Archive

Posts Tagged ‘Europa’

Scandalul produselor de proastă calitate ia amploare în Europa: ‘Suntem coșul de gunoi al Europei’

Februarie 23, 2017 Lasă un comentariu

Scandalul produselor alimentare de proastă calitate i-a amploare în Europa după ce s-a constatat că produse similare au calități total diferite în țări din Vestul Europei față de Centrul și Estul Europei.

europa est

Cehia a anunțat că va presa Uniunea Europeană să interzică vânzarea de produse alimentare inferioare în estul Europei sub același brand ca mâncarea mai bună disponibilă în cele occidentale, a spus ministrul agriculturii de la Praga, potrivit Reuters.

Cehii se alatura astfel Slovaciei si Ungariei, care spun si ele ca multinationalele din domeniul alimentar vand mancare mai proasta pe piata estica – mai saraca si mai putin competitiva.

“In practica, in cazul anumitor produse, suntem cosul de gunoi al Europei”, a spus ministrul ceh al agriculturii, Marian Jurecka.

Organizatiile pentru drepturile consumatorilor din Cehia se plang de multa vreme de slaba calitate a alimentelor vandute de marile companii. Ele nu au parghii de actiune pentru ca aceste vanzari sunt legale in UE cat timp pe eticheta sunt scrise toate ingredientele.

Jurecka spune ca a ordonat un studiu privind calitatea alimentelor, care va fi incheiat in iunie. Datele, impreuna cu cele din Slovacia si alte tari, vor fi folosite apoi pentru efortul de a schimva regulile UE. In studiu vor fi incluse si alte produse in afara de alimente, precum detergentii.

Ungaria a anuntat la finalul saptamanii trecute ca o analiza realizata de o agentie guvernamentala arata ca marile companii obisnuiesc sa comercializeze produse de o calitate inferioara pe piata din estul Europei, chiar daca este utilizat acelasi brand si pret ca in tarile din vestul Europei.

De asemenea, autoritatiile slovace au anuntat in urma cu doua saptamani ca au descoperit diferente de gust, compozitie si aspect in aproape zece produse alimentare vandute local, prin comparatie cu aceleasi produse din Germania si Austria.

O dezbatere similara a existat in Parlamentul European in urma cu cativa ani, cand europarlamentarii au abordat problema intr-o dezbatere referitoare la o intrebare pusa de eurodeputata Elena Oana Antonescu (Romania), de la Grupul Partidului Popular European (Crestin Democrat).

Intr-un schimb de opinii din cadrul comisiei pentru mediu, sanatate publica si siguranta alimentara, reprezentantul Comisiei Europene, Jerome Lepeintre, a aratat ca producatorii schimba ingredientele in functie de puterea de cumparare, gusturile si traditiile din diferite tari (de exemplu, Nutella este mai solida in Germania decat in Franta, deoarece in Franta painea este mai putin rezistenta decat in Germania).

Participantii la dezbatere au cazut de acord ca, desi UE nu poate impune reteta, consumatorii au dreptul de a fi informati despre compozitia produselor.

Parlamentul European si Consiliul au adoptat in 2005 Directiva 2005/29/CEprivind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori. Tot mai multe state europene se plang ca producatorii de produse alimentare, cosmetice si articole vestimentare incalca aceasta directiva.

Situatia a fost semnalata anul trecut si de europarlamentarii Daciana Sarbu si Pavel Poc (Cehia).

Cei doi au adresat o interpelare Consiliului European, cerand actiuni pentru verificarea si remedierea situatiei. Cei doi europarlamentari au declarat, citand studii comparative, ca exista standarde duble in calitatea alimentelor din UE, care par sa corespunda unei divizari Est-Vest.

Autor: Denisa Miron

Sursa: Stiri pe surse

S-au prins si europenii: The Guardian, unul din cele mai mari ziare din lume face praf DNA-ul

Februarie 4, 2017 Lasă un comentariu

Lupta anticorupţie din România este aspru criticată într-un articol publicat de cotidianul britanic The Guardian. „Ignorarea acestui abuz de putere riscă să încurajeze alte naţiuni europene să-i urmeze exemplul”, scrie David Clark, fostul consilier special la Ministerul de Externe al Marii Britanii, în perioada 1997-2001, în prezent comentator şi consultant de politică externă.

guardian

Autorul articolului aminteşte, în debutul textului, despre populismul din ce în ce tot mai prezent în ţări precum Ungaria sau Polonia. „Dar mai există încă o ameninţare care se ascunde în văzul tuturor: abuzul legilor anticorupţie din România, o ţară deseori dacă ca exemplu pentru reformele de succes în Europa centrală şi de est”, se arată în articol.

Dincolo de aspectele de suprafaţă, lăudate în UE,  se află dovezi că DNA abuzează de putere şi revine la metode din epoca totalitară pentru a-şi urmări scopurile politice, scrie autorul articolului, care aminteşte de raportul thinktank-ului Henry Jackson Society. Printre cei care auză DNA de încălcarea drepturilor omului se află şi fostul preşedinte Traian Băsescu, cel care a iniţiat prima campanie majoră anticorupţie, se mai menţionează în articol.

„Procentul de condamnări în cazurile de corupţie din România este surprinzător de mare: 92%. O privire mai atentă către metodele folosite de DNA ne arată de ce. Aproape toate cazurile care vizează persoane importante implică o procedură încălcată”, scrie Clark, care dă şi exemple: mărturii neverificate ale unor martori care obţin imunitate, ameninţări la adresa familiei, arest prevetiv abuziv, stenograme scurse în presă, judecători anchetaţi dacă nu dau un verdict favorabil DNA.

Autorul articolului tratează în continuare cazuri pe care le consideră anchete abuzive, precum cel al lui Dan Adamescu sau cel al Alinei Bica.

Cele mai grave acuzaţii, mai scrie Clark, se referă la colaborarea între DNA şi SRI, succesorul Securităţii comuniste. Sunt amintite interceptările realizate de SRI, dar şi declaraţia generalului SRI cu privire la justiţia „câmp tactic”.

„Niciuna dintre aceste practici nu este reflectată în rapoartele Comisiei Europene despre România, care arată lupta anticorupţie într-o lumină optimistă. Dar ignorând aceste lucruri, UE riscă să încurajeze alte ţări din regiune să urmeze exemplul României, de a folosi lupta anticorupţie ca o perdea de fum pentru slăbirea standardelor democratice. Este un mediu care oferă condiţiile perfecte de înmulţire a autoritarismului pe care îl vedem în Ungaria şi Polonia”, concluzionează autorul articolului din The Guardian.

Sursa: Rdo.ro

Stiglitz: Moneda euro, sursa tuturor relelor

Septembrie 18, 2016 1 comentariu
Joseph Stiglitz

Joseph Stiglitz

Laureatul premiului Nobel pentru Economie Joseph Stiglitz susţine că moneda unică europeană este sursa tuturor relelor care se petrec în acest moment în uniunea monetară de pe continent: stagnare economică, şomaj şi ascensiunea extremiştilor pe scena politică.

Pentru economist, politica monetară care a dus la crearea monedei euro a fost una eronată de la bun început şi este, din păcate, perpetuată de liderii Băncii Centrale Europene, relatează Hurriyet Daily News, potrivit independent.md.

„Au pus căruţa înaintea boilor. Au creat moneda euro înainte de a avea instituţiile prin care aceasta putea fi controlata”, a afirmat Stiglitz într-un interviu acordat agenţiei France Presse.

Din punctul său de vedere, euro nu avantajează decât anumite persoane „şi pe bancherii care pot transfera rapid banii dintr-o parte în alta”, dar se dovedeşte o adevărată povară pentru indivizii obişnuiţi, care sunt nevoiţi să se confrunte cu anemia economiilor din regiune şi un nivel ridicat al şomajului.

„Economiile noastre stagnează, iar noi nu ne dezvoltăm. Aceasta a dat un avânt deosebit mişcărilor politice din spectrul de dreapta”, a afirmat Stiglitz, vizând ascensiunea rapidă a partidelor de extremă-dreapta din Franţa, Olanda, Germania sau Austria.

Stiglitz crede că politica şi economia care stau la baza regulilor fiscale şi monetare din zona euro ar trebui rapid schimbate.

„Nu sunt nişte reguli ca cele date de Dumnezeu pe Muntele Sinai. Daca regulile sunt greşite, atunci rezultatul poate fi dezastruos”, argumentează laureatul cu Nobel, ţintind direct către Banca Centrală Europeană şi către Pactul de Stabilitate şi Creştere Economică din UE, care limitează deficitul bugetar al statelor membre la 3% din PIB.

Stiglitz crede că soluţia ar fi revenirea la principiile integrării şi la o Uniune Europeană care să nu apese pedala austerităţii atât de mult. „Nu face decât să ducă spre contracţia economiei din regiune”, a argumentat economistul.

De asemenea, o altă vulnerabilitate reclamată de acesta este lipsa unui mecanism unitar de asigurare a riscurilor din sistemul bancar european.

O variantă radicală propusă de Stiglitz pentru a rezolva criza politico-economica din regiune ar fi ieşirea Germaniei din blocul comunitar, Berlinul fiind şi mâna forte care menţine politica de austeritate în UE.

„Punctul de vedere prin care austeritatea ar urma să rezolve problema şomajului şi a revenirii la prosperitate este respins de majoritatea economiştilor şi de către FMI, dar pare să fie în continuare dominant în gândirea guvernului din Germania, în special în cea a ministrului de Finanţe.

Cea mai uşoară cale de a trece peste acest impas o reprezintă ieşirea Germaniei din UE”, punctează economistul american.

Sursa : cotidianul.ro

E doar începutul…

Noiembrie 15, 2015 1 comentariu

false-flag-chalk-boardDacă şi atentatul acesta de la Paris se va termina cu un „marş de solidaritate” şi o campanie pe Fb de „solidarizare”, înseamnă că e grav de tot….

Băieţii prind curaj. Ne buşesc tot mai sistematic (atentatul de ieri a fost un atac armat bine coordonat, impecabil), periodic- riscând să ne trezească. Cu toate acestea ei mizează pe cu totul altceva: pe frica noastră. Nu frica noastră de ei, de Islam- ci frica noastră de a recunoaşte că de 250 de ani, dar mai acut de 50 de ani am construit o lume de iluzii.

Că totul e iluzoriu- de la economia noastră ficţională, „de pe” bursă, până la felul în care am înţeles democraţia, libertatea, egalitatea, societatea…

Ei ştiu că felul nostru, al occidentalilor, de a reacţiona la probleme este acela de a ne face că nu există. Iar atunci când ele ne lovesc, de a le minimiza prin reacţii stupide- de un comercialism ieftin.

După orice eveniment al lumii occidentale, că e dramatic sau glorios, de 50 de ani încoace ai o certitudine- te poţi alege măcar cu un tricou „comemorativ”, dacă nu şi cu alte câteva materiale „promoţionale”. Sau măcar vreun sticker „solidar” pe Facebook.

Însă după această reacţie puternică emoţional, ieftină dar colorată comercial şi plină de pathos, vine apoi replierea în propriile valori comode, în credinţa în progres şi cea mai bună dintre lumile posibile.

Fiecare eşec este tratat panglossian (de la Pangloss, un simpatic personaj al lui Voltaire, pentru necunoscători). După secvenţa telenovelistică, a lacrimaţiei pentru victime, ne scufundăm capul şi mai adânc în nisipurile iluziilor ideologice cu care ne-am înconjurat.

După fiecare atentat se mai pierd nişte libertăţi civile pentru….cetăţenii occidentali, se insistă şi mai mult pe secularism ….împotriva creştinilor şi se promovează şi mai tare ideea că….trebuie să înţelegem şi să respectăm mai bine Islamul.

Oricărui eşec al multiculturalismului i se răspunde cu mai mult multiculturalism, oricărui eşec al UE i se replică cu mai multă integrare ueuropeană.

Să nu uităm că acesta este departe de a fi primul atentat. El vine dintr-o lungă serie de atentate ale căror consecinţe au fost….mai puţină libertate, mai mult multiculturalism, mai puţină suveranitate,mai multă UE, mai puţin creştinism, mai mult Islam.

A vorbi despre ciocnirea civilizaţiilor şi jidhad, e „fascism” si incorect politic. A cere integrarea sau expulzarea musulmanilor, e de-a dreptul „rasism”.

Adevărul cel mai trist? Acela că musulmanii ar fi tâmpiţi să nu profite de pe urma prostiei noastre. Şi cum nu sunt tâmpiţi, calvarul e la început.

Sursa: Bogdan Duca 

Europa vrea în război, dar cu cine? Cine este inamicul invizibil?

Noiembrie 14, 2015 Lasă un comentariu

Europa vrea în război, dar cu cine? Cine este inamicul invizibil?

E o linişte nefirească astăzi la Paris.

La Paris ca şi capitală, dar şi în casele oamenilor. Telefoanele sună sau vibrează, dacă au fost puse pe silent în timpul nopţii. Nu pot decât să bănuiesc că, asemeni mie, cei care le-au auzit, aşa, de câteva ore bune, au avut aceeaşi reacţie: să se gândească dacă cei dragi sunt în siguranţă, dacă mai e cineva foarte în vârstă care ar fi putut muri. Şi să adoarmă la loc.

Dincolo de această reacţie umană, situaţia care dă frisoane: este acelaşi caz de figură cu telefoanele care sunau, singure în tăcerea morţilor, în clubul Colectiv. Între cele două tragedii, nicio comparaţie. Decât unicitatea şi universalitatea morţilor. Frisoanele, frigul, groaza şi dorinţa de a vomita. Noi toţi am murit cumva azi noapte, în Paris, în Franţa, în Europa, în lume, pentru că noi toţi am realizat că ne e frică.

Şi că de implacabilul tăvălug al barbariei celor care sunt capabili să intre cu arme Kalaşnikov într-o sală de concert, Bataclan, pentru a trage, la întâmplare, în spectatori să tragă la fel în oameni fără vină pe câteva terase pariziene din cel mai animat cartier al capitalei, zona Bastille să se arunce în aer provocând, în stil kamikaze, moartea altor persoane, în timpul unui meci de fotbal …ei bine, de acest idiot destin nu putem scăpa. Întocmai pentru că nu are logică şi nu depinde de noi. Nici de Dumnezeu. Nici de al nostru, nici de al lor.

Trecute primele reacţii, Parisul se organizează. 127 de crime. Aproape 200 de răniţi. Jurnaliştii îşi fac munca, preşedintele François Hollande a decretat starea de urgenţă, autorităţile ne cer să nu ieşim din case dacă nu e necesar. Vinovaţii sunt morţi şi ei strigând Glorie lui Allah. Deci nimeni nu va plăti. Vizitele şefilor de stat au fost amânate în Hexagon. Nu, nu suntem ciumaţi, dar cu siguranţă plătim deja anumite gesturi şi decizii luate cândva.

Nu de noi, evident. Dar cam aşa e în viaţă, nici măcar moartea nu vine pe merit.

Citesc că Europa trebuie să intre în război, că acum Franţa simte şi ea ce simte Siria de cinci ani. Atentate, zilnice, în curând? Dar este şi cotidianul Israelului, al Palestinei, al celor din Kosovo, sau din Ucraina….Africa, o parte din Africa.

Dar cine este inamicul invizibil? Allah? Împotriva cui să intrăm în razboi? Nebunia creierului uman nu poate fi nici prevăzută, nici prevenită…

Acesta este deci infernul în care va trebui să trăim? Un cotidian legat de sunetele telefoanelor care încearcă să afle dacă suntem bine? Cred că deja moartea este printre noi. Doar ne facem că nu o vedem. Dumnezeu să odihnească sufletele celor care s-au dus spre veşnicie.

Sursa: adev.ro

America îşi sufocă clasa de mijloc, pe care politicenii nu se înţeleg cum să o salveze, iar în Germania guvernul înăbuşă companiile

Iulie 29, 2015 1 comentariu

SUA, cea mai mare economie din lume, şi Germania, cel mai puternic motor al economiei europene, experimentează schimbări ale căror efecte, dacă sunt scăpate de sub control, vor muta punctul de echilibru al economiei şi comerţului mondial în vremuri când în Europa de Est şi Asia se dezvoltă centre mai atractive de producţie.

Inegalitatea distribuirii veniturilor a devenit o problemă arzătoare în SUA, unde a început campania prezidenţială. Pentru gospodăriile americane, venitul media a coborât la nivelurile din anii ’90.  De asemenea, trei sferturi din avuţia ţării este în mâinile a doar 10% din populaţie. Problema a devenit prea dezbătută de opinia publică pentru ca politicienii să o ignore, scrie Financial Times.

Hillary Clinton a numit inegalitatea provocarea prezentului. Jeb Bush spune că dacă economia nu creşte, inegalitatea distribuirii veniturilor va rămâne o problemă. Marco Rubio crede că prea mulţi oameni îşi văd visul american îndepărtându-se de ei şi de copiii lor.

Între candidaţii democraţi şi republicani la preşedinţie există, în mod surprinzător, consensul că dezvoltarea familiilor din clasa de mijloc este blocată de stagnarea salariilor în timp ce economia trece prin transformări profunde.

Însă soluţiile propuse arată fracturi ideologice la fel de profunde, iar multe dintre ele nu aduc rezolvare uneia dintre cauzele principale ale stagnării veniturilor: creşterea slabă a productivităţii.

Unii analişti se întreabă dacă nu cumva soluţiile promovate acum nu vor avea decât efecte limitate.

Creşterea salariului minim

În timp ce încercările de a majora salariul minim la nivel federal sunt blocate în Congres din cauza opoziţiei republicanilor, multe dintre statele americane au lansat propriile creşteri, iar democraţii sprijină iniţiativele.

Salariul minim la nivel federal este de 7,25 de dolari pe oră, mai mic decât maximul de 8,54 de dolari pe oră (ajustat la inflaţie) atins în 1968. De la ultima majorare, în 2009, salariul şi-a pierdut 8% din puterea de cumpărare.

Bernie Sanders, un politician democrat, insistă cu o creştere dramatică la 15 dolari pe oră. La fel face şi Martin O’Malley, fost guvernator al statului Maryland. Hillary Clinton susţine şi ea ideea unui salariu mai mare, dar nu a indicat că urmăreşte o creştere atât de radicală.

Motivul prudenţei este clar. Unele studii sugerează că modificări modeste ale salariului minim nu afectează piaţa locurilor de muncă, dar claritatea este mai mică în ceea ce priveşte impactul creşterilor mari. Unii economişti suspectează că majo­rările mari vor forţa companiile să amortizeze costurile mai mari prin creşterea preţurilor sau că pot duce la eliminări semnificative de locuri de muncă. Companiile ar putea fi încurajate astfel să investească mai puţin în oameni şi mai mult în înlocuirea lor cu utilaje sau roboţi. „Când începi să vorbeşti de dublarea salariului minim încep şi îngrijorările“, spune Alan Blinder, profesor la Princeton University.

Republicanii încearcă să blocheze creşterea salariului minim, însă sunt interesaţi de introducerea unui sistem de facilităţi fiscale în funcţie de muncă. Un astfel de program, „Scutiri de taxe pentru venitul câştigat“, datând din anii ’70, de pe timpul preşedinţiei lui Gerald Ford, a scos din sărăcie 6,5 milioane de americani în 2012. Promovatorii sistemului spun că este mai bun decât creşterea salariului minim deoarece creşte participarea la forţa de muncă a celor cu cele mai mici venituri şi evită riscul creşterii şomajului.

Germania schimbă macazul

În Germania, creşterea costurilor cu forţa de muncă începe să afecteze competitivitatea ţării, ameninţând creşterea economică şi investiţiile, scrie The Wall Street Journal.

Propulsate de economia sănătoasă şi de şomajul aflat la niveluri record, costurile cu forţa de muncă urcă rapid în timp ce guvernul îşi întăreşte controlul asupra pieţei muncii. Companiile sunt cele care suportă nota de plată pentru salarii.

Date oficiale arată că salariile reale au crescut în primul trimestru cu cel mai rapid ritm de după 1992, când salariile din Germania de Est au sărit în sus în urma reunificării ţării.

Companiile germane se plâng acum că simt impactul, dar la Berlin politicienii ignoră trendul despre care economiştii şi managerii spun că, dacă este scăpat de sub control, va lovi creşterea economică şi locurile de muncă.

Martin Kapp, CEO-ul producătorului de utilaje industriale KAPP Werkzeugmaschinen a explicat că se aşteaptă ca pentru compania sa cheltuielile cu personalul, care includ pe lângă salarii contribuţiile sa asigurprile sociale, de sănătate şi la pensii, să se majoreze cu 30% în zece ani.

Stagnarea salariilor şi flexibilizarea contractelor de muncă – adică o libertate mai mare pentru angajatori să disponibilizeze din personal sau să reducă programul de lucru – la începutul acestui secol a transformat Germania din una dintre cele mai scumpe baze de producţie din lume într-un exportator puternic.

„Industria şi politicienii nu au fost niciodată mai străini unii de alţii“

Însă multele greve din transport, educaţie şi sănătate i-au pus pe gânduri pe politicienii aflaţi la guvernare.

„În doar patru sau cinci ani de acum încolo Germania s-ar putea să-şi fi pierdut competitivitatea câştigată prin moderaţia salarială în ultimul deceniu“, crede Jörg Krämer, economist şef la Commerzbank.

Berlinul a introdus din acest an un salariu minim pe economie de 8,50 de dolari pe oră, a înăsprit regulile negocierilor collective şi, probabil, va introduce limite mai stricte pentru angajările temporare.

„Industria naţională a Germaniei şi politicienii nu au fost niciodată în istoria recentă mai străini unii de alţii“, spune Reinhold Festge, preşeditele federaţiei patronale VDMA, care reprezintă 3.000 de companii mijlocii.

Datele OCDE arată că în Germania costul unitar al forţei de muncă, un indicator al productivităţii muncii, a crescut cu 2,4% în fiecare an începând cu 2012, în timp ce în Spania şi Grecia indicatorul a scăzut cu 1,3% respectiv 4,1%. Anul trecut salariile negociate pe piaţa germană s-au majorat cu aproape 3%.

„Germania îşi joacă la ruletă avantajul competitive faţă de zona euro“, a avertizat Dirk Schlotböller, economist la DIHK.

Revenirea zonei euro continuă

Creditarea bancară din zona euro către gospodării a accelerat, iar încrederea în economia germană s-a îmbunătăţit, semne că economia uniunii monetare îşi regăseşte puterea în pofida crizei greceşti şi a turbulenţelor din China, scrie The Wall Street Journal.

Creditele date de bănci gospodăriilor au crescut în iunie cu 1,7%, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, cel mai accelerat ritm din luna mai, potrivit datelor BCE.

Însă distribuirea creditului este neuniformă în zona euro, iar creşterea creditării către companii este încă slabă, de doar 0,1%. Analiştii BCE estimează că economia regiunii va creşte cu 1,5% anul acesta mulţumită revenirii rapide a Spaniei şi creşterii solide din Germania.

„Producătorii din industria manufacturieră sunt clar mai optimişti legat de dezvoltarea afacerilor lor“, a explicat Hans-Werner Sinn, institutul german de cercetare economică Hans-Werner Sinn.Salariile reale din Germania au crescut în primul trimestru cu cel mai rapid ritm de după 1992, când salariile din Germania de Est au sărit în sus în urma reunificării ţării.

Sursa : zf.ro

Care sunt tarile din Europa care stau pe o bomba cu ceas

Dacă în România ne pregătim să batem alarma din cauza îmbătrânirii populației, sunt câteva țări din Europa unde linia roșie a fost depășită de ani buni.

Zilele trecute, Institutul Național de Statistică (INS) a anunțat că, pentru prima dată, numărul persoanelor vârstnice de peste 65 de ani l-a depășit pe cel al persoanelor sub 15 ani. Au apărut apoi analize și comentarii care trăgeau un semnal de alarmă, avertizând asupra faptului că, peste câteva zeci de ani, sistemul public de pensii nu va mai putea suporta dezechilibrul care va exista între numărul de salariați și numărul de pensionari, care se adâncește pe an ce trece.

Deși nu ne consolează cu nimic, problema rămânând la fel de acută, situația din România este de departe mult mai bună decât a multor state vechi membre UE.

Sunt două state mari europene unde peste o cincime din populație are peste 65 de ani: Italia și Germania. Pentru comparație, în România, procentul persoanelor de peste 65 de ani în totalul populației este cuprins între 14% și 16%, conform cifrelor oficiale .

Pe poziția a doua ca gravitate a situației se află țări precum Spania, Austria, Suedia, Danemarca și Grecia. În aceste țări, între 18 și 20% dintre locuitori au depășit deja vârsta de 65 de ani.

Cu un procent de vârstnici din categoria menționată de 16-18% figurează țări precum Finlanda, toate cele trei țări baltice, Marea Britanie, Portugalia, Franța, Elveția, Belgia și Slovenia.

Toate aceste state se confruntă cu urgența găsirii unor soluții pe de o parte pentru întinerirea populației prin creșterea natalității și, pe de altă parte pentru pregătirea ca viitorul să fie cât mai ușor de suportat pentru tinerii care vor ieși la pensie peste 30-40 de ani. Sursa : money.ro

%d blogeri au apreciat asta: