Archive

Posts Tagged ‘FMI’

FMI declară război Germaniei

Potrivit unor surse de la nivel european, se pare că liderii din zona euro ar fi avut informații despre cel mai recent raport al FMI despre datoria Greciei înainte să fie de acord cu termenii celei de-a treia salvări a țării.

În prezent se poate observa o ruptură între Fondul Monetar Internațional (FMI) și Europa, reprezentată de fapt prin Germania, pe subiectul datoriei Greciei către UE. Aceasta s-a adâncit acum câteva luni, când Fondul a arătat că reducerea datoriilor este o precondiție pentru participarea sa la orice ajutor suplimentar care ar putea fi acordat Atenei.

În continuare, chiar înainte de referendum, FMI a lansat un raport privind sustenabilitatea datoriei Greciei. Momentul pare să fi fost ales pentru a fi unul strategic și s-ar putea să fi ajutat la obținerea acelui „NU”, reprezentând un vot pentru guvernul condus de Alexis Tsipras.

Din păcate, se pare că FMI nu a anticipat capitularea completă a premierului elen, iar acum, subiectul reducerii datoriilor a fost amânat din nou, de această dată până după ce Grecia va trece noul acord prin parlament și îi va aproba toți termenii.

Ieri a apărut un alt document secret al FMI privind sustenabilitatea datoriei Greciei și acest lucru nu este deloc surprinzator, comentează publicația americană Zero Hedge. FMI insistă din nou asupra soluției reducerii datoriei. Ne putem întreba dacă nu cumva SUA, care are drept de veto, trage sforile în spatele scenei și orchestrează anumite „scurgeri de informații” la momentul oportun.

Iată ce scrie Reuters: „Grecia va avea nevoie de o scutire de datorii care depășește cu mult ceea de ce partenerii din zona euro erau pregătiți să ia în considerare din cauza devastării economiei și a băncilor din ultimele două săptămâni, după cum arată un studiu confidențial al Fondul Monetar Internațional care a intrat în posesia Reuters.”

O analiză actualizată privind sustenabilitatea datoriei Greciei a fost trimisă la guvernele din zona euro luni seara, după ce Atena și cei 18 parteneri ai săi au căzut de acord, de principiu, să înceapă negocierile cu privire la un al treilea program de salvare în valoare de până la 86 de miliarde de euro, în schimbul unor măsuri de austeritate mai dure și a reformelor structurale.

„Deteriorarea dramatică a sustenabilității datoriei indică nevoia de reducere a datoriilor pe o scară care ar trebui să meargă dincolo de nivelul care a fost luat în considerare la acel moment – și ceea ce a fost propus de MES”, a declarat FMI, referitor la fondul de salvare al Mecanismului European de Stabilitate.

Țările europene ar trebui să-i acorde Greciei o perioadă de grație de 30 de ani pentru serviciul tuturor datoriilor europene, inclusiv pentru creditele noi, și o maturitate extinsă dramatic, sau să efectueze transferuri fiscale anuale explicite către bugetul grec sau să accepte „în avans marje de ajustare profunde” pentru împrumuturile lor către Atena, se mai arată în raportul citat.       Sursa : money.ro

Etichete:, , ,

Papa Francisc critică FMI: „Nicio putere nu are dreptul să priveze oamenii de exerciţiul deplin al suveranităţii lor”

Iulie 13, 2015 1 comentariu

imagesPapa Francisc a cerut joi, în Bolivia, o nouă ordine economică mondială, denunţând un „nou colonialism” al agenţiilor care impun programe de austeritate, şi a făcut apel ca săracii să aibă parte de locuri de muncă, locuinţe şi pământuri, relatează Reuters, transmite Digi 24.

Papa Francisc a susținut unul din cele mai lungi, pasionale şi cuprinzătoare discursuri ale pontificatului său. Papa, de origine argentiniană, a cerut de asemenea iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică faţă de amerindieni în cursul „aşa-numitei cuceriri a Americii”, scrie Mediafax.

El a denunţat goana după bani şi a apreciat că ţările sărace nu ar trebui reduse la furnizori de materii prime şi forţă de muncă ieftină pentru ţările dezvoltate.

Papa Francisc a făcut aceste afirmaţii în faţa participanţilor la a doua reuniune mondială a mişcărilor populare, la care participă organizaţii ale oamenilor de la marginea societăţii, inclusiv săraci, şomeri şi ţărani care şi-au pierdut pământurile. El a precizat că susţine eforturile lor de a obţine dreptul elementar la pământuri, locuinţe şi muncă.

Suveranul Pontif a lansat de asemenea un atac care viza aparent organizaţii monetare internaţionale precum FMI şi politicile de ajutor pentru dezvoltare ale unor state dezvoltate.

Nicio putere nu are dreptul să priveze oamenii de exerciţiul deplin al suveranităţii lor. De fiecare dată când fac acest lucru, vedem apariţia unor noi forme de colonialism care prejudiciază serios posibilitatea păcii şi justiţiei”, a precizat el.

Noul colonialism ia diferite forme. Uneori apare ca influenţa anonimă a mamonului: corporaţii, agenţii de creditare, unele tratate de liber-schimb şi impunerea unor măsuri de austeritate care întotdeauna strâng cureaua muncitorilor şi săracilor”, a afirmat Papa, care săptămâna trecută a cerut autorităţilor europene să păstreze demnitatea umană în centrul dezbaterii privind criza economică din Grecia.

„Vă spun cu regret: multe păcate mari au fost comise împotriva popoarelor native din America în numele Domnului. Cer iertare cu smerenie, nu doar pentru păcatele Bisericii, ci şi pentru crimele comise împotriva popoarelor native în cursul aşa-numitei cuceriri a Americii”.

Sursa: Flux24.ro

Ilie Şerbănescu: FMI NU este o bancă, este un broker. Dacă o ţară dă faliment, FMI îşi ia banii şi a plecat

ilie_serbanescuAnalistul economic Ilie Şerbănescu a explicat, în emisiunea “Punctul de Întâlnire”, la Antena 3, că statul român are probleme severe de care nu se ocupă nimeni.

“FMI nu este o bancă oarecare, spunea domnul Pîrvulescu. FMI nu este o bancă. Este un BROKER al capitalului pe care îl reprezintă. FMI nu participă la nicio masă, dacă o ţară dă faliment. El îşi ia banul înainte, deci nu este bancă. Toate băncile stau la rând după FMI. Fondul are jurisdicţie asupra balanţei de plăţi externe a unui stat. Restul înseamnă doar ABUZ.(…)

Eu cunosc Fondul de 40 de ani, de când România a intrat în FMI – anul 1972.(…)În general, acordul tip era următorul: un stat „scăpa caii”, făcând deficite mari şi când ajungea la restrişte se ducea la FMI care, contra unui împrumut, îi cerea să-şi pună ordine în ogradă. Noi am făcut ordine într-un lucru de care nu eram noi vinovaţi. Eu nu spun că statul român nu avea nişte probleme, dar la momentul respectiv…

Vreau să vă spun că, de-a lungul timpului, FMI a ajutat ţări pentru un singur motiv: să evite intrarea în încetare de plăţi externe. Deci nu interne, pentru că asta nu e treaba lui. La momentul la care s-a făcut acest acord, statul român practic nu avea datorie publică externă – nu ştiu dacă era opt miliarde. Iar 80% din datoria externă a ţării era a firmelor străine din România. Firmele cu capital românesc nu aveau datorie externă pentru că nu le împrumutase nimeni din lume, iar populaţia cu atât mai puţin.”

Sursa: Antena3.ro

Etichete:, ,

Grecia, avertizata de Argentina, intrata in incapacitate de plata in 2001: Vor sa va jefuiasca!

589754-System__Resources__Image-655116Argentina, stat care s-a gasit in incapacitate de plata in anul 2001, si-a exprimat luni solidaritatea cu Grecia, aflata pe marginea prapastiei financiare, avertizand Atena in legatura cu riscul de a fi “jefuita” de fonduri speculative, informeaza AFP.

“Argentina a trait deja aceasta situatie si vedem, in acest moment, ca (fonduri speculative) au in vedere sa se intample la fel cu Grecia pentru a incepe sa o jefuiasca, asa cum au facut in alte locuri din lume”, a declarat seful guvernului argentinian, Anibal Fernandez.

In opinia sa, criza din Grecia “a fost provocata de ajustarile FMI“, iar “umbra fondurilor ulii, mai ales Elliott, care din decembrie 2013 cumpara bonduri grecesti, in speranta ca Grecia se impiedica ori se pune in genunchi pentru a incepe sa o devoreze, asa cum fac cu fiecare dintre tarile care s-au gasit in aceasta situatie”.

Potrivit lui Anibal Fernandez, premierul elen Alexis Tsipras “a gasit o situatie foarte complicata, practic fara iesire”, la sosirea la putere a partidului Syriza, stanga radicala, la inceputul anului.

Argentina s-a declarat in 2001 in incapacitate de plata, pentru o datorie privata de aproape 100 miliarde de dolari. Doua restructurari ale datoriei, in 2005 si 2010, au permis tarii sa beneficieze de o reducere din partea a 93% dintre creditorii privati. Un conflict persista insa intre Buenos Aires si detinatorii restului de 7% din datorie, in special fondurile Elliott Management si NML Capital, care au contestat in fata justitiei americane aceasta masura.

Un semnal de solidaritate cu Grecia a venit luni si din partea formatiunii radicale spaniole Podemos, care a denuntat “santajul” practicat de creditorii internationali si a salutat “reactia exemplara” a guvernului elen, care “a dat cuvantul poporului pentru a-si decide in mod democratic si suveran propriul viitor”.

“Prin intransigenta lor, creditorii au demonstrat ca principalul lor interes nu este sa rezolve criza greaca, ci sa supuna si sa rastoarne un guvern ales democratic, pentru a arata ca nu exista alternativa” la politica actuala liberala si de austeritate, a sustinut Podemos.

Sursa: Ziare.com

Grecia dă faliment. Guvernul de la Atena nu dă niciun ban FMI

Iunie 29, 2015 1 comentariu

Grecia este în faliment tehnic. Ministrul economiei Giorgios Sthatakis a anunţat că Guvernul nu plăteşte tranşa de 1,6 miliarde dolari către FMI. „Dat fiind actualele condiţii este imposibil.”

La o zi după falimentul de facto al băncilor elene, Grecia însăşi dă faliment în condiţiile în care ratează plata tranşei de 1,6 miliarde euro către Fondul Monetar Internaţional. Anunţul a fost făcut de ministrul economiei Giorgios Sthatakis într-o intervenţie pentru CNN. Plăţile se vor relua doar dacă creditorii internaţionali vor asigura din nou asistenţă financiară în baza unui acord care se va putea semna pe alte baze după referendumul de duminică în care Guvernul Alexis Tsipras – cu susţinători în stradă – mizează că populaţia va vota pentru respingerea planului propus de partenerii de negociere europeni.

Anunţul că Guvernul Greciei va sista cel puţin temporar plăţile pentru FMI a venit iniţial pe surse guvernamentale pentru Wall Street Journal preluat de Zero Hedge. La CNN, Sthatakis a fost însă fără echivoc: „Dat fiind actualele condiţii este imposibil.” El a insistat însă că nici această ratare de plată şi nici un vot împotriva planului preconizat de UE nu înseamnă şi ieşirea Grecia din zona euro.

Cum reacţionează pieţele

Afirmaţiile rostite cu zâmbetul pe buze de ministrul elen al economiei nu au fost cu aceeaşi destindere primite şi de investitori. Bursa de la New York, într-o şedinţă agitată în contextul prefigurării unui alt faliment, cel al Puerto Rico, şi-a accelerat scăderea în ultima parte a sesiunii de tranzacţionare pe măsură ce veneau ştirile din Grecia. Indicele Dow Jones Average Industrial a închis la nivelul de 17.596,35 puncte, în scădere cu 1,95% faţă de ultima valoare de referinţă, potrivit portalului. Moneda unică europeană se aprecia însă iniţial, cu un curs de schimb euro/dolar depăşind reperul de 1,12 dolari pentru un euro, un nou maxim de la redeschirea pieţelor forex în această săptămână.

Prima zi a fost, în general, una de aversiune la risc. Pieţele asiatice au deschis săptămâna cu scăderi abrupte, Bursele europene au copiat mişcarea, iar costurile de finanţare pentru unele ţări precum Italia, Spania sau Portugalia au urcat depărtându-se de dobânzile la care se împrumută Germania şi alte state din nucleul dur al zonei euro. Titlurile de stat greceşti cu scadenţa la 10 ani se tranzacţionează la un nivel la care poartă un randament de 15%, iar indicele VIX care măsoară volatilitatea din piaţa americană a explodat cu peste 50% faţă de nivelurile de vineri, conform graficelor oferite de Zero Hedge.

Grecii ies în stradă: „Vieţile noastre nu aparţin creditorilor”

Tensiunea este şi în stradă. La Atena lumea a ieşit în stradă. Câteva mii de oameni încă erau în piaţa Omonia seara manifestând în favoarea Guvernului al cărui premier Alexis Tsipras a fost invitat timp de peste o oră la televiziunea de stat elenă. El a denunţat politica şantajului şi ultimaturilor succesive promovate de la Bruxelles. „Un ultimatum pot să îi dai unui om, dar nu unei naţiuni.”

Iritarea este şi în rândul susţinătorilor săi. „Oamenii se aşteaptă la ce este mai rău din punct de vedere economic, dar este un sentiment de sfidare foarte puternic. Ei spun că dacă tot este să fie forţaţi să iasă din Europa, măcar să o facă cu demnitate”, transmite corespondentul CNN. În piaţă sunt pancarte pe care scrie „Vieţile noastre nu aparţin creditorilor” şi „Nu ne vom lăsa”, scrie Reuters. Este un protest la care se alătură şi greci din diaspora. „Am părăsit Grecia acum doi ani pentru că nu îmi puteam găsi o slujbă”, spune Thanos Tsapelis, care tocmai s-a căsătorit cu Eleni, profesor la o şcoală grecească din Marea Britanie. „Vreau ca austeritatea să se sfârşească astfel încât să mă pot întoarce în Grecia şi să-mi găsesc unloc de muncă”, mai spune el.

Ofensivă surprinzătoare: Grecia ar putea acţiona în Justiţie instituţiile UE

Suprema sfidare însă ar putea veni tot de la Guvernul alcătuit de formaţiunea stângii radicale Syriza. Grecia ameninţă că va da în judecată într-o curte internaţională instituţiile UE atât pentru a bloca o eventuală încercare de a forţa ţara în afara zonei euro cât şi pentru asfixierea sistemului bancar elen. Anunţul a fost făcut de către minisrul de finanţe Yanis Varoufakis. „Guvernul Greciei va uzita de toate drepturile sale legale”, a declarat acesta pentru publicaţia britanică The Telegraph. „Primim aviz de specialitate şi, cu siguranţă, luăm în considerare obţinerea unei ordonanţe de la Curtea Europeană de Justiţie. Tratatele UE nu stipulează nimic în legătură cu ieşirea din zona euro şi refuzăm să acceptăm aşa ceva. Apartenenţa noastră nu este negociabilă”, a mai spus Varoufakis. Sursa : capital.ro

Etichete:, ,

Șase ani de domnie FMI

Șase ani de domnie FMI. Mai avem nevoie de un nou acord?
Christian Silva/Intact ImagesȘeful delegației FMI, Jeffrey Franks, devenit celebru pentru gaura din pantof, a condus, din umbră, economia între 2009-2012.

Delegaţia FMI va veni mâine în România. O nouă evaluare a ceea ce am făcut sau nu am făcut, dar şi discuţii preliminare pentru o nouă înţelegere. Suntem la finalul celui de-al treilea acord consecutiv și a venit vremea să ne răspundem la o între¬bare. Ce am câștigat și ce am pierdut sub domnia FMI?

În 2008, în plină campanie electorală, Traian Băsescu ne asigura că nu va fi criză în România, deși aceasta începuse să facă ravagii în economiile puternice ale lumii. După ce a câștigat alegerile, discursul s-a schimbat, iar preşedintele Băsescu ne-a spus că avem nevoie de o centură de siguranță, sub forma unui împrumut exorbitant. La ordinele şefului statului, umilul Guvern Boc s-a executat rapid și a încheiat un acord cu FMI, fără a avea însă și aprobarea Parlamentului.

Din mai 2009, vreme de şase ani, instituţia de la Washington a condus din umbră economia românească, supervizând, dar şi controlând, toate măsurile importante pe care guvernele le-au luat în acest timp.

Plăți inutile
Așa se face că, în plină criză financiară, guvernul Boc a luat cel mai mare împrumut din istoria României, aproape 20 de miliarde de euro, din care 12,95 miliarde de euro de la FMI, restul mare parte a banilor de la FMI a intrat în rezerva Băncii Națiode la UE, BM şi BERD. Cea mai nale, iar 1,75 miliarde euro au ajuns la Finanţe pentru plata pensiilor şi salariilor. Astăzi, împrumutul către FMI este achitat, nota finală de plată fiind de aproximativ 14 miliarde de euro, din care peste un miliard de euro au fost dobânzile. Mai avem de plătit doar 3,8 miliarde de euro către CE până-n 2019 şi 1,2 miliarde de euro către Banca Mondială, până-n 2023. ¬

Scopul declarat al acestui acord a fost ca statul „obez’’ să-și reducă cheltuielile și să se pună punct consumului pe datorie. Măsurile luate s-au dovedit greșite. Au sugrumat economia, au generat probleme sociale grave, au redus drastic consumul și au frânat absorbția fondurilor europene. Şefii FMI ne-au impus între 2009-2011 măsuri draco¬nice. Iar guvernanţii vremii, aflaţi în mare criză de idei anticriză, s-au executat. Au fost tăiate sala¬riile, s-au micşorat pensiile, s-au închis spitale etc. Şi, evident, s-a trecut la măriri de taxe şi impo¬zite. La finele celor doi ani de măsuri dure, populația era disperată, iar economia gâfâia.
În ciuda acestor decizii extrem de dure, cu un impact major asupra nivelului de trai, s-au mai semnat încă două acor duri – cel dintre 2011-2013 și actualul, 2013-2015. Împreună, au însumat 7,3 miliarde de euro, bani care nu au fost utilizați, dar pentru care statul român plătește un comision de angajament de 0,3% pe an. Adică aproape 40 milioane de euro.

Mai este necesară o nouă înțelegere?
Părerile autorităţilor sunt împărţite. Premierul Victor Ponta a declarat de mai multe ori că nu mai avem nevoie de un nou acord. „Opinia noastră, bazată pe datele şi pe situaţia României în acest moment, este că nu avem nevoie de un nou acord similar, de tip precaucionary. Există – după aceea şi putem să negociem – două variante: ori să nu mai avem deloc acord cu FMI, ori să negociem un acord de tipul pe care îl are în continuare Polonia, o linie flexibilă”, a declarat Ponta.

În schimb, ministrul de Finanţe, Eugen Teodorovici, a declarat că „ne dorim un nou acord, pentru că este un motiv în plus ca România să se poată împrumuta mai ieftin, să-şi poată continua această abor¬dare, ca imagine, ca rating de ţară”.

Dintre țările din Uniunea Europeană, doar Polonia și Bulgaria au mai avut trei acorduri consecutive cu FMI. Polonezii, între anii 2011 și 2017, iar bulgarii, în perioada 1998-2007. Și Grecia s-ar mai putea încadra în această categorie, de șase ani consecutivi sub ghidajul FMI-UE, numai că are doar două acorduri, din care ultimul este pe patru ani, 2012-2016.

Ce am câştigat
Bani pentru cheltuieli bugetare
– Bugetul a utilizat 1,75 mld. euro din împrumutul FMI, pentru care a plătit o dobândă anuală de 3,5%, deşi scopul împrumutului a fost inițial altul.
– FMI s-a implicat și a fost semnată înțelegerea de la Viena prin care toate cele 9 bănci-mamă care au filiale în țară s-au angajat să nu-şi retragă liniile de finanțare.
Investitorii şi-au schimbat percepţia, dar nu au venit cu banii
– România a început să se împrumute mai ieftin din piaţa privată, ajungând astăzi la dobânzi de sub 2%, față de 6% în 2009. Acest lucru s-a întâmplat concomitent cu o scădere a dobânzilor la împrumuturi, aşa că nu este meritul exclusiv al acordului.
– Cu toată credibilitatea, investițiile străine directe au scăzut până la un minim de 2,2 miliarde de euro în 2011, dar au început să crească până la 2,9 miliarde de euro, în 2014;
S-a relansat creditarea?
– Nu. Cu toate că băncile mamă nu şi-au retras banii din România aceştia nu au ajuns în credite pentru companii sau populaţia, ci au finanţat bugetul prin titluri des stat.

Care a fost preţul plătit

Cele mai drastice măsuri din UE
– 700.000 de bugetari au ieşit din aparatul de stat prin concedieri sau pensionări;
– Salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25%;
– Au fost desfiinţate 67 de spitale;
– S-au închis 1.500 de kilometri de cale ferată;
– Au fost operate concedieri în sectorul privat.

S-au redus consumul și investiţiile
– TVA a crescut de la 19% la 24%;
– S-au construit doar 373 de kilometri de autostrăzi în ultimii 6 ani;

Experimente eşuate
– Peste 100.000 de firme s-au desfiinţat în urma aplicării impozitului minim de 2.500 de lei;
– Introducerea managerilor privaţi la firmele de stat a fost un eşec;
– Marile privatizări au eşuat, iar găurile negre au devenit şi mai negre.

Ce a rămas nerezolvat

Arieratele
În 2009, arieratele bugetului general erau de 1,27 mld. lei și trebuiau să ajungă la 0 în 2011. La sfârșitul lui 2014 erau de 200 mil. lei.

Absorbţia fondurilor europene
Înregistrăm cea mai mică rată de absorbţie a fondurilor UE (sub 60%), sub media europeană,

Găurile negre – tot mai negre
Plăţile restante ale companiilor de stat au ajuns la cca. 25 mld. lei, reprezentand 40% din cifra de afaceri generată de acestea, de 62 mld. lei în 2014. Acordul cu FMI din 2009 prevedea restructurarea marilor companii de stat. În prezent, niciuna dintre ele nu a fost privatizată.

Sectorul energetic, marea problemă
Ce ne-am asumat:
✔ Liberalizarea prețului la energie și gaze naturale pentru populație și sectorul industrial;
✔ Restructurarea sectorului energetic de stat;
✔ Privatizarea managementului la marile companii energetice;
✔ Listarea pe bursă a unor pachete minoritare de acțiuni la marile companii energetice (Transelectrica, Electrica, Romgaz, Transgaz, SNN Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia;
✔ Privatizarea unor companii (combinatul chimic Oltchim, Complexul Energetic Hunedoara și Complexul Energetic Oltenia etc.)
✔ Închiderea capacităților energetice nerentabile până în 2018.

Ce am realizat:
✔Liberalizarea prețurilor a avut un impact negativ asupra economiei și populației;
✔Debranșarea de la sistemul centralizat de termoficare a devenit un fenomen național;
✔ Foarte multe societăți de termoficare au intrat în faliment;
✔Listarea companiilor energetice a fost un succes;
✔Marii producători de energie – CE Oltenia și Hunedoara – se pregătesc să treacă printr-o nouă restructurare;
✔Privatizarea managementului a debutat timid și s-a oprit rapid;
✔Investițiile în sectorul termoenergetic lipsesc;
✔Privatizările sunt în stand-by.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, între DA și NU

Probabil că va trebui să ieșim din acest acord. Poate mai facem unul de același tip? Cel mai bine ar fi să ieșim din acest acord, ceea ce ar însemna că lucrurile merg bine și nu mai avem nevoie de profesor. Dacă te mai lungești într-un asemenea acord, nu va mai fi un mesaj bun.
8 februarie 2012

Din experienţa mea, eu cred că este bine să avem nişte parteneri internaţionali. Ne dau credibilitate, seriozitate şi uneori îţi trebuie un avocat al diavolului, asta e părerea mea. (…) În plus, nici nu văd cum am putea noi să vindem credibil o reformă

fiscală de o asemenea amploare.   Sursa:jurnalul.ro
Etichete:, ,

Prietenie pe şpagă, suveranitate pe sponci: WESLEY CLARK şi MARK GITENSTEIN, ASASINI ECONOMICI

Aprilie 28, 2015 Lasă un comentariu

2062185_afp___mediafax_foto_chip_somodevilla_25111600-300x168“Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…”

“Ceea ce a încercat la un moment dat Mihai Răzvan Ungureanu şi face acum Victor Ponta. Acesta este firul roşu care uneşte toate guvernele ultimilor ani. Acum Mândruţescu este impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.” (Miruna Munteanu)

Nu cred, Doamne fereşte, în vreo conspiraţie globalistă împotriva României. Nu mai cred, însă, nici în utopia Occidentului benevolent, răspânditor dezinteresat de democraţie şi prosperitate. Uitaţi-va numai câtă democraţie au adus americanii în Afganistan sau Irak. Nouă ne-au adus un record mai paşnic: cea mai scumpă autostradă virtuală din lume. Pentru 50 de kilometri de şosea am plătit, deja, 1,3 miliarde de dolari. Şi mai avem de plătit nişte sute de milioane, numai ca să reziliem contractul înrobitor cu Bechtel. Compania de suflet a lui Dick Cheney ne-a dat o ţeapă cam cât o tranşă de la FMI.

Cică n-aveam încotro, aşa am cumpărat, de fapt, bunăvoinţa Washingtonului. La fel ni s-a spus când a izbucnit scandalul fregatelor luate de la fier vechi la preţ de capodopere ale tehnicii militare. Vezi, Doamne, altfel nu eram destul de simpatici la Londra. Trebuia să-şi ia şi englezii “tainul”… Un mizilic, de altfel, în comparaţie cu privatizările din energie… Vânzarea Petrom ar fi fost o condiţie a aderării României la Uniunea Europeană. A mărturisit-o chiar preşedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfen.

Cu asemenea prieteni, chiar nu mai are rost să ne temem de duşmani. Ce să ne facă mai mult? Prost nu e însă cine cere, prost e cine dă. Prost sau ticălos. Fiindcă în spatele tuturor contractelor dezastuoase pentru România s-au ascuns comisioane uriaşe. Să revenim o clipă la cazul Bechtel. Pentru a negocia cele mai păguboase clauze din jurisprudenţa noastră comercială, Ministerul Transporturilor a apelat la o firmă privată (şi obscură) de avocatură. Care a încasat rapid o “primă de success” în valoare de multe milioane de dolari. S-a întors, oare, statul român împotriva imbecililor care au girat (pe bani grei) un jaf cu acte în regulă? Da de unde! Nu-i nevoie, nu ne cere FMI-ul aşa ceva… Or, la Bucureşti, doar ce vrea FMI-ul pare să conteze. Acum ne obligă, iată, la alte privatizări controversate: CFR Marfă, Poşta Română, Oltchim… Guvernanţii noştri dau neputincioşi din umeri. De parcă e de la sine înţeles că sintagma “stat suveran” din Constituţie a devenit, de mult, o gogoriţă.

Un banc din “epoca de aur” descria astfel comerţul nostru cu URSS-ul: “ruşii ne iau grâul şi noi le dăm în schimb uraniul”. Se pare că între timp am reuşit o afacere şi mai bună: ne-am vândut suveranitatea, ca să avem bani de şpagi pentru Occidemt. Şi, desigur, pentru câţiva şmecheri autohtoni.

Realitatea.net: DOSAR DE POLITICIAN: Mark Gitenstein, cel mai puternic politician al României

Astăzi vorbim despre cel mai puternic politician din România. Nu este Traian Băsescu şi nici premierul Victor Ponta. Asemenea teatrului de păpuşi în politică trebuie să vezi sforile din spatele marionetelor. În toţi aceşti ultimi ani cel mai puternic politician român a fost ,de fapt, un american pe nume Mark Gitenstein, fostul ambasador SUA la Bucureşti.

Gitenstein, la fel ca şi amicul său, generalul NATO Wesley Clark, despre care am vorbit ieri, este de profesie lobbyist. O meserie frumoasă şi profitabilă. Activitatea diplomatică a lui Gitenstein la Bucureşti a fost însă una prodigioasă: în repetate rânduri a vorbit despre respectarea statului de drept şi despre lupta împotriva corupţiei. Gitenstein a demonstrat că iubeşte cu adevărat poporul român. Preşedintele Traian Băsescu l-a avut drept aliat, iar România a reuşit să-şi câştige o relaţie privilegiată cu Statele Unite. În vara anului trecut în plin proces de suspendare a preşedintelui Băsescu ambasadorul a declarat: “Suntem profund îngrijoraţi de starea democraţiei. Atunci când voi observa lucruri care vor ameninţa sau submina acest lucru, nu numai că voi vorbi cu Guvernul, dar mă voi pronunţa public asupra acestor chestiuni”.Aşadar, ambasadorul s-a comportat asemenea unui politician-jucător arătând că guvernul Statelor Unite l-a însărcinat să aibă acest rol în România. Gitenstein a vorbit tot timpul despre principii şi a avut dreptate. Politicienii români sunt necopţi şi îşi poartă războaiele ca în evul mediu, cu lupte dure în care nu se respectă principiile. De aceea era nevoie ca să-i împace cineva în numele unui interes superior… naţional…

Apoi, după suspendarea din vara trecută şi revenirea lui Băsescu plus alegerile generale, în mod cu totul ciudat pentru România ultimilor ani, a venit şi mult aşteptata linişte şi coabitare. Pacea aceasta de la Bucureşti este o adevărată Pax Americana, adică o pace politică impusă de fraţii noştri mai mari. Statele Unite au nevoie de linişte în România pentru a-şi putea duce la bun sfârşit marile proiecte energetice şi economice. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, avocatul Mark Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea. Acest fond este administrat de compania americană Franklin Templeton, care este la rândul ei un fond de investiţii, deţinut de alte mari fonduri de investiţii. Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost până recent preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein. În 2010 numele lui Mândruţescu apărea vehiculat pentru a prelua funcţia de premier de la Emil Boc, ca şi technocrat susţinut de ambasada americană. Mândruţescu avea misiunea de a relansa economia şi marile proiecte strategice în care americanii au interese. Ceea ce a încercat la un moment dat Mihai Răzvan Ungureanu şi face acum Victor Ponta. Acesta este firul roşu care uneşte toate guvernele ultimilor ani. Acum Mândruţescu este impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.

Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul.

Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…

Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.

La fel se va întâmpla cu toate resursele din Balcani. Este preţul corect sau nu – această este o altă discuţie – al umbrelei nord- atlantice pe care o avem deasupa capului şi al deciziei asumate de preşedintele Traian Băsescu de a juca aproape total pe cartea americană, nu pe cea europeană. Fără să fiu cinic, România nu prea are de ales. De-a lungul istoriei ne-am vândut resursele Germaniei, Franţei, apoi Rusiei, acum a venit rândul Statelor Unite. Şi la fel, fără cinism, nu cred că este până la urmă chiar aşa de rău – dată fiind situaţia economică. Politicienii români nu trebuie însă să uite că din această mega-afacere a vânzării resurselor au datoria să negocieze cât mai mult pentru noi toţi.

Americanii nu i-au respectat niciodată pe cei care au negociat cu ei în genunchi. Dragi politicieni, ridicaţi genunchiul şi privirea: nu poate fi chiar atât de dureros să ai coloana dreaptă…

Sursa: Virgil Iordache / gandeste.org

%d blogeri au apreciat asta: