Arhiva

Posts Tagged ‘democratie’

Mizerabil, domnule preşedinte! Mizerabil!

Februarie 4, 2017 Lasă un comentariu

Aţi ieşit în faţa poporului român să anunţaţi un fals. V-aţi luat blana de patriot şi aţi anunţat cumplita veste a fuzionării DIICOT cu DNA, apoi aţi încheiat, ca un propagandist, cu: „Jos mîinile de pe DNA!“.

Klaus-Iohannis-presidential-campaign

Trecem deocamdată peste faptul că, din toate informaţiile pe care le-am aflat, DNA este obedientă preşedintelui şi în nici un caz PSD sau PNL. Din păcate, i-aţi înşelat pe tinerii ieşiţi să îşi exprime revolta, direcţionîndu-le sentimentele către PSD (un partid pe care şi ei şi eu nu-l suportăm), pentru a vă spăla pe mîinile care vă stau şi pe DNA, şi pe SRI, chiar şi pe CSM.

Dar asta este altă poveste, lipsită, din păcate, de forţa politică pregătită să demonstreze şi să vă acuze public şi oficial. PSD tremură în aceste zile, fapt care v-a împins să-i mai puneţi în cîrcă un neadevăr. Că anticorupţia (instrument prin care vă strîngeţi adversarii cu uşa) urmează a fi sugrumată prin unificarea DIICOT cu DNA, pusă la cale de sîsîitul şi antipaticul ministru al Justiţiei. Iar dumneavoastră, patriot, anticorupt şi moderator, aţi ieşit la microfon pentru a zice „Jos mîinile de pe DNA!“.

Domnule preşedinte, fără DNA şi fără SRI, sunteţi un preşedinte nul. Nul, mediocru, dar periculos, care muşcă din prima dezinformare care-i ajunge sub nas, care agită lumea în numele unei alegaţii. Un site (EurActiv) a difuzat o ştire care a fost apoi umflată de tele-favoritul dumneavoastră Rareş Bogdan (cel care marţi noapte striga: „Distrugeţi România, fire-aţi ai dracului!“). Un alt site care vă iubeşte a scris: „O altă mişcare menită să anihileze procurorii este comasarea DNA cu DIICOT. Acest proiect e mai vechi şi nu e clar cînd urmează să fie promovat, însă acesta este strict clasificat. Mutarea are ca scop înfiinţarea unei noi instituţii, ca modalitate de a impune noi procurori-şefi agreaţi de PSD. Numele cel mai vehiculat la conducerea noii structuri este Oana Schmidt-Hăineală, numită secretar de stat în Ministerul Justiţiei condus de Florin Iordache“ (HotNews).

Nici măcar n-aţi considerat obligatoriu să puneţi un consilier să verifice! Și un amărît de primar de comună s-ar fi întrebat dacă o fi sau nu adevărat. Dumneavoastră, nu! Nici măcar n-aţi reţinut că o asemenea idee a trecut prin mintea Ralucăi Prună, pe care, spre ruşinea dumneavoastră, aţi numit-o ministru al Justiţiei în „guvernul meu“. Sau ştiaţi despre falsitatea ştirii pe care v-au produs-o amploaiaţii şi aţi folosit-o numai pentru a vă arăta dragul faţă de DNA? Mare mizerie, domnule preşedinte. Mare, mare mizerie şi multă prostie se află în provocarea a sute de mii de oameni! Habar nu aveţi ce nenorociri pot ieşi din asta! Și de care sunteţi responsabil!

Ce trădează acest „Jos mîinile de pe DNA!“, domnule preşedinte? Faptul că nu înţelegeţi mare lucru din ce se întîmplă în Justiţie, sau faptul că vîrfurile ei vă sunt devotate? Ca să nu zic că, aşa cum DNA se bucură să staţi cu mîinile pe ea, acelaşi lucru s-a petrecut şi în perioada în care aţi coabitat şi cu Livia Stanciu?

Mă aşteptam, domnule preşedinte, să revigoraţi politica externă a României, sau măcar relaţiile noastre cu Germania. M-am înşelat. Cu Germania aţi rămas la un telefon, iar relaţiile cu restul lumii le-aţi neglijat, ca să nu zic îngropat. Nici nu aveaţi cum să faceţi mai mult în cele 3-4 zile de muncă pe săptămînă pe care le petreceţi la Cotroceni. Aţi izbutit în schimb să distrugeţi PNL şi să destabilizaţi scena internă. Aţi folosit din plin tristeţea şi nefericirea de după Colectiv pentru a vă instala nenorocitul de „guvern al meu“, iar acum sunteţi gata ca printr-o diversiune să demolaţi rezultatul votului din 11 decembrie pentru a vă pune un alt „guvern al meu“. Nu ştiu cîţi oameni vă consideră responsabil de agitaţia stîrnită în aceste zile. Bieţii tineri nu ştiu cît de lungă este mîna serviciilor care vă sprijină pe Facebook. Dar faptul că în văzul tuturor v-aţi inserat într-o demonstraţie ilegală şi, preţ de cîteva minute, hoţeşte, fără să vă asumaţi răspunderea, v-aţi strecurat într-un marş pe care vi-l doreaţi uriaş (şi aşa a devenit!?) vă face responsabil de tot ce a urmat. Și, în acelaşi timp, vă arată, celor care au luciditatea de a vă analiza, şi cinic, şi egoist, şi gol, şi amator în politică, şi disperat de putere, şi capabil de orice spre a o dobîndi.

Vă puteţi pansa şi amăgi cu entuziasmul a milioane de români care în aceste zile vă susţin. Nu vă iubesc, dar vor anticorupţie. Cu aceste demonstraţii şi cu trucurile pomenite mai sus, aţi agonisit cîteva procente de simpatie. Dar pentru ţară n-aţi făcut nimic. N-aţi adus nici alt fel de a face politică, nici încredere, nici optimism, nici respect! Și cînd veţi restitui casa din Sibiu şi vă veţi cere scuze, chiar voi crede că vă doriţi anticorupţie!

Aştept cu nerăbdare să văd cum încheiaţi această aventură periculoasă, în care, în locul calmului la care vă obligă rolul de moderator prevăzut de Constituţie, aţi adus tensiunea şi pericolul, instigarea şi o grosolană nepricepere de a conduce ţara!

Autor: Cornel Nisorescu

Sursa: Cotidianul

Anunțuri

S-au prins si europenii: The Guardian, unul din cele mai mari ziare din lume face praf DNA-ul

Februarie 4, 2017 Lasă un comentariu

Lupta anticorupţie din România este aspru criticată într-un articol publicat de cotidianul britanic The Guardian. „Ignorarea acestui abuz de putere riscă să încurajeze alte naţiuni europene să-i urmeze exemplul”, scrie David Clark, fostul consilier special la Ministerul de Externe al Marii Britanii, în perioada 1997-2001, în prezent comentator şi consultant de politică externă.

guardian

Autorul articolului aminteşte, în debutul textului, despre populismul din ce în ce tot mai prezent în ţări precum Ungaria sau Polonia. „Dar mai există încă o ameninţare care se ascunde în văzul tuturor: abuzul legilor anticorupţie din România, o ţară deseori dacă ca exemplu pentru reformele de succes în Europa centrală şi de est”, se arată în articol.

Dincolo de aspectele de suprafaţă, lăudate în UE,  se află dovezi că DNA abuzează de putere şi revine la metode din epoca totalitară pentru a-şi urmări scopurile politice, scrie autorul articolului, care aminteşte de raportul thinktank-ului Henry Jackson Society. Printre cei care auză DNA de încălcarea drepturilor omului se află şi fostul preşedinte Traian Băsescu, cel care a iniţiat prima campanie majoră anticorupţie, se mai menţionează în articol.

„Procentul de condamnări în cazurile de corupţie din România este surprinzător de mare: 92%. O privire mai atentă către metodele folosite de DNA ne arată de ce. Aproape toate cazurile care vizează persoane importante implică o procedură încălcată”, scrie Clark, care dă şi exemple: mărturii neverificate ale unor martori care obţin imunitate, ameninţări la adresa familiei, arest prevetiv abuziv, stenograme scurse în presă, judecători anchetaţi dacă nu dau un verdict favorabil DNA.

Autorul articolului tratează în continuare cazuri pe care le consideră anchete abuzive, precum cel al lui Dan Adamescu sau cel al Alinei Bica.

Cele mai grave acuzaţii, mai scrie Clark, se referă la colaborarea între DNA şi SRI, succesorul Securităţii comuniste. Sunt amintite interceptările realizate de SRI, dar şi declaraţia generalului SRI cu privire la justiţia „câmp tactic”.

„Niciuna dintre aceste practici nu este reflectată în rapoartele Comisiei Europene despre România, care arată lupta anticorupţie într-o lumină optimistă. Dar ignorând aceste lucruri, UE riscă să încurajeze alte ţări din regiune să urmeze exemplul României, de a folosi lupta anticorupţie ca o perdea de fum pentru slăbirea standardelor democratice. Este un mediu care oferă condiţiile perfecte de înmulţire a autoritarismului pe care îl vedem în Ungaria şi Polonia”, concluzionează autorul articolului din The Guardian.

Sursa: Rdo.ro

Keep calm, dar nu cedăm! Va începe eliberarea supapelor…

Februarie 3, 2017 1 comentariu

Dintr-un motiv greu de explicat și de înțeles, ordonanța care a modificat Codul Penal a intrat în vigoare dar fără a afecta încă și Codul Penal. Doar pe cel de Procedură. Asta pentru că într-un mod foarte misterios, de care ministrul Justiției nu vorbește și e posibil să nici nu fi înțeles mare lucru, la finalul ordonanței s-a strecurat un articol care spune că modificările intră în vigoare în zece zile de la publicare. Altfel spus, începând de miercuri dimineață, la ora două, de la momentul în care totul părea pierdut, a început să ticăie un nou count-down. Ce facem în astea zece zile și la ce trebuie să ne așteptăm?

Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele României au făcut ceea ce era de așteptat să facă – constatarea unui conflict între puterile statului și sesizarea Curții Constituționale. Avocatul Poporului, dar și ministerul Justiției și Guvernul au făcut și ei ceea ce ne așteptam să facă … merg înainte cu tupeu, susținând absurd că e normal ca furtul din banii publici, săvârșit cu intenție și prin încălcarea legii, trebuie dezincriminat penal și redus la o sancțiune administrativă.

Această a doua tabără, stă strâns unită în jurul liderului-autor moral al dezincriminării, părând că este insensibilă la presiunea publică. Fals! Le tremură genunchii, iar de acum ne putem aștepta la eliberarea unor supape de presiune. Vi le înșir pe rând, fără pretenția de a putea anticipa foarte multe din ceea ce urmează să se întâmple, căci ceea ce trăim acum în România este nemaivăzut.

În primul rând, trebuie să vă mărturisesc că, în calitate de participant la toate cele patru proteste de la București din 18 ianuarie și până acum, am simțit de fiecare dată o creștere a nervozității, explicabilă, până la un punct, de obstinația guvernanților de a ignora semnalele din societate. Și totuși, sunt convins, nu ignoră nimeni nimic, această atitudine are doar rostul de a descuraja mulțimea, de a o face să creadă că nu poate schimba nimic, că totul e pierdut și că lupta trebuie abandonată. Cum însă protestele nu par a scădea în intensitate, ba din contră, ne putem aștepta la următoarele situații, gândite mai degrabă să ofere o satisfacție care să diverteze, să îndepărteze scopul acestora:

  1. O demisie a lui Victor Ciorbea, din funcția de Avocat al Poporului… Nu rezolvă nimic. Nu atâta timp cât unul dintre adjuncții care-i va lua locul, interimar, va face fix ceea ce face și Ciorbea. Adică nimic. În acest moment domnul Victor Ciorbea comite exact infracțiunea de Abuz în Serviciu, aflată încă în vigoare.
  2. O demisie a minstrului Justiției… poate da unele satisfacții mulțimii, dar nu rezolvă câtuși de puțin situația. Iordache e un nimeni.
  3. În final, poate fi eliberată și supapa cea mare, aia de i-au dat drumul și după Colectiv – o demisie a Guvernului. Nici aceasta nu rezolvă situația, nu atâta timp cât ordonanțele nu sunt retrase. Poate că lumea ar fi satisfăcută de o astfel de demisie, dar Grindeanu ar rămâne oricum interimar până la formarea unui nou guvern, cu singura diferență că un guvern interimar nu poate emite acte de legiferare ci doar de administrare, deci nici ordonanța de modificare a codului penal chiar n-ar mai putea-o abroga sau retrage, nici dacă ar vrea.
  4. Nu așteptați prea multe de la Curtea Constituțională. Deși e prezentată ca ultima baricadă a democrației, am mari dubii că personajele de acolo sunt din altă specie decât Ciorbea sau Iordache.

Așadar orice ați afla, auzi, despre un astfel de posibil eveniment, nu uitați că nici răsturnarea guvernării, nici demisia unuia sau altuia, nu schimbă și nu oprește counterul de zece zile, care ticăie din momentul în care ordonanța a apărut în Monitorul Oficial.

Scopul protestelor trebuie să rămână retragerea ordonanței, nu altceva! Sau, oricum, nu altceva, până la retragerea ordonanței.

Presiunea publică este esențială și este singura care funcționează.
Dar! Mare atenție! Nu vă luați după creierele mai fierbinți de prin piață sau de pe la televizor, care spun că n-am reușit nimic protestând pașnic. Dacă protestele n-ar fi fost pașnice, n-ar fi venit niciodată atâtea zeci de mii de oameeni. Majoritatea sunt familiști, corporatiști, studenți, oameni care n-au nimic în legătură cu violența și care vor pleca la primele semne de acest fel. Printre cei care spun că n-am făcut nimic protestând pașnic, unii poate exact asta vor, să fim mai puțini.

Dacă vi se pare că n-am făcut nimic cu aceste proteste pașnice analizați mai atent momentul – Punctul culminant al acestor zile a fost depășit, ordonanța a fost dată noaptea, pe hoțește, dar Codul Penal încă n-a fost modificat. De acum nu mai suntem eu, Guran, tu Popescu, el Georgescu, gândindu-ne amar, fiecare pentru el, că nu ne place ce se întâmplă în țara noastră. Strada este acum o unitate de conștiințe și de acțiune, facem ceea ce face o națiune, nu o populație! Iar o națiune poate multe. Civilizația, protestul pașnic, democratic, iar nu reacția violentă, brutală, toate astea fac și ele parte din România pe care le-o cerem guvernanților și pe care le reproșăm că o amenință. Democrația se apără înn aceste zile iar noi facem parte din ea.

Sursa : biziday.ro

Etichete:

Maria Grapini, atac în PE: Ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, ori dumneavoastră impuneți

Februarie 2, 2017 1 comentariu

Europarlamentarul Maria Grapini a avut un discurs virulent, joi, la adresa prim-vicepreședintelui Parlamentului European în cadrul sesiunii plenare în care s-a discutat situația democrației, a statului de drept și a justiției în România, în urma unei solicitări venite din partea grupului PPE, prin vocea liderului Manfred Weber.
grapini_14619300[1]
“Vreau mai întâi să declar că vă apreciez foarte mult. Întotdeauna am fost impresionată de inteligența și diplomația dumneavoastră, dar trebuie să spun că m-ați dezamăgit”, i-a reproșat europarlamentarul român prim-vicepreședintelui Parlamentului European.

“Dacă dumneavoastră corelați ce se întâmplă în România cu acordarea fondurilor europene, nu pot să mă gândesc decât că acum, când s-au încheiat cei zece ani cu MCV, a fost un mecanism special pentru a discrimina 20 de milioane de români.

Domnul prim-vicepreședinte, spuneați de suveranitate în discursul dumneavoastră, în același timp cereți guvernului. Păi ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, rezultat în urma alegerilor, ori dumneavoastră impuneți. Ulterior spuneați să lăsați să-și facă treaba. Atunci hai să lăsăm Guvernul să-și facă treaba, Justiția să funcționeze. Am pledat întotdeauna pentru condamnarea hoților”, a declarat Maria Grapini în Parlamentul European.

Mircea Diaconu, mesaj DUREROS în PE

Mircea Diaconu a făcut o declarație extrem de importantă, în Parlamentul European, prin care a atras atenția că votul popular nu este respectat. De asemenea, a spus că România trebuie lăsată să-și găsească singură calea.

“Ca discuția să fie completă trebuia să aveți aici și un infractor din România, adică eu. Am fost anchetat în timp ce eram senator și Ministrul Culturii. Am fost anchetat timp de doi ani. La fiecare vizită la procuratură, era anunțată presa. Se încerca distrugerea mea publică. După doi ani, procurorul care mă ancheta mi-a zis: ‘domnule Diaconu, nu am găsit niciun prejudiciu, dar vă trimit în judecată’. Cred că a și zâmbit cinic, ca un fel de victorie personală. M-a trimis în judecată cerând pentru mine doi ani de închisoare cu executare. Am fost achitat după alți doi ani. Nu vreau să vorbesc despre anii mei de chin și de cât am pierdut și de cât am îmbătrânit. În România este o enormă problemă, dar nu unde o discutați și unde o vedeți unii dintre dumneavoastră, ci în faptul că votul popular este modificat, furat și aruncat la coș prin alte metode decât cele democratice. Lăsați România să-și găsească calea singură, are toate instituțiile la îndemână! În România este democrație”, a zis europarlamentarul.

Sursa: dcnews.ro

Etichete:

Evadăm și noi puțin din letargie, sau acceptăm încă un viol asupra Democrației?

Ianuarie 22, 2017 2 comentarii

V-am tot spus… Nu pierdeți din vedere adevăratul scop al lui Liviu Dragnea, în tot acest bombardament mediatic… Gaura tehnocraților, atacarea legii care-i interzice unui infractor să fie premier, transformarea lui Ghiță în Elodia, ba chiar și grațierea colectivă a unor pedepse, toate sunt fumigene menite să mascheze adevărata apăsarea a domnului Liviu Dragnea – modificarea infracțiunii de abuz în serviciu într-o manieră ce va duce la dezincriminarea ei sau la dezincriminarea faptelor comise până la data reincriminării. Indiferent că povestea cu ordonanța de urgență e reală (ministrul de Justiție a confirmat-o parțial) sau e doar un balon de încercare, haideți să pricepem exact și să vedem cine scapă și de cine. Totul este să nu pierdeți din vedere jetonul marcat, ca la alba-neagra.

Războiul ăsta cu dezincriminarea abuzului are deja un an, an în care s-au făcut pași mici, răbdători, în această direcție. Asta pentru că beneficiarii sunt numeroși – 30% din dosarele DNA, zice Kovesi. Dar unul dintre ele, deja trimis în judecată, e mai dosar decât altele.

Primăvara trecută când Curtea Constituțională a dat cea mai proastă și mai ambiguă decizie din istoria sa, v-am explicat de ce e ticăloșie ce au făcut judecătorii CCR. De principiu ei au spus că abuzul în serviciu, adică fapta unui funcționar care prejudiciază statul cu intenție, trebuie să rămână infracțiune doar în măsura în care a încălcat legislație primară (o lege) iar nu norme de aplicare, hg-uri, etc.

Ticăloșia consta în faptul că în acest fel judecătorii CCR au deschis de fapt calea (oferind pretextul) modificării Codului Penal în Parlament, căci în ciuda acelei decizii Justiția a continuat să cerceteze și să judece astfel de fapte de corupție, una dintre ele referindu-se, pur întâmplător, la detașarea absolut nemernică a unor doamne funcționare de la Protecția Copilului Teleorman, la PSD Teleorman. Un abuz săvârșit de doamna Bombonica Dragnea în complicitate (instigare) cu șeful ei și al Consiliului Județean Teleorman de atunci, Liviu Dragnea. Abuzul e clar, intenția nu poate fi contestată (au muncit șapte ani la PSD, în timp ce le plătea statul să aibă grijă de copiii amărâți din cel mai amărât județ al României), legislația încălcată e primară.

Pe 15 iulie 2016 DNA a trimis rechizitoriul în instanță și, după judearea excepțiilor (toate respinse) Curtea Supremă a dispus în decembrie începerea judecății pe fond. Cum acest dosar nu e deloc complicat, cam prin aprilie-mai e posibil să avem o primă sentință, iar în toamnă o definitivă. Cu suspendare, cu executare, nu contează, dacă e găsit vinovat domnul Dragnea (care e deja condamnat cu suspendare în dosarul cu referendumul) merge obligatoriu la pușcărie. Înțelegeți acum de ce orice altceva e pentru el o vrăjeală secundară, o barieră de fum în care își organizează de fapt evadarea înainte de a fi condamnat? Înțelegeți de ce a insistat să-și pună niște pioni în fruntea Guvernului României? Pentru că orice om politic decent știe că după o astfel de mârlănie cariera lui ia sfârșit. Cât să-i datorezi lui Dragnea ca să faci ceea ce pare că nici Grindeanu nu vrea, dacă a plecat în SUA, lăsând guvernul pe mâna lui Sevil Shhaideh, pentru această vidanjare a trecutului lui Liviu Dragnea. Acum… ce facem noi?

În primul rând nu trebuie acceptată grațierea colectivă prin ordonanță de urgență, chiar dacă ordonanța nu va conține elemente de amnistiere sau modificări ale Codului Penal. Ordonanța intră în vigoare imediat, produce efecte după depunerea la Parlament, dar poate fi modificată ulterior la aprobare (așa cum s-a întâmplat cu ordonanța salariilor). Reacția societății trebuie să fie fermă. Dacă se dă fie și o ordonanță de grațiere colectivă ne vedem la ora 18 în fața Guvernului, dar vă încurajez să ieșiți la proteste și în alte orașe ale țării. (Timișoara? Grindeanu ăsta nu e cumva al vostru?)

Apoi, faptul că președintele țării a mears la ședința de guvern și o va prezida e un lucru bun, dar nu e suficient. Pot lua decizia și cu el acolo, dar nu cred că o vor face.

Ca lider al societății românești și ultim apărător al valorilor democrației, Președintele trebuie să preia inițiativa, să meargă chiar mai departe și să convoace urgent un referendum pentru aprobarea sau respingerea de către societate a unor grațieri colective sau amnistii penale. Nu numai de luări de poziții avem nevoie într-un astfel de moment. Avem nevoie de acțiune. A noastră, a societății. Noi trebuie să ne eliberăm, nu Dragnea. Noi trebuie să evadăm din prizonieratul călduț al nepăsării în care am accepta un astfel de viol al democrației, dând eventual un like pe facebook. Mămăliga fierbe! Hai să vedem dacă chiar e mămăligă.

Sursa : biziday.ro

Etichete:,

SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI. Globalizarea totalitarismului

Martie 24, 2015 Lasă un comentariu

GLOBAL~1Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace”: FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale. Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor este limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezentând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Iluzia democraţiei

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu este informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai mică, din cauza existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. Toate aceste tratate elaborate în ultimii 5 ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit „globalizare”. Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta este motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de „dreapta” şi de „stânga” au ajuns să se asemene foarte mult în ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte „noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta, sau dulce acrişor – de stânga.

Dispariţia informaţiei

De la începutul anilor ’90, informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public. Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut. Un jurnal televizat conţine maximum 3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte „de revistă”, reportaje anecdotice, fapte diverse, mici bârfe şireality-show-uri. Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informaţia se reduce acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de o minoritate. Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat natura.

Strategii şi obiective pentru controlul lumii

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi interese. Deci împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală pentru ei. În consecinţă, este firesc să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze acţiunile către obiective comune, situaţii economice favorabile obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:

– Slăbirea statelor şi a puterii politice; destabilizare; privatizarea serviciilor publice.
– Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici educaţia, cercetarea şi poliţia şi armata, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.
– Îndatorarea statelor cu ajutorul corupţiei, al lucrărilor publice inutile, al subvenţiilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai controlat de „stăpânii lumii”, cu atât mai mult trebuie să mărească datoria ţării sale.
– Sărăcirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de şomaj ridicat, prin dislocarea şi mondializarea pieţei muncii. Aceasta măreşte presiunea economică asupra salariaţilor, care vor fi gata să accepte orice salariu şi orice condiţii de muncă.
– Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă și orice salariu.
– Împiedicarea revendicărilor salariale în „lumea a treia”, menţinând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii acestor țări ar fi mai bine plătiţi, aceasta ar contraveni principiului dislocării şi al pârghiei exercitate asupra pieţei muncii din Occident. Această cheie strategică trebuie păstrată cu orice preţ. Faimoasa „criză asiatică” din 1998 a fost declanşată cu acest scop.

Atributele puterii

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate, reţele de comunicaţii, sateliți, servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor, instituţii judiciare. Etapa următoare şi ultima pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii puteri, creând propriile forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat, capabil să le plătească serviciile. În etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor organizaţiilor multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata SUA, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale.

– Armate particulare există deja în SUA. Este vorba de societăţile DynCorp, CACI şi MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acţionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (America de Sud, Sudan, Kuweit, Kosovo, Irak…). La sfârşitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp şi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite „antreprenori” de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak.

– Sateliţi: Microsoft a renunţat în final la proiectul Teledesic, o reţea de 288 sateliţi de comunicaţie care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaţionale se pregătesc să creeze reţele similare. De asemenea, sateliţi de observaţie particulari sunt gata instalaţi. Două societăţi comercializează imagini de rezoluţie mare din orice loc de pe planetă susceptibil a-i interesa pe cumpărători.

– Fişiere individuale: Numeroase societăţi fondate în ultimii ani (în principal în SUA) sunt specializate în colectarea informaţiilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fişiere private încep să reunească milioane de profile individuale ale consumatorilor repartizaţi în zona ţărilor occidentale. Informaţiile din aceste fişiere sunt vândute oricui doreşte să le cumpere.

Adevărata realitate a banilor

Banii sunt astăzi, în esență, virtuali. Ei au ca singură realitate un șir de 0 și 1 în calculatoarele băncilor. Majoritatea comerțului mondial se desfășoară fără bani fizici. Doar 10% din tranzacțiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în „lumea reală”. Piețele financiare constituie un sistem de creare a banilor virtuali și a unui profit care nu se bazează pe crearea unei adevărate bogății. Grație jocului piețelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilațiilor cursului bancar), investitorii avizați pot fi declarați mai bogați printr-o simplă circulație a electronilor în calculatoare. Ceea ce legea interzice falsificatorilor și ortodoxia economică interzice statelor este deci posibil și legal pentru un număr restrâns de beneficiari. Dacă vrem să înțelegem ce este în realitate banul și la ce servește el, e suficient să inversăm vechea zicală: Timpul înseamnă bani → Banii înseamnă timp. Banii permit cumpărarea timpului altora.

Banii, timpul și sclavii

Din punct de vedere tehnic, banii reprezintă o unitate de calcul intermediară pentru schimbul timpului contra bani, fără a fi posibilă compararea directă a timpului unora cu al altora, deoarece fiecare conversie între bani și timp se face pe baza unei estimări subiective, ce variază în funcție de raportul forței economice între cumpărător și vânzător. În practică, acest raport de forțe este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariatul. Când un individ dintr-o categorie medie cumpără un produs, el plătește timpul care a fost necesar pentru a fabrica acel produs la un preț mai ridicat decât salariul care îi este lui plătit pentru o fracțiune echivalentă din propriul lui timp. De pildă, dacă o mașină e produsă în 2 ore de către 20 de salariați (incluzând aici și munca comercianților și cea depusă pentru echipamentele de producție folosite), salariul fiecărui salariat pentru aceste 2 ore ar trebui să fie egal cu a 20-a parte din prețul mașinii, adică 500 Euro, dacă mașina a costat 10.000 Euro. Asta înseamnă un salariu orar teoretic de 250 Euro. Pentru cea mai mare parte a salariaților, suntem foarte departe de această socoteală. Când un salariat occidental prestează 10 ore din timpul lui, el primește numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a treia, raportul scade la 1.000 contra 1. Acest sistem este versiunea modernă a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt întreprinderile, precum și statul, atâta timp cât banii luați prin impozite și taxe nu sunt folosiți în interesul general.

Distrugerea naturii se face intenţionat

Ea este dorită de noua putere economică. De ce? Dispariţia naturii şi creşterea poluării vor face individul din ce în ce mai dependent de sistemul economic şi va da naştere unor noi profituri (printr-un consum în creştere de medicamente şi prestări medicale). Natura reprezintă un punct de referinţă în ordinea naturală a Universului. Contemplarea frumuseţii şi perfecţiunii naturii este subversivă pentru această nouă putere economică. O ameninţă prin aceea că individul poate respinge urâţenia mediilor urbanizate şi pune la îndoială ordinea socială care trebuie să rămână singura referinţă. Urbanizarea mediului permite plasarea populaţiei într-un spaţiu controlat, supravegheat, şi în care individul este total scufundat în ordinea socială. Contemplarea naturii predispune la visare şi intensifică viaţa interioară a indivizilor, dezvoltându-le sensibilitatea şi liberul arbitru. Astfel, ei încetează a mai fi fascinaţi de mărfuri, refuză programele televizate destinate să-i abrutizeze şi să le controleze spiritele. Eliberaţi, încep să-şi imagineze o societate fondată pe alte valori decât profitul material. Tot ce-i ce poate determina pe indivizi să gândească şi să trăiască prin ei înşişi este potenţial subversiv pentru această nouă putere economică. Cel mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi răstoarnă individului sistemul de valori şi deci comportamentul indus de condiţionările sociale. Pentru stabilitatea „noii ordini sociale”, tot ce poate stimula trezirea spirituală se doreşte a fi eliminat.

2.000 de ani de istorie

În aceste ultime două milenii, civilizaţia a trecut prin patru epoci succesive, marcând patru forme de putere politică:
– Epoca triburilor – puterea exercitată prin forţă (şi mai rar prin înţelepciune sau cunoaştere).
– Epoca imperiilor şi a regatelor – putere ereditară; naşterea noţiunii de stat.
– Epoca statelor-naţiune – deschisă de monarhia parlamentară din Marea Britanie în 1689, de revoluţia franceză în 1789 şi prin fondarea SUA. Într-un stat-naţiune, puterea nu mai este ereditară, ci exercitată de conducători considerați a reprezenta poporul şi desemnaţi prin alegeri (stat-naţiune democratic) sau prin cooptarea în sânul unui partid unic (stat-naţiune totalitar).
– Epoca conglomeratelor economice – iniţiată în 1954, pusă în practică în cursul anilor ‘70 şi ‘80 şi operaţională total începând cu anii ‘90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv şi nici localizată geografic (ca triburile, regatele, statele-naţiune). Ea este exercitată direct de către cei ce controlează sistemul financiar şi producerea mărfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul tehnologiei, al energiei, al banilor şi al informaţiei. Această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constituie un nou nivel de organizare a civilizaţiei, un fel de super-organism.

Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice şi sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globală. Unificarea lumii prin economie şi declinul statelor-naţiune au fost justificate parţial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârşitul civilizaţiei. Dar chestiunea este de a şti în serviciul căror obiective şi a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată şi prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată şi controlată.

Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. Teoretic, ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea actuală, nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii și forme noi de robie.

Sursa: Certitudinea.ro, preluare dupa Bistrita News

Barroso recunoaşte: “UE a fost gândită să fie un antidot pentru guvernele democratice”

Mai 8, 2014 3 comentarii

Preşedintele Comisiei Europene, Josè Manuel Barroso a ajuns să recunoască public. În timp ce îşi citea declaraţia, am rămas timp de 5 minute fără cuvinte gândindu-mă “În ce hal am ajuns?” Acestea sunt declaraţiile Preşedintelui Comisiei Europene, cel mai înalt rol politic în Europa, care reprezintă “vechiul continent” în lume:

“Motivul pentru care aveam nevoie de Uniunea Europeană este tocmai acela că nu e democratică. Lăsate în voia lor, guvernele alese ar putea face orice le stă în putinţă pentru a câştigă câteva voturi.

Guvernele democratice nu au întotdeauna dreptate, dacă guvernele democratice ar fi avut mereu dreptate nu am mai fi în situaţia de azi: deciziile adoptate de cele mai democratice instituţii din lume sunt mereu foarte greşite.”

Şi continuă:

“Aceasta a fost, în largă măsură, logica şi obiectivul principal pentru unificarea europeană. Părinţii fondatori care au traversat al Doilea Război Mondial au ieşit cu o viziune obosită a democraţiei. Astfel au proiectat un sistem în care puterea supremă este exercitată de comisari numiţi care nu au nevoie să se îngrijoreze de opinia publică. Ei – părinţii fondatori – credeau că procesul democratic uneori are nevoie de a fi condus, temperat, condiţionat.”

Acum ştiţi că cine vorbeşte despre democraţie declarându-se un susţinător al acestei Uniunii Europene, minte!!! În Europa nu există o democraţie, decid cei 28 de “super-comisari” numiţi care “nu trebuie să se îngrijoreze de consimţământul poporului”. Noi i-am susţinut întotdeauna, dar acum am primit confirmarea de la direcţii implicaţi…

Bine aţi venit în Europa, unde-i mai rău decât în URSS..

Sursa: Art31.ro

Etichete:, , ,
%d blogeri au apreciat asta: