Arhiva

Posts Tagged ‘revolutie’

Andreea Arsene: ”De ce asasinii politici și economici precum Iliescu, Isărescu, Băsescu și Johannis sunt protejați de satanica Ocultă Mondială?”

Martie 1, 2016 1 comentariu

iliescu_constantinescu_basescu_30301800Trebuie cu insistență amintit și reamintit românilor cine au fost și cine sunt ticăloșii responsabili pentru declinul societății muribunde în care trăim. Ne-am câștigat o reputație nemeritată de popor obedient și ignorant, însă nu trebuie să rămânem la nesfârșit încadrați în acest tipar care-i pe placul dușmanilor noștri de moarte. Acum ori niciodată, cum spune una dintre  strofele  imnului nostru național, trebuie să ne croim o soartă mai bună făcând apel  la  conștiința colectivă care trebuie trezită  și pusă în slujba interesului nostru comun. ’’Iudele neamului românesc fără sânge românesc,,  ne stăpânesc de atâta timp iar noi ne lăsăm în plata lor, ca și când n-am mai avea nicio urmă de demnitate în noi. Strigă sângele martirilor noștri care s-au jertfit să ne lase o țară liberă și bogată, străbunii se răsucesc în mormânt de mâhnire pentru ceea ce am ajuns.

Neamule Românesc, trezește-te în ceasul al doisprezecelea măcar !

Cum este posibil ca după mai bine de două milenii de istorie zbuciumată în care ne-am ținut intactă gloria și identitatea de neam, să fim dezbinați și controlați ca niște dobitoace în mai puțin de jumătate de veac de către criminalii și detractorii neamului nostru, evreii sioniști, țiganii și maghiarii. De ce un călău precum Ion iliescu (evreul țigan  Ivanovici) se află încă în libertate după atrocitățile comise în timpul guvernării sale? Să ne reamintim rolul   jucat de Ilici în revoluția sau mai bine zis lovitura de stat din 1989.

Iliescu a fost omul-marionetă desemnat de Oculta Mondială să joace cărțile destabilizării României în teren. Pregătirea lui s-a făcut cu mult timp în urmă  la Moscova, acolo unde a fost școlit și instruit ca agent KGB. Iliescu și-a format propria camarilă formată din indezirabili regimului Ceaușist care cochetau cu reformele lui Gorbaciov, omul-cheie al Ocultei care a decapitat comunismul. S-a văzut ipocrizenia lui Gorby când la vizita făcută în România în 2010 a declarat într-un interviu că nu are nicio legătură cu înlăturarea de la putere și execuția Ceaușeștilor.

Ca să justifice revoluția, Ilici și asociații lui bolșevici cu aceleași indubitabile origini ovreiești, Silviu Brucan (Saul Bruckner), Petre Roman (Neulander), fiul cominternistului Walter Roman implicat în campaniile de desnaționalizare forțată a românilor  și torționare a opozanților regimului comunist cât și proscrisul Nicolae Militaru,  agent KGB desconspirat la sfarșitul anilor 70,  au trecut la diversiuni mincinoase astfel încât printr-o stare de confuzie creată în rândul populației răzvrătite, să le dea prilejul propice acestora să se ucidă între ei cu arme furnizate de armată pe motivul capăturării de teroriști. Acest scenariu a fost pregătit dinainte  și pus în aplicare după fuga lui Ceaușescu din 22 decembrie. Așa-numiții  teroriști fusereră  trimiși din Iran, în urma unei înțelegeri făcute de dictator cu omologul iranian la ultima lui vizită înterprinsă într-o țară străină, cine să mai creadă acum această bazaconie? Însă atunci în acele împrejurări draconice a fost o bombă cu efect distructiv.

Nu sunt o nostalgică a regimului de tristă amintire, însă când mă gândesc la capetele de acuzare ce le-au fost aduse cuplului Ceaușescu în timpul acelui simulacru de proces, printr-o analiză profund obiectivă, iese la iveală adevărul că de fapt a fost o înscenare falsă și patetică, unde acuzatorii, travestiți din comuniști feroce în revoluționari imaculați erau cei care le slujiseră cu o zi înainte tartorilor acuzați, iar multe dintre capetele de acuzare, așa cum se cere la un proces adevărat, nu au putut fi dovedite.

Dreptul la recurs sau dreptul la un avocat care să-i apere exclusiv nu a existat, a fost prezent doar un avocat desemnat de noua conducere care s-a transformat din apărător în acuzator așa cum era de așteptat. Oare de ce mulți dintre cei care au avut acces la informații relevante în ceea ce privește dedesubturile operațiunii loviturii de stat din 89, au dispărut unul câte unul într-un timp foarte scurt de la eveniment? Ce justificare are Procurorul Dan Voinea care a avut un rol primordial  în  completul de judecată a celor doi inculpați? Firește că dumnealui s-a spălat pe mâini, ca mulți alții, din frică sau lașitate sau pentru anumite privilegii dând dispărute acele dovezi palpabile care ar fi permis  întocmirea unui proces adevărat de condamnare a comunismului și nu doar înlăturarea habotnică a celor mai detestați exponenți ai regimului.

Celălalt procuror care a condus în fapt completul de judecată al procesului Ceaușeștilor, Gică Popa, s-a sinucis sau a fost sinucis în mod misterios la trei luni doar după revoluție, la 1 martie 1990. Se credea că acesta deținea informații inedite privind  mecanismele neortodoxe prin care s-a pregătit procesul. Însă un lucru este foarte sigur, Iliescu merită să fie adus înaintea plutonului de execuție pentru toate relele provocate României,  pentru revoluția confiscată adevăraților revoluționari, pentru implicarea în reprimarea și uciderea  protestatarilor mineriadei din 13 iunie 1990,  care au fost aruncați la gropile comune pe timpul nopții în cimitirul Străulești, pentru distrugerea economiei și industriei românești. Acesta a fost și este omul satanicei oculte mondiale care îl apără datorită îndeplinirii cu succes a multor puncte din agenda lor . Însă așa cum nu m-au înșelat niciodată premonițiile, Ion Iliescu va muri de mâna unui  revoluționar maniac de răzbunare …și el știe că într-o zi, cel căruia și-a vândut sufletul pentru această blestemată  și efemeră putere, va veni să-și ceară răsplata de la el, iar istoria veridică  îl va  consemna doar ca pe unul dintre criminalii umanității.

Un alt evreu deghizat cu nume românesc și  demn de toată  ura, este Mugur Isărescu (Itzac), asasinul economic al României, care în cei 26 de ani de demo(no)crație a destabilizat economia României prin înstrăinarea sistemului finaciar românesc. Nu mai este niciun secret că evreul Itzac care a împrumutat  celebra terminație românească a numelor ,,escu‘’ este membru  de onoare al ,,Grupului Bildeberg”. Toate băncile cu capital tradițional românesc aufost trecute în custodia bancherilor evrei cu acordul implicit a evreului marionetă Itzărescu.

Ne întrebăm de ce acesta a primit atâtea laude și aprecieri de la mai marii lumii, când el n-a adus decât deservicii sistemului bancar românesc prin vandalizarea economiei și scoaterea valutei forte în afara țării.

După revoluție, s-a lansat un zvon de către unii economiști care au lucrat în finanțe înainte de 1989, precum că ar fi existat la bugetul statului câteva zeci de miliarde de dolari curați după lichidarea datoriei externe a României în luna martie 1989, bani care au dispărut fără nicio justificare.

La scurt timp după instaurarea în funcție, guvernatorul risipitor a făcut apel la organismele bancare internaționale pentru împrumuturi bănești costisitoare și înrobitoare, ceea ce a transformat din nou România într-o țară controlată și obedientă Ocultei. Așa și-a început Muguraș cariera strălucitoare de guvernator, îngropând o țară și un popor în datorii, care vor fi plătite de către noi, turma cea dezbinată …și de către urmașii urmașilor noștri în veacul vecilor.

Dacă datoria externă a României este estimată oficial la suma de 80 de miliarde de dolari, cifra reală a datoriei este mult mai mare, în jurul a 200 de miliarde de dolari…te întrebi, românule, care încă mai gândești rațional, ce s-a făcut cu atâția bani când economia, industria și infrastructura comunistă au fost distruse? Ceaușescu cu păcatele sale, prin impunerea unei politici staliniste represive a clădit o țară relativ modernă cu doar 15 miliarde de dolari ….Domnule Tismăneanu, în calitate de politolog și investigator desemnat să condamne comunismul, răspundeți cu justețe și imparțialitate la aceste întrebări pertinente! De ce nu-i condamnați și pe urmașii lui Ceaușescu care au distrus țara?Sau…. pe părinții dvs. Leonti Tisminețki și Hermina Marcusohn pentru implicarea în campaniile represive de exterminare a românilor din Basarabia din timpul instalării comunismului? Dacă suferiți de amnezie, ar fi cazul să vă reamintim că biografia dumnevoastră de fiu al unor comuniști tiranici și nevolnici nu este tocmai imaculată așa cum v-ați dori. Traian Băsescu, o altă slugă a masoneriei mondiale, a găsit de cuviință să-i bage in prim-planul culturii românești pe detractorii ticăloșiți și slugarnici HR Patapievici, Lucian Boia și Vladimir Tismăneanu.

De la zi la zi, acești impostori lansează fel de fel de teorii și conspirații mincinoase la adresa neamului românesc, ca să adâncească prăpastia dezbinării și să ne conducă ei pe mai departe destinele ….ei care se consideră poporul ales al lui Dumnezeu, cum ne învață cartea de căpătâi cea plină de controverse ca și istorisirile iudaice necreștine, special concepute să manipuleze oamenii prin religiozitatea asupritoare și infamă. Absolut toate religiile monoteiste s-au format dintr-un punct comun….același Dumnezeu pentru creștini sau necreștini, Allah pentru musulmani. Un Dumnezeu revendicat, adorat și propagat în scopul intereselor lumești. Vaticanul sau Desfrânata din Babilon cu catolicismul iezuit inființat de…….ați ghicit?! De către aceiași evrei, cică ar deține secretul suprem, de fapt care secret? Doar pentru cei orbiți și asurziți de manipulare mai reprezintă un secret faptul ca evreimea conduce lumea. Revenind la evrei de-,,ai noștri”, despre Băsescu se poate spune că a îndeplinit cu rigurozitate sarcinile impuse de stăpânitorii lumii.

Într-o înregistrare video făcută înainte de aderarea la UE, Băsescu declara că viitoarea aderare va constitui renunțarea la suveranitatea națională și teritorială cu toate resursele. Cea mai des folosită și eficientă stategie a monstruoasei clase politice de a dezbina românii este acea diverisiune creată în jurul taberei de simpatizanți pro-ruși sau pro-americani. Cea mai mare înșelăciune…deoarece atât Rusia cât și SUA au jonglat de-a lungul timpului cu biata noastră țarișoară în funcție de interesele lor meschine. Să nu uităm că americanii și englezii, dragii de ei, pe care părinții și bunicii noștrii naivi îi așteptau să ne scape de comunism, ne-au pasat ca pe niște nimicuri în 1945 la Yalta cu tot tacâmul tătucului Stalin, care ne-a luat sub aripa sa ucigașă și ne-a aruncat în haosul în care ne aflăm și în prezent, pentru că urmașii diabolicilor comuniști alogeni ne conduc destinele și astăzi.

În noiembrie 2014, când au avut loc alegeri prezidențiale, românii și-au pus speranța într-un om care promitea mult…dar și cei din urmă promiseseră și mai mult și s-au dovedit a fi niște demagogi care au slujit doar interesului propriu și al celor care i-au propulsat la putere prin metode nedemocratice. Klaus Johannis, etnicul saș, cu un trecut nu tocmai impecabil după cum susțin unii adversari de-ai dumnealui, a reușit să capete o popularitate de invidiat datorită ,,figurii sale serioase de neamț și discursului tranșant.

În alegerea sa, desigur, a cântărit foarte mult și faptul că în longevivul său mandat de primar al Sibiului a fost un foarte bun administrator, ajutând orașul să devină unul dintre cele mai dezvoltate orașe din punct de vedere economic, cultural și administrativ din România. Odată cu venirea la putere a lui Johannis, pentru care voturile românilor din diaspora a avut un loc hotărâtor în alegerea sa ca președinte, neamul românesc credea a scăpat de blestemul președinților,, ESCU’’ , însă tăcutul și antipaticul etnic saș s-a dovedit a fi tot un fel de ,,escu,,. Johannis s-a străduit să promoveze imaginea unui președinte justițiar care susține vehement lupta împotriva corupției …când el insuși are la activ mai multe dosare penale pentru fapte penale de care se face răspunzător, încă de pe atunci de când se afla în funcția de primar al Sibiului și-a însușit proprietăți într-un mod ilicit și a retrocedat in mod ilegal imobile unor personaje influente. Klaus Johannis este omul masoneriei Germane, așa se explică și faptul că a ajuns la putere. Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marcă din Sibiu, care au capatat poziții importante pe harta puterii, fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. S-a asistat la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe Johannis pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Cine nu crede aceste adevăruri relevante și dovedite, doarme somnul rațiunii care naște monștri. Suntem un popor în curs de exterminare, pentru că ni s-au confiscat până și cele mai elementare drepturi…trăim subjugați ca să murim oprimați de un sistem diabolic și sclavagist, care ne manipulează atât de eficient încât nu mai raționăm nici în parametri logicii celei mai primitive, instinctul de apărare.

Autor: Andreea Arsene

Anunțuri

Ucraina: revoluţia a învins, începe răzbunarea

Februarie 24, 2014 Lasă un comentariu

Timoşenko, din scaunul cu rotile în care a apărut pe scenă, a fost mai fioroasă ca niciodată. FOTO Reuters În 72 de ore, regimul care conducea Ucraina a fost decapitat, iar sistemul a fost reformat în ritm galopant prin ordonanţe şi hotărâri adoptate într-un parlament haotic în care preşedintele legislativului încerca să suspende şedinţa şi să fugă, dar membrii îl blocau.

Viktor Ianukovici, preşedintele Ucrainei, a fost demis, iar fostul premier Iulia Timoşenko a fost eliberată şi şi-a lansat deja campania electorală, mai înverşunată ca niciodată. Articolul din Codul Penal în bază căruia a fost condamnată Timoşenko nu mai există în legislaţia ucraineană.

Toţi mai mulţi lideri locali demisionează sau măcar renunţă la funcţiile din deja fatidicul Partid al Regiunilor, iar foşti şi actuali oficiali încearcă să fugă din ţară prin orice mijloace.    Plecarea lui Ianukovici şi a apropiaţilor săi a lăsat în urmă un vid evident de putere, iar forţele care-l vor ocupa rămân greu de stabilit.

Jurnaliştii „The New York Times” identifică trei variante privind forţele care vor prelua puterea ţării aflate în pragul războiului civil. Prima ar fi ca partidele de opoziţie să formeze o coaliţie organizată, care să-şi asume conducerea până la alegerile anticipate, anunţate pentru 25 mai. O alta presupune perpetuarea haosului la cel mai înalt nivel, puterea ajungând să fie, în fapt, „o cacofonie de voci conduse de pasiunile străzii”.

A treia alternativă este şi cea mai periculoasă: două sau mai multe centre rivale de putere împing o naţiune dezbinată într-o dezintegrare în stil iugoslav.    Vineri seară, parlamentarii ucraineni au votat pentru abrogarea articolului din Codul Penal în bază căruia Iulia Timoşenko fusese condamnată în 2011.

Votul are loc la doar câteva ore după ce poliţişti înarmaţi au pătruns în sediul parlamentului, nemulţumiţi de ordonanţa prin care li se interzicea să folosească violenţa şi arme de foc împotriva protestatarilor. În acele clipe, manifestanţii din Piaţa Independenţei deschis focul asupra forţelor de represiune.

Anunţul privind eliberarea lui Timoşenko era primit cu strigăte de fericire în Euromaidan. Cu o seară înainte au avuseseră loc primele tentative de capturare a preşedintelui Ianukovici, manifestanţii încercând să pătrundă în reşedinţa sa oficială de la marginea Kievului.

Sâmbătă seara, Timoşenko a apărut în faţa protestatarilor din Piaţa Independenţei în scaun cu rotile, pregătită cu un discurs puternic, emoţionant, agresiv şi revoluţionar prin toate punctele esenţiale. Iar primele ei cuvinte au fost despre răzbunare

: „Trebuie pedepsiţi cei care au împuşcat în inimi eroii noştri. Nu plecaţi până nu terminăm ceea ce ne-am propus, sunteţi garanţia pentru continuitate.(…) Lunetiştii au ţintit inima oamenilor noştri, iar acele gloanţe vor durea mereu.

Dacă nu-i pedepsim pe vinovaţi, ar trebui să ne fie ruşine!”, a îndemnat fostul premier condamnat în 2011 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere în urma semnării unor contracte cu Rusia, dezavantajoase pentru statul ucrainean.    În acelaşi registru, Parlamentul Ucrainei a abrogat duminică legea „cu privire la limbile cu statut regional“, cu 232 de voturi, informează ITAR-TASS. Legea „cu privire la bazele politicii de stat în domeniul limbilor“ a intrat în vigoare la 10 august 2012.

În conformitate cu documentul, limbile minorităţilor au primit statutul de limbă regională în zonele unde este considerată „limbă maternă“ de cel puţin 10% din populaţie. Potrivit guvernului ucrainean, limba rusă a obţinut atunci statutul de limbă regională în 13 din cele 27 de regiuni ale Ucrainei.

De la intrarea în vigoare a respectivei legi, inclusiv limba română a devenit „limbă regională“ în mai multe localităţi din Ucraina, în special în regiunea Cernăuţi.   Cu câteva ore înainte să apară pe scenă în Euromaidan, Timoşenko fusese vizitată de Ianukovici la Harkov. Preşedintele plecase din capitala tot mai primejdioasă pentru el în acest oraş aflat aproape de graniţa cu Rusia şi tradiţional pro-est.

Acolo află că a fost demis de parlament, care a decis şi devansarea datei pentru alegeri anticipate parlamentare şi prezidenţiale pentru 25 mai în loc de decembrie, aşa cum dorea Ianukovici.    Preşedintele demis face declaraţii televizate în care anunţă că nu are nicio intenţie să demisioneze şi că rămâne liderul legitim, ales de popor, al ţării. „Tot ceea ce se întâmplă astăzi este, în cea mai mare măsură, vandalism şi banditism şi o lovitură de stat. Voi face totul pentru a-mi proteja ţara de scindare, pentru a opri vărsarea de sânge”, a spus Ianukovici.

Grădină zoo, vapor în curte şi robineţi de aur   Ulterior, s-a aflat că Ianukovici încercase în timpul zilei de sâmbătă să fugă din ţară la bordul unui avion, căruia nu i s-a permis însă să decoleze de la Doneţk. Însoţitorii lui Ianukovici au încercat chiar să-i mituiască pe angajaţii aeroportului din Doneţk, oraş puternic industrializat din estul ţării şi una dintre cele mai puternice zone pro-Rusia, pentru a-i lăsa să plece. Doneţk este un bastion al puterii lui Ianukovici.

Avionul nu avea documentele necesare pentru a i se permite să plece, a declarat Oleh Slobodyan, purtător de cuvânt al organizaţiei vamale. Nimeni nu a putut specifica însă care era destinaţia finală a aparatului de zbor.

Preşedintele a plecat apoi cu o maşină de la aeroport. De atunci însă nu s-a mai auzit nimic de preşedintele demis de parlament, iar purtătorul său de cuvând a declarat duminică dimineaţă că nu ştie unde se află Ianukovici.    În lipsa lui Ianukovici şi a personalului său de securitate, reşedinţa sa oficială de la Mezhyhirya, din raionul Vişhorod, în apropiere de Kiev, a „căzut”, iar mii de ucraineni au pătruns în impresionantul domeniu.

Casa luxoasă, piscina uriaşă, vaporul, grădina zoologică şi colecţia de maşini noi şi de epocă au depăşit presupunerile şi aşteptările bazate pe miturile care circulau în popor despre opulenţa liderului apropiat Kremlinului şi oligarhilor.    Poze cu păunul lui Ianukovici   Oamenii şi-au făcut poze cu animalele exotice şi cu maşinile lui Ianukovici. Faptul că preşedintele avea şi ceea ce seamănă cu nişte ruine romane a uimit însă întreaga lume.    Proprietatea lui Ianukovici are 140 de hectare şi este situată pe malul râului Nipru.

Mezhyhirya a fost reşedinţa de vară a membrilor Partidului Comunist din Uniunea Sovietică din 1935, reşedinţa comisarului nazist Erich Koch, iar ea a fost privatizată de premierul de atunci, nimeni altul decât Victor Ianukovici.

În Euromaidan însă, atmosfera era cu totul alta. Treptat, protestatarii din Euromaidan au preluat controlul asupra mai multor clădiri centrale, inclusiv asupra palatului prezidenţial, din care s-a tras marţi şi miercuri, cele mai sângeroase zile de la izbucnirea protestelor, la jumătatea lunii noiembrie.

După capturarea unei astfel de clădiri, protestatarii au adus în Piaţa Independenţei, în mijlocul Euromaidanului, un bărbat despre care se crede că ar fi unul dintre lunetiştii care au tras în oameni. Bărbatul, încă neidentificat, a fost târât în piaţă, bătut şi păruit. În cele din urmă, bărbatului i s-a pus un crucifix în faţă, cerându-i-se să se căiască în timp ce urla după ajutor.

Aceeaşi soartă au avut-o mai mulţi bărbaţi despre care se crede că sunt susţinători ai preşedintelui demis Viktor Ianukovici sau pro-ruşi. Cel puţin doi au fost târâţi în piaţă şi „judecaţi.

Sursa: adev.ro

Etichete:,

VIDEO „I am an Ukrainean”, mesajul protestatarilor de la Kiev devenit viral: Oamenii vor sa se elibereze din dictatura, vor sa scape de politicienii care lucreaza numai pentru ei, care sunt pregatiti sa traga, sa bata, doar ca sa isi salveze banii

Februarie 20, 2014 4 comentarii
"I am an Ukrainean"
 In cele 3 luni de la izbucnirea crizei din Ucraina, au fost incarcate pe platforma YouTube numeroase videoclipuri pe acest subiect, insa niciunul dintre ele nu a avut impactul unui videoclip intitulat „I am an Ukrainian” („Sunt o ucraineanca”), scrie BBC. In inregistrarea video, o tanara protestatara din Kiev se uita direct in camera video si le spune celor care urmaresc imaginile ca atat ea cat si cei care lupta in Maidan nu vor decat sa fie liberi. Mesajul este simplu, insa videoclipul este edita profesionist, autorul fiind un producator american premiat.Joi seara, videoclipul depasise 3,8 milioane de vizualizari si 14 mii de comentarii, multe de solidaritate, venite din intreaga lume, dar si unele critice in care imaginile sunt descrise drept o „propaganda” care se concentreaza pe violenta politiei dar nu vorbeste despre violenta manifestantilor.Tanara din inregistrare este o studenta pe nume Yulia care a fost implicata in proteste inca de la inceput. Mesajul este simplu, insa videoclipul este produs la nivel profesionist. A fost editat si uploadat pe YouTube de un producator american premiat, Ben Moses, care a cunoscut-o pe Yulia in Ucraina in timp ce acesta filma un documentar despre miscarile de protest din lume.

Sunt o ucraineanca, nativa din Kiev. Si acum sunt in Maidan, in partea centrala a orasului meu. Vreau sa stiti de ce mii de oameni din intreaga tara sunt pe strazi. Exista un singur motiv: vor sa se elibereze din dictatura, vor sa scape de politicienii care lucreaza numai pentru ei, care sunt pregatiti sa traga, sa bata, sa raneasca oamenii doar ca sa isi salveze banii, doar ca sa isi salveze casele, doar ca sa isi salveze puterea.

Vreau ca oamenii care sunt aici, care au demnitate, care sunt curajosi, sa traiasca o viata normala. Suntem oameni civilizati, dar guvernantii nostri sunt barbari. Aceasta nu este Uniunea Sovietica, vrem ca justitia noastra sa nu fie corupta, vrem sa fim liberi. Stiu ca poate maine nu vom mai avea telefon, nu vom mai avea conexiune la internet si vom fi singuri aici. Si poate politistii ne vor ucide unul cate unul, cand se va lasa intunericul aici.

De aceea va rog acum sa ne ajutati. Avem aceasta libertate in inimile noastre, avem aceasta libertate in mintile noastre, iar acum va rog sa construiti aceasta libertate in tara noastra. Ne puteti ajuta doar spunand povestea aceasta prietenilor vostri, doar impartasind acest videoclip. Va rog, raspanditi-l. Vorbiti cu prietenii vostri, vorbiti cu familia voastra, vorbiti cu guvernul vostru si aratati ca ne sprijiniti.

„In incheierea videoclipului, apare scris mesajul „Va rugam sa luati legatura cu cei care va reprezinta si sa le cereti sa sprijine poporul ucrainean in lupta sa pentru libertate si democratie. Inainte sa fie prea tarziu”. Sursa :hotnews.ro

Deturnarea Revoluției Române: Măști noi, chipuri vechi

Decembrie 21, 2013 Lasă un comentariu

Cine au fost cei care au profitat de lichidarea cuplului Ceausescu, o inscenare menita sa ofere noii puteri o aparenta de legitimitate? De unde au aparut ei? In niciun caz nu din valul revolutionar real. Proclamandu-se „emanati”, uzurpand si masluind de fapt simbolurile anti-totalitare, Iliescu, Roman, Brucan si oamenii lor au batjocorit adevarata semnificatie a revolutiei. Nu trebuie sa fii un maniac al conspiratiilor pentru a observa ca exista conjuratii, combinatii oculte, legaturi subterane de complicitate, mai cu seama in regimuri ermetic inchise precum cel al lui Ceausescu. Public aici un fragment din articolul meu „New Masks, Old Faces” aparut in revista „The New Republic” pe data de 5 februarie 1990. Articolul a fost difuzat la „Europa Libera” si a fost publicat in romaneste intr-o revista a PNL. Din acel moment, noul regim m-a considerat un primejdios inamic. Era proba ca nu greseam in analiza mea.

„Marturisesc ca am motive personale sa cred in aceasta versiune oarecum tenebroasa a revolutiei romane. In 1980 ma aflam intr-un parc din Bucuresti plimbandu-ma cu un profesor al academiei de partid, care in prezent are puternice legaturi cu cei de la putere. Adoptand un ton confidential, el mi s-a destainuit cu glas soptit: „Reprezint un grup care se va debarasa de clanul Ceausescu.” La acea vreme stiind cu cine am de a face si ce institutii reprezinta, l-am suspectat de provocare. Dar acum imi dau seama ca era sincer. A existat intr-adevar un grup care si-a dorit inlocuirea tiranului si instituirea propriei oligarhii. Ei nu au avut ca scop inlaturarea socialismului de stat, intentionand doar sa-l faca rational. Fiind versati in realpolitik, ei si-au continuat activitatea in cadrul structurilor de putere ale sistemului stalinist bizantin, au incurajat fara rusine narcisismul secretarului general si au asteptat momentul prielnic pentru a prelua puterea.

Acea clipa a sosit. I-au lasat pe studenti, muncitori, soldati, pe milioanele de romani sa iasa in strada, in decembrie anul trecut, pentru a pune capat  dicaturii cuplului Ceausescu. Apoi, in momentul culminant, Iliescu si acolitii sai s-au ridicat cu succes pe creasta valului istoriei. In asemenea circumstante, nu ne mai surprind indoielile revolutionarilor romani veritabili fata de proclamatiile de credinta ale acestor lideri la adresa democratiei.

Revenirea chipurilor si vocilor compromise nu este un fenomen care caracterizeaza numai primele esaloane ale puterii. Îl cunosc pe  Corneliu Vadim Tudor de cand eram amandoi studenti la facultatea de sociologie din Bucuresti. Dar imi este cunoscut mai ales din postura de menestrel al curtii Ceausestilor, specializat in osanale generos remunerate. Îl stiu ca autor al unor vulgare versuri anti-semite si al unor pamflete rasiste. Atunci, pe 21 decembrie, Tudor a trimis peste hotare un furibund manifest anti-ceausist, denunţându-si fostul idol drept „cel mai sangeros criminal din istoria Romaniei, un monstru mai mare decat Stalin si Hitler – un Caligula de Balcani”. Mai mult decat atat, Tudor a pretins ca masacrul de la Timisoara l-a convins ca „nu rusii, ungurii si evreii ameninta Romania” ci tiranul insetat de sange pe care el îl proslavise cu atata zel cu doar putini ani mai inainte.

Opinii similare au fost exprimate si de alti fosti sicofanti. Mihnea Gheorghiu, care a fost presedintele al Academiei de Stiinte Sociale si Politice, a aparut la televizor unde si-a exprimat dezgustul fata „obscuratismul primitiv” al lui Ceausescu. Constantin Bostina, fostul sef de cabinet al lui Ceausescu, a fost numit de noul regim in functia de ministru adjunct al economiei, fiind demis numai datorita presiunilor exercitate de miscarea studenteasca. Lista  acestor revolutionari de ultima ora ar putea fi continuata la nesfarsit.

Este adevarat totusi ca noul regim a selectat si dizidenti veritabili, precum istoricul de arta Andrei Plesu si criticul literar Mihai Sora, numiti ministru al culturii si respectiv ministru al educatiei. Aurel Dragos Munteanu detine functia de presedinte al Radioteleviziunii Romane (destui „fosti” insa populeaza inca staff-ul sau).

Nici un minister strategic nu a fost oferit unei persoane care s-a opus cu adevarat  dictaturii. Ce-i drept, tinand cont de ubicuitatea cultului lui Ceausescu, ar fi greu sa gasim un contingent numeros de indivizi nepatati de atitudini colaborationiste. Un numar suficient exista insa. Urmatoarele exemple mi se par edificatoare: Radu Filipescu, care a fost arestat in anii optzeci pentru ca a distribuit manifeste anti-ceausiste; criticul literar Dan Petrescu, unul dintre cei mai curajosi opozanti ai regimului; Alin Teodorescu, care a avut curajul de a critica politicile anti-maghiare ale lui Ceausescu; economistul Ion Blaga, care in anii saptezeci a refuzat sa fie consilier prezidential pe probleme de economie. In orice caz, decenta ar trebui sa ii impiedice pe cei care au participat direct la orgiile ideologice ale dictaturii lui Ceausescu sa se erijeze drept vechi opozanti.

Lasand la o parte inevitabila repulsie pe care o simtim, de ce totusi este important sa discutam aceast fenomen? In  „Comunicatul catre tara”, Consiliul FSN a garantat un guvern de tranzitie fara pretentii monopoliste asupra puterii politice. Din nefericire, Silviu Brucan a anuntat intentia FSN de a prezenta liste de candidati din perspectiva alegerilor generale din aprilie. Brucan, care pare cel mai coerent dintre liderii actuali, a declarat intr-un interviu in Financial Times (29 decembrie) ca nu vede nici un motiv de ce FSN nu s-ar bucura de avantajele politice ale victoriei revolutionare. Liderii nou formatelor partide de opozitie – PNL, PNT si PSD – si-au exprimat ingrijorarea fata de posibilitatea ca asemenea avantaje sa includa incercarea de a crea celule FSN la locul de munca, ceea ce evident i-ar consolida considerabil hegemonia deja existenta.

Brucan a negat totodata orice legaturi intre FSN si defunctul PCR, proclamand communismul drept „irelevant” in Romania. Cu toate acestea, nu putini romani au observat cum discipolii lui Gorbaciov, regrupati la nivelul conducerii FSN, prefac/adapteaza crezul marxist. Acesti lideri, fiind constienti de dispretul populatiei pentru partid, depun eforturi de a salva socialismul abandonand chipul sau comunist. Si pentru a reusi practica strategiile bolsevice cu care sunt atat de bine familiarizati: controlul presei, divizarea si izolarea opozitiei, amagirea restului electoratului cu promisiuni desarte.

Ce poate face Occidentul pentru a preveni deturnarea revolutiei romane? Inainte de toate, mass-media din Vest ar trebui sa fie constienta de acest pericol si, in consecinta, sa indentifice sustinatorii veritabili ai democratiei din Romania si sa le monitorizeze lupta impotriva celor care au un singur scop – subminarea noilor libertati. Totodata, organizatii publice si private trebuie sa se implice in activitatea partidelor democratice, asa cum s-a intamplat in cazul „Solidaritatii” in Polonia, oferind consultanta si orice va fi necesar pentru desfasurarea unei campanii electorale. Cetatenii Romania de astazi nu au cunoscut niciodata alegeri libere. Pericolul este ca, inspititi de de „ chipurile noi” ale comunismului, sa nu le cunoasca vreodata.”

Sursa:evz.ro

Video: UCRAINA – cu BULDOZERUL la REVOLUTIE

Decembrie 3, 2013 1 comentariu

Etichete:,

Sus Române! Sfarmă jugul ce te-apasă!

Noiembrie 24, 2013 1 comentariu

tricolor-pumn1

Generaţia tânără trebuie să ştie că Ceauşescu a lăsat Ţara fără datorii şi cu creanţe de recuperat. Escrocii şi incompetenţii care au pus ghearele pe conducerea României, vreme de 24 de ani au păpat tot, au vândut şi pământul de sub tălpi. Au furat cât au putut, iar acum sunt miliardari în euro.

Ţara are aur şi metale rare, petrol şi gaze, pământ bun şi păduri minunate, dar cu sprijinul guvernanţilor, o mare parte din ele le-au luat în posesie străinii, firme of-shores, „căsuţe poştale” şi altfel de forme de camuflaj. Cine se află în spatele lor, ştie şi Preşedintele, ştie şi Prim-ministrul. Pleiada postdecembristă de „preşedinţi” şi „premieri” contrafăcuţi, controlaţi de potentaţii planetei, au dus ţara în prăpastie. Actualul şef al statului român, actualul premier (ca şi predecesorii), îşi bat joc de normalitate. În funcţii importante sunt numite doar marionelele uşor de controlat. Criminalilor declaraţi, ucigaşi de români şi evrei în Al Doilea Război Mondial li se ridică busturi în oraşele Ţării, iar Guvernul tace. Oricine desconspiră partea incomodă a Adevărului este demis, încondeiat, împroşcat cu noroi, i se fac scenarii etc. Din 1992, Guvernatorul B.N.R. nu mai cumpără aur de la minele româneşti. Când era prim-ministru a dat ordin ca minele de metale preţioase să fie închise, iar accesul să fie barat cu blocuri din beton, în schimb străinilor li se permite să prospecteze şi să exploateze. Guvernatorul – se pare, aspirant la aceast[ funcţie, pe viaţă -, care a scos rezervele de aur ale B.N.R. din ţară, a primit recent noi ordine bilderbergiste pentru „curăţenia” de toamnă-primăvară.

Nu străinii sunt de vină!

Nu străinii sunt de vină pentru dezastrul Ţării, ci nemernicii care ne conduc de 24 de ani. Nu ţaţa de la piaţă e vinovată că cere 10 lei pentru o ceapă, deşi ceapa valorează 2 lei. „Eu” îi dau 10 lei din banii publici, îi propun ca ea să păstreze 6 lei, mie să-mi dea 4, pe care-i bag în buzunarul meu privat. Cam aşa procedează neisprăviţii din Guvern, din Parlament şi din alte instituţii vampiroide şi de aceea sîntem la un pas de dezastrul major. 45 de ani am cotizat la bugetul statului, ca la bătrâneţe să beneficiez de pensie. Acum, mi se spune că nu mai sunt bani pentru aşa ceva. Însuşi regele Willem-Alexander al Olandei, citind în fața parlamnentului de la Haga prezentarea făcută de guvern pentru noul buget, a declarat: „Modelul social european postbelic a murit. […] Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului al XX-lea evoluează încet dar sigur către « o societate participativă », în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau să creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile”. Ce-i pasă lui? Are averi cu grămada, suficiente pentru huzurul lui şi al urmaşilor. La noi sînt parale doar pentru destrăbălarea „aleşilor neamului”, pentru vile şi bairamuri. Pentru pensii şi salarii nu-s parale. Parlamentarii vor farmacie numai a lor, de unde să cumpere medicamente cu preţ redus (săracii!), vor concursuri „Miss-Parlament”, vor „Centru de relaxare”, masaj, vor multe… dar nu pe banii lor, ci ai contribuabililor.

Salarii mici, birocraţie cât cuprinde

Ca şi alte sectoare de activitate din România, sistemul medico-sanitar postdecembrist a intrat în colaps, până la dezastru nefiind cale prea lungă. România se află într-un deficit grav de medici. Una dintre importantele cauze este – prin comparaţie – aceea că între perioada interbelică şi cea contemporană s-a interpus o prăpastie: în prima jumătate a secolului al XX-lea tinerii noştri mergeau în străinătate, studiau la instituţii de elită, iar după absolvire, cei mai mulţi reveneau în ţară, unde practicau ceea ce învăţaseră. Nu puţini dintre acei tineri studioşi s-au afirmat în timpul carierei lor, pe plan mondial: Nicolae Paulescu, Victor Babeş, Carol Davila, Mina Minovici, Gheorghe Marinescu… (ordinea este aleatorie) pentru a numi doar câţiva dintre medicii români deveniţi celebri pentru realizările lor. Astăzi, regretabil, fenomenul este invers: statul român investeşte miliarde de euro în pregătirea tinerilor, care, după terminarea cursurilor se află în situaţia de a nu putea practica ceea ce au învăţat, în Ţara lor. Statutul lor social nu este astăzi pe măsura efortului intelectual depus vreme de şase ani, nu le oferă şansa de a se afirma şi a trăi pe măsura prestaţiei. Ce li se oferă? Salarii mici şi birocraţie cât cuprinde. Atunci pleacă. Este o luptă pentru supravieţuire şi nu pot fi acuzaţi pentru gestul lor. În anii „democraţiei” originale româneşti unul dintre – poate unicul – produse concurenţiale de export este materia cenuşie. Să fie una dintre metodele moderne şi sofisticate a eugeniei? A genocidului asupra poporului român? Să fie procedura de exterminare camuflată a Neamului Românesc? Este posibil, dar de ce practicarea ei a început cu românii? Răspunsul ni l-ar putea oferi vinovaţii: incompetenţii şi rău intenţionaţii reprezentanţi a administraţiilor postdecembriste, şi „Licuricii” globalişti. Pentru toţi aceştia nu Zidul de la Târgovişte, ci Marele Zid Chinezesc ar fi suficient de încăpător.

Prioritate pentru interesele româneşti!

În urmă cu vreo 7-8 ani, F.M.I. era pe dric. Salariaţii îşi făceau bagajele. Atunci au apărut „fraierii”, iar asasinii economici ai F.M.I. au profitat de ocazie. Disperaţi că-şi vor pierde „obiectul muncii”, s-au năpustit asupra prăzii. Au dus la faliment toate ţările pe unde au fost. Exemple (printre altele): Argentina, Ecuador, Ucraina, România! Pentru că nu a făcut „jocurile”, Gaddafi a plătit cu viaţa. Ungurii au trântit uşa în nasul F.M.I.. Au achitat datoria şi le-au închis biroul din Budapesta. Bravo, lor! Noi nu avem cale de întoarcere. Cu asentimentul leprelor autohtone, ne-au „lucrat” bine. Împrumuturile româneşti de la F.M.I. s-au rotit puţin, banii au fost arătaţi „prostimii”, apoi, subtil, au ajuns tot în buzunarul F.M.I., prin băncile străine din ţară. Din împrumut, 80% au primit băncile, restul de 20% s-au volatilizat. Ăsta-i F.M.I.-ul! Am rămas datori pentru multe generaţii. Singura salvare este ca românii să procedeze precum islandezii care au arestat bancherii şi întreaga cabală, să pună la păstrare în „hotelul statului” – „cu executare”, nu cu suspendare, pe toţi hoţii şi trădătorii de ţară dovediţi, care umblă liberi şi îşi fac mendrele în dauna poporului. Să acorde prioritate intereselor româneşti.

În 1958, Dej i-a scos pe ruşi din ţară. În 2004, Băsescu i-a adus pe americani în ţară şi a transformat România în teritoriu sub ocupaţie străină. Cu ce ne-am ales?, sau, citându-l pe marele şi mereu actualul Constantin Tănase: …„ Bine, bine, s-a făcut, dar cu asta ce-am făcut?” Cine-i de vină? Preşedintele este uşă de biserică? Premierul e „Lacrima Christi?” Parlamentul, Guvernul… Câtă răbdare mai poate avea acest popor?

Autor: Ion Măldărescu

Sursa :art-emis.ro   / gandeste.org

Aldous Huxley: REVOLUTIA FINALA sau cum sa-i faci pe oameni SA-SI IUBEASCA ROBIA

Iulie 10, 2013 5 comentarii

 

„Va exista, in cursul generatiei urmatoare sau nu foarte departe de aceasta, o metoda farmacologica de a-i face pe oameni sa-si iubeasca robia, creand dictaturi fara lacrimi, ca sa spunem asa, si producand un fel de lagare de concentrare nedureroase pentru societati intregi, astfel incat oamenilor le vor fi luate libertatile, dar le va placea, fiindca vor fi distrasi de la orice dorinta de a se rascula prin propaganda sau spalarea creierelor, sau prin spalarea creierelor imbunatatita prin metode farmacologice. Si aceasta pare sa fie ultima revolutie. –(Aldous Huxley, Tavistock Group, California Medical Scool, 1961)

In primul rand as vrea sa spun ca acea conferinta de la Santa Barbara [n.trad. mentionata anterior de moderator] nu s-a ocupat direct de controlul mintii. Au fost doua conferinte la Centrul medical din San Francisco al Universitatii California, una anul acesta, la care nu am participat, si una acum doi ani, la care subiectul  a suscitat discutii importante. La Santa Barbara am vorbit, in general, despre tehnologie si despre efectele pe care aceasta poate sa le aiba asupra societatii, precum si despre problemele legate de transplantul de tehnologie in tarile subdezvoltate.

Legat de aceasta problema a revolutiei finale, ea a fost foarte bine rezumata de moderator.Putem spune ca, in trecut, toate revolutiile au tintit in fond la schimbarea mediului pentru a obtine schimbarea individului. Au fost revolutia politica, revolutia economica, revolutia religioasa din timpul reformei.  Toate acestea nu au tintit direct fiinta umana, ci cele care-l inconjoara. Astfel ca, modificand mediul, se obtine indepartarea efectului fiintei umane.

Astazi suntem confruntati, cred, cu apropierea a ceea ce ar putea fi denumita revolutia finala, revolutia hotaratoare, in care omul poate actiona direct asupra mintilor si trupurilor confratilor sai. Inutil sa spunem ca un anumit fel de actiune directa asupra mintilor si trupurilor umane a existat de la inceputul timpurilor. Dar aceasta a fost in general de natura violenta. Tehnicile terorii au fost cunoscute din timpuri imemoriale, iar oamenii le-au folosit cu mai multa sau mai putina ingeniozitate, cateodata cu cea mai mare cruzime, iar altadata cu o buna doza de pricepere dobandita prin incercari repetate pentru a afla cele mai bune metode de folosire a torturii, incarcerarii si a diferitelor feluri de constrangere.

Dar, dupa cum cred ca s-a spus acum multi ani de [Talleyrand], poti face orice cu [o baioneta], dar nu poti sa stai pe ea. Daca vei controla orice populatie pe orice perioada de timp, trebuie sa existe o forma de consimtamant, e extraordinar de dificil de crezut ca terorismul in forma pura poate functiona indefinit. Poate functiona pe o perioada destul de lunga, dar cred ca mai devreme sau mai tarziu trebuie introdus un factor de persuasiune, un element care sa-i faca pe oameni sa consimta la ce li se intampla.

Cred ca natura revolutiei finale cu care ne confruntam acum este exact aceasta: ca suntem intr-un proces de dezvoltare a unei intregi serii de tehnici ce vor permite oligarhiei, care ne controleaza si care a existat dintotdeauna si probabil ca va exista intotdeauna, sa-i faca pe oameni sa-si iubeasca robia. Aceasta este, imi pare, cea decisiva dintre toate revolutiile nefaste, iar aceasta este o problema care m-a interesat de multi ani si in legatura cu care am scris o fabula acum treizeci de ani, “Minunata Lume Noua”, care descrie o societate ce foloseste toate mijloacele la indemana, precum si unele mijloace pe care le-am imaginat posibile, pentru standardizarea populatiei, in primul rand, pentru a anula diferentele umane deranjante, pentru a crea modele umane produse la scara industriala, aranjate intr-un fel de sistem stiintific de caste. De atunci, am continuat sa fiu deosebit de interesat de aceasta problema si am remarcat cu groaza crescanda ca unele predictii care erau cu totul in domeniul fantastic atunci cand le-am facut, acum treizeci de ani, au devenit sau sunt pe cale de a deveni realitate.

Un numar de tehnici despre care vorbeam par sa fi aparut deja. Si pare sa existe o miscare generala in directia unei astfel de revolutii finale, spre o metoda de control prin care un popor poate fi determinat sa se bucure de o stare de fapt de care n-ar trebui sa se bucure daca s-ar lua in considerarea oricare standarde decente. Aceasta desfatare de robie, ei bine, acest proces este in curs, cum am spus, de ani buni, si am devenit din ce in ce mai interesat de ce se intampla.

 

Si aici as vrea sa compar pe scurt parabola din Minunata Lume Noua cu o alta parabola, propusa mai recent de cartea lui George Orwell, “1984“. Orwell si-a scris cartea intre ’45 si ’48, cred, pe cand teroarea stalinista era inca in plina desfasurare si imediat dupa prabusirea regimului de teroare hitlerist. Si aceasta carte, pe care o admir foarte mult si care denota foarte mult talent si o extraordinara ingeniozitate, arata o proiectie in viitor a trecutului imediat, a ceea ce pentru el a fost trecutul imediat si prezentul imediat, a reprezentat o proiectie in viitor a unei societati in care controlul a fost exercitat doar prin teroare si atacuri violente, in acelasi timp asupra asupra mintilor si trupurilor indivizilor.

Pe cata vreme cartea mea este scrisa in 1932, cand exista doar o forma mai putin grava de dictatura, cea a lui Mussolini, si nu a fost umbrita de ideea de teroare, eu fiind deci mai liber intr-un fel decat Orwell sa reflectez la alte metode de control, aceste metode non-violente, si sunt inclinat sa cred ca dictatura stiintifica a viitorului – probabil vor fi dictaturi stiintifice in multe parti ale lumii – va fi probabil mult mai aproape de modelul din Minunata Lume Noua decat de cel din 1984, si asta nu datorita vreunor remuscari ale dictatorilor stiintifici, ci pur si simplu pentru ca modelul din Minunata Lume Noua este probabil mult mai eficient decat celalalt.

Daca ii poti face pe oameni sa consmita la starea de fapt in care traiesc, starea de robi sa devina un mod de existenta, diferentele sa fie netezite si adaptabile metodelor de productie in masa aplicate la nivel social, daca poti face aceasta, atunci poti avea o societate mult mai stabila si durabila. O societate mult mai usor de controlat decat daca te-ai baza doar pe bastoane, plutoane de executie si lagare de concentrare. Asa ca sentimentul meu este ca tabloul zugravit in 1984 a fost influentat, desigur, de trecutul si de prezentul imediat in care Orwell a trait, dar eu nu simt ca trecutul si prezentul acelor ani reflecta tendintele probabile a ceea ce se va intampla; este, insa, evident ca nu vom scapa niciodata de teroare, intotdeauna va gasi drumul pentru a iesi la suprafata.

Dar cred ca cu cat dictatorii devin din ce in ce mai stiintifici, din ce in ce mai preocupati de perfectiunea tehnica, de societatea perfecta, vor fi din ce in ce mai interesati de felul de tehnici pe care le-am imaginat si descris in realitatea Minunatei Lumi NoiAsa ca imi pare ca aceasta revolutie finala nu este deloc atat de indepartata, deja un numar de tehnici de realizare a unui astfel de control exista si ramane de vazut cand, unde si de catre cine vor fi aplicate pentru prima data la scara larga.

In primul rand, as vrea sa va vorbesc putin despre dezvoltarea tehnicilor de teroare. Cred ca a existat o astfel de dezvoltare. Pana la urma, Pavlov a facut unele observatii extrem de profunde atat asupra animalelor, cat si asupra oamenilor. Iar el a descoperit, printre altele, ca tehnicile de conditonare aplicate animalelor sal oamenilor intr-o stare de stres psihic sau fizic coboara foarte adanc in ansamblul minte-corp al creaturii si este foarte difícil sa fie extirpate. Par sa se inculce mai adanc decat alte forme de conditionare.

Sigur, aceasta se descoperise empiric in trecut. Oamenii foloseau multe din aceste tehnici, dar diferenta dintre vechile metode intuitive si cele pe care le folosim acum este diferenta dintre abordarea unui mestesugar care invata din incercari repetate, pe de o parte, si punctul de vedere cu adevarat stiintific, pe de cealalta. Cred ca este o diferenta reala intre noi si inchizitorii secolului XVI, spre exemplu. Stim mult mai precis decat ei ce facem si, ca urmare a cunoasterii teroetice, putem extinde aplicarea acestor metode asupra unei arii mai largi cu siguranta sporita ca producem ceva cu adevarat functional.

In acest context, as vrea sa amintesc capitolele extrem de interesante din cartea Dr William Sargant, “Battle for the Mind” (Lupta pentru minte), in care arata cum, in mod intuitiv, unii din marii predicatori si lideri religiosi din trecut folosesc metoda lui Pavlov. El vorbeste mai ales de metoda lui Wesley de a produce convertiri, care se baza in fond pe tehnica sporirii pana la limita a stresului psihologic vorbind de focul iadului, astfel facandu-i pe oameni foarte vulnerabili la sugestii, pentru ca apoi sa elibereze brusc acest stres prin oferirea sperantei in rai. Acesta este un capitol foarte interesant ce arata cum, exclusiv pe baza intuitiei si a experientei, un abil psiholog innascut, cum era Wesley, poate descoperi aceste metode pavloviene.

Ei bine, cum spuneam, acum stim de ce aceste tehnici functionau si nu exista nici o indoiala ca, daca am vrea, am putea sa la aplicam mult mai larg decat era posibil in trecut. Si, desigur, in istoria recenta a spalarilor pe creier, aplicata atat prizonierilor de de razboi cat si membrilor de pe treapta inferioara a partidului comunist in China, vedem ca metodele lui Pavlov au fost aplicate sistematic si, evident, cu foarte mare succes. Cred ca nu exista indoiala ca, prin aplicarea acestor metode, o armata foarte mare de oameni devotati total a fost creata. Conditionarea s-a facut printr-un fel de ionoforeza (n. trad. metoda terapeutica ce consta in a face sa patrunda substantele medicamentoase in piele sub actiunea unui curent electric) psihologica foarte adanca in fiinta umana, care a patruns atat de departe, incat e foarte dificil sa fie dezradacinata. Iar aceste metode reprezinta o reala dezvoltare fata de metodele mai vechi de inducere a terorii, pentru caimbina metode de teroare cu metode de acceptare, astfel incat sa fie indusa o forma de “acceptare” voluntara de catre persoana care e tinta stresului prin teroare a starii psihologice in care a fost impinsa si a starii de fapt in care se gaseste.

Prin urmare, a avut loc o clara perfectionare a tehnicilor teroriste. Dar apoi luam in discutie alte tehnici de inducere a consimtamantului si de determinare a oamenilor sa-si iubeasca robia decat cele teroriste. Aici nu cred ca le pot discuta pe toate, pentru ca nu le cunosc pe toate, dar pot mentiona acele metode evidente, care pot fi acum folosite si se bazeaza pe descoperiri stiintifice recente. In primul rand, sunt metodele legate de sugesta directa si de hipnoza.

Cred ca stim mult mai multe despre acest subiect decat se stia in trecut. Desigur, oamenii au stiut dintotdeauna despre sugestie si, desi nu cunosteau cuvantul “hipnoza”, cu siguranta ca o practicau in diverse feluri. Dar cred ca posedam o cunoastere mult mai mare a subiectului decat in trecut si putem sa folosim aceasta cunoastere in feluri ce nu au fost vreodata accesibile in trecut.De exemplu, unele din lucrurile pe care le stim cu certitudine este enorma diferenta dintre indivizi cu privire la sugestibilitatea lor. Dar acum stim destul de clar care este structura statistica a populatiei in functie de sugestibilitate. E foarte interesant cand ne uitam la descoperirile din diferite domenii – de exemplu hipnoza, efectul placebo, sugestia in stari de somnolenta sau somn superficial – unde vom gasi ordine de magnitudine asemanatoare.

Vom vedea, de exemplu, ca hipnotizatorul experimentat va declara ca procentajul celor care pot fi hipnotizati foarte usor, practic instantaneu, este cam de 20%, procentaj ce corespunde aproximativ cu cel al persoanelor aflate la capatul opus al scalei, fiind extrem de dificil, aproape imposibil de hipnotizat. Dar intre cele doua extreme se afla o masa mare de oameni ce pot fi hipnotizati cu mai mare sau mai mica dificultate, care pot fi adusi gradual in stare hipnotica daca este depus un efort suficient. Cam aceleasi cifre apar si in cazul administrarii de placebo.

Un experiment larg a fost realizat acum 3-4 ani in spitalul general din Boston asupra cazurilor post operatorii, in care catorva sute de barbati si femei suferind de dureri asemanatoare ce au urmat unor operatii grave le-a fost permis sa li se administreze injectii ori de cate ori solicitau, iar injectiile erau in 50% din cazuri cu morfina si in 50% din cazuri cu apa. Aproximativ 20%din cei care au participat la acest experiment au simtit aceeasi usurare a durerii dupa apa, ca si dupa morfina. Tot 20% au spus ca nu simt nici o usurare dupa injectiile cu apa, iar intre cele doua extreme s-au aflat cei care au simtit o oarecare usurare, sau au simtit usurare din cand in cand.

Din nou, vedem aceeasi distributie, similara si cu ceea ce in Minunata Lume Noua am numit “hypnopedia”, la invatarea in timpul somnului. Acum nu mult timp am vorbit cu cineva care produce inregistrari pe care oamenii le pot asculta in timpul somnului superficial, inregistrari despre cum sa devii bogat, cum sa obtii satisfactia sexuala, cum sa emani incredere ca vanzator s.a.m.d., inregistrarile putand fi returnate si rambursate daca clientii nu sunt multumiti. Acesta mi-a marturisit ca, de obicei, 15-20% dintre clienti suna inapoi indignati ca inregistrarile nu a unici un efect, iar el returneaza de indata banii. Pe de alta parte, peste 20% sunt entuziasmati, spunand ca sunt mult mai bogati sau mai satisfacuti etc. Acestia sunt, cu siguranta, clientii ideali, care continua sa cumpere. Si intre cele doua categorii se afla cei care nu simt imbunatatiri, carora le trimit scrisori incurajandu-i sa persiste, iar acestia obtin rezultate pe termen lung.

Ei bine, cred ca pe aceasta baza vedem destul de clar cum populatia poate fi categorisita potrivit sugestibilitatii. Am o puternica banuiala ca aceste 20 de procente sunt aceleasi in toate aceste cazuri si banuiesc, de asemenea, ca nu ar fi deloc dificil sa-i recunoastem si sa-i identificam pe cei care sunt foarte sugestionabili, pe cei care nu sunt sugestionabili si pe cei care ocupa spatiul intermediar.

E destul de clar ca, daca toata lumea ar fi extrem de greu de sugestionat, ar fi aproape imposibil sa existe societatea organizata ca atare, iar daca toata lumea ar fi foarte sugestionabila, atunci dictatura ar fi absolut inevitabila. Vreau sa spun ca avem mare noroc ca avem o majoritate de oameni sugestionabili in limite moderate si care astfel ne feresc de dictatura, dar permit formarea unei societati organizate. Dar, o data ce stim de existenta celor 20% foarte sugestionabili, e clar ca devine o chestiune de o importanta politica uriasa. De exemplu, orice demagog care reuseste sa puna mana pe un numar mare din cei 20% si sa-i organizeze se va afla in pozitia de a putea rasturna orice guvern din orice tara.

Mai ales cred ca am avut in ultimii ani in persoana lui Hitler exemplul incredibil a ceea ce se poate face prin metode eficiente de sugestionare si persuasiune. Oricine a citit, spre exemplu, “Viata lui Hitler” [n. trad. e vorba de “Hitler: a Study in Tyranny”] scrisa de Alan Bullock, dezvolta o admiratie ingrozita pentru acest geniu infernal, care a inteles cu adevarat slabiciunile umane, mai bine cred decat oricine, si care le-a exploatat cu toate mijloacele disponibile. Vreau sa spun ca stia tot, stia, de exemplu, intuitiv acest adevar pavlovian ca o conditionare instalata intr-o stare de stres sau oboseala patrunde mult mai adanc decat o conditionare inculcata altfel.

Cu siguranta, de aceea tinea toate discursurile noaptea. Spune destul de deschis in Mein Kampf ca face aceasta tocmai pentru ca oamenii sunt obositi seara si deci mult mai putin capabili decat in timpul zilei sa se impotriveasca persuasiunii. Prin toate tehnicile pe care le-a folosit intuitiv si prin incercari repetate a descoperit multe slabiciuni, pe care noi le cunoastem azi intr-un mod stiintific mult mai clar decat el.

Dar ramane faptul ca aceasta diferenta de sugestibilitate, predispozitia la hipnoza, e ceva ce trebuie luat in considerare cu foarte mare atentie in relatie cu orice judecata despre guvernarea democratica. Daca 20% dintre oameni pot sa fie cu adevarat sugestionati sa creada aproape orice, atunci trebuie sa luam cu mare atentie masuri pentru a preveni ridicarea demagogilor care i-ar conduce spre pozitii extreme, prentru a-i transforma apoi in armate foarte, foarte puternice, armate private care pot rasturna guvernul.

Cum am spus, cred ca in domeniul persuasiunii pure stim mult mai mult decat stiam in trecut si, in mod evident, acum detinem mecanismele pentru multiplicarea vocii si imaginii demagogilor intr-un mod halucinant prin TV  si radio – Hitler a folosit extraordinar de mult radioul, vorbind simultan la milioane de oameni.

 

Si doar acest fapt luat in sine creeaza o prapastie imensa intre demagogul modern si cel vechi. Vechiul demagog ii putea atrage doar pe acei oameni care-l auzeau atunci cand vorbea tare, dar demagogul modern poate influenta milioane in acelasi timp, iar prin multiplicarea imaginii sale poate produce un efect halucinant ce are orelevanta hipnotica si de sugestie imensa.

Dar exista si alte metode la care cineva se poate gandi dar care, slava Domnului, nu au fost inca folosite, desi ar putea fi. Exista, de exemplu, metoda farmacologica, e una din metodele despre care am vorbit in Minunata Lume Noua.Am inventat un drog ipotetic intitulat soma, care nu poate exista in realitate in forma descrisa acolo, pentru ca e, in acelasi timp, un stimulent, un narcotic si un halucinogen, combinatie putin probabila intr-o singura substanta.Dar ideea e ca, daca folosesti mai multe substante diferite, poti obtine aproape toate acele efecte chiar si acum, iar aceasta este ceea ce e cu adevarat interesant in legatura cu noile substante chimice, noile droguri psihotrope.Daca privim inapoi in in istorie, e clar ca omul a avut intotdeauna o mare slabiciune pentru substante chimice care actioneaza asupra mintii, si-a dorit intotdeauna sa mai ia cate o pauza de la sine, mai toate narcoticele, sedativele si halucinogenele au fost descoperite in zorii istoriei, cred ca nici unul dintre drogurile naturale nu a fost descoperit de stiinta moderna. Sigur, stiintele moderne au mjloace mai bune de a extrage substantele active si au descoperit multe feluri de a sintetiza substante noi foarte puternice, dar descoperirea substantelor naturale a fost facuta de omul primitiv Dumnezeu stie acum cate secole. De exemplu, in locuintele neolitice descoperite in Elvetia s-au descoperit capsule de mac, ce pare sa indice ca oamenii foloseau deja acest vechi narcotic puternic si periculos chiar inainte de aparitia agriculturii. Se pare deci ca omul a fost dependent de droguri inainte sa fie agricultor, ceea ce reprezinta un indiciu foarte curios in legatura cu natura umana.

Dar diferenta dintre vechile, traditionalele droguri psihotrope si noile substante e ca primele erau foarte nocive, pe cand cele noi nu. Chiar si alcoolul, psihotrop permis, nu e complet inofensiv, dupa cum oamenii poate ca au observat, iar cele interzise, cum ar fi opiumul sau cocaina, opiumul si derivatele sale, sunt chiar foarte daunatoare. Produc repede dependenta si, in unele cazuri, conduc la o rata extrapordinar de ridicata de degenerare fizica si chiar la moarte. Pe cand o parte din noile substante, iar aceasta este cu adevarat uimitor, pot produce uriase revolutii in partea rationala a fintei noastre, fara sa afecteze aproape deloc partea fiziologica. Poti asista la schimbari uriase cu LSD-25 sau cu noul drog de sinteza psilocibin, care are ca substanta activa ciuperca sacra mexicana, spre exemplu. Poti declansa o uriasa revolutie mentala doar cu un efect la nivel fiziologic comparabil cu cel produs de consumarea a doua cocktailuri. Acesta este un efect extraordinar.

Este adevarat ca farmacologii produc multe feluri de noi medicamente minune prin care vindecarea este aproape mai rea decat boala. In fiecare an, editiile revizuite ale manualelor medicale contin capitole din ce in ce mai lungi de boli iatrogenice, adica boli cauzate de doctori.Si e adevarat, multe din medicamentele minune sunt foarte periculoase. Pot produce efecte extraordinare, si chiar trebuie folosite in anumite circumstante, dar ar trebui administrate cu cea mai mare precautie. Dar exista o categorie intreaga de medicamente ce au efect asupra sistemului nervos central si pot produce schimbari majore prin sedare, prin inducerea euforiei sau prin energizarea intregului proces mental fara a afecta in mod perceptibil corpul uman, iar aceasta este pentru mine o revolutie uimitoare. In mainile unui dictator, aceste substante ar putea fi folosite untr-un fel sau altul fara a face rau [organismului], iar rezultatul ar putea fi… imaginati-va un drog euforic care i-ar face pe oameni sa fie fericiti in cele mai abominabile circumstante.

Toate acestea sunt posibile. Un coleg de camera a observat acum multi ani, cititind “Paradisul pierdut” al lui Milton, ca “berea te ajuta mai mult decat Milton ca sa intelegi calea lui Dumnezeu”. Iar berea este un drog foarte rudimentar comparativ cu cele despre care discutam. Si poti spune cu siguranta ca unele dintre psihoenergizante si noile halucinogene pot face incomparabil mai mult decat Milton si decat toti teologii reuniti pentru a face mai tolerabil teribilul mister al existentei noastre. Si aici avem o zona imensa in care revolutia finala poate opera foarte bine, o zona in care o mare parte din control se poate exercita nu prin teroare, ci facand ca viata sa para mult mai placuta decat este ea in realitate. Placuta pana la punctul in care fiintele umane sa ajunga sa iubeasca o stare de lucruri pe care n-ar trebui sa o iubeasca daca tinem cont de orice standard uman decent si rezonabil, si cred ca este foarte posibil sa ajungem acolo.

Apoi dati-mi voie sa vorbesc foarte pe scurt despre una din dezvoltarile mai recente din domeniul neurobiologiei, despre implantarea electrozilor in creier. Aceasta s-a realizat deja, desigur, pe scara larga asupra animalelor si in unele cazuri in cazul nebunilor fara sansa de recuperare.Oricine a urmarit comportamentul sobolanilor cu electrozi implantati in diferite centre nervoase trebuie sa fi parasit acest experiment cu cele mai mari dubii in legatura cu ce Dumnezeu ni se pregateste in cazul in care aceasta tehnologie intra pe mainile unui dictator. Acum nu foarte mult timp am vazut doua grupuri de sobolani supusi unor teste la UCLA, iar unui grup i s-a implantat un electrod in cetrul placerii. Dispozitivul consta dintr-o maneta pe care o apasau si declansau un curent slab, pentru o scurta perioada de timp, care trecea la electrod si stimula centrul placerii. Iar sobolanii apasau pe maneta de 18 000 de ori pe zi. Iar daca nu-i lasai pentru o zi sa apese, in ziua urmatoare o apasau de 36 000 de ori, pana cand cadeau jos complet extenuati. Nici nu mancau, nici nu erau interesati de celalalt sex, ci doar mergeau sa apese maneta.

Cel mai interesant a fost cu sobolanii care aveau electrodul pus la jumatatea distantei intre centrul placerii si cel al durerii. Rezultatul a fost un fel de amestec intre cel mai minunat extaz si a fi pe jar, in acelasi timp. Si-i vedeai pe sobolani uitandu-se la maneta si parca spunandu-si “a fi sau a nu fi, aceasta-i intrebarea”. Intr-un final se apropiau, asteptau o vreme, dar apoi apasau pe maneta, intotdeauna mai apasau o data pe maneta. Acesta este lucrul cel mai uimitor.

Am remarcat ca in ultimul numar al revistei “Scientific American” este un articol foarte interesant despre electrozi aplicati creierelor puilor de gaina. Tehnica este foarte ingenioasa, se introducea in creier o mufa cu un surub, iar electrodul putea fi insurubat din ce in ce mai mult in trunchiul cerebral si se putea verifica in fiecare moment, in functie de adancimea calculata in milimetri, ce se stimuleaza. Iar stimularea nu se facea prin fire, electrozii fiind prevazuti cu receptoare radio miniaturale pentru a fi actionate de la distanta. Asa ca ele putea sa alerge prin cotet si puteai apasa pe buton, iar aria din creier in care era aplicat electrodul era stimulata. Si asistai la fenomene ireale, puii adormiti sareau in sus si fugeau, sau un pui activ se aseza dintr-o data si se culca, o gaina se aseza si se prefacea ca face un ou, sau un cocos bataus intra in depresie.

Tabloul complet al controlului absolut al dorintelor este terifiant si in cele cateva cazuri in care aceasta tehnica s-a aplicat si oamenilor efectele au fost remarcabile. Vara trecuta vorbeam cu Grey Walter, care este cel mai eminent exponent al tehnicii de stimulare electrica din Anglia, iar el imi spunea ca a vazut suferinzi de depresie incurabila fara speranta de insanatosire internati in azile avand electrozi inserati in centrul placerii din creier. Si cand se simteau foarte deprimati, apasau pe un buton si rezultatele erau fantastice, colturile gurii se ridicau instantaneu si se simteau veseli si fericiti. Deci putem vedea aceste tehnici revolutionare uimitoare, care ne sunt acum accesibile.

Cred ca este foarte clar ca, pentru moment, aceste tehnici sunt folosite doar in anumite cazuri experimentale, dar cred ca e important sa ne familiarizam cu ceea ce s-a facut deja si sa ne folosim putin imaginatia pentru a extrapola catre lucrurile viitoare care se pot intampla. Ce se poate intampla daca aceste tehnici fantastic de puternice ar fi folosite de oameni fara scrupule aflati la putere, ce Dumnezeu se poate intampla, ce fel de societate vom obtine?

Cred ca este in mod special important pentru ca, asa cum vedem uitandu-ne inapoi in istorie, am lasat intotdeauna dezvoltarile tehnologice care ne-au modificat viata si societatea sa ne ia prin surprindere. Deja la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX noile masini faceau posibila crearea de fabrici. Nu era dincolo de inteligenta umana sa vedem ce se intampla si sa facem o proiectie in viitor, evitand poate consecintele cu adevarat dramatice care au afectat Anglia si majoritatea Europei occidentale timp de 60-70 de ani si abuzurile oribile ale sistemului de productie in fabrica. Daca o oarecare prevedere ar fi fost investita in tratarea problemei la acea vreme si daca oamenii ar fi aflat, in primul rand, ce se intampla, iar apoi si-ar fi folosit imaginatia pentru a vedea ce urmeaza sa se intample, dezvoltand ulterior mijloacele pentru a evita aplicatiile cele mai nocive ale noilor tehnici, atunci cred ca umanitatea occidentala ar fi crutat trei generatii de mizeria crunta impusa saracilor la acea vreme.

La fel este cu diversele dezvoltari tehnologice din zilele noastre, trebuie sa ne gandim la problemele pe care le creeaza automatizarea si, mai profund, problemele care apar o data cu noile tehnici care pot contribui la revolutia finala. Treaba noastra e sa ne dam seama de ce se intampla, sa ne folosim imaginatia pentru a vedea ce se poate intampla in continuare, cum se poate abuza de aceste evolutii si apoi, daca e posibil, sa ne asiguram ca puterile enorme pe care le posedam acum datorita avansului stiintific si tehnologic vor fi folosite in beneficiul fiintelor umane, nu in detrimentul lor.

 

 

Sursa: gandeste.org

%d blogeri au apreciat asta: