Arhiva

Posts Tagged ‘manipularea maselor’

Romania prostilor bine facuti

Noiembrie 11, 2015 Lasă un comentariu

klaus-iohannisRomânia nu mai există! Şi asta nu de-acum, ci din 2012, atunci când grupul infracţional format din băsescu şi Curtea Constituţională, sprijinit de serviciile secrete, ambasade străine şi ţuţerii infractori din Comisia Europeană, au instrumentat o lovitură de stat împotriva a 90% dintre români. A fost cea mai mare umilire care i-a fost aplicată României în istoria recentă. De la întoarcerea rezultatelor alegerilor din 1946 şi restul simulacrelor organizate sub cizma sovietică, România nu a cunoscut umilinţă mai mare.

Ceva mai târziu, la prezidenţiale, aveam să aflăm că votul e o chestiune strict formală. Se organizează doar pentru a fi, pentru a nu se spune că nu există. Exact la fel ca-n ’46, ieşirea la vot e doar o chestiune menită a legitima omul sistemului, cel care a fost ales pentru capacităţile sale de slugărire a stăpânului din umbră. Tot atunci am mai cunoscut un fenomen: hoarda scoasă pe stradă la comandă.

Când ai nevoie de un accelerator pentru a-ţi fi executate ordinele, e bine să ai o masă de manevră de câteva mii de spălaţi pe creier care să iasă la comandă precum orcii din bârloage şi care să urle sloganuri inepte. E simplu să-i scoţi: nu trebuie decât să le sublimezi frustrările prin intermediul social media şi al aşa-zişilor ziarişti din „reţea”. O schemă simplă şi din ce în ce mai eficientă.

La primele încercări au fost scoşi în stradă câteva sute, apoi numărul s-a mărit. În 2014, la prezidenţiale, vreo 5000 de orci au ieşit din nicăieri. La „chemarea”(a se citi ordinul) discreţilor sforari din umbră, teleghidaţii au umplut strada accelerând obţinerea rezultatului anterior stabilit. Că lucrurile nu se vor opri acolo era de înţeles în condiţiile în care întreaga propagandă construită cu atenţie în timpul băsismului crâncen continua să funcţioneze la aceiaşi parametri. Apogeul a fost atins zilele trecute când am constat că „oastea manipulaţilor” e deja capabilă să scoată „la luptă” peste 20000 de oameni.  În ritmul actual n-ar fi exclus ca în scurt timp „oastea spălaţilor pe creier” să numere o sută de mii de oameni.

Semnalul transmis tuturor e unul simplu: dacă nu ai OK-ul stăpânilor din umbră, oricând te poţi trezi cu un maidan consistent care, uşor, uşor să-ţi împartă ţara în două bucăţi ireconciliabile. E un fel de buton roşu de „autodistrugere” care, dacă e acţionat energic, e capabil să ne teleporteze  în rândul statelor  eşuate.

Circul ultimelor zile ne-a arătat limpede cum este condusă România. Se organizează un „spontan” pentru debarcarea guvernului legitim şi este trimisă(de data aceasta chiar prin media!!!) propunerea corectă politic. După o mascaradă de consultare, marcată inclusiv de gesturi neconstituţionale(vezi consultarea cu cetăţenii privaţi din securitatea civică), este înscăunat acel prim ministru al cărui nume a fost ales de stăpâni. Există oare ceva mai fanariot decât această mostră de pseudo-democraţie? Mai aveţi nevoie de alte dovezi în sprijinul evidenţei că românii sunt trataţi mai rău decât sclavii de pe plantaţie?  Ne-am transformat din stat independent în colonie, din naţiune în gloată de proşti.

Trăim vremurile în care devenim conştienţi că am sărit din lac în puţ. N-am mai avut parte de asemenea umilinţe de la ocupaţia sovietică. Nu e nicio diferenţă între ocupaţia rusească şi cea de acum. Lucrurile se rezolvă la fel: propagandă, „metinguri” şi lichidări prin intermediul justiţiei de sorginte stalinistă. Iar scopul e şi el identic: jaful ţării dincolo de limita suportabilă. Nu s-a schimbat decât direcţia în care se execută „externalizarea”: de la est către vest. Atât.

Un alt ordin atent executat în prezent este acela al deturnării opiniei publice. După ce în Polonia alegerile au adus o nedorită victorie a conservatorilor eurosceptici conduşi de Kaczynski, României trebuie să i se blocheze un asemenea scenariu. Pentru aceasta se lucrează ca la carte. După construirea partidului „naţionalist conform” al lui Bogdan Diaconu(promovat multă vreme de ziarul Adevărul!), un nou profet alnaţionalismului antisistem a fost inventat peste noapte: traian băsescu! Surprinşi? N-ar trebui. Ceea ce face băsescu în aceste zile, mediatizat frenetic, este ruperea unei hălci naive de electorat care s-a săturat de minciuni. Iar băsescu o face ca la carte: preia slogane radicale, urlă împotriva DNA, a Uniunii Europene, a americanilor s.a.m.d. Sistemul i-a găsit un nou job celui care, în mod normal ar trebui să înfunde puşcăria. băsescu e noul Vadim, cel care trebuie să preia şi să confişte mesajul naţionalist pentru a-l compromite.

Iată-ne transformaţi iremediabil într-o ţară fără direcţie. Preşedinte e un neamţ, prim ministru un francez şefi ai serviciilor secrete nişte drone. Ambasadorul României la Berlin nici măcar nu mai avea naţionalitatea română la numire. Cel de la Washington doar formal e român. Sforarii propagandei sunt, în majoritate, odraslele foştilor „eliberatori” veniţi pe tancurile sovietice pentru a ne aduce „libertatea de la Răsărit”. Acum sunt oamenii Apusului şi fac ceea ce ştiu ei mai bine: distrug naţiunea. O fac ştiinţific, dărâmând rând pe rând instituţiile care reprezintă fundamentul acestei ţări. Învăţământul e distrus iremediabil furnizând, în cel mai bun caz, semidocţi şi având ca unic scop spălarea pe creier a generaţiilor tinere. Armata e penetrată şi îngenuncheată, serviciile secrete la fel. A rămas cât de cât în picioare Biserica, acesta fiind motivul pentru care este torpilată din toate poziţiile. Dumnezeu ştie cât o mai rezista!

Suntem în anticamera dezintegrării totale. Nu avem o direcţie, începem să ne punem întrebări dacă mai avem vreun sens pe această lume. Ne-am transformat: am votat „România lucrului bine făcut” pentru a devenii „proştii bine făcuţi”. Trăim încă o negură a istoriei. Din nefericire singura speranţă care ne-a mai rămas este aceea că negura actuală nu va fi ultima.

Sursa : Trenduri economice

Multimea nu intelege ce se intampla. Manipulatorii stiu ce fac.

Martie 10, 2015 1 comentariu

manipuleerbaarIn Libia, Tunisia, Egipt si in alte tari de pe acesta planeta, unde au avut loc asa zisele ,,revolutii” am observat ceva comun, cu ceea ce s-a intamplat in Ucraina, Romania. Lucrurile au un anumit scenariu comun, bine pus la punct de catre organizatorii destabilizarii si haosului in orice tara in care au vreun interes.

Care este instrumentul folosit de catre acestea pentru a provoca destabilizare si haos, orientat catre un anumit scop bine cunoscut si planificat de catre acestea. Acest instrument si arma in acelasi timp il reprezinta lunetistii.

In Libia, niste oameni necunoscuti, lunetisti, au impuscat alti oameni ce ieseau din cimitir, unde au participat la inmormantarea unuia dintre participantii la demonstratie. Anume acest moment a servit drept start a dezordinelor si haosului ce s-a declansat in aceasta tara. Exact acelasi scenariu, adica foarte asemanator s-a petrecut si in Egipt cat si Tunisia.

Haideti sa analizam putin, cine sunt lunetistii si ce scopuri urmaresc acestea.

Urmarind de fiecare data o noua situatie ca si cum ,,revolutionara” ce se produc din cand in cand in diferite tari, mereu am asteptat momentul in care pe scena vor intra lunetistii – arma preferata a Angliei si SUA in astfel de situatii, pe care nu ezita sa o foloseasca pentru aprinderea furiei oarbe, urii si violentei. De fiecare data unde este necesar sa se declanseze haosul, apar lunetistii si isi duc la bun sfarsit misiunea secreta. Asa s-a intamplat pretutindeni unde a aparut haosul in urma caruia, demonstrantii si organele de ordine s-au omorat intre ei. Acelasi scenariu peste tot.

Daca o multime de demonstranti tinde sa cucereasca o institutie de stat, cum o vei opri?

Cateva imuscaturi de avertizare zgomotoase si evidente pe deasupra capetelor demonstrantilor, pentru ca cei ce demonstreaza sa inteleaga ca nu se glumeste si ca au intrecut masura, iar ca daca vor continua, atunci urmatoarele impuscaturi vor fi la tinta, nu in aer. Asa procedeaza orice armata, politie, in orice tara cand vor sa disperseze o multime de oameni , fara victime sau cu un numar minim de victime. In astfel de situatii victimile apar cu de la sine putere, raniti sau chiar morti si de cele mai multe ori, victimile apar din cauza neatentiei si haosului. Oamenii arunca cu pietre, alte obiecte si foarte des nimeresc in capul altor demonstranti sau trecatori, spectatori, ziaristi, fotografi si cameramani. A te afla intr-un spatiu unde zboara pietre in toate directiile este foarte usor sa primesti una in cap, chiar daca erai acolo doar ca sa vezi ce se intampla. A evita total victimile sau ranitii practic este imposibil atunci cand o multime de oameni dezorganizati, sau slab organizati lupta cu o alta multime de oameni bine organizati, aflati la datorie, sub juramat – politia.

In astfel de situatii Politia face tot ce este posibil ca sa reduca la minim numarul ranitilor si mortilor atat printre proprii lor colegi cat si printre demonstranti. Insa cei care au interes sa impinga masele catre cladirile institutiilor de stat, catre violenta, pentru a-si atinge propriile scopuri, diferite decat cele a multimii, au nevoie de sange. Acestea au nevoie de o ,, Revolutie”.

Pentru a dispersa o multime de demonstranti, oamenii din aceasta multime trebuie sa inteleaga in mod clar ca se va trage in ei in mod evident, daca vor continua. Politia mai face cateva impuscaturi zgomotoase si evidente pe deasupra capetelor multimii. Cu cat multimea intelege mai repede acest lucru, cu atat este mai mic numarul ranitilor si mortilor. Niciodata, nici o multime, in nici o tara, nu va sta in fata mitralierilor si gloantelor. Toti vor incepe sa alerge in toate directiile vazand cum politia sau artama trage in ei ca in tinte vii. Multimea se va dispersa.

Insa iata ca o impuscatura, doua, trei, executate de un lunetist, direct in inima sau capul cuiva din multime, aproape ca nimeni nu o observa. Multimea inferbantata ce tinde sa cucereasca o cladire a institutiei de stat, nici nu va observa ca unul de al lor a cazut la pamant. Multi se impedica si cad, apoi se ridica si continue, la unii li se face rau si cad in acelasi mod. Nimeni nu ii baga prea mult in seama pe cei care au cazut. Omul poate sa cada si pentru ca a alunecat, s-a impedicat. Multimea este cu ochii pe cladirea institutiei.

Cu focuri trase din luneta, nimeni, niciodata si nicaeri nu disperseaza multimile. Nimeni, nicaieri si niciodata in lumea asta! Nimeni nu face acest lucru tocmai pentru ca multimea clocotitoare nu va observa acest lucru, iar daca nu intelege, evident ca nu o va lua la fuga in directia opusa. In schimb mortii impuscati in inima sau in cat rapid de tot o sa fie observati, filmati si fotografiati de ziaristii SUA, Angliei, si UE in cazul Ucrainei. Aceste imagini foarte rapid se distribuie si se inmultesc pe toate canalele media mai ales din tarile ce au un interes in tara in care a fost declansat haosul.

Cum poti opri un urs turbat cu care te intalnesti in padure? Scoti o arma de calibru mare si il impusti. Dar asta devine vizibil si se aude in toata padurea. Asa ca cel mai bine este sa-l impusti cu un pistol de calibru mic, pistol pentru doamne si domnisoare, purtat la portjartier. Nicaeri si niciodata, nici o putere din lumea asta nu va folosi luneta pentru a dispersa o demonstratie. Acest lucru il fac doar acei provocatori care vor sa incinga spiritele, sa semene ura, dusmania, furia si haosul. Numai acei care vor sa escaladeze conflictul impotriva puterii si cu asta sa genereze un mare val de violenta, de data aceasta bilaterala. Acum atat demonstrantii cat si politistii vor fi mult mai violenti unii la adresa altora.

Apeland la istoria recenta, astfel de lunetisti au aparut in Kirghizia – iunie 2010, Tailanda – mai 2010, Iran – iunie 2009, Romania – decembrie 1989, Moscova – octombrie 1993 cand de pe acoperisul ambasadei SUA la Moscova un lunetist a tras atat in demonstranti cat si in politisti.

In oricare alta tara se va intampla ceva asemanator cu ce s-a intamplat in Ucraina, aparitia la un moment dat, bine calculat a lunetistilor poate fi prezisa din timp. Acesta vor apare cu siguranta. Daca multimea nu este foarte hotarata in directia rasturnarii puterii, atunci la momentul oportun in ajutor le vin lunetistii si impusca cativa demonstranti. Oamenii cu lunete apar si isi duc pana la capat misiunea pentru ca apoi sa dispara pentru totdeauna in negura istoriei dupa cortina politicii globale.

Sursa: Anatol Basarab

COMERCIANŢII DE BOLI FABRICATE: “buy-ologia”, știinţa manipulării consumatorilor

Septembrie 20, 2014 Lasă un comentariu

generic-drugsCu 30 de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat exclusiv bolnavilor. El visase ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător de gumă de mestecat, să vândă la toată lumea, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv spre oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.

În cartea sa „Vânzarea bolii. Cum ne transformă companiile farmaceutice pe toți în pacienți” (Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, 2005), Alain Cassels, cercetător în politica medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada, şi Ray Moynihan, jurnalist specializat în sănătate, fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de cca 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: şubrezire fizică, boală, moarte. Campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea lor în panicaţi. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea de dinaintea ciclului menstrual devine „tulburare disforică premenstruală”. Epicentrul acestui tip de comerţ este SUA. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii 6 ani, deoarece preţurile la medicamente cresc dramatic, dar și pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de sănătate”, apărut în Medical Marketing & Media, Londra, 2003, Parry explică metodele prin care firmele sale favorizează crearea tulburărilor medicale:

– reevaluarea stării de sănătate;
– redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
– crearea unor disfuncţii din nimic (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”. Totul e ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este aceea de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie convinşi că probleme acceptate până acum ca „un uşor disconfort” necesită intervenţia medicului. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii ce vor veni vor fi martorii creării de boli năşite de firme”.

Evident că e greu să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar la fel de evident este că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali și vor creşte vânzările de medicamente. Deseori, spun Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de hipertensiune arterială; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste boli sunt vindecabile doar cu medicamente, metodele de prevenţie fiind trecute în plan secundar.

Racolarea medicilor agenţi publicitari

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o boală născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care se scria: „Căutăm lideri de opinie a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare a disfuncţiei sexuale feminine prin dorință hipoactivă”. Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri prestabilite, în care slujitorii lui Hipocrate n-au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului și notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.

„Dar partea cea mai neplăcută în această poveste, continuă Spencer, este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită în boală gravă. Iar pentru asta, e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ‘Experţii’ estimează că 40% dintre femei suferă de această boală. De fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Urmările pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică vă otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează. O slăbiciune a dv. este automat simptom de boală”, conchide Spencer.

Epidemia de marketing

În bestseller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului, pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică cum, de vreo două decenii, femeile aflate la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice pentru a crea o piaţă a pilulelor care tratează impotenţa.

Între 1984 şi 1987, DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder – Manualul bolilor mentale), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus în ediția a 4-a 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în cartea „Reversul pilulei”, publicată la Montreal în 2004. Pentru a introduce aceste boli, a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine simte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează ironic St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de boli noi:

– timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”;
– regurgitarea naturală la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic”;
– îmbătrânirea firească se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală”;
– până şi stresul de la loterie este definit ca „traumatismul biletului necâştigător”.

În aprilie 2004, o anchetă bine documentată şi aprofundată realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea din Massachusetts, Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psychotherapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.

Impresia de depresie

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă profesorul canadian Jean-Claude St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:

1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună rapid un diagnostic, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.

2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobiştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresii netratate. Potrivit lui St-Onge, mai ales femeile sunt vizate de eforturile de medicalizare a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune ce se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.

Cherchez la femme malade! [Căutați femeia bolnavă!]

Hormonoterapia substitutivă este un pas uriaş în medicalizarea vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă niciun simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica lor de îmbătrânire pentru a-şi vinde produsele. Şi asta, în ciuda deselor efecte secundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult, cu cât comunitatea medicală nu a ajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.

Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi ea din femeia de vârsta a doua o ţintă de marketing. Dar probabil cel mai josnic tertip al firmelor farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte: un studiu făcut în SUA cerea unui număr de 1.500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una din întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că timp de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991).

Farmacoterapia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat, s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”.
Medicul Martin Winkler constată în postfața lucrării „Inventatorii de boli” de Jorg Blech: „Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat. Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet limitele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc.) pentru a crește astfel numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi. Căci a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijească pe viaţă reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră”.

Sursa: Frumoasa Verde

Inchide televizorul si intregul sistem va intra in colaps

Septembrie 11, 2014 1 comentariu

tv-book-shelfEste usor de observat, daca arunci un ochi pe Facebook si in blogosfera, ca  foarte multi au inceput sa se trezeasca si si-ar dori ca lucrurile in tara noastra sa mearga mai bine si intreaba ce este de facut, dar, din pacate,  in acelasi timp sunt indoctrinati de  propaganda nihilista care curge in casele si sufletele lor prin  intermediul televizorului.  Din aceasta cauza, se  aduna foarte multa informatie, se scrie si se citeste mult, se comenteaza si mai mult, dar nimic concret nu se intampla.

Pentru a misca putin lucrurile, pentru a putea schimba ceva in tara asta,  primul pas ar fi sa renuntam la televizor. Spunea cineva ca presa este singura putere in stat care nu este aleasa democratic.

Experiment: Inchide  televizorul timp de o saptamana si ai sa vezi cat de dependent esti.

Trebuie sa va marturisesc ca am scapat de televizor acum aproape 5 ani. A fost o lupta, nu a fost atat de usor. A durat cam un an pana am luat decizia sa nu mai platim abonamentul. La momentul respectiv, avem doar un copil, insa ma simtea atat de  penibil cand tragea de mine sa-i acord atentie si imi era atat de greu pentru ca la tv era nu stiu care meci de fotbal sau ma uitam in gura lui Mircea Badea. In fine, am decis sa inchidem contractul, si, desi nu mai plateam ,am avut semnal inca 6 luni. Ne ispitea tubul si din cand in cand mai bagam cablul sa vedem daca l-au intrerupt. In fine, dupa 6 luni, l-au oprit si ne-am linistit. Stiu imi veti spunea ca am exagerat, ca puteam sa il folosesc cu discernamant s.a.m.d. Nu exista asa ceva, daca va studiati sincer, imi veti da dreptate. Nici macar 5% din totalul emisiei nu merita vizionat, se gasesc prea putine lucruri bune amestecate cu prea multa mizerie. Mult timp mi s-a parut o nebunie sa incerc sa fac asa ceva, pana am gasit un prieten care renuntase si el de cativa ani la tv si asta pentru mine a fost argumentul decisiv, sa stiu ca nu sunt singur, ca nu sunt nebun.

Daca vreti sa faceti pasul, sa stiti ca nu sunteti singuri si nici nebuni. Veti castiga enorm. Incepand de atunci biblioteca mea s-a dublat. Am citit mult mai  mult si  am inteles altfel ceea ce citeam. Am avut timp pentru copii si in casa  s-au auzit doar glasurile noastre, nu au mai intrat nepoftite  toate nulitatile, pseudo-evenimentele, pseudo-vedetele, nouvorba si dubluganditul presei detinute de cei care ne-au colonizat tara.

Da, oamenii sunt slabi si prizonierii razboiului de gherila al echipelor de marketing, dar daca toti ar renunta la tv, credeti-ma ca l-ar oferi pe gratis, atat de mult au nevoie ca acest aparat sa fie in casele fiecaruia dintre noi. Pentru sistem, acest tub este cea mai buna si ieftina unealta de propaganda si control.

Televizorul este rau, in primul rand pentru ca este cronofag, si  are o forta teribila de subjugare a atentiei, creeaza dependenta si afecteaza creierul, in special al celor mici. Este o unealta de propaganda fara asemanare in istoria omenirii. Sunt ferm convins ca televizorul este vinovat, in mare parte, de situatia tragica in care a ajuns omenirea. Omenirea este retarda la propriu din cauza televizorului, a fost adusa la un stadiu de indobitocirea fara precedent si, dupa cum arata tehnologia viitorului ( 3D, holograme), asta este doar inceptul. Daca asti vazut filmul Idiocracy, acolo se va ajunge.

Dar sa revenim la titlul nostru:  Inchide televizorul si intregul sistem va  intra in colaps

Doar prin intermediul acestei tehnologii s-a putut ajunge ca scena politica, culturala, civica sa fie plina de nulitati. Toti bufonii si pipitele, ar fi trecut neobservati. Fara televizor nu s-ar fi putut castiga popularitate atat de rapid – doar prin preluarea unui club de fotbal sau prin casatoria cu un burtos cu bani..

Toate aceste nulitati nu numai ca nu ne reprezinta, dar nu reprezinta nimic, nici macar o minoritate anume –  chiar si asta ar putea fi periculos. Ei sunt special alesi de catre stapanii nostrii occidentali pentru a nu exprima nicio valoarea, nici macar una negativa. Ei sunt o negatie pura, nu poti atasa nicio valoare de coada lor. Ei sunt acolo doar sa obstructioneze, sa ocupe locul celor care ar fi putut fi ceva si ar fi putut face ceva.  Ceva  in  care poporul s-ar putea regasi, ceva de care ar putea sa-si agate sperantele.

Imi  veti spune: ok inchidem televizorul si ce rezolvam? Ce punem in loc, ce valori, ce personaje?

Luati-o usor. E prea devreme, trebuie sa iesim de sub vraja acestor nimicuri, acestor nulitati mai intai si dupa o vreme, dupa ce ne-am recapatat bunul simt politic, putem merge mai departe. Trebuie sa se vindece infectia.  Dupa ce ne-am vindecat de toata aceasta mizerie, nemaiavand televizor, ne vom cauta reciproc, ne vom gasi, nu stiu, poate la TNB, poate intr-un parc si atunci vom vedea ce vom face mai departe. Va garantez ca va fi mult mai greu sa manipulezi masele fara televizor. Pentru a manipula un subiect, in primul rand trebuie sa-l izolezi.

Haideti sa facem primul pas, sa inchidem televizorul. Este greu dar se poate, este singura noastra sansa.

Atat timp cat luminile albastre vor fulgera pe tavanul camerelor din intreaga Romanie, nimeni nu ne va putea scoate din mizeria politica in care suntem  tinuti de o gasca de personaje alese in mod special pentru forta paralizanta a nulitatii pe care o raspandesc.

Va urma

Pasul urmator: sa ne adunam intr-o mica comunitate bazata pe constientizarea faptului ca societatea actuala este in pragul colapsului din toate punctele de vedere.

Sursa: Evita colapsul

CUM SĂ EVADEZI DIN MATRIX – PARTEA A V-A

Decembrie 23, 2013 Lasă un comentariu

 ESENŢĂ ŞI APARENŢĂ

Ce zice lumea? Ce contează! E problema lumii ce zice, e problema lumii dacă te place, dacă te apreciază, dacă te critică, contează doar părerea ta despre tine pentru că doar tu trăieşti cu tine, doar tu ştii ce este cu adevărat în mintea şi sufletul tău, nimeni altcineva.

Părerea ta despre tine nu trebuie să fie influenţată de ce zice lumea. Tu trebuie să fii cel mai bun prieten al tău, iar dacă tu nu te placi pe tine, nimeni şi nimic din lume nu te va putea face fericit. În primul rând, tu eşti obligat să te iubeşti pe tine şi să te accepţi aşa cum eşti, cu bune şi cu rele. Nu trebuie să te raportezi la ceilalţi, să te compari cu ceilalţi, tu eşti tu şi atât. Cine te place bine, cine nu, la fel de bine, tu trebuie să fii natural şi să-ţi asumi asta. Nu ai nevoie de aparenţe, să încerci să pari ce nu eşti, să te dai altcineva, doar de gura lumii sau pentru a impresiona pe cineva.

Esenţa problemei în relaţia cu lumea este orgoliul, ego-ul. Nevoia de a impresiona vine din ego, iar acest ego se hrăneşte atât cu aprecierile celorlalţi, dar şi cu invidia lor. Ego-ului îi place să fii invidiat şi pentru asta omul trăieşte într-o minciună permanentă încercând să se dea mai mult decât este, încercând să spoiască o faţadă cât mai strălucitoare, să aibă o imagine pentru exterior cât mai bună. Cu cât te preocupi mai mult de această imagine exterioară cu atât vei ignora sau vei neglija adevărata imagine care contează, cea interioară. Vei fi prea ocupat să te prezinţi cât mai bine pentru ceilalţi, să hrăneşti acel ego epatând, în loc să fii sincer cu tine, să-ţi asumi felul cum eşti şi să te iubeşti pentru toate calităţile pe care le ai. Asta nu înseamnă că trebuie să-ţi ignori defectele sau să le ascunzi sub preş, ci să le accepţi, iar apoi să lupţi cu ele şi să le modelezi. Dacă în fiecare zi îţi vei zice că vrei să fii mai bun ca în ziua precedentă, până la urmă vei reuşi să te schimbi cu adevărat, dar dacă vei avea o părere proastă despre tine permanent, atunci te vei resemna şi nu vei reuşi niciodată să schimbi ceva în bine şi te vei chinui toată viaţa să păstrezi nişte aparenţe deşarte. Cu cât decalajul, distanţa, dintre ceea ce eşti şi ceea ce vrei să pari este mai mare, cu atât vei fi mai nefericit şi vei face eforturi mai mari pentru a o menţine.

Tot ego-ul este vinovat atunci când suferi din cauza cuiva, se numeşte “€œa fi rănit în orgoliu”. Dacă nu ar fi ego-ul, atunci nimeni nu ar putea să te rănească cu nimic, nicio vorbă, nicio critică nu ar avea efect asupra ta, nu ar conta absolut deloc. De asemenea nu ai avea nicio aşteptare de la nimeni astfel că nimeni nu te-ar putea dezamăgi vreodată. Fără ego ai privi lumea mult mai relaxat, ai fi mult mai înţelegător şi îngăduitor cu oamenii, nu ar exista frică sau gelozie, nu ar exista ură, răutate, minciună, invidie, egoism, trufie, vanitate. Ai fi liber să iubeşti necondiţionat şi să te bucuri cu adevărat de viaţă.

Ego-ul este motorul care ne alimentează goana permanentă după bani şi după acumulare materială, ego-ul te face să vrei din ce în ce mai mult şi niciodată să nu fie suficient.  Banul este hrana ego-ului, dar ego-ul  oricât l-ai hrăni nu te poate face vreodată fericit pentru că nu are nicio legătură cu sufletul. Ego-ul îşi face simţită prezenţa în relaţia cu oamenii, dar când rămâi singur tu cu tine în întuneric şi te priveşti, ego-ul se evaporă dintr-o data şi rămâi gol, scutul de apărare dispare şi rămâi doar tu cu sufletul tău.

Cine fuge de sufletul său niciodată nu va fi fericit, cine trăieşte să-şi satisfacă ego-ul, toţi banii din lume de ar avea, tot nu vor fi suficienţi, întotdeauna va dori şi mai mult. Prin urmare, pentru a fi fericit cu adevărat, trebuie să te debarasezi în primul rând de ego, să te iubeşti aşa cum eşti, să fii tu însuţi în relaţia cu oamenii, să nu încerci să pari altcineva, să nu aştepţi aprecierea nimănui, să nu laşi să te afecteze absolut nimeni, să nu ai aşteptări de la ceilalţi, ci doar de la tine. Atunci vei reuşi să te eliberezi de material şi să începi să îţi hrăneşti sufletul, iar sufletul te va răsplăti şi în relaţia cu cei din jur vei simţi numai sentimente curate: iubire, altruism, bunătate, înţelegere, bunăvoinţă, îţi vei hrăni sufletul ajutându-ţi semenii, vei vedea o schimbare totală, radicală, la 180 grade faţă de atunci când te lăsai condus de ego.

Raportarea la ceilalţi este cauza principală a spiritului de turmă. Dacă te eliberezi de ego, această raportare va deveni cel mai neînsemnat lucru posibil şi astfel vei reuşi să ieşi din turmă cu adevărat. Mulţi vor să fie speciali şi diferiţi, dar dacă acest sentiment vine din ego, atunci nu vor ieşi niciodată din turmă pentru că vor intră în altă turmă, aceea a celor care aleargă toată viaţa să fie altfel doar ca să fie altfel, tot pentru aparenţe şi nu pentru că simt.

Tot acest consumerism vine din dorinţa omului de a-şi hrăni ego-ul acumulând mai mult decât cei de lângă el, faţă de care se raportează direct. Omul dacă ar fi lăsat singur pe o insulă pustie, dar cu tot materialul din lume, nu şi-ar dori nimic material, nu şi-ar dori aur şi bijuterii, nu şi-ar dori maşini luxuoase, nu şi-ar dori vile impunătoare, nu şi-ar dori haine scumpe, nu şi-ar dori absolut nimic din toate astea, ci ar da totul doar pentru a fi alături de alţi oameni. Asta spune tot despre ceea ce contează cu adevărat pentru om. Reflectaţi asupra acestui aspect şi nu va mai lăsaţi manipulaţi. Ei se folosesc de slăbiciunea omului, adică de ego şi îl exploatează la maxim împingându-l într-o direcţie total greşită, adică omul să-şi sacrifice viaţa muncind ca un sclav pentru ei şi trăind doar pentru a consuma cât mai mult din ce oferă ei, pentru a fi în rând cu lumea şi a-i depăşi pe cei de lângă el şi a-şi satisface orgoliul. Dacă oamenii ar realiză că scopul vieţii nu este satisfacerea orgoliului tot sistemul lor s-ar nărui precum un castel de nisip, într-o clipă! Fără orgoliu nu ar exista nedreptate în lume, nu ar exista un singur om care să moară de foame, nu ar exista inechitate, nu ar exista diferenţe sociale şi toată lumea ar trăi într-o armonie totală, ar fi raiul pe pământ.

Trebuie să începem să trăim pentru noi, nu pentru a impresiona lumea din jur, nu pentru a consuma fără măsură, nu pentru a ne vinde vieţile în sclavie pe nimic. Trebuie să ne trezim, să nu mai alimentăm dezvoltarea corporaţiilor prin consum şi să nu mai acceptăm să muncim în orice condiţii, să fim furaţi ca în codru, minţiţi, folosiţi şi înjosiţi de cei care ne conduc. Să ne ridicăm şi să ne cerem drepturile, să nu ne mai resemnăm căzând pradă viciilor sau să ne afundăm în întunericul materialismului. Să ne folosim ego-ul în direcţia corectă, căutând dreptatea şi luptând pentru drepturile noastre, fără să mai acceptăm că pentru o brumă de arginţi, să ne vindem libertatea şi să trăim fără demnitate, fără onoare, fără ideal.

Cât costă libertatea noastră? Cât un credit imobiliar, o maşină, o plasmă pe perete, o canapea din piele, un ceas de firmă, un all-inclusive la turci? Astea doar pentru cei mai realizaţi dintre sclavi. Pentru marea majoritate libertatea costă cât să bage ceva în gură şi să-şi înece nefericirea în alcool. Am ajuns printre primele ţări din Europa la consumul de alcool. Nu asta e soluţia, să evadăm din realitate anesteziindu-ne creierul cu chimicale. Singura soluţie este să luptăm cu realitatea asta cruntă şi să o schimbăm. Dacă vom reuşi va fi extraordinar, dacă nu, măcar vom şti că am dat totul şi am încercat şi la sfârşit nu vom avea cum să ne reproşăm că n-am făcut nimic şi am asistat neputiinciosi cum suntem călcaţi în picioare!

Sursa: initiativepentruromania.ro

CUM SĂ EVADEZI DIN MATRIX – PARTEA A IV-A

Decembrie 23, 2013 Lasă un comentariu

 CREDITAREA ŞI SISTEMUL BANCAR

Omul este încurajat nu doar să consume ce nu are nevoie, ba mai mult, să consume mai mult decât îşi permite, folosindu-se de credit. În loc ca munca prestată de fiecare să fie suficientă pentru a nu duce lipsă de nimic, omul este remunerat foarte prost, astfel încât, să nu-şi poată permite mare lucru din salariu. De asemenea sunt inventate tot felul de “€œnecesitati”, tot pentru ca cei care ne înrobesc să profite mai departe şi de puţinii bani pe care îi câştigăm.

În societatea actuală este imposibil să-ţi cumperi o locuinţă fără credit dacă munceşti cinstit şi nu ai părinţi cu bani sau moşteniri, nu câştigi la jocuri de noroc, nu furi sau nu eşti o excepţie a naturii în vreun sport. Cu toate că suntem cea mai săracă ţară din UE, românii se află pe primele locuri în Europa la deţinerea de locuinţe şi nu pentru că ar fi foarte ieftine, cum ar fi normal. Probabil că, trăind în comunism şi neavând nimic, am rămas cu ceva sechele, altfel nu se explică de ce oameni care trăiesc de pe o zi pe alta aleg să se împrumute pe 30 ani la bănci pentru un coteţ comunist dărăpănat. Aceşti oameni au impresia că împrumutându-se sunt proprietari cu adevărat. Acea locuinţă nu este a lor, ci a băncii. Până în ziua când nu rambursează şi ultima rată din credit ei nu sunt altceva decât chiriaşii băncii.

Cu siguranţă că, dacă nu ar fi folosit nimeni creditul imobiliar, preţurile ar fi fost mult mai mici, atât pentru cumpărare, cât şi pentru închiriere de locuinţe. Nu este nicio tragedie să locuieşti cu chirie dacă atât îţi permiţi, din contră, ai mult mai multă libertate. Oricând poţi să te muţi în altă parte în funcţie de ce îţi rezervă viitorul şi mersul societăţii în general, de ce să fii agăţat pe viaţă la o bancă, când habar n-ai dacă peste 3 luni îţi vei mai permite să plăteşti rata, darămite peste 20 ani?

Un alt avantaj al locuitului cu chirie este că, vrând-nevrând, te obligă să consumi mai puţin şi să nu arunci cu banii pe prea multe acareturi în casă, nefiind casa ta, va trebui să pleci la un moment dat şi e mult mai complicat să te muţi cu un vagon de prostii după tine.

Spiritul de turmă al tradiţionaliştilor, pentru care casa, maşina şi “€œagoniseala de-o viata” reprezintă scopul vieţii, şi gradul de reuşită în viaţă se cuantifică în numărul de tone de deşeuri pe care le lasă în urma lor, va erupe şi contrariaţi vor spune la unison: “dar noi trăim să asigurăm un viitor copiilor, noi cumpărăm pentru copii, ce laşi la copii dacă trăieşti cu chirie?” Păi nefiind sclav, neavând ochelari de cal, setat pe goana după bani şi consum, nu vei mai fi dispus să faci orice compromis pentru un loc de muncă, nu-ţi vei mai sacrifica viaţa de dimineaţă până seara trăgând pentru stăpân, nu vei mai trăi cu frica şi stresul de a nu pierde locul de muncă de care depinde toată viaţă ta, fiind împrumutat până peste cap la bănci. Vei fi dispus să sacrifici din venituri pentru timp liber în plus, timp pe care îl vei putea dedica copiilor, vei avea mai mult timp să te bucuri de ei, să stai cu ei, să le asiguri o educaţie solidă. Copilul nu are nevoie de creditele tale, de părinţi sclavi aflaţi în permanenţă pe fugă, stresaţi, obosiţi şi deprimaţi, care se ceartă tot timpul. Copilul are nevoie de atenţie, nu de cutia ta comunistă şi acareturile tale. Copilul şi-ar dori să te implici în societate şi să iei atitudine, să lupţi pentru şansa de a-i lăsa o lume mai bună în care să trăiască, nu o lume distrusă, să nu fie condamnat la viaţă de sclav ca tine. Ăsta e viitorul de care are nevoie copilul tău, nu de sechele, că n-ai avut timp să te ocupi de el pentru că ai plecat la tras la jug pentru străini şi a crescut singur! Nu de sechele, că în loc să te implici, te-ai resemnat şi ai dat-o pe medicamente sau alcoolism şi certuri în casă!

În schimb, românul se împrumută pentru orice. La ce îmi foloseşte să-mi upgradez periodic tot ce am prin locuinţă, de ce să am nevoie de ceva mai mare, un televizor mai mare, un frigider mai mare, o canapea mai mare, o maşină mai mare, o casă mai mare? În goana după profit, tot ce se produce azi este de proastă calitate, sunt făcute să reziste cât sunt în garanţie ca apoi să-ţi cumperi altele, deci până la urmă care este upgrade-ul?

De ce maşina proprietate personală este văzută mai mult decât un mijloc de transport mai comod? În România mai ales, dacă nu ai maşină, eşti considerat ultimul om, este de neconceput. Noi avem infrastructura învechită, cu cel puţin 50 ani în urma altor state, dar vrem maşini, dacă se poate cât mai mari, mai scumpe şi mai fiţoase ca să stăm cu ele blocaţi prin trafic şi să ne înjurăm ca dobitocii unii pe alţii aiurea. Mergem în Vest şi copiem tot ce e prost de acolo, dar ceva bun nu am adopta şi noi. De exemplu, în Barcelona, oraş cu o infrastructură rutieră mult peste cea a Bucureştiului, lumea circulă aproape exclusiv cu maşini foarte mici şi învechite, foarte rar vezi o maşină scumpă şi, mai mult ca sigur, în ea se află un om de afaceri extrem de bogat, nu un coate-goale care nu are după ce să bea apă ca la noi. De asemenea se circulă foarte mult cu bicicleta şi cu scutter-ul şi nimeni nu foloseşte motociclete de viteză ca pe circuit, cum se întâmplă la noi, cu toate că ar avea loc suficient.

Românul realizat este cel care are casă şi maşină, nu contează dacă sunt cu credit şi el e doar un sclav amărât care de abia reuşeşte să-şi plătească ratele. Din punctul ăsta de vedere, din nefericire, suntem mult mai înapoiaţi în gândire, faţă de cei din ţările dezvoltate.

Un alt aspect care ne diferenţiază foarte mult faţă de oamenii din ţările dezvoltate este faptul că nu ne cunoaştem drepturile. Românul se consideră neputiincios când vine vorba de societate şi sistem, nu vrea să înţeleagă că nu este obligat să suporte orice şi că are puterea de a schimba totul luând atitudine. Românul nu ştie ce înseamnă unitatea şi preferă să plece oriunde de nebun în loc să se implice şi să îşi apere ţara lui de toate fărădelegile. Ţara a fost vândută de o mână de criminali, dar vinovaţi suntem cu toţii pentru că, prin neimplicare, le-am dat girul să o facă. În continuare insistăm în aceeaşi greşeală, ne vând pe nimic şi ultima resursă, aurul şi metalele rare de la Roşia Montana în timp ce distrug un patrimoniu cultural nepreţuit şi în schimb rămânem cu cianurile şi dezastrul ecologic. Au descoperit în ţara noastră terenul ideal pentru a distruge mediul extrăgând gaze de şist printr-o metodă interzisă în majoritatea ţărilor pentru că românii permit orice. Ne-am vândut industria la fier vechi, ne vindem pământul agricol străinilor, ne vindem resursele, pădurile, ne otrăvim apele, ne împrumutăm la FMI şi Banca Mondială în disperare când noi aveam toate condiţiile să prosperăm şi să ne dezvoltăm singuri şi drept răspuns în loc să ne împotrivim plecăm din ţară sau ridicăm din umeri neputiinciosi.

E timpul ca toate astea să înceteze, e timpul să ieşim din Matrix şi să începem să trăim pentru noi şi copiii noştri, nu pentru ei! E timpul să luptăm pentru drepturile noastre, pentru viaţă decentă! E timpul să ne unim şi nu să ne mai batem între noi pentru firimiturile pe care ei ni le aruncă de sus, cu dispreţ, în timp ce huzuresc pe spinarea noastră! A sosit timpul dreptăţii!

Sursa: initiativepentruromania.ro

CUM SĂ EVADEZI DIN MATRIX – PARTEA A III-A

Decembrie 23, 2013 Lasă un comentariu

 VICII

Mai întâi trebuie să definim viciul şi să îl clasificăm. Nu este nevoie să folosim dex-ul pentru a realiza faptul că viciul reprezintă un comportament nesănătos, dăunător, imoral şi care provoacă dependenţă. Suntem stimulaţi şi încurajaţi să consumăm aceste vicii din mai multe motive:

– Pentru a ne ţine în matrix şi a nu ne revolta -€“ toată lumea vede că această societate este o junglă, fiecare e pentru el, în goana după bani nu mai este loc de sentimente, dar e foarte obositor să trăieşti sclav în junglă, la un moment dat ajungi la saturaţie şi atunci e mult mai la îndemână să te tratezi cu vicii decât să te revolţi

– Pentru a ne oferi iluzia fericirii -€“ multă lume ajunge să îşi caute liniştea şi fericirea în alcool, droguri, sex, consum

– Pentru a evada din realitate şi a nu cădea în depresii -€“ omul aflat în depresie este un sclav neproductiv, deci nefolositor; este vital să-l menţii pe linia de plutire cât mai mult timp pentru a profita de el

– Pentru a ne distruge moralitatea şi credinţa -€“ omul profund viciat îşi pierde speranţa şi respectul de sine, cedează în faţa viciului, se resemnează şi devine un robot şi mai uşor controlabil.

Omul prin natura sa este o fiinţă slabă, foarte uşor de influenţat, iar ei ştiu cel mai bine acest lucru. Sclavii în trecut nu aveau nimic, erau constrânşi să muncească, erau mult mai greu de controlat şi mai puţin productivi ca cei de azi, pentru că omul aflat în captivitate are tendinţa să se împotrivească mereu şi să se revolte împotriva stăpânirii. Dacă îi oferi omului iluzia libertăţii poţi să te joci cu el şi să-l manipulezi cum vrei tu, fără să fie nevoie să îl obligi să facă ceva anume. Acest sistem funcţionează de minune, dar cred că lumea a început să se trezească şi în curând va apune, nu are cum să meargă la nesfârşit, pentru că devine din ce în ce mai evident faptul că totul este o păcăleală ordinară.

Pe lângă viciile care dăunează grav sănătăţii precum tutunul, alcoolul sau drogurile, se promovează foarte tare pe toate canalele media sexul şi depravarea. Astfel se încearcă distrugerea familiei, distrugerea valorilor omului pentru a ne transforma în maşini. Roboţii nu au sentimente, doar execută ce li se spune. Obligatoriu pentru a realiza acest lucru trebuie să-i distrugi omului valorile, conştiinţa, sentimentele curate, moralitatea. Trebuie să-l îndepărtezi de ceilalţi oameni, să-i dezbini, pe modelul divide et impera. Omul să fie un animal singur în junglă, care trage pentru el, scăpa cine poate şi drept recompensa îi oferi viciul. Viciul trebuie să devină fericirea omul. Viciul te face să uiţi de iubire, să uiţi că există o planetă de care ne batem joc, să uiţi că este un Dumnezeu acolo sus care are foarte mare răbdare cu tine şi în fiecare zi îţi oferă o nouă şansă să te schimbi. Viciul te face să trăieşti pentru el, să nu-ţi pese de nimic, să fii total ignorant şi refractar la tot ce se întâmplă astfel că ei să profite la maxim de pe urma ta fără că tu să comentezi nimic.

Scopul lor este să transforme omul într-o marionetă dependentă de sex. Se doreşte transformarea lumii într-o societate în care bărbaţii încearcă să facă bani prin orice mijloace pentru a cumpăra femei, iar femeile sunt încurajate să îşi folosească sexualitatea pentru a atrage bărbaţi cu cât mai mulţi bani. Se vrea convertirea societăţii într-o mare orgie, din care doar ei au de câştigat. Nu înţeleg cum unele femei se lasă manipulate în asemenea măsură încât ajung să se îmbrace precum damele de consumaţie, apoi tot ele ajung să se plângă de faptul că bărbaţii le tratează cu superficialitate ca pe nişte bucăţi de carne. Pentru ce trebuie o femeie să-şi umfle sânii şi să-i scoată cât mai mult la vedere, pentru ce trebuie să-şi umfle buzele şi să se macheze excesiv, pentru ce trebuie să se urce pe tocuri de 15-20 cm ca pe picioroange, pentru ce trebuie să poarte pantalonaşi mulaţi foarte scurţi, fuste foarte scurte sau rochiţe transparente? Femeile nesilite de nimeni fac totul pentru a fi considerate obiecte sexuale, iar bărbaţii atât aşteaptă. Trebuie să ne trezim cu toţii din această nebunie în care am fost împinşi să cădem şi să revenim la valorile morale normale, la decenţă, să ne rupem din această bălăceală în mizerie.

Au ajuns să ne drogheze cu zahăr, tutun, alcool, stupefiante, medicamente, antidepresive, sex, violenţă, shopping pentru a ne ţine sclavi şi a munci pentru ei şi a consuma ce vor ei, tot pentru profitul lor. Începând de azi putem să ne trezim, avem libertatea să ne trezim, nu ne pot fura conştiinţa, nu pot pune stăpânire pe sufletele noastre. Începând de azi putem să fim un exemplu pentru toţi cei care ne cunosc şi să încercam să trezim cât mai mulţi oameni la realitate. Doar aşa se poate schimba ceva, altfel lumea se îndreaptă către un dezastru iminent, ne autodistrugem!

VESTIMENTAŢIE ŞI LOOK

Nu aveţi nevoie să vă schimbaţi garderoba în fiecare sezon. Să fii în pas cu moda, în trend, nu este decât o altă formă de manipulare grosolană a societăţii moderne în care trăim. Să fii în pas cu moda înseamnă să fii în pas cu turma, dacă ei stabilesc că în sezonul acesta se poartă ceva, majoritatea încep să cumpere acel ceva. E paradoxal şi absurd în acelaşi timp având în vedere că toată lumea îşi doreşte mai presus de orice să se remarce în societate prin ceva propriu şi personal, dar cu toate astea manipularea este într-atât de agresivă încât se uită acest deziderat şi, parcă hipnotizaţi, oamenii fac exact ce nu vor să facă, adică copiază pe ceilalţi, să fie şi ei la fel. Nu vrei să vezi la toată lumea ce porţi tu, dar cumperi ceea ce toată lumea poartă.

Extrapolând un pic, acelaşi lucru se întâmplă şi în ceea ce priveşte look-ul, dacă se poartă un anumit tip de freză, toţi vor să aibă acea freză, dacă toată lumea se tatuează, vrei şi tu să te tatuezi, dacă se poartă un anumit tip de make-up, ca femeie, vrei şi tu să adopţi acel stil, dacă lumea foloseşte parfumuri scumpe, vrei şi tu obligatoriu să foloseşti, chiar dacă vezi că sunt chiar mai proaste decât unele parfumuri ieftine şi după 2-3 ore s-au evaporat de tot. În loc să nu le mai cumpere pentru că nu merită deloc, unele femei au găsit varianta ingenioasă de a le purta în geantă şi a le folosi de câteva ori pe parcursul zilei.

Brandul hainelor face parte, de asemenea, din acelaşi joc al manipulării. Oamenii care au bani aleargă turbaţi după branduri, iar cei mai strâmtoraţi aleargă după aceleaşi branduri, dar varianta fake, care până la urmă, e aproape acelaşi lucru, diferenţa de calitate e aproape insesizabilă, la un preţ de zeci de ori mai mic, în special la mărcile de super lux.

După ce am deschis ochii şi am stabilit aceste lucruri simple, de bun simţ, ne dăm seama că rolul hainelor nu are nicio legătură cu moda, cu trendul, cu brandul ci sunt doar accesorii concepute pentru a-ţi acoperi corpul, a te proteja de frig sau raze solare şi a te simţi confortabil în ele. Nu există nici un motiv logic pentru care ar trebui să ne cumpărăm haine în fiecare anotimp şi a acumula în timp şifoniere pline cu haine, multe dintre ele aproape noi sau chiar nepurtate. Hainele trebuie să fie în stare bună, curate, decente şi confortabile.

Personal, nu mi-am mai cumpărat haine aproape deloc în ultimii 2 ani şi încă am suficiente cât să nu mai cumpăr 10 ani de acum încolo. Dacă veţi analiza situaţia la rece veţi observa că şi voi sunteţi majoritatea în aceeaşi situaţie.

Ce va zice lumea că porţi aceeaşi haină de mai multe ori la serviciu? Ce contează părerea turmei pentru tine, ce contează părerea unora care din start, dacă te critică, printr-o astfel de gândire, demonstrează că îţi sunt inferiori, neavând puterea să se rupă din lanţul manipulării. Puteţi să încercaţi să le explicaţi aceste lucruri, cine va înţelege f bine, cine nu, e problema lor.

Sursa: initiativepentruromania.ro

%d blogeri au apreciat asta: