Arhiva

Posts Tagged ‘Mugur Isarescu’

Mugur Isărescu, personajul care de 27 de ani are cea mai mare putere din colonia România!

Februarie 25, 2017 1 comentariu

Nu degeaba este GUVERNATOR în loc de președinte, director sau CEO!
isarescu-foto-timi-slicaru.oyi83hmpf5

În 1990 a zis că trebuie liberalizate prețurile ca să avem o economie competitivă exact ca afară! Prețurile au crescut la infinit și românii au sărăcit! În 1997 ne-a spus că trebuie “să dăm drumul” parității leu dolar și leu marcă căci altfel se colapsează economia! Cursul de schimb se dubla la fiecare două săptămâni! În 1999 a fost prim-ministru și în afară de ce știa mai bine(adică distrugere) nu a făcut mai nimic! În 2007 ne-a spus să stăm liniștiți căci criza imobiliară de la americani nu ne va afecta noi fiind foarte departe de SUA!

În 2008 ne-a spus că trebuie eliminate niște zerouri de pe bancnotele noastre după ce tot el le pusese acolo! Cu ocazia asta a dat credite oricui pentru orice! Volumul de credite a fost de 400-500 de ori mai mari decât banii fizici de pe piață!

Tot în 2008 ne-a privit în ochi și ne-a spus că e bine pentru noi ca euro să se ducă de la 3.4 la 4.5 RON unde a rămas și azi!

În 2009 ne-a spus că ROMÂNIA e aproape de incapacitate de plată și că are nevoie de un credit de la FMI.

Băsescu a semnat un contract de credit fără să consulte poporul român de 19 miliard de dolari din care 14 miliarde au mers pentru achiziția unor hârtii fără valoare economică (bonduri de trezorerie americană) iar 5 miliarde dolari FED au mers la BNR pentru “stabilizarea” cursului euro-ron. Prin “stabilizare” Guvernatorul ISĂRESCU a înțeles să cumpere scump și să vândă ieftin iar astfel cei 5 miliard de dolari au mers în conturile unor infractori numiți “speculatori/investitori”!

Cei 19 miliarde de dolari pe care poporul român NU I-A VĂZUT NICIODATĂ au fost plătite cu munca ta, cititorule, cu dobânzi cu tot!

Asta dacă te întrebi de ce nu ai și tu 2000 de euro lunar cum au toți cetățenii salariați din UE!

Anul trecut ISĂRESCU ne-a spus că LEGEA DĂRII în PLATĂ și a CONVERSIEI la cursul istoric (orice copil de 5 ani poate să spună clar că e normal să dai înapoi un obiect pe care nu-l poți plăti și ca dacă ai schimbat 3 mere pe 3 pere ulterior 3 pere vor fi tot 3 mere și nu 6) dacă vor fi adoptate VOR DISTRUGE ECONOMIA ROMÂNIEI!

Cele două legi au fost sabotate, prima suferind modificări în avantajul BĂNCILOR iar ultima a fost declarată neconstituțională de 9 infractori!

În ianuarie ISĂRESCU ne-a spus că reducerea taxelor și mărirea salariului minim poate pune în pericol economia!
Taxele au fost reduse, salariul minim mărit și imediat a apărut o LOVITURĂ DE STAT!

Azi, ISĂRESCU ne spune ca nu cumva să anchetăm personalul MULTINAȚIONALELOR care au declanșat LOVITURA DE STAT din FEBRUARIE 2017! (Citeste AICI)

După ce ai parcurs acest material judecă cât de OLIGOFREN este un popor în care 80% au încredere în acest personaj!

BONUS: Prin legea de funcționare a BNR, indiferent CE FACE acest personaj, NU POATE FI FĂCUT RĂSPUNZĂTOR NICI MĂCAR PENAL! Adică IMUNITATE ABSOLUTĂ!

MAi DIEZ REZIȘTI? BOULE!

Autor: Luci Lucescu Londra

Sursa: Luci Lucescu Londra

Etichete:

Apropo d-le Mugur Isărescu, cine vă ţine în funcţie de atâta amar de vreme?

Iunie 30, 2015 2 comentarii

1275642815isarescu-mugur-timi-1De câţiva ani se vehiculează prin media despre o datorie istorică a Germaniei faţă de România, o sumă ce nu ne poate lăsa reci, este vorba de vreo 18 miliarde de euro.

În toamna iarna lui 1916, nişte politicieni ce făcuseră în izmene de frică, în loc să pitească tezaurul României undeva în munţii noştri, au catadicsit să-l trimită Rusiei ţariste. Pentru ca distrugerea să fie totală, în vara lui 1917, în plină revoluţie bolşevică din Rusia, după ce Ţarul fusese arestat, când statul rus, însuşi, era în disoluţie, aceeaşi politicieni români iresponsabili, trimit şi restul de tezaur, bijuteriile coroanei şi alte mari sume de bani la Moscova.

Asta a fost o greşeală impardonabilă din partea coroanei de atunci şi a politicienilor din guvern, singurul care s-a opus înstrăinării tezaurului a fost guvernatorul din acele vremi al BNR.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, Germania a rămas cu o datorie destul de mare faţă de noi, datorie ce provenea din exporturile de ţiţei, produse petroliere, cherestea, etc., făcute de România către Germania în perioada 1939-1944, o parte din bani au fost plătiţi atunci, alţii au rămas neplătiţi. Deşi s-a făcut destul tam-tam în presă pe această temă, nu am văzut pe Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, să iasă cu un comunicat de presă oficial. Mulţi spun că T. Băsescu (iar ăsta?), ar fi renunţat în mod oficial la această datorie, nu ştiu dacă era în măsură să facă acest lucru.

Singurul care avea datoria să ne informeze şi să rezolve această problemă, era depozitarul creditului, adică BNR, prin prăfuitul ei şef M. Isărescu.

Chiar mă întreb în mod serios: ce se va întâmpla cu România după ce mumia de la BNR se va retrage cu dispensă de la Ăl de Sus? Cine va mai guverna BNR-ul? Nu ne-am gândit să-l clonăm pe Isărescu precum a fost oaia Dolly. Avea timp să crească progenitura, de când este acest mason în fruntea Băncii Naţionale. Niciodată acest domn, nu a venit să ne spună cum a reuşit să ajungă cu BN prin ’97-’98 să mai aibă în depozit câteva sute de mii de dolari, adică nişte mărunţiş. Nu am înţeles ce a guvernat atunci, cum nu am înţeles cum de au falimentat toate băncile cu capital românesc, ce politică financiară a dus această eminenţă cenuşie? A fost lăudat de foarte multe persoane, avea zilnic oameni politici şi nu numai, care îi ridicau osanale. La o privire mai atentă asupra celor ce îl lăudau se putea observa apartenenţa acestora la unele organizaţii oculte.

Nu ar strica, să fie analizată mai atent activitatea d-lui guvernator, nu de alta dar, dacă merită să fie lăudat, măcar să o facem toţi în cor şi la nivel naţional, indiferent de culoare politică, sex, rasă, etnie. Sau poate e nevoie să îşi schimbe domiciliul, mai şti? Nu fiţi răi, mă refer la podgoria ce o are, parcă, pe la Drăgăşani şi vrea să stea acolo.

În lipsa de bani prin care trece România, cred că BNR şi celelalte instituţii nu au făcut tot ce a depins de ele pentru a se recupera aceste credite. Nu trebuie să facem concesii unor state puternic dezvoltate, deoarece anumite persoane din conducerea României au avut nevoie de şefii acestor state cu diverse ocazii.
Nu prea ştim ce s-a făcut nici cu datoria Irakului, care număra aproape 3 miliarde de dolari, acolo a fost o altă ţeapă trasă nouă de prietenii americani.
Poate, dacă tot veţi fi la ora spovedaniei, ne spuneţi d-le Isărescu de câţi bani aţi cumpărat titluri de stat SUA şi când vor fi răscumpărate ( vorba vine, că bani numai vedem de la Unchiul Sam), trebuie să aibă o scadenţă, măcar aşa contabiliceşte.

Domnule Isărescu, banii din Egipt, Libia, au fost recuperaţi? Dacă da, ce s-a făcut cu ei? Ne veţi spune ce aţi făcut cu banii găsiţi în BN în ’89? Hai spuneţi-ne tot, sunt mulţi bani, dar dvs, un titan al finanţelor veţi şti să le daţi de cap. Uimiţi-ne cu ştiinţa Dvs. Prea mulţi bani care s-au irosit, prăduit, furat, Dvs. unde aţi fost cât timp ăştia şi-au făcut de cap? De ce nu v-aţi dat foc în Piaţa Universităţii, în semn de protest faţă de modul haotic în care conduceau Ţara şi al modului organizat în care furau? Totuşi, ce dracu mai administraţi în peroada guvernului Ciorbea şi a lui Radu Vasile când Ţara aproape intrase în colaps? Chiar nu vedeaţi că BN era devalizată, că lichidităţile dispăreau, că maşina de bani tipărea maculatură? Nu credeţi că ar trebui să răspundeţi pentru asta? Scrieţi-vă memoriile şi luminaţi-ne şi pe noi post-morten, cum s-a distrus economia Ţării. Eu cred că Dvs.d-le Isărescu nu sunteţi necunoscător în ce s-a întâmplat cu industria şi agricultura României, cum au fost distruse active de peste 1500 de miliarde de euro. Mulţi bani, prea mulţi chiar. Apropo, cine naiba va ţinut tot acest amar de timp în functie?

Autor: Ionel Carstea

Sursa: Ionel Carstea Blog

Citeste: 

S-a dat startul celei de-a 61-a reuniuni a Grupului Bilderberg, unde liderii economici, politici şi financiari vor discuta în secret problemele lumii. Unul dintre ei este guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

Mugur Isărescu şi elita ocultă – Comisia Trilaterala

„Ne trebuie un avocat al diavolului”

România are nevoie de un acord cu instituțiile financiare internaționale pentru a putea „vinde” credibil reforma fiscală pe care intenționează să o implementeze prin modificarea Codului Fiscal, astfel încât să nu piardă prin creșterea dobânzilor la care se împrumută, susține guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu.

„Din experiența mea, eu cred că este bine să avem niște parteneri internaționali. Ne dau credibilitate, seriozitate și uneori îți trebuie un avocat al diavolului, asta e părerea mea. Chiar dacă, uneori, negocierile nu sunt plăcute, te mai cerți cu ei, dar o formulă de parteneriat cu ei este bună. În plus, nici nu văd cum am putea noi să vindem credibil o reformă fiscală de o asemenea amploare pe plan internațional. E greu”, a declarat guvernatorul BNR, în conferința de prezentare a Raportului trimestrial asupra inflației.

El a răspuns, astfel, unei întrebări cu privire la oportunitatea rămânerii României într-un acord cu Fondul Monetar Internațional, având în vedere că actualul document expiră în luna septembrie.

În ceea ce privește reforma fiscală, guvernatorul BNR susține că, în cazul în care aceasta nu poate fi prezentată credibil, „tot ce ai putea să câștigi din reforma fiscală pierzi la dobânzi”.

„Ori, ați văzut că unul dintre punctele pentru care stau atât de bine la Trezorerie, la surplusuri, este faptul că le-au scăzut cheltuielile cu dobânzile”, a subliniat Isărescu. Sursa : money.ro

Etichete:

Isărescu: Atenţie la o nouă bulă imobiliară în România!

 

‘Şi acum se vorbeşte de acelaşi lucru cu aceste dobânzii scăzute, bătând spre zero. Ecuaţia este simplă. Dacă omul care pune bani deoparte vrea să fie avantajat cel puţin cu o dobândă mică, dar real pozitivă, acum vede că este penalizat cu dobândă real negativă. Şi unde se poate duce cu economisirea? O plasează în ceva care îi dă sentimentul că îi creşte valoarea. Dar sentimentul acesta se schimbă. Creşte până la un punct şi apoi începe să scadă. Care este punctul în orice speculaţie? Povestea aceea veche cu hainele împăratului, până când unul strigă ‘împăratul este gol’. După aceea se schimbă percepţia’, a explicat Isărescu.

 

El a vorbit, în acest context, de importanţa analizării în detaliu a datelor statistice pentru a se evita situaţia din perioada de boom imobilar când investiţiile în acest domeniu erau cuprinse în investiţiile străine directe, nu la categoria investiţii speculative.

 

‘Să ne amintim, că nu au trecut nici zece ani de atunci, cum România spunea în 2006, 2007, 2008 ‘avem investiţii străine directe de 15 – 19 miliarde de euro, riscul este mic’, pentru că în bună parte deficitul de cont curent era acoperit de aceste investiţii. Mai veneau şi băncile străine cu aflux de capital şi asta explică paradoxul de până în 2008: aveam creştere de rezerve internaţionale, deficitul de cont curent a ajuns la 14% din PIB, dar investiţiile străine erau la 16%, 17% din PIB, la care se mai adăuga, cum vă spuneam, finanţarea bancară. Rezervele creşteau, economia duduia până la bubuială şi cursul se aprecia. Am trăit cu toţii această iluzie a intrărilor de capital’, a spus Mugur Isărescu.

 

El a precizat că, la vremea respectivă, încrederea era dată de acest nivel al investiţiilor străine directe şi de faptul că investiţiile la bursă, mai riscante, erau mici, nu erau prea multe investiţii de portofoliu, şi nici capitaluri speculative. ‘Şi toate erau adevărate. Şi, uitându-ne la datele statistice acum, care era problema? În ISD erau cuprinse inclusiv cumpărările de terenuri dar s-au dovedit a avea mare caracter speculativ. Unii au venit, într-adevăr, să cumpere pământ ca să facă mari plantaţii agricole, dar puţini’, a explicat Isărescu.

 

Guvernatorul BNR a participat, miercuri, la seminarul cu tema’ Statistica sectorului extern în contextul noilor standarde metodologice’, în contextul în care, anul acesta vor fi puse în practică două noi standarde statistice: a şasea ediţie a manualului privind Balanţa de Plăţi, care este în curs de implementare la nivel european, şi standardele ESA 2010.

Sursa :money.ro

Vox Isărescu, teoria datoriei externe


Mugur Isarescu - BNR

Excelenţa sa Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a părăsit pentru un moment turnul de fildeş al înţelepciunii monetare a ţării şi a trântit telefonul contabilului său, când acesta i-a spus sumele pe care le are de achitat Fiscului. Prin urmare a luat poziţia de Robin Hood şi a mărturisit că nu ar plăti nici un sfanţ. Probabil că, în scurt timp, academicianul Isărescu va cita chiar din (t)ratatele navale economice ale domnului Băsescu, promovând statul minimal şi impozite mici. Este posibil ca atât argumente liberale de doi sfanţi din categoria „Huooo, impozite!”, cât şi vocabularul domniei sale adaptat plebei, adresându-se publicului potentat cu „măi sa fie” şi trântit de telefoane, să fie debutul de campanie liberală în cursa pentru Cotroceni. Spre deosebire de alţi candidaţi la funcţiile de conducere a statului, domnul Isărescu face parte de din acea categorie de oameni modeşti care nu ar trebui doar ştampilaţi la urnă, ci şi imploraţi de alegători să accepte votul. Fideli raţionamentului că, în ţara orbilor, chiorul e împărat, trebuie să ne întrebăm de fapt de ce să nu facă şi domnul Isărescu puţină campanie electorală pe barba proştilor dacă atâţia neinspiraţi deja o fac? Acuzat de modestie (onorată instanţa, sunt vinovat!), este firesc că nu a sărit în tandem nici cu paraşutista populară a mişcării cu acelaşi nume şi nici nu şi-a navigat iahtul pe Dâmboviţa într-o procesiune similară cu aceea care a avut loc pe Tamisa cu ocazia împlinirii a şaizeci de ani de la urcarea pe tron a reginei Angliei. Păcat că după o astfel de cermeonie nu ar putea scanda o lozincă neoliberală care ar putea să fie îmbrăţişată şi de primul preşedinte democrat-liberal al ţării, Traian Băsescu, „nu vrem taxe şi nu vrem flotă”. Similar privilegiilor fiscale ale reginei Angliei, fiscalitatea românească a creat şi ea privilegii pentru pătura sfidătoare a ţării: impozitarea unui litru de combustibil îi costă pe amărăşteni mai mult din portofel decât l-ar costa din venitul său pe domnul guvernator impozitarea carburantului de iaht. Supraimpozitarea consumului prin accize şi TVA este mai ales pentru oamenii cu venituri mici şi mijlocii mult mai dureroasă decât impozitarea pe venit. Oamenii cu o leafă mică, adică majoritatea românilor, plătesc în raport cu venitul lor prin facturile pentru utilităţi etc. cea mai mare parte a salariului la stat. O cotă unică de numai 16% pe venit este oarecum moderată la nivel european şi cu efecte de oază fiscală pentru cei cu venituri şi averi mari. I-aş crede plătitori de taxe mari dacă şi-ar impozita averile după model elveţian şi ar fi mai puţin populişti vorbind românilor despre supraimpozitarea omului de rând.

După cele mai toxice şi păguboase experimente monetare din ultimii douăzeci de ani ale ţării, Mugur Isărescu din laboratorul de particule monetare otrăvite ar putea, dintr-un atac de modestie, să schimbe denumirea instituţiei pe care o conduce din Bancă Naţională în Mugurele. Acest nume ar reflecta ştiinţa la nivelul înalt al unui centru de cercetare şi totodată performanţa în domeniul înrobirii neamului. Să nu ne pară rău; „naţională” banca oricum nu mai este de mult şi un astfel de nume măcar reflectă experimentele de austeritate făcute pe români, faţă de care Domnia sa dă din nou dovadă de insensibilitate. Nimerind mai mereu cu bâta în baltă în faţa microfoanelor, probabil a renunţat la început de campanie la strategia de prezumţie a inteligenţei pe seama căreia avea cote de încredere maximă a românilor atunci când tăcea. Românii, susţine Domnia sa, au plătit o parte din datoria către F.M.I. „fără lacrimi” şi fără să fi simţit povara plăţii precum a simţit-o generaţia sa în anii optzeci. Domnia sa înclin să cred că nu are putere de discernământ şi de vreme ce confundă mereu realitatea tristă românească a celei mai sărace ţări din U.E. cu viaţa petrecăreţilor din Lipscani, unde mai aruncă probabil o privire din biroul său de la B.N.R. Nu este exclus să tranzităm şi o anume conjunctură astolă, bine interpretată de şamanul finanţelor româneşti şi aşa să se explice de ce tot laudă slugărniceşte începând cu epoca de aur până în prezent regimul datoriilor externe în funcţie de aşteptările politice. Citind publicaţii de-ale sale, nu am înţeles până astăzi dacă este bine sau nu să ai datorii. La începutul anului, România a atins cea mai mare datorie externă a ţării din istorie. 96,64 miliarde euro, după două decenii de guvernare a Băncii Naţionale de către domnul Isărescu, sunt, cu toată modestia, un prilej de a numi epoca actuală a sărăciei oarbe, după cea de aur a anilor optzeci, „epoca I-sărăcescu”. Dacă acea epocă a fost prin definiţie una de aur şi în realitate una a lacrimilor, această epocă îi merită, legitimată printr-un act electoral, pe deplin numele.

Sursa :art-emis.ro

Jurământul lui Isărescu și alchimia (t)ratată a Tezaurului

Februarie 22, 2014 Lasă un comentariu
„>Jurământul lui Isărescu și alchimia (t)ratată a Tezaurului

Ce a făcut Mugur Isărescu în cei 24 de ani de când guvernează BNR pentru a aduce la lumină dosarul Tezaurului, al celor 93,4 tone de aur evaporate în neantul istoriei?

În septembrie 1990, tânărul Mugur Isărescu prelua, laolaltă cu toate cheile de acces în tainițele cele mai securizate ale Băncii Naționale a României, o cheie impregnată de ADN-ul unui întreg șir de întâi bancheri ai țării, de la primul război mondial încoace. Isărescu a primit atunci de la predecesorul său botezul primordial al bancherului bancherilor: botezul aurului. Al aurului care este și al celui care ar fi trebuit să fie: Tezaurul. Isărescu a jurat, pătruns de o emoție mistică pe care nu se teme să o admită, că va readuce în țară cele 93,4 tone de aur care au plecat din țară în 1916 cu destinația Moscova și care nu s-au mai întors niciodată. ”Guvernatorul de la care am preluat conducerea Băncii Naţionale, domnul Decebal Udrea, m-a solicitat pentru o întâlnire bilaterală, a fost foarte emoţionat. S-a dus la fişet şi mi-a scos cu mâna tremurândă acest dosar de documente originale şi mi-a spus: din 1922 acest dosar se dă din mână în mână, de la guvernator la guvernator, ca un fel de talisman şi jurământ că veţi face totul pentru recuperarea tezaurului nostru de la Moscova”, rememorează, de câte ori se oferă ocazia, Mugur Isărescu.

Puterea și fiorul mistic al aurului a fost intuit de cel ce avea să devină cel mai longeviv Guvernator al României, încă din anii 80: „Calitatea aurului de a cumpăra orice i-a făcut pe oameni să creadă că aurul în sine ar poseda o serie de calităţi supranaturale. Puterea banilor creşte odată cu extinderea circulaţiei mărfurilor; expansiunea relaţiilor capitaliste bazate pe schimbul de mărfuri a însemnat deci sporirea continuă a acestei puteri. De aici această blestemată sete de aur – „auri sacra fames” – care a însoţit naşterea şi dezvoltarea societăţii capitaliste”, explicau în 1981 Nicolae Murgu si Mugur Isărescu, în „Aurul. Mit şi Realitate”.

Auri sacra fames” a lucrat împotriva României. Cel puțin în chestiunea Tezaurului, care a devenit un mit pentru români, în timp ce a fost tranzacționat între marile puteri ca o realitate. Între timp, societatea capitalistă și-a văzut de drum.

Ce a făcut Mugur Isărescu în cei 24 de ani de când guvernează BNR pentru a aduce la lumină dosarul Tezaurului, al celor 93,4 tone de aur evaporate în neantul istoriei? A ignorat cu bună știință sau a omis din neștiință documente care ar fi trebuit să fie incluse în dosarul moștenit de la predecesorii săi?

Dacă dosarul Tezaurului datează din 1922, așa cum însuși Mugur Isărescu declară, este greu de presupus că acesta nu include și informațiile aferente Acordului financiar germano-rus (27 august 1918) și Armistiţiului de la Compiegne (11 noiembrie 1918)*, pe care le-am dezvăluit în premieră, într-o ediție pilot a anchetei depre Tezaur, și din care rezultă că o cantitate de aur echivalentă cu cel din Tezaurul României a plecat de la Moscova la Berlin în septembrie 1918 și de la Berlin către o locație neprecizată din Franța într-un transport din 5 decembrie 1918.

Cronologia și calculele exacte le regăsiți aici: http://www.cotidianul.ro/tezaurul-romaniei-lucruri-pe-care-bruxelles-ul-nu-ar-vrea-sa-le-aflati-232466/

Însă Banca Națională a României a direcționat cercetările pe o altă pistă. Tezaurul a rămas și s-a cristalizat în conștiința colectivă a românilor ca fiind neapărat blocat undeva, în subsolurile Moscovei. Un subiect concret și măsurabil în tone de aur a căpătat o aură de legendă, un nimb mistic al miturilor supranaturale din basmele populare, cum ar fi ”Prâslea cel voinic și merele de aur” furate din grădina împăratului. Doar că împăratul din povestea BNR a rămas cu paguba, iar ”prâslea” așteaptă încă să se zămislească în istoria demersurilor diplomatice ratate pentru recuperarea unei comori naționale evaporate în legendă. Din când în când, Guvernatorul a reșapat anemic subiectul, fluturând trist, în emisiuni cu audiență națională, povestea tezaurului și moștenirea sa simbolică: dosarul Tezaurului.

Primul zvâcnet postdecembrist măsurabil al chestiunii Tezaurului a avut loc în 1994, când Moscova a restituit 12 monede de aur din lăzile primului transport din 1916, pentru a dovedi că se află în posesia aurului. Așa ceruse Iliescu prin ministrul Talpeș. Marea procesiune a sfintelor moaște ale Tezaurului – cele 12 monede – a durat 14 ani, căci abia în 2008 monedele au fost înregistrate, ca donație, la Muzeul Național de Istorie. O regie prin care subiectul a fost îngropat simbolic în groapa comună a istoriei.

Însă lucrurile nu s-au oprit aici, pentru că un mit presupune un ritual, iar un ritual presupune o periodicitate a manifestărilor rituale. Astfel, Tezaurul capătă o dimensiune antropologică și un rol mai degrabă iconic decât concret în mentalul colectiv.

În 2011, Isărescu reia emoționanta poveste a moștenirii sale de Guvernator. ”În 1922 s-a întocmit acest dosar cu documentele originale, acordul dintre Guvernul nostru şi cel ţarist. Vreau să vă spun că, din 1922, se predă din mână în mână de la Guvernator la Guvernatorul următor, fiind un jurământ că BNR nu va renunţa niciodată la Tezaur”, a spus Isărescu la un forum economic destul de obscur – ”România jună”, cu titlu de învățătură către tinerii învățăcei.

Tot în 2011, Banca Națională, prin consilierul special al Guvernatorului Mugur Isărescu, Cristian Păunescu, îmbrățișa o teorie emisă de prof dr academician Florin Constantiniu, a: primul care ar fi devalizat Tezaurul României – ”sechestrat” după revoluția bolșevică din octombrie 1917 – a fost chiar Lenin, pentru a finanța revoluția bolșevică din România, scop pentru care i-a alocat lui Rakovski cinci milioane de ruble cu specificarea ca un milion sa fie furnizat în lei românești. Consilierul lui Isărescu a susținut că teoria academicianului Constantiniu îi întărește convingerea că rușii au cheltuit Tezaurul (lucrarea “Tezaurul României, Acordul Rakovski și Basarabia”, susținuta de prof dr academician Florin Constantiniu la Academia Română).

În același an (2011) se reeditează cu lansare la BNR (ediție revazută și adaugită) volumul ”Tezaurul Băncii Naţionale a Românei la Moscova” , semnată de același Cristian Păunescu (consilierul Guvernatorului) și coautoarea Marian Ştefan, volum care conține 166 de documente din dosarul Tezaurului moștenit de Isărescu de la antecesorii săi. ”Pe lângă vieţile omeneşti şi sumele de bani – scrie Mugur Isărescu în prezentarea cărții – Banca Naţională a României a mai depus pe altarul unităţii naţionale o importantă jertfă materială – Tezaurul adăpostit la Moscova şi nerecuperat încă. Istoriei dramatice a acestui tezaur îi este dedicat volumul de faţă”. O jertfă. Așadar, Guvernatorul poziționează acest dosar al aurului din dimensiunea reală în cea mitologică. Dosar clasat.

Sau nu încă. La începutul lunii octombrie, Consiliul Europei a respins (cu 161 voturi pentru, faţă de 63 împotrivă) solicitarea României privind restituirea Tezaurului (amendamentul nr. 10 care prevede că ”Restituirea tezaurului românesc poate începe cu transferarea către BNR, a unui lot de lingouri și monede de aur de 93,4 tone”). Consiliul Europei ne trimite la plimbare în afara UE, adică la discuții și negocieri bilaterale cu Rusia pe această chestiune. Reacțiile diplomatice ale Rusiei nu s-au lăsat așteptate: pe 4 octombrie 2012 purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe rus, Alexander Lukashevich, declara iritat: ” Parlamentarii români au încercat, încă o dată, să internaţionalizeze aceasta problemă, care demult şi-a pierdut actualitatea. […] Subiectul aurului românesc nu este o temă de dialog între Moscova şi Bucureşti, acesta trebuind să fie dat uitării. […] Considerăm că tentativele de a dezgropa trecutul, în condiţiile actuale, sunt contraproductive şi pot alimenta emoţii nedorite”. Cineva care ar stăpâni subtilitățile limbajului diplomatic, ar decupa elementul forță al mesajului: subiectul Tezaurului ”nu este o temă de dialog între Moscova şi Bucureşti”.

Isărescu revine, însă, în forță în 2013 cu noi declarații pe tema tezaurului. România va începe din toamnă negocierile (notă: bilaterale, adică la care am fost trimiși de Consiliul Europei) pentru recuperarea tezaurului din Rusia. Ocazie cu care mai povestește o dată momentul inițiatic în care a primit cheile de la dosarul Tezaurului și cum a jurat să îl rezolve. Însă adaugă că, din superstiţie, nu vrea să mai crească rezerva de aur a României. „Eu nu vreau să mai crească rezerva de aur peste 100 de tone, că sunt superstiţios. De câte ori a trecut de 100 de tone, România a păţit câte ceva, aşa că de data asta să rămânem la 100 de tone. E suficient de mult”

Revenind la mesajul MAE rus, trimis prin Alexander Lukashevich:Nu e un subiect de dialog între Moscova și București. Atunci între cine și cine este un subiect de dialog? La această întrebare vom încerca să răspund în dezvăluirile ulterioare pe subiectul Tezaurului.

*Este vorba despre documentele pe care le-am prezentat, într-o ediție-pilot a dezvăluirilor despre soarta Tezaurului, din care rezultă că, în urma Acordului financiar germano-rus (27 august 1918), Rusia a efectuat în contul Germaniei compensări în aur care însumează 93.536 kilograme de aur (aproximativ 93,54 tone). Din calculele pe care le-am făcut rezultă că întreaga cantitate de aur care a plecat, la acel moment, din Moscova spre Berlin, echivalează (cu o marjă de eroare de un kilogram!!!!!) cu aurul BNR trimis, în două tranșe (1916 și 1917) la Moscova, minus cele 33 de kilograme de aur restituite în 1954 de autoritățile sovietice către România. Am dezvăluit, totodată că, în urma Armistiţiului de la Compiegne (11 noiembrie 1918) care marchează înfrângerea Germaniei, o cantitate similară de aur (93. 542 kilograme de aur, adică aproximativ 93,54 tone) pleacă în două tranșe din Germania cu direcția Franța, cu titlu de ”restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau în aflat custodia Germaniei” (formularea exactă din cap IX al Armistiţiului de la Compiegne).  Sursa : cotidianul.ro

Citeste:

Mugur Isărescu şi elita ocultă – Comisia Trilaterala

Banca bancilor centrale, sau cum se controlează din umbră toți banii din lume

Ianuarie 18, 2014 Lasă un comentariu

 

bis1

Pe scurt despre aceasta super-banca: este considerata una dintre cele mai puternice banci din lume, avand clienti 60 de bnaci centrale; este mai veche decat FMI si Banca Mondiala fiind protejata de tratate internationale (cum este ONU); majoritatea cetatenilor lumii nu au habar de existenta ei; pe langa tranzactiile intre bancile centrale ofera un cadru de discutie pentru bancherii centrali si promoveaza un plan unic de actiune in situatii de urgenta;

Terminologie: desi in romana nomenclatura acesteia este “Banca Internationala a Reglementelor”, in articol voi folosi prescurtarea in engleza: Bank of International Settlements (BIS)

A fost infiintata in 1930 cu motivul pretins de a administra platile reparatorii ale Germaniei din Primul Razboi Mondial catre aliati. Adevaratul motiv era insa ca sa ofere o modalitate de intalnire si comunicare a bancherilor centrali departe de ochii lumii. Daca in anumite momente, banca a avut un rol anume, rolul de “loc de intalnire” pentru bancherii centrali il are inca din momentul infiintarii.

In 1935 deja nu prea mai avea “materialul de lucru”, Hitler incepand sa isi faca de cap. In timpul razboiului, a fost folosita ca mediator unic intre nemti si aliati. Nu a fost scutita nici de scandaluri, unul dintre directori fiind un mare antreprenor german care administra un lagar cu evrei si producea pentru armata. De asemenea, cand Germania a invadat Cehia, nemtii i-au pus pe cehi sa transfere aurul Bancii Nationale a Cehiei in contul bancii lui Hitler. Desi era evident ca acest ordin se facea sub presiune armata, BIS a realizat transferul. Aurul e foarte important pentru BIS, fiind oarecum deasupra oricarei tari, BIS are multe rezerve in aur si realizeaza swap-uri intre diverse banci centrale in aur. Dar nu doar pe cehi le-au tras tzeapa BIS-ul ci si altor tari ocupate de nazisti, recunoscand guvernele papusa puse de nemti in detrimentul guvernelor din exil care nu au putut sa foloseasca astfel rezervele tarilor [1].

A supravietuit miraculos razboiului desi americanii au vrut la un moment dat sa o inchida. BIS aveau insa cativa “prieteni” in guvernul american si astfel a supravietuit si s-a reinventat in anii 50-60 ca un loc de intalnire al bancherilor dar mai ales ca un loc de pregatire a monedei euro. In ciuda ignorantei cvasi-universale, moneda euro nu s-a nascut peste noapte in urma unei hotarari si nici nu a fost un proces logic venit ca o consecinta evidenta a unei integrari economice profunde, cum sunt astazi copiii invatati la scoala. Decade de pregatire si influenta au avut loc la BIS in vederea pregatirii monedei unice europene, mai ales in ceea ce priveste aspectele tehnice.

BIS este pepiniera unde sunt formatii “tehnocratii”. Aici a fost inventat conceptul de tehnocrati si aici sunt pregatiti. BIS a dat pentru prima data “bailout”-uri inca in 1930 Spaniei, Austriei si Ungariei. Totodata este prima organizatie mondiala care a inceput “sa dea sfaturi” guvernelor cu privire la ce trebuie sa faca, similar modului in care astazi o face FMI-ul.

In ziua de astazi, BIS cunoaste tot ce misca in finantele mondiale si pe langa statistici, ei fac si … recomandari guvernelor. Este paradoxal cum eu cetatean roman, daca primesc 10001$ din afara, BIS ma are in statisticile ei, poate nu nominal, dar acolo, un punct din milioanele de tranzactie pe care BNR le raporteaza la BIS imi apartine si mie. Nu bag mana in foc cu privire la gradul de trimitere al rapoartelor (acestea pot fi agregate). Cert este insa ca BIS cunoaste toate fluxurile intre tari si are statistici extraordinar de diverse, cum ar fi de exemplu “piata imobiliara“. In paralel cu agretarea tuturor datelor primite de la bancile membre,  BIS impinge lucrurile mereu inainte, cautand impunerea de standarde in raportare pentru o monitorizare mai eficienta si mai completa a diversilor parametrii [2]. Evident intreaga activitate a bancii si rolul pe care il are in finantele mondiale sunt destul de largi si mie personal nu imi este clar cum de nu se calca ei pe picioare cu BCE, cu FMI, cu Banca Mondala sau cu Basel Committee on Banking Supervision. Dupa ce ca si-asa UE a atins culmi greu de batut in ceea ce priveste numarul de organizatii care “coordoneaza” si “reglementeaza” la nivel european tot ce exista, eu ma uimesc cum si in domeniul bancar, pe langa ce tine de UE,  exista atatea alte organizatii care par sa faca tot aia. Cu atatea organizatii si comitete, ne mai miram oare ce fac miile de birocratii angajati de BNR avand in vedere ca de monitorizat activitatea bancilor romanesti cum trebuie si-asa nu se ocupa [3]? Numai daca ar fi sa trimita faxuri si rapoarte la fiecare si sa schimbe cateva mailuri si tot ar avea ceva de munca.

Inainte de 2008, BIS a fost singura institutie importanta care a tras semnale de alarma ca sunt prea multi bani si prea multe bule. Nu au spus prea concret ce urmeaza sa se intample, doar au mentionat “exces de lichiditate”. Un moment de cumpana a fost cand europenii au infiintat Banca Centrala Europeana, cand iar si-au pierdut “materialul de lucru”. Ca si de atatea ori, BIS s-au reinventat si s-au concentrat pe perspective globale, atragand si mai multe banci centrale, din Asia pana in Africa.

Intrebare: unde zboara obligatoriu Isarescu in fiecare luna si ce face el acolo?

Raspuns: nu doar Isarescu ci toti sefii celor 60 de banci centrale se intalnesc lunar la Basel si discuta. Nu stie nimeni despre ce, dar peste cateva zeci de ani vom afla, caci baietii tin arhive desi nu le fac publice decat dupa vreo 60-70 de ani.

Daca vom avea o moneda globala, BIS va fi in centrul actiunii, va fi locul natural unde aceasta se va naste. Euro fiind “opera” BIS, probabil baietii au invatat ceva, ca nu e de ajuns o uniune monetara fara o integrare totala, scop cu mult peste posibilitatile si scopul BIS-ului. Sa nu aplaudam insa pana nu se termina spectacolul, nu stim noi ce pot face ei …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] BIS a fost si banca prin care se reglau platile intre Romania si Germania in timpul razboiului; vezi articolul lui Radu Golban, “Datoria Germaniei nu s-a prescris în octombrie

[2] DGI – un nou standard de raportare in statistici impus la G20 este aparent tot opera BIS, desi nu se mentioneaza nicaieri. Putem deduce insa usor, FSB (Financial Stability Board) fiind o organizatie “gazduita” tot de BIS.

[3] vezi scandalurile cu credite date pe sub mana sau furtul de la casele de valori din banci;

Sursa: Gigel Chiazna  / gandeste.org

%d blogeri au apreciat asta: