Archive

Posts Tagged ‘Romania’

Au inceput deja taierile in Parcul National Retezat. Ultima pădure virgină din Europa distrusa de Holzindustrie Schweighofer

Februarie 15, 2017 Lasă un comentariu

Ultima pădure virgină din Europa
Exploatările forestiere din ultimii ani din munții Retezat, Godeanu, Țarcu și Vîlcan au condus la dispariția ultimului Peisaj Forestier Intact (PFI) din zona de climă temperată a Europei, se arată într-un comunicat al organizației Agent Green.

“Am protestat la șantierul DN 66A și la minister, ne-am judecat in instanta pentru a opri asfaltarea Retezatului, am atras atenția că se exploatează pădurile în Râu-Șes, la Câmpușel și în Domogled. Dar este prea târziu. Corupția și lăcomia au învins. Cel mai vast templu al naturii din Europa a fost pierdut“ a declarat Gabriel Păun, președinte Agent Green.

Ce firme au exploatat ”aurul verde” din Retezat

Agent Green a publicat un nou reportaj filmat de investigații realizate în perioada 2009-2015 despre exploatările forestiere din PFI. În material sunt prezentate zonele din Retezat afectate de exploatări forestiere. Firma Holzindustrie Schweighofer a cumpărat lemn exploatat de firme terțe în zona Râu-Șes și Câmpușel. La Câmpușel, firma austriacă chiar deține teritorii din PFI care i-au fost vândute ilegal de composesoratul Câmpu lui Neag. Pădurea – un amestec natural de fag și conifere este certificată FSC și a fost exploatată sistematic începând cu anul 2006 imediat după achiziție informeaza agrointel.ro.

O alta zona din PFI unde s-au pierdut teritorii semnificative este cea a munților Godeanu (Parcul National Domogled) unde firma gorjeană Succes a exploatat sistematic masa lemnoasă în ultimii ani. Cel putin 78.601 m3 de lemn au părăsit parcul în 2013-2014. O parte a fost extrasă și prelucrata direct de Succes iar alți 53.525 m3 au fost extrași de companiile Trans Fag, Fag Internațional, Alindo Impex, Mirona Forest si Trans Exfor care vând masă lemnoasă tot companiei Succes care prelucrează lemnul la Gureni, județul Gorj. De aici cheresteaua trece pe la o fabrică din județul Argeș pentru uscare și pleacă mai departe către China

Ultima pădure virgină a Europei

Peisajul Forestier Intact a fost descoperit de cercetători în 2006 și confirmat de un nou studiu știintific realizat de ICAS pentru Ministerul Mediului în anul 2007. Guvernul României a ignorat acest studiu care a inclus și un set de recomandări pentru protejarea prin lege a acestui tezaur național și European. PFI a fost confirmat și de studiul publicat de Agent Green în “Ocrotirea Naturii”, revista Academiei Române în mai 2011.

“Conform criteriilor știintifice, un PFI măsoara cel puțin 50.000 ha de sălbăticie și are lățimea de cel puțin 10 km. În zona de climă temperată a Europei nu mai există niciunul. PFI Retezat măsura 101.000 hectare în anul 2006. De atunci el a fost sistematic ciopârțit. Nu înseamna ca Retezatul este complet distrus. Înseamnă ca mai păstrează încă zone naturale valoroase, chiar și păduri virgine, dar ca acestea nu mai au continuitate fiind întrerupte de exploațări forestiere și constructii de infrastructură”, a adaugat Paun.

Speranță pentru câteva păduri rămase

Chiar dacă PFI a fost pierdut mai exista încă în România în total 218.000 hectare de păduri virgine. Cele mai mari abia dacă depășesc cu puțin suprafața de 5.000 de hectare și se află în munții Semenic, Godeanu și Vilcan. Doar aproximativ 20% sunt bine protejate prin lege. 80% sunt în pericol de dispariție deoarce exploatările forestiere sunt mult mai agresive de când firmele de exploatare și procesare a lemnului au luat la cunoștintă harta cu pădurile virgine identificate prin studiul Veen Ecology publicat în anul 2005. Sursa : cyd.ro

Structurile secrete paralele care conduc din umbra Romania

Februarie 12, 2017 2 comentarii
Dupa Ucraina si Republica Moldova, Romania pare a fi teatrul extins al operatiunilor de razboi hibrid. Nu pun la indoiala informatiile de care dispune Traian Basescu, in acest sens si la care s-a si referit public. De asemenea, nu pot sa nu observ ca la un numar de cinci ani de la avertismentele si numerosele noastre exemple, Dan Andronic, un ziarist conectat la surse dintre cele mai credibile, vine sa confirme agresivitatea razboiului imagologic al organizatiilor de front rusesti impotriva Romaniei.

Problema pe care ne-o punem este de ce vin cu aceste constatari atat de tarziu, mult prea tarziu, cand tavalugul odata pornit, sunt putine sanse sa mai poata fi oprit. Dupa Polonia si Ungaria, Romania preia mixul ideologic al „revolutionarilor nationalisti” Jaroslaw Kaczynski si Orban Viktor, in incercarea de a-i atrage pe cei deziluzionati de Europa cu sloganuri nationaliste si promisiuni de binefaceri sociale, ni se atrage atentia de catre observatori occidentali ai evenimentelor de la Bucuresti.

– „Romania devine statul paria al Uniunii Europene”, suntem urecheati de „The Times”. Dar este interesant si cum se argumenteaza aceasta afirmatie sententiooasa: „Lupta impotriva coruptiei este privita ca un obiectiv strategic atotcuprinzator, menit sa-i linisteasca pe criticii din U.E. si S.U.A. Multi dintre demonstrantii din Bucuresti sunt de acord cu acest principiu. „[…] Nemultumirea lor ar trebui indreptata in alta parte: catre regimul secret al Romaniei, care s-a folosit de tema coruptiei pentru a se razbuna pe inamicii sai, a eroda drepturile fundamentale si a institutionaliza o relatie sinistra intre sistemul judiciar, politia secreta si institutiile anticoruptie. […] Instantele au devenit politizate. […] Intregul concept al coruptiei se confunda cu cel al abuzului de functia politica. Totul se reduce la obtinerea unui numar impresionant de arestari, mentinand in acelasi timp in umbra adevaratele centre de putere. Rezultatul nu este o epurare, ci mai mult o vanatoare de vrajitoare”.
– „Climatul din Romania se mentine exploziv, iar investitorii germani, cei mai importanti din tara, sunt nesiguri si dezamagiti” suntem avertizati din Frankfurt.
– „Romania este o tara ce nu poate fi guvernata!”, se exclama cu tainice subintelesuri la Budapesta. De unde, Romania mai este perceputa ca fiind dominata de „stari ciudate, confuze, neinteligibile, ca o scena luptelor si proceselor paralele, pe care au loc jocuri dure de tehnica a puterii”.
– „In Romania functioneaza niste scenarii din inertie, aceleasi « mine » care au fost puse de anterioara Administratie S.U.A. nu numai in Europa de Est, ci si in intrega lume”, tine sa explice evenimentele directorul Institutului international pentru state noi de la Moscova, care mai precizeaza ca „este dificil de prevazut cum va evolua situatia din Romania insa un lucru este clar si anume ca, fara custodie externa, romanii sunt oameni periculosi”. Asta, deoarece Romania este divizata, polarizata, protestele eterogene nu pot genera o majoritate, iar realizarea consensului este o sarcina mult prea uriasa, vine completarea din media germana.
– Occidentul tine sa releve existenta unui „[…] regim secret al Romaniei care s-a folosit de tema anticoruptiei pentru vendete politice, erodarea drepturilor fundamentale, institutionalizarea sinistrei relatii dintre sistemul judiciar politizat, politia secreta si institutiile de combatere a coruptiei […]”.
– De la Moscova, „Ivestia.ru” deplange pozitia slaba a euroscepticilor, iar protestele dreptei romanesti ar viza, in fapt, destabilizarea Republicii Moldova si a Transnistriei”, ceea ce nu poate decat sa argumenteze directia de atac antiromaneasca a razboiului informational global dus de Rusia.
Sumarele referiri si consideratii de mai sus, nu sunt decat partea minora si de foarte departe vizibila a unei mari si periculoase manipulari informationale, consecinta a incapacitatii de a angaja contracarea operatiunilor de razboi informational care au ca tinta Romania. Printre fundamentele doctrinare ale securitatii nationale exista si un proiect operational privind combaterea razboiului informational. Potrivit acestui proiect, autoritatile de securitate nationala sunt obligate sa previna si sa contracareze agresiunile informationale prin care se creaza, intretine si difuzeaza teroarea psihologica, ataca si distruge valorile identitare, modifica sistemul valorilor morale, depersonalizeaza si manipuleaza categorii de populatie, divide societatea si contrapune masa de manevra astfel creata populatiei cu imunitate fata de operatiunile de razboi psihologic. Controlul releelor de preluare, difuzare si amplificare a efectelor agresiunilor informationale este imposibil de realizat inafara intelegerii responsailitatilor, pe de o parte, ale autoritatilor securitatii nationale si, pe de alta parte, ale ansamblului canalelor de comunicare publica, acestea din urma putand fi, deopotriva, atat vectorii voluntari sau involuntari ai operatiunilor de razboi informational, cat si expresie a capacitatilor de riposta si contracarare.
Cele ce se petrec in Romania amintesc de evenimente oarecum similare din Italia, cand, sub pretextul prevenirii preluarii puterii de catre fortele politice de stanga, societatea a fost supusa unei asa numite „strategii a tensiunii”. „Strategia tensiunii – S.I.D. paralel” nu era un simplu exercitiu eseistic al presei italiene din anii ’60-’70 ai veacului trecut. Era expresia inimaginabilelor derapaje ale serviciilor secrete acuzate si cu directorii deferiti justitiei pentru conspiratii impotriva ordinii democratice constitutionale a Republicii Italia. Mentionam ca acronimul S.I.D. desemna „Servizio Informazioni de la Defensa”. Permanenta teama a C.I.A. si a Aliantei Nord Atlantice de avansul stangii in optiunile electoratului din cizma peninsulara s-a materializat intr-o strategie a tensiunii. Serviciile secrete, cu precadere cele militare, mai greu daca nu chiar imposibil de controlat in cea perioada, au generat structuri secrete paralele (clandestine, paramilitare, conectate la finantari underground) care au radicalizat viata politica si promovat terorismul pentru compromiterea stangii si limitarea accesului comunistilor la putere. In esenta, strategia tensiunii s-a rezumat la inventarea si dezvoltarea unor permanente surse de destabilizare social-politica, pregatindu-se disimulat, de catre serviciile secrete, lovituri de stat in numele unor forte ale opozitiei, de regula a celor de stanga. Subsumate strategiei erau si actele teroriste provocate pentru motivarea represiunilor impotriva anumitor miscari social-politice neconvenabile. Este aproape fara de tagada ca, intr-o foarte mare masura, fenomenul terorist italian (de toate culorile) a fost manipulat in cadrul strategiei tensiunii.
Sub conducerea amiralului Eugenio Henke, S.I.D. a elaborat si aplicat „strategia tensiunii”, o noua forma a deviatiilor, in care alaturi de Henke un rol major si-a asumat seful Biroului „D”, Enzo Viola. Ambii isi vor dezvolta legaturile cu dreapta extremista, cu crestin-democratia bavareza condusa de Franz Josef Strauss, care a cerut sefului B.N.D., Richard Gehlen sa colaboreze cu S.I.D., pentru subminarea Partidului Comunist Italian in actiunile sale de mediere dintre social-democratia germana si guvernele comuniste estice. S.I.D. a stabilit relatii operative speciale si cu K.Y.P., serviciul secret al regimului de dictatura militara din Grecia, cele doua servicii ocupandu-se indeaproape de mentinerea activa a spiritului fascist, ca element al strategiei tensiunii.
Aceasta „internationala neagra”, care a cooptat si retelele Mafiei, a pus la cale mai multe tentative de lovituri de stat si, in numele unei initiative de „moralizare a vietii publice si reasanarea partidului”, a desfasurat urmatoarele operatiuni de politie politica:
– folosirea grupului Sogno-Brossio pentru a distruge Partidul Liberal Italian, impingandu-l spre definitiva sa dezintegrare;
– folosirea lui Bindelli si a unor conducatori care i se impotrivesc lui Almirante pentru accelerarea crizei Miscarii Sociale Italiene si contestarea conducerii lui Almirante;
– folosirea unui grup de colaboratori ai lui Emilio Colombo pentru discreditarea si conducerea operatiunilor impotriva dreptei Democrat-Crestine;
– utilizarea prietenilor lui Ferri, Reale, Cucchi pentru discreditarea conducerii Partidului Social Democrat Italian;
– conducerea de operatiuni ad-hoc care sa loveasca in pozitiile personale ale anumitor lideri ai Partidului Socialist Italian.
S.I.D. Paralel dispunea de trei birouri (Milano, Torino si Roma), o tipografie, o tabara pentru formarea „activistilor”, un iaht cu legaturi radio in orice punct de pe glob si o legatura relativ frecventa cu Imrey Howard, ofiter special al C.I.A. cu acoperire diplomatica. La 7 decembrie 1970, a avut loc o tentativa de lovitura de stat militara pusa la cale de conjuratii grupului Borghese[1]. Miceli, succesorul amiralului Eugenio Henke, se afla in contact cu acest grup din 1969[2], contact pe care-l va prezenta ca fiind determinat de indeplinirea atributiilor sale. Procurorul Claudio Vitalone va retine in rechizitoriul sau: „[…] Miceli a mintit cu nerusinare, violand in mod deschis obligatii fundamentale ale biroului sau. Mai mult, de trei ani acesta a actionat, « in conformitate cu prevederile legale », fara ca vreuna dintre autoritatile subordonate sa fi gasit vreo modalitate de a impune respectul fata de principiile fundamentale de legalitate si de corectitudine”[3].

Din 1971 si pana in 1974, cercetarile asupra cazului Borghese au fost blocate, responsabilitatea revenind mai multor personalitati politice, intre care ministrului apararii Tanassi, sefului Statului Major, generalul Marchesi, ministrului de interne Restivo s.a., care au incercat acreditarea tezei unei „lovituri de stat militare a pensionarilor”. In realitate, s-a procedat astfel pentru a se ascunde rolul masoneriei, care a avut exponenti importanti direct implicati in tentativa insurectionala. Dintr-o scrisoare adresata de masonul Bocciani catre Prisco Brilli, consilier al Ordinului Marelui Orient din Italia, rezulta ca la 20 septembrie 1969, fratele colonel Licio Gelli, francmason din anul 1963, i-a comunicat fratelui Salvini, ca Marele Maestru (Giordano Gomberini – n. a.) initiase, sub spada sa, 400 de inalti ofiteri ai armatei, cu scopul de a pregati un guvern al coloneilor, totdeauna preferabil unui guvern comunist.

In legatura cu rolul colonelului Gelli, este semnificativ un raport al S.I.S.M.I., care mentioneaza ca Ted Shackly, directorul tuturor actiunilor acoperite ale C.I.A. in Italia, l-a prezentat pe conducatorul Lojei francmasonice „P. 2″, Licio Gelli, lui Alexander Haig (general american, colaborator al presedintelui Nixon si al secretarului de stat Henry Kissinger, in timpul razboiului din Vietnam; comandant al fortelor N.A.T.O. din Europa intre 1975-1979 si secretar de stat in anii 1981-1982 – n.a.). Cu autorizarea lui Haig si a lui Kissinger, Gelli a recrutat, in toamna anului 1969, 400 de oficiali italieni si ai N.A.T.O. in loja sa[4]. Complotul a fost dezvaluit de presa la 18 martie 1971, cand unii conjurati au fost arestati, iar Borghese si Gavino Matta, un alt complotist, ex-combatant fascist in razboiul din Spania, fiind avertizati au avut posibilitatea sa fuga in Spania. Conjuratii au fost internati, „pe motive grave de sanatate”, in clinici luxoase, unde Miceli i-a vizitat, dupa cum a afirmat, „pentru a controla fenomenul subversiv”.

Cu prilejul unei astfel de vizite la Villa Marguerita, unde era internat Orlandini, al doilea cap al complotului, Miceli i-a facut semnul conventional sicilian „nu vorbi si eu te voi proteja”. Dupa cum rezulta din sentinta procesului, marii autori ai complo-tului, Borghese, Orlandini si Sauci erau in legatura permanenta cu sefi ai S.I.D., iar functionari ai serviciului informau constant asupra evolutiei situatiei. O problema fundamentala a ramas neclarificata si, anume, daca tentativa de lovitura militara a fost o repetitie generala a structurilor oculte paralele sau a intervenit un element necunoscut care a dat totul peste cap. Giuseppe De Lutiis, cercetand mai multe informatii succesive, ajunge la concluzia ca Borghese a fost, de la inceput, menit sa fie depasit de evenimente[5]. Cand grupurile armate ale extremistilor neofascisti (Noua Ordine si Avangarda Nationala) ar fi ajuns sa controleze unele centre de putere, ar fi urmat declansarea unui plan antiinsurectional aflat in posesia comandamentului general al jandarmeriei, care prevedea arestarea exponentilor politici, sindicali si militari ai stangii.

Giulio Andreotti, in 1974, in calitate de ministru al apararii, va inainta dosarul cercetarilor magistraturii din Roma. Nu se va ajunge, insa, la nici un rezultat cert. Cativa ani mai tarziu, va rezulta ca structura organizatiei subversive nu fusese dezvaluita, ea continuand sa functioneze, amanand doar data loviturii de stat. Apare, astfel, evident ca exista o retea secreta paralela, protejata de S.I.D. careia justitia sa nu-i poata aplica legea. Aceasta retea tine de operatiunea „Gladio”, sau planul „Demagnetize”, pus de acord, in 1956, intre S.I.F.A.R. si C.I.A., care a determinat proliferarea organizatiilor clandestine „Gladio”, „X”, „Roza Vanturilor”, Loja francmasonica secreta „P.2″ si „S.I.D. Paralel”. Ansamblul operatiunii avea, in vedere, in mod formal, o ampla miscare secreta de rezistenta din partea tarilor occidentale fata de o eventuala invazie din partea Tratatului de la Varsovia. In plan practic operational, aceasta retea oculta a fost utilizata, sub motivatia ei initiala, pentru influentarea si anormalizarea cursului vietii politice in directia anularii sanselor fortelor de stanga de a se afirma si prelua puterea. Retelele „Gladio” au fost demascate la sfarsitul anilor ’80. La 10 octombrie 1991 au fost inculpati penal amiralul Fulvio Martini, fost director al S.I.S.M.I. si generalul Paolo Inzerilli, fost sef al Statului Major al S.I.S.M.I., anterior al Oficiului Securitatii Nationale, precum si conducator al retelei „Gladio”.
O situatie oarecum similara pare a fi definitorie pentru seria turbulentelor politice asociate Administratiei Prezidentiale K.W. Iohannis. Accidente precum Colectiv 2012 si Bamboo 2017 erau la ordinea zilei in Italia. Ineditul romanesc consta in rolul explicit partizan al presedintelui Romaniei. Presedintii Italiei, dat fiindu-le statutul constitutional, nu au fost integrati strategiei tensiunii. Presedintii Romaniei, daca nu o patroneaza, cad victime ale strategiei. Domnului K.W. Iohannis nu i-a ramas decat sa ia aminte la experienta precedesorilor si sa cautioneze sistemul terorismului psihologic mostenit. Cu activul si pasivul acestuia de nimeni vreodata auditat. Un sistem parainstitutional al puterii secrete este omniprezent, ubiscient si omnipotent in Romania. Sistemul functioneaza in baza legii mercenariatului, pe care state anume o au. A servit tuturor presedintilor Romaniei, cu sau fara voia, ori stiinta lor. Bucuria copilareasca de a avea aceasta jucarie nu a fost exprimata, insa, cu atata forta de expresie, cat a emanat fizionomic, de la tribuna Parlamentului, domnul K.W.Iohannis. In definitiv, si Goering spunea: „Fireste ca oamenii nu vor razboi. Tot ce trebuie facut este sa le spui ca sunt atacati, iar pe pacifisti sa-i denunti ca nu sunt patrioti si ca pun Tara in pericol. Functioneaza in orice tara”.
Reaccederea la putere in Romania a stangii postcomuniste a nemultumit pe cei vizati de retorica electorala a liderilor social-democrati vis-a-vis de suveranitatea deciziilor macroeconomice, Fondul Suveran de Dezvoltare, politica redeventelor si alte intentii care definesc tocmai esenta doctrinelor stangii. Promisiunile electorale nu pot fi luate doar ca simple promisiuni, cand partidul care le angajeaza conteaza pe 700.000 de membri si simpatizanti activi, care in conditiile absenteimului la vot, se alege pe sine. Un asemenea partid, cu lideri marcanti, nu doar implicati in scandaluri de coruptie, ci si nefrecventabili familiei socialistilor europeni nu este crezut pe cuvant de onoare. Pentru Occident, social-democratii romani sunt echivalentul trisorilor abili in jocul cu carti politice masluite. Nici celelalte formatiuni politice nu au o reputatie mai buna. In definitiv, puzderia partidelor aparute dupa anul 1989 nu erau decat fragmentatii rezultate din explozia P.C.R. via F.S.N. Dramatismul situatiei romanilor pare a fi corect perceput de aliati, dar oricat de mult ar dori ei binele Romaniei, respectarea angajamentelor fata de Constitutie si legile nationale tine exclusiv de institutiile politice si alesii nostri. Institutiiile sunt incropite, alesii inselatori.
Sursa : bzi.ro

PROTEST. 60.000 de oameni au format un TRICOLOR UMAN. Piața Victoriei a fost colorată în ALBASTRU, GALBEN ȘI ROȘU

Februarie 12, 2017 2 comentarii

60.000 de oameni au ridicat deasupra capetelor culorile tricolorului: albastru, galben și roșu. Persoanele prezente la manifestație scandează în continuare împotriva guvernului condus de Sorin Grindeanu. Multe dintre lozinci sunt dedicate și șefului PSD, Liviu Dragnea. Sursa : evz.ro

Etichete:,

Mizerabil, domnule preşedinte! Mizerabil!

Februarie 4, 2017 Lasă un comentariu

Aţi ieşit în faţa poporului român să anunţaţi un fals. V-aţi luat blana de patriot şi aţi anunţat cumplita veste a fuzionării DIICOT cu DNA, apoi aţi încheiat, ca un propagandist, cu: „Jos mîinile de pe DNA!“.

Klaus-Iohannis-presidential-campaign

Trecem deocamdată peste faptul că, din toate informaţiile pe care le-am aflat, DNA este obedientă preşedintelui şi în nici un caz PSD sau PNL. Din păcate, i-aţi înşelat pe tinerii ieşiţi să îşi exprime revolta, direcţionîndu-le sentimentele către PSD (un partid pe care şi ei şi eu nu-l suportăm), pentru a vă spăla pe mîinile care vă stau şi pe DNA, şi pe SRI, chiar şi pe CSM.

Dar asta este altă poveste, lipsită, din păcate, de forţa politică pregătită să demonstreze şi să vă acuze public şi oficial. PSD tremură în aceste zile, fapt care v-a împins să-i mai puneţi în cîrcă un neadevăr. Că anticorupţia (instrument prin care vă strîngeţi adversarii cu uşa) urmează a fi sugrumată prin unificarea DIICOT cu DNA, pusă la cale de sîsîitul şi antipaticul ministru al Justiţiei. Iar dumneavoastră, patriot, anticorupt şi moderator, aţi ieşit la microfon pentru a zice „Jos mîinile de pe DNA!“.

Domnule preşedinte, fără DNA şi fără SRI, sunteţi un preşedinte nul. Nul, mediocru, dar periculos, care muşcă din prima dezinformare care-i ajunge sub nas, care agită lumea în numele unei alegaţii. Un site (EurActiv) a difuzat o ştire care a fost apoi umflată de tele-favoritul dumneavoastră Rareş Bogdan (cel care marţi noapte striga: „Distrugeţi România, fire-aţi ai dracului!“). Un alt site care vă iubeşte a scris: „O altă mişcare menită să anihileze procurorii este comasarea DNA cu DIICOT. Acest proiect e mai vechi şi nu e clar cînd urmează să fie promovat, însă acesta este strict clasificat. Mutarea are ca scop înfiinţarea unei noi instituţii, ca modalitate de a impune noi procurori-şefi agreaţi de PSD. Numele cel mai vehiculat la conducerea noii structuri este Oana Schmidt-Hăineală, numită secretar de stat în Ministerul Justiţiei condus de Florin Iordache“ (HotNews).

Nici măcar n-aţi considerat obligatoriu să puneţi un consilier să verifice! Și un amărît de primar de comună s-ar fi întrebat dacă o fi sau nu adevărat. Dumneavoastră, nu! Nici măcar n-aţi reţinut că o asemenea idee a trecut prin mintea Ralucăi Prună, pe care, spre ruşinea dumneavoastră, aţi numit-o ministru al Justiţiei în „guvernul meu“. Sau ştiaţi despre falsitatea ştirii pe care v-au produs-o amploaiaţii şi aţi folosit-o numai pentru a vă arăta dragul faţă de DNA? Mare mizerie, domnule preşedinte. Mare, mare mizerie şi multă prostie se află în provocarea a sute de mii de oameni! Habar nu aveţi ce nenorociri pot ieşi din asta! Și de care sunteţi responsabil!

Ce trădează acest „Jos mîinile de pe DNA!“, domnule preşedinte? Faptul că nu înţelegeţi mare lucru din ce se întîmplă în Justiţie, sau faptul că vîrfurile ei vă sunt devotate? Ca să nu zic că, aşa cum DNA se bucură să staţi cu mîinile pe ea, acelaşi lucru s-a petrecut şi în perioada în care aţi coabitat şi cu Livia Stanciu?

Mă aşteptam, domnule preşedinte, să revigoraţi politica externă a României, sau măcar relaţiile noastre cu Germania. M-am înşelat. Cu Germania aţi rămas la un telefon, iar relaţiile cu restul lumii le-aţi neglijat, ca să nu zic îngropat. Nici nu aveaţi cum să faceţi mai mult în cele 3-4 zile de muncă pe săptămînă pe care le petreceţi la Cotroceni. Aţi izbutit în schimb să distrugeţi PNL şi să destabilizaţi scena internă. Aţi folosit din plin tristeţea şi nefericirea de după Colectiv pentru a vă instala nenorocitul de „guvern al meu“, iar acum sunteţi gata ca printr-o diversiune să demolaţi rezultatul votului din 11 decembrie pentru a vă pune un alt „guvern al meu“. Nu ştiu cîţi oameni vă consideră responsabil de agitaţia stîrnită în aceste zile. Bieţii tineri nu ştiu cît de lungă este mîna serviciilor care vă sprijină pe Facebook. Dar faptul că în văzul tuturor v-aţi inserat într-o demonstraţie ilegală şi, preţ de cîteva minute, hoţeşte, fără să vă asumaţi răspunderea, v-aţi strecurat într-un marş pe care vi-l doreaţi uriaş (şi aşa a devenit!?) vă face responsabil de tot ce a urmat. Și, în acelaşi timp, vă arată, celor care au luciditatea de a vă analiza, şi cinic, şi egoist, şi gol, şi amator în politică, şi disperat de putere, şi capabil de orice spre a o dobîndi.

Vă puteţi pansa şi amăgi cu entuziasmul a milioane de români care în aceste zile vă susţin. Nu vă iubesc, dar vor anticorupţie. Cu aceste demonstraţii şi cu trucurile pomenite mai sus, aţi agonisit cîteva procente de simpatie. Dar pentru ţară n-aţi făcut nimic. N-aţi adus nici alt fel de a face politică, nici încredere, nici optimism, nici respect! Și cînd veţi restitui casa din Sibiu şi vă veţi cere scuze, chiar voi crede că vă doriţi anticorupţie!

Aştept cu nerăbdare să văd cum încheiaţi această aventură periculoasă, în care, în locul calmului la care vă obligă rolul de moderator prevăzut de Constituţie, aţi adus tensiunea şi pericolul, instigarea şi o grosolană nepricepere de a conduce ţara!

Autor: Cornel Nisorescu

Sursa: Cotidianul

S-au prins si europenii: The Guardian, unul din cele mai mari ziare din lume face praf DNA-ul

Februarie 4, 2017 Lasă un comentariu

Lupta anticorupţie din România este aspru criticată într-un articol publicat de cotidianul britanic The Guardian. „Ignorarea acestui abuz de putere riscă să încurajeze alte naţiuni europene să-i urmeze exemplul”, scrie David Clark, fostul consilier special la Ministerul de Externe al Marii Britanii, în perioada 1997-2001, în prezent comentator şi consultant de politică externă.

guardian

Autorul articolului aminteşte, în debutul textului, despre populismul din ce în ce tot mai prezent în ţări precum Ungaria sau Polonia. „Dar mai există încă o ameninţare care se ascunde în văzul tuturor: abuzul legilor anticorupţie din România, o ţară deseori dacă ca exemplu pentru reformele de succes în Europa centrală şi de est”, se arată în articol.

Dincolo de aspectele de suprafaţă, lăudate în UE,  se află dovezi că DNA abuzează de putere şi revine la metode din epoca totalitară pentru a-şi urmări scopurile politice, scrie autorul articolului, care aminteşte de raportul thinktank-ului Henry Jackson Society. Printre cei care auză DNA de încălcarea drepturilor omului se află şi fostul preşedinte Traian Băsescu, cel care a iniţiat prima campanie majoră anticorupţie, se mai menţionează în articol.

„Procentul de condamnări în cazurile de corupţie din România este surprinzător de mare: 92%. O privire mai atentă către metodele folosite de DNA ne arată de ce. Aproape toate cazurile care vizează persoane importante implică o procedură încălcată”, scrie Clark, care dă şi exemple: mărturii neverificate ale unor martori care obţin imunitate, ameninţări la adresa familiei, arest prevetiv abuziv, stenograme scurse în presă, judecători anchetaţi dacă nu dau un verdict favorabil DNA.

Autorul articolului tratează în continuare cazuri pe care le consideră anchete abuzive, precum cel al lui Dan Adamescu sau cel al Alinei Bica.

Cele mai grave acuzaţii, mai scrie Clark, se referă la colaborarea între DNA şi SRI, succesorul Securităţii comuniste. Sunt amintite interceptările realizate de SRI, dar şi declaraţia generalului SRI cu privire la justiţia „câmp tactic”.

„Niciuna dintre aceste practici nu este reflectată în rapoartele Comisiei Europene despre România, care arată lupta anticorupţie într-o lumină optimistă. Dar ignorând aceste lucruri, UE riscă să încurajeze alte ţări din regiune să urmeze exemplul României, de a folosi lupta anticorupţie ca o perdea de fum pentru slăbirea standardelor democratice. Este un mediu care oferă condiţiile perfecte de înmulţire a autoritarismului pe care îl vedem în Ungaria şi Polonia”, concluzionează autorul articolului din The Guardian.

Sursa: Rdo.ro

10 ani de integrare și sărăcie în UE: Iluzia românilor că străinii ne vor binele

Ianuarie 3, 2017 1 comentariu

Pe 1 ianuarie 2017 s-au împlinit 10 ani de când România a intrat în Uniunea Europeană. Presa mainstream și mașinăria de propagandă a Bruxellului a inundat opinia publică cu comunicate și statistici false despre binefacerile integrării României în UE, despre îmbunătățirea vieții românilor după 10 ani de subordonare intereselor noastre către comisia europeană și a marilor puteri occidentale.

137189

Ni se oferă niște statistici, de fapt iluzii, despre creșterea potențialului economic al României și a nivelului de trai a românilor. Primii zece ani ca stat membru au adăugat un plus de 62 de miliarde de euro PIB-ului României, de la 98 de miliarde de euro la sfârşitul lui 2006 la peste 172 de miliarde de euro în 2016 spune propaganda bruxelleză.

Însă integrarea a avut mai mari costuri, nu doar avantaje. Costuri de acomodare, costuri legate de concurența mărfurilor care din 2007 circulă liber și se adaugă un cost imens, cel al hemoragiei creierelor, circa patru milioane de români care au emigrat și slăbit potențialul economic și uman privind dezvoltatarea României. O iluzie este și creșterea exporturilor. Dacă, înainte de intrarea în UE, companiile vindeau peste hotare mărfuri în valoare de 25 miliarde de euro, exporturile au fost de peste 42 miliarde de euro numai în primele 9 luni din 2016. Statistica exporturilor e un fals ideologic. E adevărat că au crescut exporturile, dar firmele care au trimis mărfuri în străinătate sunt străine sau controlate de țări străine, multe multinaționale care au încasat dividendele și profiturile le-au dus tot în țările bogate din vest și în beneficiul occidentalilor.

Investiţile străine au contribuit din plin la această creştere, prin firmele înfiinţate care au creat locuri de muncă pentru sute de mii de români. Aproape 33 de miliarde de euro au intrat în ţară de la 1 ianuarie 2007 şi până în această toamnă. E adevărat investițiile au crescut dar în beneficiul acelorași firme străine care au încasat beneficiile. Veniturile în plus nu au ajuns în buzunarele românilor, ci în conturile managerilor sau patronilor străini. Privatizările din 2001-2008 ne-au adus falimentarea economiei naționale și nu am reușit să recuperăm pierderile pentru că profitul l-a încasat compania străină. Înainte de 2008 intrau anual, în România, circa 7,3 miliarde de euro, sub formă de investiţii străine directe, după 2008, media a scăzut la 2,5-2,7 miliarde de euro, deci o pierdere de aproape 5 miliarde de euro anual. Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat şi atragerea de fonduri în valoare de 39,9 miliarde de euro. După ce scădem contribuţia plătită de România la bugetul comunitar, rămânem cu un plus de 26,5 miliarde de euro, bani pe care economia noastră îi câștiga înainte din profiturile firmelor românești, ce ajungeau la salariații români. Azi aceste beneficii din fonduri europene ajung tot la companii și cetățeni străini. Pe hârtie, salariul mediu net a crescut de la 312 euro net în 2007 la 459 euro net în 2016, dar în realitate abia a acoperit rata inflației. Odată cu integrarea României în UE și sub diktatul Buxellului, românii au rămas tot codaşii Europei când vine vorba de PIB-ul per capita raportat la puterea de cumpărare, un indicator care arată ce putem face cu banii. În România este de 57% din media UE, faţă de 68% în Ungaria şi 77% în Portugalia.

O altă demagogie a Bruxellului este propaganda privind creșterea exportului agricol și a producției companiilor agricole din România. În schimb, realitatea e cruntă, circa 40 la sută din terenul agricol al României e controlat de străini, ceea ce face ca acest surplus de produse să aducă bani și beneficii tot intereselor de peste hotare. După 10 ani de la integrarea europenă a României, românii o duc tot mai prost, bine fiindu-le doar europarlamentarilor propagandiști de la Bruelles, precum Corina Crețu, pe salarii uriașe în euro, care oferă comunicate, ca pe vremea comuniștilor despre binefacerile false ale integrării.

Statistica nu minte. România a intrat într-o eră a subdezvoltării structurale odată cu integrarea în UE, iar românii sunt tot mai săraci. Țara noastră după 10 ani de integrare UE e mai săracă, fără autostrăzi și trenuri de mare viteză, dar cu industria, facilitățile portuare și agricultura pe mâni străine. Românii după euforia din 1 ianuarie 2007 au cunoscut imediat sărăcia UE prin criza economică din 2009, când s-au tăiat salarii, pensii și îndemnizații de mame, iar românii de atunci o duc tot mai greu de la an la an, pierzându-și speranța. Creșterea eonomică și exporturile sunt doar pentru profiturile companiilor străine care controlează economia din România. Românii sunt tot mai puțini, prin prăbușirea demografică, datorită emigrației și sărăciei, iar creșterea economică nu se simte în buzunarele românilor pentru că veniturile pleacă spre Bruxelles, Londra, Paris sau Berlin. O dezbatere științifică a Universității ”Babeș-Bolyai” evidențiază clar că România și românii au sărăcit după 1 ianuarie 2007. Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca a organizat recent o dezbatere pe tema rezultatelor la 10 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană. Unul dintre organizatorii dezbaterii, Constantin Boștină, Președintele Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, a recunoscut că din păcate în acești 10 ani gradul de sărăcie din România a crescut. Și negociatorul României pentru aderarea la UE, fostul ministru Vasile Pușcaș, a menționat că dacă s-ar fi realizat o adevărată integrare, peste 3 milioane de români n-ar fi căutat fericirea în afara României.

După 10 ani de la integrarea României în UE, viața și statistica ne arată că a fost o iluzie a românilor că străinii ne vor binele, o amăgire de care ne vindecăm tot mai mulți, noi, din clasa de mijloc, care de la an la an suntem tot mai săraci în ciuda comunicatelor propagandistice și zgomotoase ale Bruxellului și a europarlamentarilor bine plătiți din munca noastră; din plata taxelor și impozitelor tot mai numeroase în beneficiul unei clase suprapuse de funcționari ai comisiei europene incompetente și lacome.

Autor: Ionuț Țene

Sursa: Napoca News

Etichete:, ,

Ilie Șerbănescu: ”Puterea în România este exercitată prin comenzi din străinătate înfăptuite de vasali autohtoni!”

Decembrie 21, 2016 Lasă un comentariu

În acord cu răspunsul invariabil la sondajele de opinie că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, românii, la alegerile din 11 decembrie, au penalizat puterea fără ezitări şi fără echivoc.

ilie-serbanescu

Nu este o victorie a PSD, este un eşec al celor care deţin adevărata putere în România. PSD este doar un beneficiar: era singurul pai de care să se agaţe protestul aproape cvasigeneral! Încă o dată, românii şi-au făcut datoria. L-au dat la o parte ulterior pe atât de repudiatul Ion Iliescu încă din 1996. Că mult aşteptata guvernare ce i-a urmat i-a oferit, prin eşecul ei, posibilitatea să revină în forţă nu este vina poporului votant. Acelaşi popor l-a înlăturat prin vot pe abuzivul Traian Băsescu. Pentru menţinerea lui în funcţie de către străinătate, prin infirmarea pur şi simplu a votului popular, nu este, de asemenea, de vină poporul român.

Acum, poporul român, care şi-a exprimat voinţa prin vot, are în faţă un adversar cu o putere mult mai mare şi extrem de insidios. România a trecut în mâinile unor proprietari străini cu forţă incomparabilă în raport cu cea a oricăror români şi, de când cu aceştia, puterea în România este exercitată prin comenzi din străinătate înfăptuite de vasali autohtoni. Realităţile arată că stăpânul extern nu mai vrea să se încurce cu partide şi parlament – dependente de votul popular -, ci să utilizeze administratori numiţi, precum un guvern, zis de tehnocraţi, adus direct, în frunte cu premierul, de la Bruxelles. PSD – singura structură de partid solidă – le era cel mai important impediment. Și, atunci, s-a tăbărât pe el cu anatemele „corupţi“, „comunişti“, „cu ruşii“, dar şi prin acţiuni DNA. Românii, care nu sunt proşti, au văzut atât de bine ce se întâmplă încât, împotriva acestei diversiuni, au votat masiv tocmai PSD.

Puterea, adică proprietarii străini care stau în spate şi instituţiile autohtone care stau în faţă, întreg aliotmanul cum s-ar spune, nu se vor împiedica însă de un ciot! Pentru toţi aceştia, votul popular – deşi ipocrizia lor infinită îl cântă ca expresia supremă a democraţiei – nu contează, de fapt, deloc, cum s-a demonstrat la referendumul din 2012. Iar PSD este considerat probabil o cantitate neglijabilă, care ar putea fi măturată la intervenţii ţintite ale DNA sau demonstraţii ticluite ale tinerilor frumoşi şi liberi. Puterea, oricare ar fi aceea, care recurge la abuzuri nu are cale de întoarcere şi reconciliere cu societatea. La orice eşec, va supralicita, având impresia că, la manifestarea oricărei slăbiciuni, ar pierde partida. Cazul recentelor alegeri nu va face excepţie. El trebuie privit prin prisma „cazului Rarinca“, un caz de o anvergură derizorie faţă de cel al alegerilor, dar de o semnificaţie emblematică. Împotriva dnei Rarinca, cetăţean de rând, dna Livia Stanciu, la vremea în discuţie preşedintă a ÎCCJ, a făcut o plângere penală, acuzând-o de şantaj din cauza unei cereri de plată a unei restanţe salariale. La prima instanţă de judecată, dna Rarinca a fost condamnată la un an cu suspendare. La apel însă, nişte judecători curajoşi, negăsind şantajul, au achitat-o pe dna Rarinca. În faţa acestui eşec, dna Stanciu a intervenit şi sistemul a considerat că trebuie să o „ajute“! Totul în ideea că sistemul n-are voie să piardă! A fost inventată o dispută între unul dintre judecătorii de apel şi Livia Stanciu şi, pe seama inventatei dispute, a fost pusă decizia de achitare a dnei Rarinca. Și, dincolo de orice uzanţă procedurală normală, a fost acceptat un recurs în anulare şi, ce să vezi, la final, dna Rarinca a primit nu doar o pedeapsă, ci chiar una dublă faţă de cea din instanţa de fond. Iar în timp ce dna Rarinca se află umilită şi cu banii luaţi, dna Livia Stanciu a fost numită de preşedintele Iohannis judecător la Curtea Constituţională.

Tot aşa, sistemul, cu proprietarul străin la spate, va rămâne să conducă ţara, în ciuda alegerilor pierdute, iar PSD va avea soarta dnei Rarinca. Și dacă preşedintele Iohannis – în convorbirea despre care se spune că ar fi avut-o după alegeri cu noul vicepreşedinte american – a primit încuviinţarea din partea acestuia ca în România să se ignore din nou votul popular, atunci înseamnă că marea speranţă că lucrurile se vor schimba odată cu venirea la putere a nonconformistului Trump se va duce pe apa Sâmbetei. Mă rog, vor fi ceva schimbări, dar nu pentru căţei.

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Cotidianul

Etichete:,
%d blogeri au apreciat asta: