Arhiva

Posts Tagged ‘medicamente’

Inventatorii de boli. Cum sunt transformaţi oamenii sănătoşi în cumpărători de medicamente

Ianuarie 17, 2016 1 comentariu

bigpharmaO colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze.
Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.

Fondatorul colosului farma „Merck” visa să vândă medicamente oamenilor sănătoși. Visul i se împlinește.

Viață lungă, boli multe

Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o carte din 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în Sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.

Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.

Pe măsură ce, în țările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi bagă în panică pe cei grijulii cu sănătatea lor. Probleme minore sunt descrise ca tulburări grave, care necesită tratament imediat. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală”. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.

Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populația lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii zece ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Aceeaşi maladie cu altă pălărie

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat șocant „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:

● reevaluarea stării de sănătate;

● redefinirea unor boli cunoscute de mult și rebotezarea lor;

● crearea unor disfuncții din nimic; preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual.

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.

Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli și stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră inedită.

Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea piețe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinși” că „probleme acceptate până acum ca ușoare disconforturi” necesită „intervenția medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor create de firme”.

Nu a durat mult și profeția s-a împlinit. În 2014, profesorul Philippe Even declara pentru France 4:

„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există. De exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu aduc nimic”.

Prof. Even, împreună cu prof. Bernard Debré, publica în 2012 „Ghidul celor 4000 de medicamente utile, inutile sau periculoase”. Pe fondul scandalului-monstru al medicamentului de slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta încălcarea Omertei: lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an.

Racolarea medicilor ca agenţi publicitari

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:

„Căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influențeze gestionarea și terapia viitoare ale disfuncției sexuale feminine (…) prin dorință hipoactivă.”

Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pe care o asemenea campanie o aduce.

„Experții” trebuie să legitimeze „boala”

Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimități medicale a disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncție bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales sacrosancți experți medicali care legitimează totul. «Experții» estimează că 40% dintre femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!”, conchide medicul din Glasgow.

Impresia de depresie

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de șapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultații în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 și 1989. O tendință similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu față de cel al bărbaților, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate.

Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor ușoare la adulți, ele sunt prescrise masiv. Un „merit” îl au și firmele de lobby care au lansat ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de „medicalizarea” a vieții. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepție și de menopauză. De altfel, se vorbește deja și de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei și până la instalarea acesteia), o nouă afecțiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade lungi de timp.

Farmacoterapia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criză cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „disease mongering”, negoţul cu boli.

Prin manipularea medicilor, lobby-urile au modificat normele analizelor, pentru a crește numărul de pacienți susceptibili a fi tratați

„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, Inventatorii de boli.

„Manipulând membrii influenți ai comunității medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obține astfel creșterea numărului pacienților susceptibili a fi tratați”.

Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”.

Epidemia de marketing

În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.

Între 1984 şi 1987, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean- Claude St-Onge în Reversul pilulei, publicată la Montreal, Ecosociétés, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:

● timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”

●naturala regurgitare la bebeluși devine „reflux esofagian patologic”

● omeneasca senescență se transformă în „insufi ciență circulatorie cerebrală”

● până și stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâștigător”

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiți de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează așa-zisele boli nou introduse în manual.

Sursa: Expunere.com, preluare dupa Evz.ro

Marturia unui om de stiinta – Acesta este adevarul din spatele fabricarii medicamentelor!

pic12Shane Ellison are o diploma de masterat in domeniul chimiei organice si este dublu castigator al prestigiosului premiu oferit de Institutul Medical de Cercetare Howard Hughes pentru studiile sale in domeniul biochimiei si fiziologiei. In aceasta scurta marturie a sa, Shane ne dezvaluie mecanismele din spatele industriei farmaceutice si din spatele comercializarii medicametelor. Merita mentionat faptul ca Shane a lucrat in trecut pentru doi giganti ai industriei farmaceutice, Array BioPharma si Eli Lilly.

“Publicul general si medicii ar trebui sa inteleaga pe deplin efectul inselaciunii medicinei moderne pusa foarte bine la punct de marea industrie farmaceutica si sa judece situatia in functie de ceea ce poate face cu adevarat un medicament, mai degraba decat sa-l judece in functie de ceea ce reclamele companiilor farmaceutice insista sa prezinte.” – Shane Ellison

“Sunt chimist. Imi place abordarea stiintifica. Cand am lucrat in industria farmaceutica – acolo m-am ciocnit cu respingerea completa a stiintei. In aceste companii farmaceutice , in interviuri de angajare, nu ezitau sa spuna urmatoarele:

„Tineti minte ca noi dezvoltam medicamente pentru a inlatura simptome. Noi nu tratam”.

Deci este un model de business care se bazeaza pe ideea de a oferi oamenilor medicamente toata viata. Ce este de facut cand se termina simptomele? Următorul nivel de publicitate a medicamentelor – inventarea maladiilor.

Daca nu exista simptome, atunci se termina clientela pentru vanzari si ramane doar sa se inventeze alte maladii. Cu preparate psihiatrice puteti inventa maladii fara sfarsit. Exista trei cuvinte de care se teme un psihiatru. Trei cuvinte: „Doveste acest lucru”.

Si daca medicul nu poate dovedi, iar el nu poate dovedi in noua cazuri din zece, nu administrati medicamentul. Acest lucru ofera pacientului puterea de a lua o decizie.

Fiind chimist, eram surprins – se fabrica medicamente cu capacitatea de a ucide, acest lucru se depisteaza in toate laboratoarele, medicamentele sunt periculoase, ineficiente, provocand aceleasi efecte pentru care sunt concepute. Cum reusesc companiile farmaceutice sa le vanda? Cum le vand?

Companiile farmaceutice au departamente de marketing, gigantii farmaceutici au cele mai bune departamente de marketing din lume. Pur si simplu, geniale. Trebuie doar sa platiti profesionistii – medicii, savanţii, psihiatrii – pentru rapoarte care indica faptul ca studiul a avut rezultate pozitive. Le platiti, cumparati stiinta.

Cel putin 125 de mii de persoane mor in fiecare an din cauza medicamentelor prescrise de medici, s-ar crede ca ar trebui sa se cheltuiasca mai multi bani pentru cercetare, pentru a reduce rata mortalitatii. Nu! Companiile farmaceutice continua sa dezvolte marketing. Publicitate, publicitate, publicitate. Sa hipnotizeze oamenii.

Ii hipnotizati si ii obisnuiti cu medicamente, ii indreptati la psihiatri, incat oamenii sa inghita in liniste Cymbalta sau Prozac sau orice altceva pe care le vor oferi, indiferent de numele preparatului. Veti primi o industrie de miliarde de dolari, care face o multime de oameni bolnavi si care prospera in urma acestui lucru.”

Sursa: E-dimineata

Etichete:,

Un medicament care te ajută să renunţi la fumat îţi poate da halucinaţii şi creşte riscul de gânduri sinucigaşe

Conform porspectului, acest medicament poate avea efecte adverse precum greaţă, insomnie, depresie, vise anormale şi tendinţe de suicid.

Un medicament care te ajută să renunţi la fumat îţi poate
da halucinaţii şi creşte riscul de gânduri sinucigaşe

Persoanele care doresc să se lase de fumat ar trebui să citească prospectul medicamentelor cu atenţie, deoarece unul dintre cele mai vândute medicamente anti-fumat din Marea Britanie, care se găseşte şi în cadrul Programului Naţional Stop Fumat, prezintă reacţii adverse severe.

Medicamentul poartă denumirea de Chantix şi acţionează prin diminuarea dorinţei de a fuma şi prin ameliorarea simptomelor generate de lipsa nicotinei din organism.

Deşi majoritatea fumătorilor care au încercat acest medicament s-au lăsat de fumat, există şi cazuri mai puţin fericite în care efectele secundare au făcut victime. Printre efectele adverse ale medicamentului, conform prospectului, se numără: greaţa, cefaleea, insomnia, somnolenţa, coşmarurile, halucinaţiile, ameţelile, oboseala, depresia şi gândurile sinucigaşe.

În afara acestor efecte secundare, medicamentul mai poate cauza schimbări de comportament, ostilitate şi agitaţie, mai ales dacă cel care a recurs la acest tratament are în trecutul său boli mintale.

Conform statisticilor, între anii 2006 – când Chantix a fost aprobat de FDA (Food and Drug Administration) – şi 2009,  au fost raportate 98 de cazuri de suicid şi 188 de tentative în acest sens la persoane care folosiseră acest medicament.

Curt Furberg, profesor american de ştiinte în domeniul sănătăţii publice, a declarat pentru Daily Mail, făcând referire la folosirea medicamentului Chantix, că „riscurile depăşesc cu mult beneficiile“. Admistratarea Chantix în scopul renunţării la fumat a mai fost asociată în trecut şi cu atacuri de cord, atacuri cerebrale, violenţă neprovocată şi pierderi de memorie.

Agenţia de reglementare a medicamentelor şi produselor pentru sănătate din Marea Britanie (MHRA) a declarat că toate medicamentele au efecte secundare şi că asocierea unui astfel de efect cu un anume medicament nu presupune şi că acel medicament a fost cauza reacţiei.

Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al agenţiei a completat: „MHRA, împreună cu alte state membre UE şi Agenţia Europeană a Medicamentelor, vor lua în considerare foarte aceste semnalări pentru a stabili dacă este necesară o informare mai detaliată a celor care profesează în domeniu dar şi a pacienţilor cu privire la utilizarea varenicline (n. red. substanţa activă din Chantix)”.

Compania producătoare a medicamentului susţine că prospectul aflat în cutii atenţionează pacienţii cu privire la faptul că unele persoane cărora li s-a administrat medicamenul au suferit de depresie şi chiar au încercat să se sinucidă.

Sursa: adev.ro

Medicamentele pentru colesterol NU previn infarctul miocardiac si atacul cerebral, insa pot cauza cancer

Milioane de oameni iau medicamente pentru scaderea colesterolului numite statine. Este o industrie de 29 de miliarde de dolari care ne-a inselat complet pe cei mai multi dintre noi. Doctorii prescriu aceste statine in mod obisnuit pentru prevenirea infarctului, a atacului cerebral, a inflamatiei si a altor afectiuni inrudite.

Totusi, in ciuda incredibilei lor popularitati, medicamentele pentru scaderea colesterolului nu reusesc sa previna infarctul si atacul cerebral ; dimpotriva, pot chiar cauza cancer si numeroase alte probleme de sanatate.

In noul film documentar $29 Billion Reasons to lie about Cholesterol, Justin Smith afirma,

„ … intre 1994 si 2006, procentul persoanelor cu varste cuprinse intre 65 si 74 de ani cu ‚colesterol ridicat’ a scazut de la 87% la 54% … In ciuda acestui lucru, rata de afectiuni coronariene pentru acest grup de varsta a ramas aproximativ aceeasi … Alte categorii de varsta au aratat chiar o crestere a ratei de afectiuni cardiace corelata cu scaderea numarului de persoane cu colesterol ridicat.”

Medicamentele de scadere a colesterolului cauzeaza cancer!

Cercetari foarte serioase au aratat ca exista o legatura intre utilizarea de medicamente de scadere a colesterolului si cancer. Revista Asociatiei Americane de Medicina din 1996 „Journal of the American Medical Association in 1996” aduce dovada ca:

Toate tipurile de medicamente care scad nivelul lipidelor cu cele doua categorii foarte populare (fibratii si statine) cauzeaza cancer in randul rozatoarelor, in anumite cazuri, la un dozaj apropiat de cel prescris in tratamentul uman… Studii clinice desfasurate pe perioade indelungate si o supraveghere atenta in perioada de post-marketing in deceniile care urmeaza sunt necesare pentru a determina daca medicamentele care scad colesterolul produc, intr-adevar, cancer la oameni. Pana atunci, rezultatele experimentelor efectuate deja pe animale si oameni sugereaza ca tratamentul cu medicamente care scad lipidele, in special cu fibrate si statine, ar trebui evitat, cu exceptia pacientilor care prezinta un risc ridicat, pe termen scurt, de boala coronariana.

In plus, conform unui studiu publicat in revista Prostata in 2011, barbatii care iau orice fel de medicamente care contin statine au un risc semnificativ mai ridicat de a se imbolnavi de cancer de prostata comparativ cu altii. De exemplu, prin comparatie cu barbatii care nu au luat niciodata un medicament pe baza de statine, pacientii tratati cu statine au prezentat un risc de imbolnavire de cancer de prostata mai mare cu 86%.

Mai multe motive pentru evitarea medicamentelor care scad colesterolul

•Statinele maresc riscul de afectiuni cronice. Medicamentele care contin statine maresc nivelurile de insulina, ceea ce duce la aparitia inflamatiei in organism, care reprezinta cauza principala a celor mai multe afectiuni cronice.

•Statinele golesc rezervele de coenzima Q10 din corp. Daca iei medicamente care contin statine fara sa suplimentezi cu coenzima Q10, vei avea mari probleme de sanatate.

•Medicamentele care scad colesterolul au fost corelate in mod direct cu peste 300 de efecte adverse, printre care neuropatie, anemie, oboseala cronica, dezechilibru tiroidian si afectiuni precum Parkinson si Alzheimer.

•Medicamentele care scad colesterolul reduc nivelul de testosteron la barbati.

•Medicamentele care scad colesterolul pot afecta, de asemenea, si memoria.

Colesterolul nu cauzeaza boli de inima.

Dr. Stephen Sinatra, un specialist cardiolog si expert renumit in domeniul cardiologiei naturiste, a explicat intr-un interviu recent:

„Haideti sa recunoastem, corpul nostru are nevoie de colesterol”. In cadrul studiuluil MRFIT (Multiple Risk Factor Interbention Trial), care a examinat 180.000 de barbati pe o perioada de 13 ani (1973-80), barbatii cu un colesterol de peste 330 au prezentat mai putine atacuri cerebrale hemoragice decat cei cu colesterol mai mic de 180. „Daca te uiti la valorile de colesterol, o valoare inalta a acestuia iti va oferi protectie impotriva atacului hemoragic. (Nu vorbesc acum de atac ischemic, ci de atac hemoragic.)”

„[…]Avem nevoie de colesterol pentru ca pielea sa sintetizeze vitamina D3 din lumina solara. Avem nevoie de colesterol pentru producerea hormonilor sexuali… pentru producerea hormonilor suprarenali. Avem nevoie de colesterol pentru lubrifiere. Avem nevoie de acesta pentru buna-functionare a neurotransmitatorilor cerebrali. Atunci cand nivelurile colesterolului LDL scad prea mult, nu-i de mirare ca multi pacienti dezvolta probleme de memorie sau premergatoare Alzheimer-ului, sau chiar amnezie globala, adica isi pierd memoria complet. Este un lucru inspaimantator si am vazut mai multe cazuri de acest gen… Mai exista nenumarate astfel de aspecte care joaca un roluri multe importante, astfel incat plasez colesterolul in partea de jos a spectrului factorilor de risc in economia acestor boli.”

Cum sa scazi nivelurile colesterolului „rau” in mod natural

•Mananca un avocado pe zi. Avocado este o sursa excelenta de grasime mononesaturata care este importanta pentru sanatatea inimii.

•Ia ulei esential de lemongrass (iarba de lamaie). In 1989, revista medicala Lipide „ Lipids (detalii despre studiu” a publicat rezultatele unui studiu efectuat de Departamentul de stiinte nutrionale ale Universitatii din Wisconsin, care a analizat efectele uleiului esential de lemongrass asupra valorilor serice de colesterol.

•Foloseste scortisoara. Oamenii de stiinta au descoperit ca scortisoara este un pretios ajutor in scaderea glicemiei, a colesterolului LDL si a trigliceridelor. Un studiu care a examinat 60 de pacienti cu diabet de tip II a aratat ca un sfert de lingurita sau 1 gram de scortisoara a contribuit la scaderea trigliceridelor cu 23-30%, a glicemiei cu 18-29%, a colesterolului total cu 12-26% si a colesterolului LDL cu 7-27%. – Sursa: secretele.com

COMERCIANŢII DE BOLI FABRICATE: “buy-ologia”, știinţa manipulării consumatorilor

Septembrie 20, 2014 Lasă un comentariu

generic-drugsCu 30 de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic Merck, se confesa revistei Fortune, arătându-şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat exclusiv bolnavilor. El visase ca Merck să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui producător de gumă de mestecat, să vândă la toată lumea, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv spre oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.

În cartea sa „Vânzarea bolii. Cum ne transformă companiile farmaceutice pe toți în pacienți” (Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, 2005), Alain Cassels, cercetător în politica medicamentelor la Universitatea Victoria din Canada, şi Ray Moynihan, jurnalist specializat în sănătate, fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de cca 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: şubrezire fizică, boală, moarte. Campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea lor în panicaţi. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea de dinaintea ciclului menstrual devine „tulburare disforică premenstruală”. Epicentrul acestui tip de comerţ este SUA. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii 6 ani, deoarece preţurile la medicamente cresc dramatic, dar și pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de sănătate”, apărut în Medical Marketing & Media, Londra, 2003, Parry explică metodele prin care firmele sale favorizează crearea tulburărilor medicale:

– reevaluarea stării de sănătate;
– redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
– crearea unor disfuncţii din nimic (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”. Totul e ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este aceea de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie convinşi că probleme acceptate până acum ca „un uşor disconfort” necesită intervenţia medicului. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii ce vor veni vor fi martorii creării de boli năşite de firme”.

Evident că e greu să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar la fel de evident este că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali și vor creşte vânzările de medicamente. Deseori, spun Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de hipertensiune arterială; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste boli sunt vindecabile doar cu medicamente, metodele de prevenţie fiind trecute în plan secundar.

Racolarea medicilor agenţi publicitari

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o boală născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care se scria: „Căutăm lideri de opinie a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare a disfuncţiei sexuale feminine prin dorință hipoactivă”. Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri prestabilite, în care slujitorii lui Hipocrate n-au niciun fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului și notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.

„Dar partea cea mai neplăcută în această poveste, continuă Spencer, este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită în boală gravă. Iar pentru asta, e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ‘Experţii’ estimează că 40% dintre femei suferă de această boală. De fapt, este vorba doar de o manipulare cinică. Urmările pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică vă otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează. O slăbiciune a dv. este automat simptom de boală”, conchide Spencer.

Epidemia de marketing

În bestseller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului, pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică cum, de vreo două decenii, femeile aflate la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice pentru a crea o piaţă a pilulelor care tratează impotenţa.

Între 1984 şi 1987, DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder – Manualul bolilor mentale), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus în ediția a 4-a 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în cartea „Reversul pilulei”, publicată la Montreal în 2004. Pentru a introduce aceste boli, a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine simte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează ironic St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de boli noi:

– timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”;
– regurgitarea naturală la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic”;
– îmbătrânirea firească se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală”;
– până şi stresul de la loterie este definit ca „traumatismul biletului necâştigător”.

În aprilie 2004, o anchetă bine documentată şi aprofundată realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la Universitatea din Massachusetts, Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psychotherapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.

Impresia de depresie

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă profesorul canadian Jean-Claude St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:

1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună rapid un diagnostic, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.

2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobiştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresii netratate. Potrivit lui St-Onge, mai ales femeile sunt vizate de eforturile de medicalizare a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalarea menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune ce se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.

Cherchez la femme malade! [Căutați femeia bolnavă!]

Hormonoterapia substitutivă este un pas uriaş în medicalizarea vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă niciun simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica lor de îmbătrânire pentru a-şi vinde produsele. Şi asta, în ciuda deselor efecte secundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult, cu cât comunitatea medicală nu a ajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.

Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi ea din femeia de vârsta a doua o ţintă de marketing. Dar probabil cel mai josnic tertip al firmelor farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte: un studiu făcut în SUA cerea unui număr de 1.500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una din întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că timp de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991).

Farmacoterapia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat, s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”.
Medicul Martin Winkler constată în postfața lucrării „Inventatorii de boli” de Jorg Blech: „Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat. Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet limitele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc.) pentru a crește astfel numărul pacienţilor susceptibili a fi trataţi. Căci a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijească pe viaţă reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră”.

Sursa: Frumoasa Verde

Chimistul Shane Ellison relatează adevărul despre fabricarea medicamentelor

Martie 20, 2014 Lasă un comentariu

“Se pare că toate medicamentele sunt fabricate pentru a reduce populaţia.

Sunt chimist. Îmi place abordarea ştiinţifică. Când am lucrat în industria farmaceutică – acolo m-am ciocnit cu respingerea completă a ştiinţei. În aceste companii farmaceutice , în interviuri de angajare, nu ezitau să spună următoarele:

“Tineţi minte că noi dezvoltăm medicamente pentru a înlătura simptome. Noi nu tratăm”.

Deci este un model de business care se bazează pe ideea de a oferi oamenilor medicamente toată viaţa. Ce este de făcut când se termină simptomele? Următorul nivel de publicitate a medicamentelor – a inventa maladii.

Dacă nu există simptome, atunci se termină clientela pentru vânzări şi rămâne doar să se inventeze alte maladii. Cu preparate psihiatrice puteţi inventa maladii fără sfârşit. Exista trei cuvinte de care se teme un psihiatru. Trei cuvinte: “Dovediţi acest lucru”.

Şi dacă medicul nu poate dovedi, iar el nu poate dovedi în nouă cazuri din zece, nu administraţi medicamentul. Acest lucru oferă pacientului puterea de a lua o decizie.

Fiind chimist, eram surprins – se fabrică medicamente cu capacitatea de a ucide, acest lucru se depistează în toate laboratoarele, medicamentele sunt periculoase, ineficiente, provocând aceleaşi efecte pentru care ele sunt concepute. Cum reuşesc companiile farmaceutice să le vândă? Cum le vând?

Companiile farmaceutice au departamente de marketing, giganţii farmaceutici au cele mai bune departamente de marketing din lume. Pur şi simplu, geniale. Trebuie doar să plătiţi profesioniştii – medicii, savanţii, psihiatrii – pentru rapoarte care indică că studiul a avut rezultate pozitive. Le plătiţi, cumpăraţi ştiinţa.

Cel puţin 125 de mii de persoane în fiecare an mor din cauza medicamentelor prescrise de medici, s-ar crede că ar trebui să se cheltuiască mai mulţi bani pentru cercetare, pentru a reduce rata mortalităţii. Nu! Companiile farmaceutice continuă să dezvolte marketing. Publicitate, publicitate, publicitate. Să hipnotizeze oamenii.

Ii hipnotizaţi şi ii obişnuiţi cu medicamente, ii îndreptaţi la psihiatri, încât oamenii să înghită în linişte Cymbalta sau Prozac sau orice altceva pe care le vor oferi, indiferent de numele preparatului. Veţi primi o industrie de miliarde de dolari, care face o mulţime de oameni bolnavi şi care prosperă în urma acestui lucru.” Sursa :financiarul.ro

Minunata lume nouă: nu te panica, ia niște Soma!

Ianuarie 20, 2014 2 comentarii

 

pillshead

„Va exista, in cursul generatiei urmatoare sau nu foarte departe de aceasta, o metoda farmacologica de a-i face pe oameni sa-si iubeasca robia, creand dictaturi fara lacrimi, ca sa spunem asa, si producand un fel de lagare de concentrare nedureroase pentru societati intregi, astfel incat oamenilor le vor fi luate libertatile, dar le va placea, fiindca vor fi distrasi de la orice dorinta de a se rascula prin propaganda sau spalarea creierelor, sau prin spalarea creierelor imbunatatita prin metode farmacologice. Si aceasta pare sa fie ultima revolutie. –(Aldous Huxley, Tavistock Group, California Medical Scool, 1961)

Cu siguranță, orice om care are cât de cât capul pe umeri a fost cuprins de întrebări referitoare la rostul și destinul lumii. Orice om care a studiat dezvoltarea societății umane, care a intrat în fascinanta poveste a istoriei s-a văzut incapabil de a rămâne doar cu istoria fără a încerca o extrapolare. Privind prin intermediul evenimentelor istorice, viitorul pare a prinde formă. Ne punem întrebări, căutăm răspunsuri ca și cummicrobul profeției, al dorinței de a intui, ar fi adânc sădit undeva în profundul nostru.

Noi, ca ființe, pare că am fost programați să căutăm fericirea. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor viața noastră a intrat în alt ev. Cu siguranță că trăim infinit mai comod decât acum un secol, că avem acces la mai multe surse de distracție, că putem să ne deplasăm mai ușor s.a.m.d. Suntem mai fericiți? Am evoluat? Direcția în care mergem e una bună? Sunt întrebări la care numai superficialii pot răspunde cu  da sau nu. Pentru ceilalți, oricare din aceste întrebări e un punct de plecare pentru alte dileme.
Tind să cred că cel mai șocant moment din istoria omenirii a fost Primul Război Mondial. Desigur, cel de-al Doilea Război Mondial a fost mult mai atroce, a adus mult mai multe victime, dar deja avusese cumva terenul pregătit, lumea trecuse de șocul inițial; ceea ce a urmat a fost doar o dezvoltare normală, o perfecționare a conceptelor care fuseseră deja dezvăluite. Primul mare Război Mondial a trezit umanitatea din dulcele trai călduț care se instalase. Revoluția industrială începea să-i arate omului că dezvoltarea tehnologiilor nu produce doar mai mult bine ci este capabilă să producă, în același timp, și mai mult rău. O lege a compensației care a triumfat dezastruos în anii care au urmat, o lege care ne-a împins în istoria pe care, din nefericire(sau poate din fericire), unii dintre noi am trăit-o.

Șocul Primului Război a avut meritul de a-i pune oameni în dilemă, de a-i obliga să se gândească la viitor. Orice război e un sfârșit de lume, însă, când un război se generalizează și cuprinde întreaga planetă, e cât se poate de clar că, în urma sa, lucrurile se schimbă iremediabil. Acesta cred că este setup-ul ideal care a făcut posibilă apariția dezbaterilor despre viitor sau, mai bine spus, trezirea din vechea letargie care cuprinsese omenirea și apariția semnalelor de alarmă referitoare la ceea ce urmează. Și, privind prin această prismă, nu e greu de înțeles de ce monopolul dezbaterii acestui subiect a fost deținut de Anglia: era cea mai dezvoltată națiune a lumii, avanpostul civilizației industriale, un fel de far al omenirii. Astfel cred că poate fi explicată apariția celor doi vizionari geniali din secolul trecut: Aldous Huxley și George Orwell.

În ceea ce-l privește pe Orwell, probabil nu au mai rămas prea multe lucruri de spus. Modul în care a intuit dezvoltarea societății comuniste, lumea hiper-controlată, teroarea permanentă și îngenuncherea personalității individului sunt lucruri pe care le-am trăit. Nu cred că există om care să nu fi fost uimit de lumea creată de Orwell în romanul 1984. Ceea ce însă este uitat e faptul că romanul lui Orwell a fost scris în 1948, dată la care comunismul avea deja peste treizeci de ani, iar stalinismul începuse să mănânce oamenii. Desigur, lumea era șocată de rezultatele nebuniei lui Hitler și nu mai avea forța expunerii mediatice a lui Stalin, celălalt nebun contemporan. Însă, unui observator atent, probabil că studierea realităților comuniste din URSS i-ar fi sugerat adevărata dimensiune a dezastrului.

Nemeritat, Huxley a fost trecut cumva pe locul doi, cel puțin în acest colț de lume. Marcați de comunism și bolnavi de superficialitate, nu am avut puterea să ne aplecăm cu adevărat asupra mesajului lui Huxley. Ceea ce ne-a dăunat întrucât, pentru mulți, abia acum, când pare deja târziu, mesajul său prinde contur.

Romanul „Minunata lume nouă” a fost scris în 1931. Societatea zugrăvită de Huxley e una perfectă, în care principiul de bază e asigurarea fericirii indivizilor. Natalitatea e strict controlată, copii se nasc artificial, iar destinul le este pre-configurat. În funcție de nevoile societății se știe cu exactitate cărei caste îi va aparține fiecare embrion. Destinul e o chestiune știută. Educația și reglementările sociale stricte asigură un parcurs liniar al individului de la naștere și până la moarte. Nu există altceva decât fericire și confort. Bolile au fost eradicate, bătrânețea desființată. Pentru orice frustrări există „soma”, drogul care-ți permite evadarea într-o lume chiar mai bună.

Familia a fost desființată, nașterea naturală e ceva de neimaginat. Omul „Minunatei lumi noi” are tot ce-și dorește. Democrația absolută a revoluționat chiar și raporturile sexuale: „oricare dintre noi aparţine tuturor celorlalţi”. Fără familie nu există atașament, nu există gelozie, iar instinctele oricui sunt satisfăcute din plin. Încă din copilărie sunt încurajate jocurile sexuale, iar adulții își pot condimenta experiențele utilizând guma cu hormoni sexuali. Iată lumea! Totul se învârte în jurul științei, individul e respectat, iar timpul se măsoară începând de la apostolul noii lumi, preamăritul Ford.

Orice binefacere are însă și un revers. Această lume a fericirii absolute nu poate exista fără un compromis. Iar compromisul este golirea individului, o superficializare absolută a populației care trăiește fericirea exclusiv prin satisfacerea instinctelor animalice. Ființa e goală, nu mai există. Orice ieșire a personalității care nu mai poate fi controlată prin soma primește un bilet dus pe o insulă unde i se asigură o viață alături de alți devianți excluși ai societății „normale”.

greu de înțeles cum ar interacționa un om normal(a se înțelege actual) cu o asemenea societate. Huxley o face magistral introducându-l în acțiune pe „domnul Sălbatic”, un copil născut de o femeie rămasă din greșeală în sălbăticie(o rezervație naturală din America de Sud, loc unde triburilor li se permitea să trăiască după vechea și demodata paradigmă). Ajuns în civilizație acesta trăiește frustrările lucrurilor pe care nu le înțelege, are sentimente imposibil de înțeles în acea societate și se poate apropia doar de indivizii „devianți”, de cei care caută și alte sensuri vieții, de cei care-și pun întrebări la care este imposibil de răspuns. Finalul este cel normal și logic, singurul capabil să ofere sens minunatei lumi noi.

Ajuns aici, le recomand celor care n-au citit „Minunata lume nouă” s-o facă rapid. Și spun aceasta deoarece cartea este despre ceea ce trăim acum, despre modul în care ne vom transforma. Poate sună alarmant, însă explicațiile le veți găsi la sfârșit, în „Reîntoarcere la minunata lume nouă”. Este „adăugirea-explicație” pe care Huxley a făcut-o în 1958 și pe care o putem considera dovada geniului și a „vizionarismului” autorului. Veți înțelege din această lectură nu numai ce urmează, ci și cauzele profunde ale acestei „foi de parcurs”. Veți înțelege că majoritatea este cea care se mulează perfect „Minunatei Lumi”, iar minoritatea formată din cei care gândesc, care nu pot trăi cu spiritul captiv și superficial, trebuie să-și găsească propria cale de salvare, de supraviețuire.

Așteptarea, chinuitoarea așteptare se apropie de sfârșit. Am așteptat(de fapt nu noi) și aceasta pare a se realiza. E aproape o certitudine, vom avea soma.  În timp ce Orwell a intuit societatea totalitar comunistă, Huxley a nimerit-o aproape perfect cu societatea pe care o trăim în prezent și care se perfecționează văzând cu ochii. „Minunata lume nouă” este ghidul pentru noua societate, iar cei care nu l-au citit ar trebui s-o facă rapid. Lucrurile se mișcă ciudat de exact în direcția intuită de Huxley.

Dar totuși, ce se întâmplă? Ei bine, se pare că ne apropiem de falimentul structurilor politico-administrative clasice. O istorie întreagă principala formă de constrângere a gravitat în jurul banului. Secolul XX a adus centralizarea, coordonarea și eficientizarea banului. Emisiunea de monedă s-a învârtit în jurul unei paradigme cu miez idealist care nu a  reușit să răspundă întrebării fundamentale: cine plătește banii din viitor cheltuiți în prezent, în fiecare prezent al fiecăruia. Și dacă teoria a refuzat să răspundă, oamenii cu atât mai puțin au fost interesați de acest lucru.

Paralel cu introducerea la scară globală a sistemului monetar centralizat, al cărui far a fost și este binomul FED-BIS, o altă paradigmă a început să prindă contur: propaganda. Avându-l ca inițiator pe Edward Bernays, propaganda își propune un lucru simplu, anume controlul. O face transparent, afirmând-o încă din prima frază a cărții sale:

Iată-ne la aproape un secol de la acele „începuturi”. Îngropate în negura informațiilor din ce în ce mai actuale, toate acele fapte ne surprind când sunt scoase la lumină. Într-adevăr, atât în domeniul financiar cât și în cel al propagandei(mai ales în cel al propagandei!) lucrurile au evoluat spectaculos. Ceea ce vedem azi e un castel impresionant construit din dezvoltarea celor două concepte ale începutului de secol trecut. O construcție grandioasă, copleșitoare și, în același timp, fragilă.

Nu fiți surprinși de afirmația mea anterioară! Oricât de solidă ar părea construcția, oricât de multe dovezi ar exista pentru susținerea tezei solidității, realitatea e alta. Sistemul financiar mondial se îndreaptă către prăbușire. Indiferent de căile pe care se merge – emisiune monetară irațională în SUA sau austeritate sovietică în UE – sistemul nu mai poate fi peticit. Oricum ai calcula datoriile totale au ajuns de cel puțin șapte ori mai mari decât PIB-ul mondial. Dacă vi se pare insignifiant, vedeți ce se întâmplă în țările în care datoriile au depășit PIB-ul. Spre exemplu, în Grecia nu mai există soluții. Aritmetica perversă a dobânzii e neiertătoare. După „descoperirea” neregulilor din evidențele contabile ale țării, datoria se umflă la nivele din ce în ce mai nesustenabile și aceasta în ciuda iertărilor prietenești(iertare contra cedare de suveranitate). Problemele Greciei au început din momentul în care s-a descoperit că datoria țării este mai mare decât PIB-ul. Ce s-ar fi întâmplat însă în cazul în care datoria era de șapte ori mai mare decât PIB-ul? Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem atunci când vine vorba de sistemul financiar mondial. Gândiți-vă!

Paralel cu această problemă spinoasă se întâmplă un alt fenomen interesant: propaganda devine din ce în ce mai puțin eficientă. În ciuda controlului total al fluxurilor de informații, în ciuda coordonării și sincronizării extreme(chestiuni care l-ar fi lăsat mască și pe Bernays), lucrurile nu mai funcționează. Țineți cont de faptul că aceasta se întâmplă în condițiile în care cercetările psihicului au lăsat cu mult în urmă ceea ce se știa atunci și se fundamenta pe conceptele generate de geniul din „micuța familie evreiască de la periferia Vienei”. Exact la fel cum am experimentat în societatea totalitară, propaganda este un drog care se cere luat în doze din ce în ce mai mari. Spre deosebire de droguri, în cazul propagandei dozele maxime nu conduc spre sevraj ci spre rezistență, imunizare. Cam acest lucru se întâmplă acum; propaganda e din ce în ce mai puțin eficientă, din ce în ce mai puțin luată în seamă, iar canalele ei sunt din ce în ce mai evitate.

Cu cei doi stâlpi de bază ai săi aflați în degradare severă, întregul castel grandios riscă să se prăbușească sub greutatea propriilor idealuri egoiste. Realitatea ne spune că nu poate exista un turn către cer, că acest lucru ne este interzis. Propaganda susține contrariul, dar cuvintele ei intră din ce în ce mai greu în urechile victimelor. Fără propagandă și fără bani atât castelul cât și sforarii săi invizibili riscă să moară.

Sistemul însă se autoprotejează, se apără și trebuie să găsescă soluția optimă. Există ea oare? Huxley ne spune că da și ea este una cât se poate de logică: soma – drogul universal obligatoriu. Binomul soma-propagandă este irezistibil și face ca partea financiară să nici nu mai conteze. Societatea total manipulată de cele două componente nu are cum să dea greș, iar animalele vor continua să se miște în turmă, o turmă extrem de bine organizată și extrem de eficientă.

Dacă ceea ce v-am spus până acum pare ceva ireal, să ne întoarcem cu picioarele pe pământ. de ceva vreme, tot felul de organizații mimând originea lor undreground au bombardat opinia publică cu dileme legate de marijuana. S-a ajuns chiar ca semințele să se vândă pe net în magazine virtuale semi-legale. Aceasta se întâmpla în SUA unde mai ai puțin până la a fi amendat sau arestat pentru ceea ce urmează să faci. A spune că un asemenea comerț se poate face fără sprijinul tacit al autorităților e o prostie. Ei bine, întreaga telenovelă a „eliberării” de sub jugul constrângerilor a nevinovatului drog a luat sfârșit în momentul în care statul Colorado a legalizat marijuana. Media a prezentat cozile nesfârșite la magazinele cu droguri. Publicațiile de business s-au călcat în picioare în a relata cum a crescut turismul în zonă ca urmare a acestei măsuri.

Și-acum să vedem care sunt realitățile. Colorado este scânteia care trebuie să aprindă lumea. Marijuana era legalizată în Olanda, Uruguay, Cehia și în câteva alte țări ale lumii. Iată că, în urma indicațiilor prețioase primite de la licurici, marijuana devine legală și în România. Garantez că la fel se va întâmpla pe tot globul și cu o rapiditate extremă. Desigur, vor rămâne câteva enclave, dar acestea vor fi păstrate pentru „exotismul sălbăticiei”. Însă oare de ce este această grabă? Ce ne mână într-o luptă atât de acerbă pentru legalizarea unor droguri?

Că toată mișcarea e o făcătură, iar componenta underground e de fapt un fake pute de la o poștă. dacă nu mă credeți, luați-vă playlist-ul la puricat și vedeți în câte melodii se face apel la iarbă? Sau, în autohtona noastră mișcare muzicală, de câte ori se alătură Maria cu Ioana? Privind în urmă lucrurile devin cât se poate de clare. Ca să nu mai vorbesc de nebunia interzicerii fumatului pusă în paralel cu frenezia adoptării marijuana. Păi fumătorii către ce să se îndrepte? „E de la centru” ar spune vreun propagandist întârziat al epocii trecute și chiar ar avea dreptate.

Existența somei e esențială pentru supraviețuirea castelului. E esențială atât pentru supraviețuirea granzilor sistemului cât și pentru  șobolănimea din subteranele sale. De fiecare dată când vrei să sporești interesul pentru ceva creezi o criză. Asta s-a întâmplat cu drogurile. Interzicerea lor a reprezentat un pas esențial pentru sporirea interesului. Legalizarea aruncă în joc toți curioșii, toți indignații la adresa încălcării grosolane a dreptului lor de a alege. Așa se generează isteria, iar de-aici nu mai e decât un singur pas, anume prescripția obligatorie.

Chiar și fără acest pas, în prezent se evaluează procentul care va adera la noul trend social. Marijuana pare a fi cea mai accesibilă soma pentru momentul actual. În SUA și Canada legalizarea va avea cu siguranță succes deoarece aici tratarea durerii e o isterie națională, iar opioidele sunt prescrise cu frenezie. Marijuana va veni să elibereze toți acești „chinuiți” ținuți n etratați de un sistem opresiv care, iată, cedează în fața presiunii. Impresionant, nu?

Cu un consum generalizat de droguri, acțiunile propagandei devin, din nou supereficiente. Mintea se redeschide și se transformă din nou în sugativă, gata să preia temele zilei. Iar omul e mai fericit, aproape la fel de fericit ca în Minunata Lume Nouă. Iată cum noua soma devine un stâlp puternic de sprijin al construcției, un stâlp esențial. De-aici până la prescrierea obligatorie nu e decât un pas de o generație, maxim două, adică termenul de la care rezistența se instalează și binomul devine ineficient. Startul însă s-a dat!

Sursa: Trenduri economice

%d blogeri au apreciat asta: