Archive

Posts Tagged ‘faliment’

Ilie Şerbănescu: FMI NU este o bancă, este un broker. Dacă o ţară dă faliment, FMI îşi ia banii şi a plecat

ilie_serbanescuAnalistul economic Ilie Şerbănescu a explicat, în emisiunea “Punctul de Întâlnire”, la Antena 3, că statul român are probleme severe de care nu se ocupă nimeni.

“FMI nu este o bancă oarecare, spunea domnul Pîrvulescu. FMI nu este o bancă. Este un BROKER al capitalului pe care îl reprezintă. FMI nu participă la nicio masă, dacă o ţară dă faliment. El îşi ia banul înainte, deci nu este bancă. Toate băncile stau la rând după FMI. Fondul are jurisdicţie asupra balanţei de plăţi externe a unui stat. Restul înseamnă doar ABUZ.(…)

Eu cunosc Fondul de 40 de ani, de când România a intrat în FMI – anul 1972.(…)În general, acordul tip era următorul: un stat „scăpa caii”, făcând deficite mari şi când ajungea la restrişte se ducea la FMI care, contra unui împrumut, îi cerea să-şi pună ordine în ogradă. Noi am făcut ordine într-un lucru de care nu eram noi vinovaţi. Eu nu spun că statul român nu avea nişte probleme, dar la momentul respectiv…

Vreau să vă spun că, de-a lungul timpului, FMI a ajutat ţări pentru un singur motiv: să evite intrarea în încetare de plăţi externe. Deci nu interne, pentru că asta nu e treaba lui. La momentul la care s-a făcut acest acord, statul român practic nu avea datorie publică externă – nu ştiu dacă era opt miliarde. Iar 80% din datoria externă a ţării era a firmelor străine din România. Firmele cu capital românesc nu aveau datorie externă pentru că nu le împrumutase nimeni din lume, iar populaţia cu atât mai puţin.”

Sursa: Antena3.ro

Etichete:, ,

Lecţia pe care o dă Islanda Greciei: cum să scoţi o ţară din faliment fără să plăteşti pentru datoriile făcute de alţii

iceland-9Povestea Islandei este asemănătoare cu cea a Greciei: cinci ani de regim neo-liberal au transformat ţara de 320.000 de locuitori, fără armată, într-una din cele mai bogate state din lume. În 2003, toate băncile ţării au fost privatizate, într-un efort de a atrage investitori străini. Dar, pe măsură ce investiţiile creşteau, la fel a făcut-o şi datoria băncilor, iar în 2008 Islanda a intrat în colaps bancar.

O altă ţară aproape de faliment, fapt care paşte Grecia în zilele noastre din cauza incapacităţii de plată a datoriilor externe, este Islanda. Însă mica ţară de doar 320.000 de locuitori dă o lecţie tuturor statelor europene aflate într-o criză economică ce pare nesfârşită.

Criza economică a fost ultima lovitură pentru această ţară, la sfârşitul anului 2008, Islanda confruntându-se cu colapsul sistemului bancar.

Trei bănci principale din Islanda,  Landbanki, Kapthing şi Glitnir, au sfârşit prin a fi naţionalizate, în timp ce moneda naţională, coroana, a pierdut 85% din valoarea ei în faţa euro. Contrar la ceea ce se aştepta, criza i-a făcut pe islandezi să-şi recâştige suveranitatea, printr-o participare directă la procesul democratic, la elaborarea unei noi Constituţii. Însă totul după suferinţe îndelungate.

Păcălelile politicienilor şi împrumuturile externe

Geir Haarde, prim-ministrul coaliţiei de guvernare social-democrate, a negociat un împrumut de 2.100.000 de euro, sumă la care statele nordice au mai adăugat alte 2.500.000 de euro. Însă comunitatea financiară străină a presat Islanda să impună măsuri drastice. Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE) au vrut să preia datoria Islandei, susţinând că acesta este singurul mod prin care ţara poate plăti datoriile către Olanda şi Marea Britanie.

Revoltele s-au intensificat în regiune, forţând guvernul să demisioneze. S-au ţinut alegeri anticipate în aprilie 2009, în urma cărora s-a format o coaliţie de stânga care în campania electorală a condamnat precedentul sistem economic neo-liberal, dar imediat a fost de acord să plătească un total de 3.500.000 de euro. Adică, fiecare cetăţean islandez trebuia să plătească 100 de euro pe lună, timp de 15 ani, cu o dobândă de 5,5%, pentru a reuşi să achite o datorie angajată de partidele politice.  Aceasta a fost picătura care a umplut paharul.

Liderii au început să ţină partea cetăţenilor, în ciuda ameninţărilor internaţionale

Însă, ce s-a întâmplat după a fost cu adevărat extraordinar. Ideea că cetăţenii trebuie să plătească pentru greşelile unui monopol financiar, că o întreagă naţiune trebuie să fie taxată pentru datoriile private a transformat relaţia dintre locuitori şi instituţiile politice şi, într-un final, a condus la faptul că liderii au început să ţină partea locuitorilor. Şeful statului, Ragnar Grimsson, a refuzat să ratifice legea care i-ar fi făcut pe cetăţeni responsabili pentru datoriile băncilor şi a acceptat solicitarea pentru un referendum.

Comunitatea internaţională a intensificat presiunile asupra Islandei. Marea Britanie şi Olanda au ameninţat cu represalii dure care ar izola ţara. În timp ce islandezii ieşeau la vot, bancherii au ameninţat să blocheze orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a ameninţat să îngheţe economiile şi conturile ţării. „Ni s-a spus că dacă refuzăm condiţiile comunităţii internaţionale, vom deveni un fel de Cuba din nord. Dar dacă le acceptam, am fi devenit Haiti din Nord“, declara Grimsson.

Acuzaţii penale împotriva bancherilor responsabili de criză

La referendumul din martie 2010, 93% au votat împotriva returnării datoriei. FMI a îngheţat instantaneu împrumutul. Însă „revoluţia“ nu a putut fi intimidată. Cu ajutorul cetăţenilor furioşi, guvernul a lansat procese civile şi penale împotriva celor responsabili de criza financiară. Interpolul a emis mandate internaţionale de arestare pentru fostul preşedinte al Kapthing, Sigurdur Einarsson, dar şi pentru alţi bancheri implicaţi în prăbuşirea economică, care fugiseră din ţară.

Islanda nu s-a oprit aici: s-a decis să se elaboreze o nouă constituţie care ar elibera ţara de puterea financiară internaţională exagerată şi de banii virtuali. Pentru a scrie o nouă constituţie, cetăţenii au ales 25 de locuitori dintre 522 de adulţi ce nu făceau parte din niciun partid politic, dar recomandaţi de cel puţin 30 de alţi cetăţeni. Acest document nu a fost rezultatul muncii politicienilor, ci a fost scris pe internet. Întâlnirile dintre cei 25 de membri ai comisiei erau difuzate în mediul online, iar cetăţenii puteau trimite comentarii şi sugestii, fiind martori în timp ce Constituţia prindea formă.

Ar trebui să învăţăm lecţia Islandei: cum să refuzi să te supui intereselor străine, un lucru pe care micul stat l-a strigat din toţi plămânii, conchide Deena Stryker pentru sacsis.org.

Islanda şi-a retras candidatura la UE

În martie 2015, Islanda a anunţat că îşi retrage candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană, la doi ani după venirea la putere a guvernului eurosceptic de centru-dreapta care a promis să pună capăt acestui proces lansat în 2009 de guvernul de stânga.

Ministrul afacerilor externe, Gunnar Bragi Sveinsson, a anunţat printr-un comunicat că a transmis această decizie Letoniei, ţară care deţine preşedinţia semestrială a Consiliului UE şi care a informat Comisia Europeană. Sveinsson a scris pe site-ul său că „interesele Islandei sunt mai bine servite în afara Uniunii Europene”.

Guvernul de stânga depusese această candidatură chiar în perioada în care criza economică zdruncinase încrederea cetăţenilor în instituţiile de stat, stârnind dorinţa de a adera la zona euro după căderea valorii coroanei, aminteşte AFP.

Partidul progresului (centrist şi agrar) al primului ministru Sigmundur David Gunnlaugsson se opune feroce UE, în timp ce Partidul Independenţei (conservator, apropiat de mediile de afaceri), mai divizat, a încercat să impună ideea unui referendum ce nu a avut loc.

Islanda a declarat că vrea să menţină „relaţii şi o cooperare strânse“ cu UE, uniune cu care ţara este legată prin intermediul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) şi Convenţia Schengen, care permite libera circulaţie a persoanelor.

Autor: Ana Stan

Sursa: Adevarul.ro

Etichete:, ,

Grecia dă faliment. Guvernul de la Atena nu dă niciun ban FMI

Iunie 29, 2015 1 comentariu

Grecia este în faliment tehnic. Ministrul economiei Giorgios Sthatakis a anunţat că Guvernul nu plăteşte tranşa de 1,6 miliarde dolari către FMI. „Dat fiind actualele condiţii este imposibil.”

La o zi după falimentul de facto al băncilor elene, Grecia însăşi dă faliment în condiţiile în care ratează plata tranşei de 1,6 miliarde euro către Fondul Monetar Internaţional. Anunţul a fost făcut de ministrul economiei Giorgios Sthatakis într-o intervenţie pentru CNN. Plăţile se vor relua doar dacă creditorii internaţionali vor asigura din nou asistenţă financiară în baza unui acord care se va putea semna pe alte baze după referendumul de duminică în care Guvernul Alexis Tsipras – cu susţinători în stradă – mizează că populaţia va vota pentru respingerea planului propus de partenerii de negociere europeni.

Anunţul că Guvernul Greciei va sista cel puţin temporar plăţile pentru FMI a venit iniţial pe surse guvernamentale pentru Wall Street Journal preluat de Zero Hedge. La CNN, Sthatakis a fost însă fără echivoc: „Dat fiind actualele condiţii este imposibil.” El a insistat însă că nici această ratare de plată şi nici un vot împotriva planului preconizat de UE nu înseamnă şi ieşirea Grecia din zona euro.

Cum reacţionează pieţele

Afirmaţiile rostite cu zâmbetul pe buze de ministrul elen al economiei nu au fost cu aceeaşi destindere primite şi de investitori. Bursa de la New York, într-o şedinţă agitată în contextul prefigurării unui alt faliment, cel al Puerto Rico, şi-a accelerat scăderea în ultima parte a sesiunii de tranzacţionare pe măsură ce veneau ştirile din Grecia. Indicele Dow Jones Average Industrial a închis la nivelul de 17.596,35 puncte, în scădere cu 1,95% faţă de ultima valoare de referinţă, potrivit portalului. Moneda unică europeană se aprecia însă iniţial, cu un curs de schimb euro/dolar depăşind reperul de 1,12 dolari pentru un euro, un nou maxim de la redeschirea pieţelor forex în această săptămână.

Prima zi a fost, în general, una de aversiune la risc. Pieţele asiatice au deschis săptămâna cu scăderi abrupte, Bursele europene au copiat mişcarea, iar costurile de finanţare pentru unele ţări precum Italia, Spania sau Portugalia au urcat depărtându-se de dobânzile la care se împrumută Germania şi alte state din nucleul dur al zonei euro. Titlurile de stat greceşti cu scadenţa la 10 ani se tranzacţionează la un nivel la care poartă un randament de 15%, iar indicele VIX care măsoară volatilitatea din piaţa americană a explodat cu peste 50% faţă de nivelurile de vineri, conform graficelor oferite de Zero Hedge.

Grecii ies în stradă: „Vieţile noastre nu aparţin creditorilor”

Tensiunea este şi în stradă. La Atena lumea a ieşit în stradă. Câteva mii de oameni încă erau în piaţa Omonia seara manifestând în favoarea Guvernului al cărui premier Alexis Tsipras a fost invitat timp de peste o oră la televiziunea de stat elenă. El a denunţat politica şantajului şi ultimaturilor succesive promovate de la Bruxelles. „Un ultimatum pot să îi dai unui om, dar nu unei naţiuni.”

Iritarea este şi în rândul susţinătorilor săi. „Oamenii se aşteaptă la ce este mai rău din punct de vedere economic, dar este un sentiment de sfidare foarte puternic. Ei spun că dacă tot este să fie forţaţi să iasă din Europa, măcar să o facă cu demnitate”, transmite corespondentul CNN. În piaţă sunt pancarte pe care scrie „Vieţile noastre nu aparţin creditorilor” şi „Nu ne vom lăsa”, scrie Reuters. Este un protest la care se alătură şi greci din diaspora. „Am părăsit Grecia acum doi ani pentru că nu îmi puteam găsi o slujbă”, spune Thanos Tsapelis, care tocmai s-a căsătorit cu Eleni, profesor la o şcoală grecească din Marea Britanie. „Vreau ca austeritatea să se sfârşească astfel încât să mă pot întoarce în Grecia şi să-mi găsesc unloc de muncă”, mai spune el.

Ofensivă surprinzătoare: Grecia ar putea acţiona în Justiţie instituţiile UE

Suprema sfidare însă ar putea veni tot de la Guvernul alcătuit de formaţiunea stângii radicale Syriza. Grecia ameninţă că va da în judecată într-o curte internaţională instituţiile UE atât pentru a bloca o eventuală încercare de a forţa ţara în afara zonei euro cât şi pentru asfixierea sistemului bancar elen. Anunţul a fost făcut de către minisrul de finanţe Yanis Varoufakis. „Guvernul Greciei va uzita de toate drepturile sale legale”, a declarat acesta pentru publicaţia britanică The Telegraph. „Primim aviz de specialitate şi, cu siguranţă, luăm în considerare obţinerea unei ordonanţe de la Curtea Europeană de Justiţie. Tratatele UE nu stipulează nimic în legătură cu ieşirea din zona euro şi refuzăm să acceptăm aşa ceva. Apartenenţa noastră nu este negociabilă”, a mai spus Varoufakis. Sursa : capital.ro

Etichete:, ,

Hipermarketurile ne distrug economia, iar noi ne facem că nu observăm

646x404După 2000, România a început să fie asaltată de super și hipermarketuri. Acestea au apărut în orașele mari, cu o putere de cumpărare peste media națională și, cu timpul, s-au extins în toată țara. Ideea de hipermarket este destul de simplă: un singur loc unde găsești tot ce ai nevoie, de la mancare la haine sau materiale de contrucții.

Românii au îmbrățișat repede noile ”supermagzine”, iar acestea s-au extins, astfel rețelele Lidl, Kaufland sau Mega Image au depășit 150 de magazine la nivel național. Spre deosebire de statele vestice, în România, această dezvoltare a hipermarketurilor s-a făcut haotic, iar marii investitori externi au sufocat piața produselor autohtone, deoarece guvernul, indiferent de culoare politică, a fost, tot timpul, mai atent la lobby-ul făcut de supermarketuri decât la nevoile cetățenilor.

Cum ne afectează hipermarketurile economia?

  • Supermarketurile nu sunt companii românești, profitul nu rămâne în România.
  • Furnizorii locali sunt dependenți de supermarketuri și forțați să accepte prețuri derizorii pentru produsele lor.
  • Hipermarketurile pot șantaja statul. Spre exemplu, Schwarz Group, care deține Lidl și Kaufland, deci peste 30.000 de angajați, poate decide să se retragă din România, în acest fel guvernul se alege cu 30.000 de șomeri. Poziția Schwarz Group este una de forță, iar în aceste condiții își poate impune hotărârile în fața decidenților politici. Această metodă de șantaj este deja aplicată de Renault, care amenință guvernul cu mutarea liniilor de producție din România.
  • Hipermarketurile sunt direct interesate de distrugerea economiei locale. Micile magazine, furnizorii sau producătorii autohtoni sunt vizați, deoarece cresc concurența.
  • Hipermarketurile refuză mulți furnizori autohtoni de fructe și legume deoarece produsele lor nu arată ”perfect”, iar aceștia nu mai au unde să-și vândă produsele, deoarece piețele și micile magazine sunt pe cale de dispariție.
  • Marile magazine ne limitează alegerile, suntem obligați să cumpărăm ce găsim în standuri, deoarece alte variante nu mai există.

Corporația face legislația

Deoarece decidenții politici români au fost mereu mai interesați de ce zice Înalta Poartă, fie că aceasta s-a numit Imperiul Otoman, Franța, Uniunea Sovietică, Uniunea Europeană sau Washingtonul, decât de părerile propriilor cetățeni, problema hipermarketurilor este greu de pus pe agenda publică, deoarece lobby-ul extern este foarte activ, iar presa românească este ușor de cumpărat.

În acest moment asistăm la apogeul hipermarketurilor. Acestea au distrus producătorii autohtoni, au băgat în faliment micile magazine iar acum urmează, cel mai probabil, o luptă între ele, care va duce, inevitabil la monopol.

Schwarz Group pare că are prima șansă deoarece Kaufland și Lidl sunt foarte bine fixate atât în piață cât și în mentalul cumpărătorului iar relațiile dintre Dieter Schwarz, proprietarul grupului  și președintele Klaus Iohannis sunt de notorietate (Dieter Schwarz l-a sprijinit în campania electorală pe Klaus Iohannis).

Pe piața românească de retail alimentar se confruntă două state, Franța cu Auchan și Carefour și Germania cu Kaufland și Lidl, iar ultimele evenimente (Kaufland a devenit compania cu cei mai mulți angajați, 20.386 de salariati și relația apropiată dintre Dieter Schwarz și Klaus Iohannis) prefigurează un monopol german.

Sursa : gandeste.org

Fara 10 miliarde de dolari, Ucraina intra in faliment

Decembrie 15, 2014 Lasă un comentariu

Ucraina vrea să obţină un ajutor financiar suplimentar în valoare de minim 10 miliarde de dolari pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, în condiţiile în care economia se contractă din cauza reducerii cheltuielilor şi a războiului cu separatiştii pro-ruşi, transmite Bloomberg.

Fosta republică sovietică negociază cu Statele Unite şi Uniunea Europeană suplimentarea asistenţei financiare, a declarat Valeri Ciali, director adjunct al administraţiei preşedintelui Petro Poroşenko, citat de Bloomberg.

Premierul Arseni Iaţeniuk a declarat săptămâna trecută că Ucraina are nevoie de o conferinţă internaţională a donatorilor pentru a preveni default-ul şi a supravieţui într-o perioadă dificilă.

„În lipsa unor resurse suplimentare este aproape imposibil să acoperim deficitele financiare. Discuţiile se referă la suma necesară Ucrainei pentru a face reformele şi a evita default-ul, precum şi a programării acestui sprijin. Nu vă pot spune suma exactă, hai să zicem 10 miliarde de dolari. În caz contrar, va fi extrem de dificil să rezolvăm problema”, a spus Ciali.

Sursa: money.ro

Etichete:,

ECONOMIA MONDIALĂ, AMENINŢATĂ de un nou faliment al unui gigant bancar!

Octombrie 2, 2013 Lasă un comentariu

 

Economia mondială se confruntă în continuare cu riscul unui nou faliment al unui gigant bancar, la cinci ani de la prăbuşirea Lehman Brothers în Statele Unite, potrivit unui raport publicat luni de Fondul Monetar Internaţional.

„Există în continuare numeroase instituţii financiare de importanţă sistemică, cu operaţiuni mondiale”, se arată în raportul publicat în preambulul previziunilor economice mondiale de săptămâna viitoare.

La cinci ani de la falimentul grupului bancar american Lehman Brothers, care a declanşat criza mondială, Fondul noteză faptul că reforma financiară mondială este nefinalizată.

„Economia mondială rămâne expusă riscurilor ca o instituţie financiară de importanţă sistemică să dea faliment”, se arată în raport.

e la declanşarea crizei financiare în Statele Unite, marile bănci sunt supuse anual unor teste de stres şi trebuie să îşi mărească rezervele de capital, potrivit reformelor bancare internaţionale cunoscute sub numele Basel III.

Situaţia marilor bănci continuă să îngrijoreze însă şi Rezerva Federală (Fed) a Statelor Unite.

Potrivit Fed, un şoc financiar de mare amploare va afecta în mod uniform ansamblul economiilor mondiale, care evoluează în prezent în ritmuri diferite, cu o zonă euro în stagnare şi ţările emergente în expansiune.

Raportul FMI analizează totodată efectul şocurilor economice la nivel geografic. Astfel, apariţia unor noi tensiuni în sectorul bancar american ar avea cel mai mare impact în Europa şi Asia.

Reapariţia incertitudinilor în zona euro, care a ieşit abia recent din recesiune, ar fi resimţită în celelalte ţări europene şi în America Latină, potrivit estimărilor FMI.

Încetinirea peste aşteptări a creşterii economice în China, care reprezintă un mare motiv de îngrijorare, ar avea cel mai mare impact în Asia şi America Latină, se arată în raport.

America Latină va avea, probabil, cel mai mult de suferit, dacă ratele dobânzilor în SUA vor creşte mai rapid decât o impun condiţiile economice, potrivit unui raport publicat, luni, de Fondul Monetar Internaţional (FMI), transmite Reuters.

Ratele ridicate ale dobânzilor ar putea afecta şi economia Europei şi Asiei, deoarece orice şoc din SUA, cea mai mare economie mondială şi un mare centru financiar, se răsfrânge în întreaga lume, se spune în raport.

FMI şi-a exprimat temerile că ratele dobânzilor ar putea creşte înainte ca economia SUA să fie pe deplin restabilită, cele mai afectate fiind ţările a căror rată de schimb este legată de dolar.

‘Impactul global al încetinirii achiziţionării de obligaţiuni de către Rezerva Federală a SUA (Fed) este dificil de estimat’, se arată în raportul ‘Perspectivele economiei mondiale’, ce urmează să fie publicat în 8 octombrie.

De asemenea, apreciază FMI, ‘o încetinire mai amplă decât se estima a creşterii Chinei reprezintă în prezent un motiv important de îngrijorare.

Recentele crize financiare au reprezentat una dintre rarele perioade în care toate economiile lumii s-au blocat, iar colapsul băncii americane Lehman Brothers a extins panica şi incertitudinea în întreaga lume.

Acea perioadă s-a încheiat, dar ar putea reveni, avertizează FMI, deoarece autorităţile nu au rezolvat încă problema instituţiilor care sunt ‘prea mari pentru a da faliment’ (too big to fail).

‘Un şoc financiar masiv ar putea duce din nou la creşterea şi scăderea economiilor mondiale. Încă există multe instituţii financiare de importanţă sistemică care ar putea provoca turbulenţe pe plan mondial’, se arată în raport.

Marea majoritate a pieţelor emergente din America Latină şi din alte regiuni au fost afectate de ieşirile de capital din timpul crizei, dar unele, precum Malaezia şi Mexic, au făcut faţă mai bine decât altele (Indonezia, Pakistan şi Turcia), apreciază FMI.

Luna aceasta, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a lăudat decizia Rezervei Federale americane de a menţine neschimbat programul de achiziţie de obligaţiuni destinat sprijinirii economiei.

Fed a surprins pieţele financiare globale după ce a anunţat că va continua să cumpere lunar titluri de trezorerie şi obligaţiuni ipotecare în valoare de 85 de miliarde de dolari. Anunţul i-a luat prin suprindere pe investitori, în condiţiile în care aceştia se aşteptau la reducerea cu 5 – 10 miliarde de dolari a injecţiilor de lichidităţi efectuate de Fed.

De asemenea, directorul general al FMI a declarat că se aşteaptă ca economia globală să înregistreze o creştere modestă, chiar dacă există semnale de revenire în marile economii, precum SUA şi Europa.

Christine Lagarde a precizat că economiile avansate sunt în prezent într-o situaţie mai bună decât în urmă cu şase luni, dar a subliniat că statele în curs de dezvoltare, care au menţinut economia globală pe linia de plutire în timpul crizei, se confruntă în prezent cu o încetinire a ritmului de creştere.

Comitetul de Stabilitate Financiară (FSB) a publicat anul trecut şi lista celor 29 de bănci considerate ‘prea mari pentru a da faliment’ (too big to fail) şi care vor trebui să îndeplinească cerinţe de capital mai stricte, conform noilor măsuri adoptate la reuniunea G20 de la Cannes.

FSB a apreciat că reglementările mai stricte pentru aceste bănci, care trebuie să ajungă până în 2019 la un indice de adecvare a capitalului Tier 1 de 9,5%, vor reduce posibilitatea prăbuşirii lor şi vor limita efectele negative în eventualitatea falimentului.

Printre cele 29 de instituţii de creditare considerate de importanţă sistemică se află

băncile franceze Societe Generale, Credit Agricole, BPCA,BNP Paribas, Dexia,

banca italiană UniCredit,

grupul olandez ING Bank,

banca spaniolă Santander,

băncile elveţiene UBS şi Credit Suisse,

băncile britanice HSBC, Royal Bank of Scotland, Lloyds Banking Group, Barclays,

băncile americane Goldman Sachs, JP Morgan Chase, Morgan Stanley, Wells Fargo, Bank of America, Citigroup,

băncile germane Commerzbank şi Deutsche Bank,

precum şi câteva bănci din Japonia şi China.

 

Sursa: capital.ro

Faliment pentru Detroit, factură de plătit pentru Europa

Iulie 24, 2013 1 comentariu

“Detroit explodează, dar cea care plăteşte factura este Europa”, scrie cotidianul italian Il Sole 24 Ore, în timp ce mai multe bănci europene sunt lovite de falimentul oraşului american Detroit, în 18 iulie.

Les Echos explică faptul că mai multe bănci europene, cum ar fi de exemplu UBS, cea elveţiană, Dexia, franco-belgiană, sau Hypo Real Estate, germană, deţin datorii negarantate în acest oraş din Michigan, considerat, totuşi, de foarte mult timp ca fiind o municipalitate riscantă: se pare că [acestea] ar fi suscris echivalentul a un miliard de dolari (758 de milioane de euro) în ‘certificate de participare’ susceptibile să-şi piardă orice valoare. O suscriere care promitea să fie lucrativă […] deoarece Detroit ar fi trebuit să plătească 627.2 milioane de euro în interese timp de 20 de ani, acestui grup de bănci europene reunite de UBS.

Dar cum se poate oare explica această implicare a băncilor de pe Vechiul Continent? Vina pentru această “boală” o constituie “finanţele din umbră”, comentează Il Sole 24 Ore.

Pentru cotidianul economic italian,dezmembrarea finanţelor din umbră ar trebui […] să fie o strategie coordonată cel puţin între cele două mari arii economice tradiţionale – Statele Unite şi Europa – , pentru a evita imprevizibilitatea şi ambiguitatea efectelor sistemice. Este exact contrariul, din păcate, a ceea ce se întâmplă în prezent, ariile, dar mai ales ţările, având tendinţa de a acţiona singure pe terenul reformelor regulamentare. Sursa : financiarul.ro

Etichete:,
%d blogeri au apreciat asta: