata chineza.

“Economia trebuie sa treaca de la accentul pus pe industrie spre cel pus pe consumator. Se fac zece ani de cand vorbesc despre asta … China trece printr-o tranzitie, dar ei au un control asupra economiei si institutiilor la care noi putem doar visa, cred ca se vor descurca”, a sustinut James.

Guvernul a incercat in ultimii ani sa mentina expansiunea in acest ritm rapid, cu un avans al PIB de 7% considerat ca minimul acceptabil.

Incercarile disperate de “proptire” a pietelor de actiuni locale din Shanghai si Shenzhen din aceasta vara sugereaza insa ca autoritatile nu tin in mana asa de bine haturile economiei. Iar devaluarea surprinzatoare a yuanului din august a zdruncinat si ea increderea in capacitatea Beijingului in acest domeniu.

In plus, scaderile aproape generalizate de pe piata mondiala a materiilor prime sugereaza ca nevoia Chinei de astfel de marfuri este in proces de micsorare iar banca centrala a cheltuit peste 200 de miliarde de dolari pentru a-si apara moneda.

Iar asta a ajutat la declansarea unei reactii puternice pe bursele din toata lumea in trimestrul trei, fiind lovite dur actiunile companiilor occidentale expuse pe China si sectoare precum cele ale materiilor prime, bunurilor de lux si produselor industriale.

Din toate aceste motive, analistii economici vor fi foarte sceptici daca luni va fi anuntata o rata de crestere economica de sapte procente.

Asa ca intrebarea este daca nu cumva anuntarea unei rate de 5-6% va genera un raspuns mai negativ decat daca se va avansa o cifra atat de mare incat nu va fi credibila.

Unii experti considera ca unele date deja arata ca economia incetineste si ca mult mai importante sunt masurile de raspuns pe care le va lua Beijingul.

China deja a incercat sa stimuleze economia prin taierea dobanzilor si reducerea rezervelor minime pe care bancile trebuie sa le mentina, pentru a incuraja imprumuturile.

De asemenea sunt exista mai multe programe de cheltuieli publice, o parte dintre ele urmand sa primeasca si mai multi stimuli financiari.

Dupa ani buni de investitii imense concentrate pe construirea de drumuri, aeroporturi, cladiri de birouri si rezidentiale, China se confrunta acum cu provocarile generate de schimbarea prioritatilor catre consumul persoanelor fizice si mai putin pe proiectele grandioase.

Pe de alta parte, norul de stiri proaste ce pare sa se concentreze in privinta Chinei in unele momente este contrazis de cei din firmele occidentale ce lucreaza aproape de – sau in – mediul economic din aceasta tara iar acestia sunt uneori frustrati cand se presupune ca dezastrul este aproape si iminent.

“Daca ai vesti bune, lumea va presupune ca sunt false, iar daca sunt proaste, ele doar arata ca toata China are probleme”, spune Michael Spencer, economis-sef pentru Asia-Pacific al Deutsche Banck.

Cu sabia lui Damocles deasupra capului: Cum își va plăti omenirea datoria de 60.000 de miliarde de dolari

Septembrie 27, 2015 Lasă un comentariu
Grecia a fost prima țară din UE care a intrat în incapacitate de plată din cauza cheltuielilor nesăbuite din bugetul de stat. Însă pericolul nu a trecut, alte state având niveluri nesustenabile ale datoriei publice.
SUA este cea mai îndatorată țară din lume în termeni nominali, datoria sa reprezentând 29% dintr-o datorie globală totală de 60.000 de miliarde de dolari. Această cifră nu reprezintă corect ierarhia celor mai îndatorate state pentru că nu ia în calcul dimensiunea reală a economiilor dezvoltate, relativ la economiile din țările sărace.

De obicei, datoria publică se raportează la Produsul Intern Brut pentru a obține un indicator care să compare capacitatea de rambursare a datoriei în cazul unei țări. De exemplu, unul dintre criteriile de convergență stabilit prin Tratatul de la Maastricht statelor membre UE este ca gradul maxim de îndatorare să fie de maxim 60% din PIB.

Dar nici această raportare nu este foarte explicativă. Aceasta deoarece guvernul nu poate să transforme în cash întreaga producție a economiei naționale. Dacă ar fi posibil, guvernul ar putea cere ca veniturile fiecărui cetățean să fie transformate în impozite și să meargă la achitarea datoriei.

În realitate, doar o parte din veniturile cetățenilor se face aport la bugetul statului sub formă de impozite. În plus, cum e cazul României, care are una dintre cele mai mici ponderi în PIB a veniturilor bugetare (venituri fiscale și nefiscale) dintre țările UE, sarcina datoriei suverane este mult mai mare.

Print

Astfel, datoria publică a României crește la aproape 140% dacă o raportăm la veniturile bugetului consolidat. O mai bună colectare a taxelor și impozitelor, care la noi este de 32%, față de o medie de 40% la nivel de UE, ar însemna o îmbunătățire a ratingului de țară.

Anunțul făcut în această lună de către premierul Victor Ponta, conform căruia ne-am achitat întreaga datorie la FMI are un impact mai mult emoțional, datoria guvernamentală crescând prin împrumuturile luate în schimbul obligațiunilor emise de Ministerul Finanțelor.

În concluzie, chiar dacă România are un grad mai redus de îndatorare decât media UE, din cauza dificultății de a colecta taxe și impozite pentru buget, povara datoriei este mai mare decât arată raportarea doar la PIB.

Ministerul de Finanţe intenţionează să împrumute de pe piaţa externă două miliarde de euro în acest an, dar nu a făcut încă acest lucru din cauza instabilităţii provocate de criza datoriilor din Grecia şi a îngrijorărilor legate de încetinirea creşterii economiei chineze, relatează Reuters.

S-ar putea lua în considerare o a doua emisiune în cazul în care condiţiile de pe piețele monetare se vor îmbunătăţi semnificativ, dar există şi opţiunea de a obţine împrumuturi de dezvoltare de la Banca Mondială în valoare de până la 750 de milioane de euro.

România beneficiază în prezent de ratinguri de investment grade, Baa3 din partea Moody’s şi BBB- din partea Fitch Ratings din S&P. Sursa : adevarul.ro

Bancheri: Urmează cel mai rău lucru pe care l-a văzut lumea vreodată

Septembrie 14, 2015 1 comentariu

America, ţara tuturor datoriilor. Criza nu i-a potolit pe americani. Cea mai mare ameninţare sunt studenţii, care sunt mai îndatoraţi ca niciodată

August 25, 2015 1 comentariu
La opt ani de când criza creditelor „subprime“ a împins SUA în criză financiară, americanii se îngroapă şi mai mult în datorii. Studenţii care au absolvit în 2015 sunt cei mai îndatoraţi din istorie, iar creditele auto au atins un nivel record.

Şi de data aceasta un cuvânt de natură să sperie iese în evidenţă: „subprime“, adică împru­muturi date unor oameni sau companii cu risc ridicat de dafault.

SUA au de refinanţat datorii de 7.100 miliarde dolari până în 2020. Analiştii de la UBS au calculat că, spre deosebire de economiile mari din Europa precum Garmania, Franţa, Spania şi Italia, costul serviciului datoriei americane va creşte în această perioadă. Până la sfârşitul anului, datoria guvernamentală a SUA va trece de 20.000 de miliarde de dolari. Spre comparaţie, anul trecut PIB-ul ţării a fost de 17.400 miliarde de dolari.

Cifrele sunt copleşitoare, însă până acum nimic nu a dat de gândit că SUA, cea mai mare economie a lumii, îşi poate pierde puterea financiară.

În schimb, lucrurile nu stau deloc aşa la nivel micro. În primul trimestru al acestui an volumul creditelor auto subprime se situa la 178 de miliarde de dolari, reprezentând aproape 20% din totalul cre­ditelor auto date americanilor (creditele auto au depăşit pentru prima dată nivelul de 1.000 miliarde de do­lari), potrivit da­telor Bloomberg. Pier­derile cauzate credit­o­rilor de acest tip de împru­mut au început să crească.

Creditarea auto sub­prime a atras multă atenţie în ultimii ani, mai ales instituţiilor creditoare aflate la începutul afacerii. Piaţa a fost inundată de companii de finanţare auto înce-pătoare care încearcă să acapareze o felie cât mai mare din afacere, inlusiv prin coborârea stan-dardelor de creditare.

Ca şi în cazul neinspiratelor credite ipotecare subprime, creditele auto subprime sunt împachetate în obligaţiuni (asset-backed se-cu­ri­ties, ABS) pentru a fi vândute investitorilor – cei care finanţează firmele de finanţare auto.

Datele pentru luna iulie arată că pierderile nete anualizate produse pen­tru ABS-uri (un indi­cator al costurilor datoriilor neperformante) au crescut cu 1,54 puncte procentuale, la 6,6%. Calculele au fost făcute de analiştii de la Nomura.

Începătorii care coboară standardele

Motivul? „Performanţa semnificativ mai slabă din sectorul auto subprime are drept cauză creşterea emisiunilor făcute de emitenţi cu vechime mai mică“, explică analistul Lea Overby.

Emitenţi de obligaţiuni mai mici şi mai noi pe piaţă sunt responsabili pentru 37% din vânzările de obligaţiuni subprime anul trecut. În anul anterior, ponderea era de 27%. Problema este că în goana după clienţi, companiile începătoare pot forţa şi jucătorii cu vechime să coboare standardele de creditare. Mulţi dintre jucătorii noi sunt sprijiniţi de cele mai mari firme de private-equity, care sunt presate să producă rapid profit.

În acest fel creşte emblematica industrie auto americană, cu datorii, unele subprime. Producă­torii de autovehicule speră ca anul acesta să livreze peste 17 milioane de unităţi, ceea ce ar fi o premieră începând cu 2001. Întrebarea este cât de jos pot coborî standardele de creditare astfel încât castelul de nisip să nu se prăbuşească.

Rata de respingere a împrumuturilor pentru cumpărarea unei maşini este de 3,3%, cea mai mică de când New York Fed a început să strângă date. Durata medie a creditului, atât pentru maşină nouă cât şi pentru maşină uzată, este la maximul istoric. Cu cât perioada de rambursare este mai mare, cu atât un imprumut este mai riscant deoarece este expus mai mult timp la posibilitatea apariţiei unor probleme economice sau personale. Dobânzile mai mari, când vor veni, ar putea face situaţia mai dificilă. Dacă dobânzile mici persistă, se umflă bulele de pe pieţe. Spargerea lor poate zdruncina economia.

Creditele studeneşti

Americanii au luat în ultimul an credite auto de 101 miliarde de dolari, ceea ce face ca ritmul în care se umflă acest tip de datorie să eclipseze creşterile tuturor celorlalte tipuri de datorii ed consum, potrivit datelor Rezervei Federale americane.

Spre comparaţie, creditele pentru studenţi au crescut cu 72 de miliarde de dolari, iar ipotecile cu 20 de miliarde de dolari. În ritm trimestrial, creşterea creditării auto este cea mai mare din ultimul deceniu. Rata delincvenţei la creditele auto era la sfârşitul anului trecut de 3,5% (atunci când debitorul a întârziat cu plata 90 de zile sau mai mult). LA creditele pentru studenţi, rata este de 11,3%.

Piaţa creditelor pentru studenţi s-a extins semnificativ în ultimii ani datorită creşterii costrurilor din învăţământ şi a apetitului pentru învăţământul universitar. Datoria studenţească totală s-a umflat în ultimii 10 ani, ajungând la 1.200 miliarde de dolari. Cei care au absolvit colegiul în 2015 sunt mai îndatoraţi decât oricare altă promoţie anterioară. Un astfel de absolvent are de rambursat datorii de aproximativ 35.000 de dolari.

Unii analişti sunt îngrijoraţi că această datorie reprezintî o ameninţare pe termen lung la adresa cheltuielilor de consum ale unui segment important de populaţie. Economia americană are ca motor principal tocmai consumul.

Ritmul lent de reambursare a determinat agenţiile de rating Moody’s şi Fitch să pună o parte din aceste credite sub observaţie.

Cu cât şi pentru ce este dator un american*

– Ipotecă – 69,1 cenţi

– Datorie studenţească – 9,8 cenţi

– Credit pentru maşină – 8,1 cenţi

– Card de credit – 5,9 cenţi

– Linii de credit pentru uz special (educaţie, renovare, intervenţii medicale) – 4,3 cenţi

– Altele – 2,8 cenţi

* Raportarea se face la un dolar

Sursa : zf.ro

Petrolul ieftin, semnalul crizei

Decembrie 21, 2014 Lasă un comentariu

Am mai scris de volatilitate şi de faptul că se resimte la nivelul activelor importante: dolar şi euro, petrol, aur, metale comune etc. Ceea ce arată o lipsă de încredere în achiziţia acestora, pe fondul ancorării cu greutate a unor anticipaţii raţionale, într-un context economic din ce în ce mai politizat.

Problema se rezumă la dificultatea identificării unor tendinţe sustenabile pe termen scurt şi mediu la nivelul principalilor indicatori macroeconomici, care să stea la baza elaborării unor modele econometrice. Iar în situaţia în care nu se pot face calcule, se poate vorbi de o fragilitate a sistemelor implicate.

Pentru ca acestea să redevină robuste e necesară depolitizarea economiilor, care are legătură cu uşurarea poverii fiscale. Altfel, măsuri politice proaste, ce au afectat economia, se vor vedea mai departe într-o volatilitate generalizată, care fragilizează fiecare reper economic şi poate duce, prin efectul de rezonanţă, la un cutremur, şi la distrugerea sistemului.

Petrolul rămâne, fără îndoială, cel mai bun subiect de discuţie, deoarece timp de trei decenii a fost activul cu cea mai redusă volatilitate. El a reprezentat o pârghie de bază a stabilităţii preţurilor şi a bugetului statului, având în vedere rolul jucat de accize. Da, numai că în urmă cu 6 ani, preţul ţiţeiul a urcat brusc la 146 de dolari pe baril, după ce în 1986 – 2001 s-a plasat între 25 şi 30 de dolari. S-a întors la 40 de dolari în 2009, moment în care investitorii au început să facă stocuri pe petroliere staţionate în porturi. Cu alte cuvinte, piaţa n-a crezut că petrolul poate rămâne la acel nivel, deşi micşorarea drastică a consumului justifica scăderea preţului. A urmat un nou salt – în 2011 – peste 100 de dolari pe baril, fiindcă investitorii au socotit că nu era normal ca băncile centrale să recurgă la relaxare cantitativă (quantitative easing – QE) şi preţul ţiţeiului să rămână jos. Ba – având în vedere utilitatea – firesc este ca petrolul să-şi conserve preţul chiar mai mult decât aurul, care, în definitiv, e o garanţie.

În prezent, petrolul se vinde cu 60 de dolari pe baril, ceea ce constituie un semn mai clar decât în 2009 că economiile se vor confrunta cu o recesiune extrem de dură. Şi, din nou, când preţul celui mai important activ al lumii se micşorează, se vorbeşte de quantitaive easing. Preşedintele Băncii Centrale Europene, a spus că autoritatea emitentă a euro va recurge la QE în 2015. Iar, în aceste condiţii, ar fi iarăşi natural ca investitorii să-şi pună problema că ţiţeiul trebuie să-şi păstreze preţul real, pentru că, de fapt, nu petrolului se scumpeşte, ci banii sunt mai mulţi şi mai ieftini. Activul nu face decât să rămână la fel de valoros.

Sigur, cel mai bine în acest “meci” stau Statele Unite, care au renunţat la QE, şi America Latină. Dar nici Marea Britanie şi Commonwealth-ul nu-s afectate, deoarece nu-s legate în niciun fel de moneda europeană. Spre deosebire de Elveţia, care deşi are cele mai importante fluxuri financiare în dolari, a preferat ca “peg”-ul – nivelul peste care nu doreşte să se aprecieze francul – să se raporteze la euro.

Sursa : Jurnalul.ro

ECONOMIA MONDIALĂ, AMENINŢATĂ de un nou faliment al unui gigant bancar!

Octombrie 2, 2013 Lasă un comentariu

 

Economia mondială se confruntă în continuare cu riscul unui nou faliment al unui gigant bancar, la cinci ani de la prăbuşirea Lehman Brothers în Statele Unite, potrivit unui raport publicat luni de Fondul Monetar Internaţional.

„Există în continuare numeroase instituţii financiare de importanţă sistemică, cu operaţiuni mondiale”, se arată în raportul publicat în preambulul previziunilor economice mondiale de săptămâna viitoare.

La cinci ani de la falimentul grupului bancar american Lehman Brothers, care a declanşat criza mondială, Fondul noteză faptul că reforma financiară mondială este nefinalizată.

„Economia mondială rămâne expusă riscurilor ca o instituţie financiară de importanţă sistemică să dea faliment”, se arată în raport.

e la declanşarea crizei financiare în Statele Unite, marile bănci sunt supuse anual unor teste de stres şi trebuie să îşi mărească rezervele de capital, potrivit reformelor bancare internaţionale cunoscute sub numele Basel III.

Situaţia marilor bănci continuă să îngrijoreze însă şi Rezerva Federală (Fed) a Statelor Unite.

Potrivit Fed, un şoc financiar de mare amploare va afecta în mod uniform ansamblul economiilor mondiale, care evoluează în prezent în ritmuri diferite, cu o zonă euro în stagnare şi ţările emergente în expansiune.

Raportul FMI analizează totodată efectul şocurilor economice la nivel geografic. Astfel, apariţia unor noi tensiuni în sectorul bancar american ar avea cel mai mare impact în Europa şi Asia.

Reapariţia incertitudinilor în zona euro, care a ieşit abia recent din recesiune, ar fi resimţită în celelalte ţări europene şi în America Latină, potrivit estimărilor FMI.

Încetinirea peste aşteptări a creşterii economice în China, care reprezintă un mare motiv de îngrijorare, ar avea cel mai mare impact în Asia şi America Latină, se arată în raport.

America Latină va avea, probabil, cel mai mult de suferit, dacă ratele dobânzilor în SUA vor creşte mai rapid decât o impun condiţiile economice, potrivit unui raport publicat, luni, de Fondul Monetar Internaţional (FMI), transmite Reuters.

Ratele ridicate ale dobânzilor ar putea afecta şi economia Europei şi Asiei, deoarece orice şoc din SUA, cea mai mare economie mondială şi un mare centru financiar, se răsfrânge în întreaga lume, se spune în raport.

FMI şi-a exprimat temerile că ratele dobânzilor ar putea creşte înainte ca economia SUA să fie pe deplin restabilită, cele mai afectate fiind ţările a căror rată de schimb este legată de dolar.

‘Impactul global al încetinirii achiziţionării de obligaţiuni de către Rezerva Federală a SUA (Fed) este dificil de estimat’, se arată în raportul ‘Perspectivele economiei mondiale’, ce urmează să fie publicat în 8 octombrie.

De asemenea, apreciază FMI, ‘o încetinire mai amplă decât se estima a creşterii Chinei reprezintă în prezent un motiv important de îngrijorare.

Recentele crize financiare au reprezentat una dintre rarele perioade în care toate economiile lumii s-au blocat, iar colapsul băncii americane Lehman Brothers a extins panica şi incertitudinea în întreaga lume.

Acea perioadă s-a încheiat, dar ar putea reveni, avertizează FMI, deoarece autorităţile nu au rezolvat încă problema instituţiilor care sunt ‘prea mari pentru a da faliment’ (too big to fail).

‘Un şoc financiar masiv ar putea duce din nou la creşterea şi scăderea economiilor mondiale. Încă există multe instituţii financiare de importanţă sistemică care ar putea provoca turbulenţe pe plan mondial’, se arată în raport.

Marea majoritate a pieţelor emergente din America Latină şi din alte regiuni au fost afectate de ieşirile de capital din timpul crizei, dar unele, precum Malaezia şi Mexic, au făcut faţă mai bine decât altele (Indonezia, Pakistan şi Turcia), apreciază FMI.

Luna aceasta, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a lăudat decizia Rezervei Federale americane de a menţine neschimbat programul de achiziţie de obligaţiuni destinat sprijinirii economiei.

Fed a surprins pieţele financiare globale după ce a anunţat că va continua să cumpere lunar titluri de trezorerie şi obligaţiuni ipotecare în valoare de 85 de miliarde de dolari. Anunţul i-a luat prin suprindere pe investitori, în condiţiile în care aceştia se aşteptau la reducerea cu 5 – 10 miliarde de dolari a injecţiilor de lichidităţi efectuate de Fed.

De asemenea, directorul general al FMI a declarat că se aşteaptă ca economia globală să înregistreze o creştere modestă, chiar dacă există semnale de revenire în marile economii, precum SUA şi Europa.

Christine Lagarde a precizat că economiile avansate sunt în prezent într-o situaţie mai bună decât în urmă cu şase luni, dar a subliniat că statele în curs de dezvoltare, care au menţinut economia globală pe linia de plutire în timpul crizei, se confruntă în prezent cu o încetinire a ritmului de creştere.

Comitetul de Stabilitate Financiară (FSB) a publicat anul trecut şi lista celor 29 de bănci considerate ‘prea mari pentru a da faliment’ (too big to fail) şi care vor trebui să îndeplinească cerinţe de capital mai stricte, conform noilor măsuri adoptate la reuniunea G20 de la Cannes.

FSB a apreciat că reglementările mai stricte pentru aceste bănci, care trebuie să ajungă până în 2019 la un indice de adecvare a capitalului Tier 1 de 9,5%, vor reduce posibilitatea prăbuşirii lor şi vor limita efectele negative în eventualitatea falimentului.

Printre cele 29 de instituţii de creditare considerate de importanţă sistemică se află

băncile franceze Societe Generale, Credit Agricole, BPCA,BNP Paribas, Dexia,

banca italiană UniCredit,

grupul olandez ING Bank,

banca spaniolă Santander,

băncile elveţiene UBS şi Credit Suisse,

băncile britanice HSBC, Royal Bank of Scotland, Lloyds Banking Group, Barclays,

băncile americane Goldman Sachs, JP Morgan Chase, Morgan Stanley, Wells Fargo, Bank of America, Citigroup,

băncile germane Commerzbank şi Deutsche Bank,

precum şi câteva bănci din Japonia şi China.

 

Sursa: capital.ro

%d blogeri au apreciat asta: