Arhiva

Posts Tagged ‘Romania’

Secretarul general al Senatului, salariu brut de 19.055 lei, cu peste 2.000 lei mai mult decât Tăriceanu şi cu peste 1.500 lei mai mult ca preşedintele României – FOTO DOCUMENT

Octombrie 15, 2017 Lasă un comentariu

Secretarul general al Senatului, salariu brut de 19.055 lei, cu peste 2.000 lei mai mult decât Tăriceanu şi cu peste 1.500 mai mult ca preşedintele României – FOTO DOCUMENT

Situaţia este similară şi în cazul Camerei Deputaţilor. De fapt, secretarii generali ai celor două Camere au salarii brute mai mari decât indemnizaţia brută a preşedintelui României (17.400 lei brut) sau decât indemnizaţiile brute ale preşedinţilor celor două Camere (16.675 lei brut).

Unul dintre principiile generale enunţate la momentul elaborării Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost ca salariul cel mai mare din administraţie să îl aibă şeful statului, urmând ca acesta să fie succedat de celelalte salarii, acordate celorlalte funcţii.

Senatul a făcut publice indemnizaţiile pentru funcţiile de demnitate publică alese, precum şi salariile celor care ocupă funcţii în Serviciile instituţiei şi în birourile parlamentare, în plată începând cu 01.07.2017, respectând astfel o prevedere din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Sursa foto: ZiuaNews

Potrivit informaţiilor publicate, salariul secretarului general al Senatului, de 19.055 lei brut, a fost calculat în baza OUG 14/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, emisă de premierul interimar Gabriel Oprea, cunoscută drept „ordonanţa privind salariile demnitarilor”. Salariul secretarului general al Senatului nu se regăseşte, însă, în cuprinsul acestei Ordonanţe, ci doar cel al secretarului instituţiei, care deţine funcţie de demnitate aleasă. Sursa : mediafax.ro

Şi Camera Deputaţilor a făcut publice, recent, aceste venituri. Astfel, potrivit informaţiilor publicate de Camera Deputaţilor, preşedintele acestui for, Liviu Dragnea, are o indemnizaţie de brută de 16.675 lei, în timp ce secretarul general, Silvia Mihalcea, are un salariu brut de 19.055 lei, format din salariul de bază maxim de 17.900 lei la care se adaugă 1.155 lei spor de condiţii vătămătoare.

Baza de calcul a salariului secretarului general al Camerei Deputaţilor, deşi are aceeaşi contravaloare cu a secretarului general al Senatului, diferă, în cazul Camerei fiind vorba de OG6/2007, OG10/2008 şi L293/2015.

Sursa : mediafax.ro

Anunțuri

Ion Cristoiu: ”În America, președintele ia în serios dezvăluirile despre abuzurile CIA. La noi, președintele le ia la mișto!”

Octombrie 8, 2017 Lasă un comentariu

Colonelul SRI, Daniel Dragomir, fost comandant al unei unități a Serviciului, în prezent trecut în rezervă, a făcut în presă dezvăluiri spectaculoase despre abuzurile SRI din anii Coldea în materie de respectare a drepturilor omului, dar și în materie de încălcare a Cartei SRI prin implicarea în politică.

Așa cum am mai scris, cea mai gravă dezvăluire a lui Daniel Dragomir se referă la folosirea mandatelor de siguranță națională pentru a declanșa și întreține o vastă Operațiune de spionare a populație.

După cum o dovedesc chiar statisticile publicate chiar de SRI, în 12 ani, Serviciul a cerut și obținut 36 419 de mandate pe siguranță națională. Enorm chiar și într-o țară încercuită de dușmani precum Israelul, d-apoi pentru o țară ca România, aflată în acvariu și pentru teroriștii islamici. Puține mandate dintre cele puse în practică au fost folosite ulterior pentru a trimite un dosar la DIICOT. Arhiva Securității ne atrage atenția asupra ușurinței cu care se deschideau, dar se și închideau Dosarele de Urmărire Informativă, celebrele DUI. Rezoluția de închidere justifica Operațiunea prin faptul că nu s-au confirmat elementele de suspiciune care au dus la declanșarea punerii sub ascultare. Așa cum ne arată însă documentele, deschiderea unui Dosar de supraveghere nu pleca de la suspiciunea de atentat la siguranța națională, ci de la nevoia Securității de a ști tot ce suflă și transpiră în România socialistă.

Acestor acuzații, SRI le-a răspuns într-un limbaj de alamă, folosit și de Florian Coldea în interviul de serviciu predat unui site din cadrul Rețelei SRI din presă.

Noua conducere a SRI a desfășurat în ultimii ani o amplă operațiune de PR menită a dovedi că erei Florian Coldea, identificată cu întunericul, i-a urmat era Eduard Hellvig, identificată cu lumina, potrivit zicalei caragialiene, Ieri, întunericul, azi, lumina. Ar fi fost normal ca la dezvăluirile făcute nu de o fătucă famelică din presă, ci de un fost ofițer SRI, membru al conducerii, actuala conducere, dacă se vrea credincioasă normelor democratice, să declanșeze o anchetă internă. Comunicatul așa ar fi trebuit să sune, că s-a decis inițierea unei anchete interne. Firește, o anchetă internă nu putea fi verificată de nimeni în autencitatea sa dacă rezultatele nu confirmau dezvăluirile lui Daniel Dragomir. Pentru opinia publică, ar fi fost însă un semnal de schimbare radicală în direcția unei reale transparențe a SRI, a unei noi imagini a Serviciului în societate.
SRI n-a făcut-o.

Deși aceasta e una dintre dovezile că trecerea în rezervă a lui Florian Coldea n-a fost rezultatul unei spectaculoase schimbări a SRI, ci pur și simplu plecarea oamenilor lui George Maior pentru a fi aduși oamenii lui Eduard Hellvig, totuși, să admitem că SRI mai are drum lung și anevoios pînă va proceda la o adaptare de fond la exigențele din democrație față de un Serviciu secret. Nu e mai puțin adevărat că evitarea abuzurilor din partea SRI nu pleacă de la transformarea Serviciului într-un ONG, ci de la existența unui control politic și de presă puternic al SRI. Abuzurile pot fi și trebuie preîntîmpinate nu prin voința liber consimțită a SRI – orice serviciu secret din lume e neam bun cu fosta Securitate prin însăși natura muncii sale – ci printr-un control real din partea Parlamentului și a presei, cum se întîmplă în America după 1975.

Marți, 26 septembrie 2017, într-o întîlnire cu presa, provocată, Klaus Iohannis a răspuns unei întrebări referitoare la scandalurile legate de Serviciile secrete.
E mai mult decît pilduitoare reacția lui Klaus Iohannis la această întrebare. Parcă ar fi fost întrebat dacă e adevărat că Răvășitoare nu e Regina Cleopatra a României, cea care l-a cunoscut pe Klaus Iohannis și nu pe Marc Antoniu.

Președintele n-a făcut altceva decît să reia reacția față de dezvăluirile lui Daniel Dragomir din conferința de presă discretă din timpul vizitei în America:

„Mi se pare o campanie ciudată. Nu am urmărit în detaliu fiindcă nu urmăresc astfel de cancan-uri, dar nu cred că afectează credibilitatea vreunei instituţii, ba chiar cînd am rugat pe cineva să se informeze cine este acest fost angajat al SRI, mi s-a spus că omul a plecat din SRI din cauza unor probleme penale, dosare penale ş.a.m.d. Nivelul de credibilitate, după părerea mea, este foarte mic.”

Supus minimei logici de om și nu de rață, răspunsul dă seamă de o mare descumpănire a minimei inteligențe. Au sesizat și alții aberația aserțiunii Am rugat pe cineva să se informeze cine este acest angajat. Pe cine a rugat? Pe antrenorul de tenis al familiei, un fel de Tipătescu pentru familia Trahanache? Pe Dudu Ionescu, ajuns de la PC direct la Adminstrația prezidențială? Pe fosta Pușcalău, actualmente Dobrovolschi? Dezvălurile lui Daniel Dragomir au avut un impact mediatic uriaș. Pentru a verifica mai întîi credibilitatea omului (deși cine e omul n-are importanță, importanță are dacă e adevărat sau nu), șeful statului nu apelează la cineva, că doar nu-i Baba Rada. El solicită oficial SRI amănunte despre fostul ofițer.

Dacă adăugăm acestei fantezii chestia cu astfel de cancanuri, pe care Klaus Iohannis nu le urmărește, preocupat cum e de știrile despre Răvășitoarea, vom descoperi un răspuns nedemn nu numai de un șef de stat, dar chiar și de un șef de aprozar de pe vremuri.

Sînt sau nu adevărate dezvăluirile grave ale lui Daniel Dragomir despre abuzurile comise de SRI pe post de Nouă Securitate?

Răspunsul n-are importanță.

Gravitatea abuzurilor dezvăluite, calitatea lui Daniel Dragomir, datele exacte pe care le dă publicității, impactul mediatic uriaș, tematica în care se înscrie dezvăluirile – necesitatea ca SRI să se supună jocului democratic – impuneau o altă reacție a președintelui decît cea de bagatelizare de bodegă.

Într-o democrație, un președinte, ales – zice-se – în chip democratic, ia în serios dezvăluirile și se pronunță pentru verificarea lor riguroasă.

Să luăm de exemplu pe președintele american.

În The New York Times din 22 decembrie 1974 apare articolul lui Seymour Hersh „Huge CIA operation reported in US against antiwar forces, other dissidents în Nixon Years”.

Articolul debutează cu un rezumat spectaculos al conţinutului: „CIA violînd făţiş Carta sa, a desfăşurat o masivă şi ilegală operaţiune de spionaj în timpul Administraţiei Nixon împotriva mişcărilor anti-război (din Vietnam – n.n.) şi a altor grupuri dizidente din Statele Unite, potrivit unor surse guvernamentale bine plasate”.

Președintele Gerald Ford a fost informat telefonic despre articol în timp ce mergea, cu avionul prezidențial, la Vail, în Colorado, într-o scurtă vacanță la schi, chiar de către directorul CIA William Colby. La aterizare asaltat de ziariști, el a anunțat că l-a însărcinat pe Henry Kissinger cu obținerea unui Raport de la directorul CIA în legătură cu cele dezvăluite de articol. Pe parcursul șederii președintelui la Vail, purtătorul de cuvînt al președintelui a ținut ca de obicei conferințe de presă în fiecare zi. De fiecare dată, întrebat de presă, el i-a asigurat pe jurnaliști că președintele e preocupat de dezvăluirile din The New York Times. Pe 3 ianuarie 1975 la revenirea din vacanță Gerald Ford îl convoacă pe directorul CIA la Casa Albă pentru a primi amănunte.

Pe 4 ianuarie 1975, în Biroul Oval președintele discută cu consilierii chestiunea intitulată Presupusele acuzaţii privind activităţi interne ale CIA. Memorandumul de conversației dezvăluie preocuparea președintelui care declară chiar din debutul reuniunii:

„Ne luptăm de două săptămîni cu consecințele articolului lui Hersh. Am convenit asupra a trei lucruri: Voi scrie fiecărui ofițer de informații pentru a spune tuturor: «Asta este legea și se aşteaptă de la voi să o respectaţi». În al doilea rând, vom stabili o Comisie Blue Ribbon (în limbajul politic american înseamnă o Comisie independentă de politic avînd drept scop investigarea unei situații – n.n) să analizeze aceste acuzații. În al treilea rând, voi îndemna Congresul să investigheze acest lucru, fie printr-o comisie existentă sau o comisie comună.”

Ca urmare, prin Ordinul executiv numărul 11828, președintele constituie o Comisie prezidențială de anchetă condusă de vicepreședintele Nelson Rockefeller sub numele de United States President’s Commission on CIA activities within the United States.

Pe 6 ianuarie 1975, se dă publicității componența Comisiei. Pe 13 ianuarie are loc prima audiere: Directorul CIA.Din cîte se vede, Gerald Ford n-a zis că dezvăluirile sunt cancanuri, că l-a informat cineva despre Seymur Hersh că nu e de încredere.

De ce a procedat Gerlad Ford astfel?

Pentru că așa cum spune în alocuțiune, era îngrijorat de consecințele articolului asupra imaginii CIA.

Chiar dacă și Senatul a constituit o Comisie de anchetă, cea prezidențială și-a luat rolul în serios, și în 6 iunie 1975 a înaintat președintelui Documentul de 300 de pagini Report to the Prezident by the Comission on CIA activities within the United States. Pe 10 iunie 1975 Raportul e dat publicității și va fi comentat de toată presa americană. Documentul confirmă dezvăluirile lui Hersh în privința implicării CIA în viața politică internă și propune o serie de măsuri pentru ca astfel de abuzuri să nu se mai repete.

Concluzia: În America dezvăluirile despre încălcarea drepturilor omului de către CIA sunt luate în serios de presă, de politicieni, de opinia publică.

De ce tratează cu fundul președintele român astfel de dezvăluiri? Pentru că în România semnalele privind posibilele abuzuri ale SRI nu provoacă în presă, în opinia publică, în clasa politică nici măcar o tresărire. Ba mai mult răspunsul la mișto al președintelui la întrebările presei n-a stîrnit nici o reacție. Nici din partea presei, nici măcar din partea liderilor PSD.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Etichete:,

VIDEO Strigător la cer: anunţuri şi scandări în limba maghiară la meciul Sepsi – FCSB!

Octombrie 1, 2017 Lasă un comentariu

Penultima partidă din cadrul etapei cu numărul 13 a fost umbrită de momente controversate înainte de primul fluier al arbitrului.

. Braşovul găzduieşte meciurile jucate în prima parte a campionatului de nou-promovata Sepsi Sfântu Gheorghe, însă oficialii echipei par să-şi dorească să evolueze în…Ungaria!

Ei au creat un moment care ar fi putut degenera înaintea confruntării cu FCSB.

Aproape de neînţeles, gazdele i-au provocat pe fanii bucureşteni care au venit la meci pentru a-şi susţine favoriţii, anunţând componenţa echipei Sepsi în limba maghiară! Imediat, din sectorul suporterilor FCSB s-a scandat „România, România“.

Potrivit Digi Sport, după startul întâlnirii, susţinătorii roş-albaştrilor au arborat un banner cu următorul mesaj: „Pentru voi acasă / Nu e în România / Plecaţi!“. De această dată, le-a venit rândul gazdelor să reacţioneze printr-o scandare: „Ria, Ria, Ungaria“.

Citeste mai mult: adev.ro/

Etichete:,

România stă pe o comoară: O vor şi chinezii şi americanii!

Septembrie 20, 2017 1 comentariu

Renaşterea industriei chimice din România, obiectiv major pentru americani și chinezi

Petrochimia și industria chimică din România au mari șanse să fie puse din nou pe picioare, odată cu investiţii de sute de milioane de euro realizate de companii multinaţionale, în proiect fiind şi reînvierea unui colos din perioada comunistă.

 

Instalaţia petrochimică a rafinăriei Petromidia, viitoarea platformă de chimie care va avea pilon principal combinatul Oltchim şi potenţiala reînviere a proiectului Borzeşti – Oneşti, alimentată de Romgaz, Conpet, Oil Terminal şi BT au potenţial să repună România pe harta europeană a puterilor care prelucrează avansat gazul şi ţiţeiul. Înainte de a cunoaşte aceste proiecte ar trebui să ne amintim de unde am plecat. În perioada ceauşistă, România erau un jucător regional major în chimie şi petrochimie. Platforma Rafo, Oltchim, Solventul Timişoara aveau sute de mii de salariaţi, asigurând cererea internă şi exportând de sute de milioane de dolari. După Revoluţie, mare parte din platforme s-au închis, unele au intrat în conservare, altele au ajuns ruine. În ultimii ani însă lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Mai mult, ar putea lua o turnură majoră odată cu tendinţa României de a se constitui ca un hub energetic local, pe gaze (amintim aici conducta BRUA, care va transporta gazele din Marea Neagră către Vest), dar şi pe petrol (Constanţa începe deja să fie placă turnantă a ţiţeiului caspic către Europa şi punct – terminus al mega –planului comercial al Chinei „Drumul Mătăsii“).

 

În prezent, Rompetrol, deja în proprietatea chinezilor de la CEFC este singurul reprezentant major din petrochimie. Platforma Midia, de lângă rafinăria Petromidia a beneficiat de sprijin şi de investiţii susţinute pentru repornizarea instalaţiilor de producţie închise în 1996 din lipsa materiei prime. Chiar mai mult, acestea s-au modernizat şi au fost completate cu echipamente de ultimă generaţie. Astfel, dincolo de faptul că încă rezistă, o face şi bine, pentru că volumele de producţie şi export, precum şi cifrele financiare sunt la niveluri record din istoria de după Revoluţie.

În prezent, Midia este singurul producător de propilenă şi polietilenă din România. Aceasta s-a revigorat după 2000 – momentul preluării de către Grupul Rompetrol, când s-a început şi un program masiv de investiţii, în condiţiile în care producţia de polimeri era oprită din 1996. Singura instalaţie care a funcţionat continuu încă de la pornirea activităţii de profil în 1980 este cea de polipropilenă (PP). Treptat, s-a construit primul terminal criogenic la Marea Neagră, pentru aprovizionarea cu etilenă (materia prima pentru polietilene), pus în funcţiune în anul 2006, când s-a repornit şi instalaţia LDPE (polietilenă de joasă densitate), după o oprire de mai bine de 10 ani. În anul 2007, s-a repus în funcţiune şi instalatia HDPE (polietilenă de înaltă densitate), dar şi două noi instalaţii automate de ambalare a polimerilor. Investiţiile au continut şi după 2007, atunci când Grupul a fost preluat de KazMunayGas – compania naţională de petrol şi gaze a Kazakhstan-ului. În perioada 2005-2017, s-au investit în total peste 100 milioane de dolari în sectorul petrochimic al grupului KMG Internaţional.

Sursa : money.ro

STRAIN IN TARA MEA

Septembrie 3, 2017 2 comentarii

„Dacă vrei să distrugi o ţară, atunci omoară învăţământul!”

Elevi in comunismSistemul educaţional românesc de după anii 90 are un mare handicap, iar situaţia este cauzată de numărul mare al schimbărilor petrecute în interiorul său. Într-un interviu acordat wall-street.ro, Mike Borze, un manager român plecat de peste 20 de ani, vicepreședinte al Benq Europe, un important jucător pe piața de proiectoare, monitoare și soluții conexe, a vorbit despre modelele unui învățământ care pot readuce România pe treapta importanta globala.

„Obișnuiesc să vin de câteva ori pe an în România, iar mesajul primit de la fratele meu, care este profesor în Oradea, nu este deloc unul îmbucurător. În ultimii 20 de ani sistemul educațional a suferit multe schimbări, cel puțin 3-4 modificări aduse, ceea ce reprezintă o dovadă clară că românii nu știu ce sistem de învățământ li se potrivește cel mai bine” – Mike Borze.

Sistemul de educație aplicat în perioada comunismului, când totul era aliniat la anumite reguli, era cel mai bun de până acum.

„Nu regret comunismul, iar sistemul pe care l-am avut în acea perioadă s-a dovedit eficient. Am luat parte la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea studiilor liceale, la Oradea, unde 98% dintre colegii mei de liceu au absolvit o facultate, mare parte dintre ei fiind directori de spitale, chirurgi de renume, profesori de matematică la universități de prestigiu sau manageri în funcții importante în străinătate” – Mike Benq.

Avantajele studiilor din acea perioadă erau reprezentate în special de nesepararea școlii primare de cea secundară.

„Si cel prost trebuie să învețe să gândească ca un elev deștept. Sistemul de școală primară plus cea secundară, dar și implementarea uniformei și ținutei care crează împreună disciplina ar trebui reintroduse în România. (…) De ce școlile private nu au renunțat la uniformă? Inclusiv școlile private unde merg copii de condiție bună practică aceleași standarde. Se crează o disciplină. Lucrurile nu trebuie privite de sus. Existând diferențe, elevii se formează în viață cu handicapuri” – Mike Borze.

Sursa : anonimus.ro

FP: Germania construieşte discret o armată europeană alături de România

armata germania
Germania foloseşte un nume inofensiv pentru a construi o armată europeană, integrând în armata proprie brigăzi din alte state, cum ar fi România, Cehia şi Olanda, scrie publicaţia americană Foreign Policy.

UPDATE: Vezi AICI explicaţiile ministrului Apărării, Gabriel Leş!

O dată la câţiva ani, ideea unei armate a Uniunii Europene ajunge în relatările de presă, generând contre între susţinătorii ei şi opozanţi. Pentru fiecare federalist de la Buxelles care este de părere că o apărare comună este ceea ce ar ajuta UE să aibă un statut mai bun în lume, există cel puţin o altă persoană la Londra sau în alt parte care afirmă pericolul ca o asemenea idee să genereze o forţă rivală NATO, scrie sursa citată.

Foreign Policy notează însă că anul acesta, departe de atenţia presei, Germania şi doi aliaţi europeni, România şi Cehia, au făcut un pas radical către ceva ce seamănă cu o armată europeană, reuşind să evite complicaţiile politice asociate unui asemenea demers. Cele trei ţări au anunţat integrarea forţelor lor armate.

Vezi şi: PREMIERĂ Donald Trump a intrat în ISTORIE: Ce a făcut la Ierusalim

Armata română nu se va alătura în totalitate Bundeswehrului, iar acelaşi lucru este valabil şi pentru forţele armate din Cehia. România şi Cehia vor integra în schimb, în următoarele luni, o brigadă în armata Germaniei, scrie FP.

Brigada Mecanizată 81 „General Grigore Bălan” se va alătura în următoarele luni Diviziei Forţelor de Răspuns Rapid a Bundeswehr. Iar Brigada 4 de Desfăşurare Rapidă a Cehiei, care a participat la operaţiunile militare din Afganistan şi Kosovo, va deveni parte din Divizia 10 Armată a Germaniei. Alte două brigăzi olandeze s-au alăturat deja Diviziei Forţelor de Răspuns Rapid a Bundeswehr, respectiv Diviziei Armate 1 a Germaniei.

„Guvernul german demonstrează că este deschis să acţioneze în direcţia integrării militare europene – chiar dacă alţii de pe continent nu sunt”, a declarat profesorul de politică internaţională Carlo Masala, de la Universitatea Bundeswehr.

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat în mod repetat ideea unei armate europene, dar liderii Uniunii Europene au ignorat sau au bagatelizat ideea. Există puţin sprijin printre ţările europene cu privire la forma pe care ar putea să o aibă o asemenea armată şi ce capacităţi vor ceva armatele naţionale pentru a susţine apărarea Europei. Prin urmare, progresul ar putea să fie unul extrem de încet, dar asta nu înseamnă că nu sunt luaţi paşi importanţi pentru crearea unei forţe comune a UE.

Bruxelles a anunţat în martie crearea unui comandament militar comun, care este responsabil doar pentru misiunile de antrenament din Somalia, Mali şi Republica Centralafricană. Însă, Germania doreşte să construiască ceva mult mai ambiţios – adică o reţea de mini-armate europene conduse de către Bundeswehr.

„Această iniţiativă a venit ca un rezultat al slăbiciunii Bundeswehrului. Germanii au realizat că trebuie să umple găurile care există în forţele tereste ale Bundeswehrului… tocmai pentru a obţine influenţă politică şi militară în NATO”, a declarta Justyna Gotkowska, o analistă pe securitate nord-europeană de la think-tank-ul polonez Centru pentru Studii Estice.

Pentru Germania, cea mai mare şansă o reprezintă obţinerea sprijinului din partea partenerilor mai mici pentru a-şi întări rapid armata, iar o reţea de miniarmate sub conducere germană reprezintă cea mai realistă opţiune pentru o forţă de securitate comună a Europei. „Este o încercare de a preveni o prăbuşire completă a securităţii comune europene”, a declarat Carlo Masala.

Puterea militară germană este cu mult în spatele Franţei şi Marii Britanii. De asemenea, creşterea cheltuielilor militare reprezintă un subiect extrem de controversat în Germania, având în vedere rănile lăsate în urmă de al Doilea Război Mondial.

Pentru România şi Cehia, această iniţiativă reprezintă o metodă de a creşte implicarea germanilor în securitatea Europei. „Este o acţiune în direcţia unei independenţe militare mai mari pentru securitatea europeană. Marea Britanie şi Franţa nu s-au arătat disponibile pentru a prelua conducerea asupra securităţii Europei”, a declarat Masala.

Franţa este o putere militară, dar s-a arătat ezitantă faţă de eforturile multinaţionale ale NATO, în vreme ce britanicii s-au opus dur şi chiar au lansat ameninţări împotriva unei armate a UE.

Pentru România şi Cehia, aceasta este o oportunitate de a aduce trupele la acelaşi nivel de antrenament ca armata Germaniei.

Între timp, olandezii sunt bucuroşi că această integrare a forţelor militare le va permite să se antreneze cu tancuri, după ce şi-au vândut ultimele tancuri în 2011.

Puţini s-au opus integrării brigăzilor olandeze şi române în diviziile germane, în special pentru că nimeni nu a observat. De asemenea, nu se ştie dacă vor exista consecinţe politice pentru ţările care au acceptat să-şi integreze brigăzile în Bundeswehr, mai scrie Foreign Policy.

Sursa : stiripesurse.ro

Etichete:, ,
%d blogeri au apreciat asta: