Archive

Posts Tagged ‘Rusia’

Ruşii ne-au gonit ploaia de Paşte?

Mai 2, 2016 1 comentariu

Vecinii de la est au cheltuit 1,3 milioane de dolari ca să gonească norii în acest weekend de sărbătoare. Aşadar, prognozele s-au schimbat şi pentru jumătate din teritoriul românesc.

 

De Florii ne-a plouat în toată ţara şi meteorologii ne anunţaseră că nici de Paşte nu ne vom bucura de o vacanţă însorită. Ei bine, iată că prognozele s-au schimbat brusc.
Ploile ne vor încerca nervii astăzi, dar pentru prima zi de Paşte, care coincide în acest an cu 1 Mai, au “dispărut” în aproape jumătate de ţară.

Doar în vest se vor mai înregistra ceva averse. Explicaţia? Vecinii ruşi s-au crezut Dumnezeu pentru o zi şi, cu tehnologie şi mulţi bani, au gonit norii din această parte de continent. Nota de plată: 86 de milioane de ruble, adică 1,3 milioane dolari, pentru o zi de 1 Mai însorită. Liderii de la Kremlin nu-şi permit ca vremea proastă să le strice planurile şi s-au folosit de o tehnologie sovietică, veche de zeci de ani.

După cum scrie site-ul Gawker, avioanele militare ruseşti au stropit toţi norii care se apropiau de capitala ţării cu dioxid de carbon granulat, azot lichid şi un ciment special cu mult înainte ca aceştia să ajungă deasupra Moscovei.
Ca urmare, la noi, sâmbătă, temperaturile se vor situa în jurul celor normale pentru această dată, exceptând partea de nord şi nord-est a teritoriului, unde vremea va fi răcoroasă. Pe parcursul zilei, înnorările se vor accentua temporar şi va ploua local în Maramureş şi Transilvania, dar şi în zona de munte şi cea deluroasă din sud şi pe arii restrânse în rest.

Iată cum va fi vremea azi, mâine şi luni, în principalele oraşe ale României!

În noaptea de Înviere, cerul va fi parţial noros, iar în primele ore izolat va mai ploua slab la munte. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperaturile maxime se vor încadra între 12 şi 21 de grade, iar cele minime între 3 şi 12 grade.
Duminică, cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în zona Carpaţilor Orientali şi Meridionali unde îndeosebi după orele prânzului se vor semnala, local, ploi de scurtă durată. Începând cu orele serii, nebulozitatea se va accentua, însă doar în masivele sud-vestice va ploua, iar pe spaţii mici se vor putea cumula cantităţi de apă mai însemnate.

Au făcut 60 de kilometri în peste 3 ore!

DN1 a fost blocat, între Breaza şi Nistorești
Foto: Brigada Rutieră, Rareș Stelea

De Paște, mai toate drumurile duc la munte și la mare. Și anul acesta se întâmplă la fel. Românii plimbăreți și-au blestemat zilele. DN1 a fost luat cu asalt, ieri, astfel că pe o porțiune de aproximativ 20 km, de la intrarea în Breaza și până la Nistorești totul a fost blocat. Chinul celor care au plecat în vacanță nu s-a oprit aici. Și din Comarnic până la Predeal s-a circulat bară la bară între stațiuni, astfel că un drum București-Sighișoara a fost parcurs în 6 ore, în loc de 4 ore, cât e normal, iar șoferii nu au putut încălca regulile de circulație. În minivacanța de Paște, drumurile sunt pline de polițiști.

Foto: Brigada Rutieră, Rareș Stelea

De azi și până pe 2 mai, aproape 29.000 de oameni ai legii sunt în stradă. În plus, cei de la Rutieră supraveghează vitezomanii cu peste 400 de radare. Acțiunea acestora a început încă de ieri în Capitală, acolo unde șoferii care au depășit coloana la semafor, au circulat prin fața refugiului de tramvai sau au fost prinși că au mers pe contrasens au fost trași imediat pe dreapta. ”În cadrul acțiunii au fost date 60 de amenzi, în valoare de 25.100 de lei și au fost reținute patru permise de conducere”, ne-a declarat Ovidiu Muntean, de la Brigada Rutieră. Autostrada Soarelui și DN1 sunt principalele drumuri vizate de oamenii legii.

Sursa:click.ro

Citeste:

Arma supremă de distrugere în masă: Controlul vremii

Etichete:, ,

Declaraţie de ultimă oră a lui Vladimir Putin: „Terorismul este finanţat de unele tari din G20″

Noiembrie 16, 2015 1 comentariu

Declaraţie de ultimă oră a lui Vladimir Putin: „Terorismul este finanţat de unele ţări din G20”

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat, în cadrul briefingului organizat la revenirea din Antalia, că terorismul este finanţat de 40 de state, inslusiv de unele care fac parte din G20, transmite TASS.

Vladimir Putin le-a spus jurnaliştilor, în cadrul briefingului organizat pentru prezentarea rezultatelor summitului G20, că este necesară stoparea finanţării terorismului din comercializarea ilegală a petrolului.

Potrivit sursei citate, liderul de la Kremlin a prezentat şi nişte poze care ar fi demonstrat comercializarea ilegală a petrolului şi produselor petroliere.

„Am constatat că finanţarea este asigurată de 40 de state, inclusiv câteva din ţările care fac parte din G20”, a declarat Putin.

Preşedintele rus a menţionat că această problemă a fost discutată cu participanţii la summitul din Antalia, Turcia.

„Sper că vom continua această conlucrare, care este extrem de importantă în lupta cu teroarea”, a adăugat Vladimir Putin.

Summitul G20 a avut loc pe 15 şi 16 noiembrie în Antalia, Turcia, unde a fost discutată situaţia din Siria. Întrunirea a avut loc după atacurile teroriste de la Paris, care au fost revendicate de Statul Islamic.

Sursa : adev.ro

Etichete:, ,

Rusia a incercat sa decupleze tara de la World Wide Web

Octombrie 16, 2015 1 comentariu
Internet
Autoritatile rusesti au incercat sa decupleze tara de la World Wide Web, intr-un experiment esuat care aduce insa aminte de cenzura online practicata de China, scrie The Telegraph.

Aceste teste sunt considerate de experti pregatiri pentru un blocaj informatic in cazul unei crize politice interne

Andrei Semerikov, director general al furnizorului de internet Er Telecom, a declarat ca ministerul Comunicatiilor si autoritatea nationala de reglementare, Roskomnadzor, au ordonat hub-urilor controlate de principalii furnizori rusi de internet sa blocheze traficul pe canalele externe de comunicatii folosind un sistem de control al traficului denumit DPI.

Obiectul era de a vedea daca Runet – numele informal pentru internetul rusesc = poate continua sa functioneze izolat de internetul global.

Experimentul, care a avut loc in primavara acestui an, a esuat deoarece mii de provideri mici, asupra carora Roskomnadzor nu are un foarte mare control, au continuat sa ofere acces, a precizat Semerikov.

Furnizorii mici de internet detin peste 50% din piata in unele regiuni ale Rusiei, nu dispun in general de tehnologia DPI folosita de marile companii pentru a implementa ordinele de blocare si adeseori folosesc conexiuni prin satelit ce nu pot fi blocate cu usurinta.

Oficialii rusi au negat ca un astfel de experiment ar fi avut loc.

Aceste informatii vin dupa unele similare legate de un test din iulie 2014, cand agentii de securitate – printre care FSB, ministerul Apararii si cel de Interne – au colaborat cu operatorul national de telefonie pentru a vedea daca intranetul national format din domenii cu terminatii .ru sau .рф poate opera daca este deconectat de restul internetului.

Acest test ar fi fost ordonat personal de presedintele Vladimir Putin, care dorea sa vada daca netul rusesc poate opera in cazul in care sanctiunile internationale ar fi deconectat tara de la WWW.

Etichete:, , ,

FOTO VIDEO Vladimir Putin aruncă în luptă în Siria Tomahawk-urile ruseşti şi alte arme de ultimă generaţie

Octombrie 8, 2015 Lasă un comentariu

Navele ruseşti din Marea Caspică au tras cu rachete de înaltî precizie Kalibr-NK spre poziţii ale Statului Islamic din Siria Patru nave de război ruseşti au tras miercuri 26 de rachete cu înaltă precizie Kalibr-NK, concurente ale Tomahawk-urilor americane, împotriva unor obiective ale grupului terorist Statul Islamic în Siria. Alte arme noi ce au intrat în ultimii ani în dotarea armatei ruse au fost trimise în Siria.

FOTO VIDEO Vladimir Putin aruncă în luptă în Siria Tomahawk-urile ruseşti şi alte arme de ultimă generaţie

Flotila din Marea Caspică s-a alăturat miercuri aviaţiei ruseşti care luptă alături de armata preşedintelui sirian Bashar al-Assad în Siria . Patru nave de război ruseşti au tras miercuri 26 de rachete cu înaltă precizie Kalibr-NK, concurente ale Tomahawk-urilor americane, împotriva unor obiective ale grupului terorist Statul Islamic (SI) în Siria, a anunţat ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, preşedintelui Vladimir Putin, potrivit agenţiei de presă Sputniknews.com

„Flotila din Marea Caspică s-a alăturat miercuri aviaţiei ruseşti care luptă împotriva teroriştilor. Patru nave au tras 26 de rachete de croazieră ambarcate Kalibr care au distrus 11 ţinte“ la o distanţă de 1.500 km, a indicat Şoigu.   Rachetele au lovit în special uzine în care se produceau obuze şi explozibile, posturi de comandă, depozite de muniţii, de combustibil şi de arme, precum şi tabere de antrenament ale teroriştilor.

Misiunea a fost îndeplinită de fregata Daghestan şi de corvetele lansatoare de rachete Grad Sviajsk, Uglici şi Veliki Ustiug. Fregata Daghestan, prima navă rusească dotată cu rachete Kalibr-NK, a fost şi prima care le-a lansat împotriva teroriştilor din SI.

Potrivit unui responsabil al industriei ruseşti a apărării, „este prima utilizare a acestor rachete în condiţii de luptă reală. Tirurile precedente cu rachete Kalibr au avut loc în cadrul exerciţiilor şi al tirurilor de antrenament“.   „Rachetele Kalibr seamănă îndeaproape cu rachetele de croazieră ambarcate americane Tomahawk. Dar sistemul rusesc este mai recent, el cuprinde rachete mai variate, inclusiv supersonice, antinavale şi altele. Rachetele ruseşti au, între altele, o rază de acţiune mai mare“, a adăugat responsabilul.

Racheta de croazieră cu înaltă precizie Kalibr-NK este destinată navelor de suprafaţă. Potrivit experţilor militari, ea are o rază de acţiune de cel puţin 2.600 km pentru ţinte terestre şi de 350 km pentru ţinte navale. Rachetele de tip Kalibr (cod NATO: SS-N-27 Sizzler) au între altele o versiune pentru submarine, Kalibr-PL, cu care este dotat submarinul nuclear K-560 Severodvinsk.    „Rachetele Kalibr seamănă îndeaproape cu rachetele de croazieră ambarcate americane Tomahawk. Dar sistemul rusesc este mai recent, el cuprinde rachete mai variate, inclusiv supersonice, antinavale şi altele. Rachetele ruseşti au, între altele, o rază de acţiune mai mare“, a adăugat oficialul rus citat de Sputniknews.

Forţele aeriene folosesc rachete ghidate prin laser de tip KH-29L

Forţele aeriene ruse folosesc în Siria rachete ghidate prin laser de tip KH-29L, a anunţat RIA Novosti, citând declaraţii făcute de colonelul Igor Klimov, purtător de cuvânt al forţelor aeriene ruse. Rachetele de înaltă precizie sunt folosite de către avioanele Su-34 şi Su-24, a spus Klimov. „Rachetele J-29 sunt echipate cu focoase ghidate prin laser. Atunci când are loc o lansare, pilotul iluminează obiectivul cu laserul, în timp ce avionul îşi poate continua manevrele“, a spus Klimov. Rachetele J-29 (AS-14 Kedge, potrivit clasificării NATO) au o deviere maximă de la obiectivul vizat de circa doi metri. Focosul rachetei cântăreşte 500 de kilograme. Este capabil să lovească obiective cu maximă precizie.

Armata rusă acţionează în Siria cu avioane de luptă multirol Su-30SM,  avioane de atac la sol Su-25 şi  bombardiere cu rază lungă de acţiune Su-24M, plus elicoptere, drone şi tancrui T-90.  Intrat în serviciu în 1992, T-90 este principalul tanc de asalt al armatei ruse. Pentru intervenţia din Siria , Vladimir Putin are la dispoziţie un „buget aflat la dispoziţia preşedintelui “ de 60 de miliarde de dolari , potrivit Al-Jazeera.

Operaţiunea Siria,  o lecţie pentru americani

Operaţiunea declanşată de Kremlin în Siria urmăreşte să le dea americanilor o lecţie importantă, preşedintele Vladimir Putin apreciind că SUA sunt responsabile pentru situaţia actuală, pentru că au susţinut revoluţiile din regiune, scrie „New York Times“.   Rusia vrea să arate că America ar trebui să fie pregătită să intervină în orice război civil care urmează unei revoluţii inspirate de retorica sa, sau să renunţe să mai îndemne oamenii la revoltă, apreciază autorul comentariului, Ivan Krastev, preşedintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia şi membru al Institutului pentru Ştiinţe Umane din Viena.

Într-adevăr, Vladimir Putin şi Barack Obama au teorii opuse privind sursele actualei instabilităţi globale. SUA consideră că este rezultatul încercărilor disperate ale unor lideri autoritari de a menţine situaţia în care se aflau, în timp ce Rusia acuză obsesia Washingtonului pentru democraţie.   Însă în mintea Kremlinului nu este Siria şi nici Ucraina, ci Asia Centrală, o parte a fostului spaţiu sovietic în care liderii autoritari îmbătrânesc, economiile stagnează, milioane de tineri sunt şomeri şi dornici să emigreze, iar islamul radical este în creştere. Rusia se consideră garantul stabilităţii în regiune, dar se teme că va veni instabilitatea. Asia Centrală de astăzi aminteşte Kremlinului de Orientul Mijlociu din urmă cu un deceniu. Situaţia din Siria ar trebui să înveţe SUA să aibă grijă ce vorbesc şi să-şi vadă de treabă atunci când va veni următoarea criză.
Preşedintele Putin vrea să dea Americii o lecţie, dar se adresează şi Europei invadate de un milion de refugiaţi şi bântuită de islamul radical şi anxietatea demografică. Până acum, Uniunea Europeană spera să-şi transforme vecinii, dar în prezent se consideră un ostatic. Putin vrea să convingă Europa că oricât de brutal era dictatorul libian Muammar Kadhafi, el era dispus şi capabil să apere frontierele Europei, ceea ce noile democraţii nu pot face.   Putin speră că Europa va accepta o Rusie mai puternică drept un garant al stabilităţii, chiar şi cu costul renunţării la valorile şi ambiţiile sale.

Însă teoria lui Putin, deşi atractivă, nu este practică, pentru că lumea s-a schimbat de la Războiul Rece încoace, nu mai este definită de dinamica Est-Vest. Schimbările sociale, demografice, culturale şi tehnologice au făcut stabilitatea în lume un puzzle complicat. Astfel, va fi nevoie de ceva mai mult decât schimbarea politicii americane pentru ca oamenii să înceteze să se mai revolte împotriva Guvernelor autoritare, conchide autorul articolului.

Congresul SUA anchetează activităţile serviciilor secrete privind intervenţia Rusiei 

Comisii ale Congresului Statelor Unite au iniţiat o anchetă privind modul în care serviciile de informaţii americane au evaluat riscul intervenţiei Rusiei în Siria, existând suspiciuni că ameninţarea a fost subestimată, afirmă surse citate de site-ul agenţiei Reuters.

La o săptămână după ce Rusia a lansat raiduri aeriene în Siria, comisiile pentru informaţii din Senatul SUA şi din Camera Reprezentanţilor vor să afle dacă serviciile secrete au ignorat semnalele privind operaţiunile ruse.   „Serviciile ştiau că vor fi lansate operaţiuni, dar nu au apreciat corect amploarea”, a declarat un oficial american, sub protecţia anonimatului.

Un oficial din cadrul Administraţiei Barack Obama a declarat, tot sub protecţia anonimatului, că liderii americani „nu au fost surprinşi de raidurile ruse”, fiind deci mulţumiţi de rapoartele oferite de serviciile de spionaj.   Rusia a lansat la sfârşitul lunii septembrie raiduri aeriene în Siria, susţinând că atacă poziţii ale reţelei teroriste Stat Islamic. Statele Unite şi NATO acuză Rusia că ar fi atacat sisteme ale insurgenţilor antrenaţi de Occident.

Sursa: adev.ro

De ce vrea Rusia să controleze Oceanul Arctic

rusia
Conflictul armat din estul Ucrainei si sanctiunile ce au rezultat obliga Rusia sa caute continuu alternative economice. Pe de o parte, încearca sa-si consolideze relatiile cu partenerii sai strategici, iar pe de alta parte îsi intensifica activitatile de explorare energetica pe întregul sau teritoriu vast, se arata într-un articol publicat marti în editia online a cotidianului spaniol ABC.La capitolul energetic, prioritatea guvernului rus pare sa fi devenit zona arctica, unde si alte state revendica o extindere a platoului lor continental ce ascunde bogate resurse de petrol si gaze, respectiv Canada, Danemarca (prin Groenlanda), Norvegia si Statele Unite (prin Alaska).

‘Oceanul Arctic este Mecca ruseasca’, a scris pe Twiiter vicepremierul rus Dmitri Rogozin dupa vizita sa recenta în arhipelagul norvegian Svalbard. Desi aceasta afirmatie este vazuta mai degraba ca o provocare, ea poate fi de fapt o declaratie de intentie.

Circa un sfert din rezervele mondiale de petrol si gaze naturale înca neexploatate se gasesc sub gheata Oceanului Arctic. Cum încalzirea globala grabeste topirea acestor gheturi, Moscova doreste sa se pozitioneze strategic în aceasta zona linistita. În paralel, pentru a-si sustine prezenta economica, Rusia are în vedere si o militarizare a acestui spatiu, pentru a-i intimida pe vecinii care râvnesc si ei la acele resurse.

În anul 2007, un submarin rusesc a pus un drapel al Rusiei pe fundul Oceanului Arctic, operatiune prin care Moscova a dorit sa-si arate hotarârea de a atinge acest obiectiv, dar gestul a dus la disensiuni cu Canada.

De asemenea, la sfârsitul anului trecut, Danemarca a cerut Comisiei Natiunilor Unite însarcinate cu delimitarea platourilor continentale sa primeasca 895.000 de kilometri patrati din întinderea Oceanului Arctic, zona care cuprinde si Polul Nord geografic, dar si o suprafata deja revendicata de Norvegia.

AGERPRES

Etichete:,

Cum au ajuns pe mâna ruşilor peste 90 de tone de aur românesc – tezaurul României de la Moscova, averea uriaşă pierdută de aproape un secol

Aprilie 5, 2015 1 comentariu

Tezaurul de la Pietroasa, Cloşca cu puii de aur, a fost recuperat de la Moscova în 1956 Tezaurul României, trimis la ruşi acum aproape 100 de ani şi nerestituit statului român în totalitate, rămâne şi în zilele noastre învăluit într-o tăcere de aur. În plus, este o piedică în calea stabilirii unei relaţii diplomatice normale cu marea putere de la Răsărit.

Cum au ajuns pe mâna ruşilor peste 90 de tone de aur românesc - tezaurul României de la Moscova, averea uriaşă pierdută de aproape un secol

14 Decembrie 1916, gara Iaşi

Este momentul în care tezaurul României – 1.738 de lăzi pline cu lingouri de aur, bijuteriile Reginei Maria şi obiecte de patrimoniu cultural extrem de preţioase, toate estimate la peste 320 milioane lei-aur – sunt încărcate în 17 vagoane.

Averea ţării, trimisă în două tranşe la ruşi

Lăzile erau încărcate cu 91 de tone în monede istorice de aur, care aparţineau persoanelor private, companiilor şi băncilor particulare din România şi 2,4 tone de lingouri de aur, care aparţineau Băncii Naţionale a României; acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit; colecţia de monede a Academiei Române, tablouri semnate de Grigorescu, Amann şi Luchian, cărţi rare, odoarele mănăstirilor din Moldova şi Muntenia, arhive, depozite, precum şi colecţii ale multor instituţii publice şi particulare. Destinaţia: Moscova. Scop? Siguranţă şi păstare.

Transferul tezaurului ţării la Moscova a avut loc în contextul primei conflagraţii mondiale, când armata română a fost obligată să lupte pe două fronturi. În cele din urmă, a fost nevoită să bată în retragere. Bucureştiul a fost ocupat de trupele germane, iar guvernul s-a refugiat la Iaşi. Este momentul în care autorităţile vremii au hotărât ca aurul, rezervele băncilor şi bunuri de mare valoare ale Academiei Române şi ale Bisericii să fie evacuate tot la Iaşi.

Protocolul româno-rus de garantare a tezaurului pe perioada transportului şi depozitarii, semnat la 14 decembrie 1916, între generalul Mosolov, împuternicitul Rusiei, şi ministrul de finanţe Victor Antonescu, a pecetluit soarta tezaurului României. Istoricul Ioan Scurtu scrie în lucrarea „Tezaurul României de la Moscova“ că în protocol se menţiona faptul că „Tezaurul Băncii Naţionale a României, precum şi celelalte lăzi se găsesc, începând din ziua în care au fost încredinţate delegatului Guvernului Imperial şi încărcate în vagoane, sub garanţia Guvernului Imperial al Rusiei în ceea ce priveşte securitatea transportului, securitatea depozitării, precum şi a înapoierii în România”. În vara anului 1917, pe fondul temerilor că armata română va ieşi învinsă pe frontul din Moldova, autorităţile române au luat decizia să mai trimită un tren cu valori la Moscova.

De această dată, vorbim de 24 de vagoane în care au fost încărcate valori de aproape 1,6 miliarde lei aur aparţinând Băncii Naţionale şi 7,5 miliarde de lei aur, bijuterii, tablouri şi alte diferite depozite ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni. În documentele oficiale se spunea că toate „trec sub garanţia guvernului Rusiei în ceea ce priveşte securitatea transportului, depozitării, precum şi a înapoierii în România“.

Omul însărcinat de Guvernul român să supravegheze al doilea transport până la Moscova, a aşa-numitului „tren al băncilor“, şi depozitarea Tezaurului României a fost Alexandru Lapedatu (foto sus). Din jurnalul său aflăm că drumul spre Moscova a fost plin de peripeţii.

Conform acestuia, în ziua plecării, însoţitorii au aflat că au un vagon mai puţin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. Vagoanele de clasa I fuseseră deja rezervate pentru rude, prieteni şi chiar metrese ale mai-marilor vremii.

Ruşii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată şi inventariată în faţa lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniţă, soldaţii ruşi dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicaţi să urce de cazaci, care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredinţat.

„6 august 1917. La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică şi umedă, sală care a fost acceptată, negreşit, fără să fi fost văzută“…..  „9 august 1917. Ocupaţi cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99“……  „23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe şi Interne, puţine ale noastre (ale Ministerului Cultelor – n.red.) şi ale Domeniilor“, notează Alexandru Lapedatu, în propriul Jurnal.

Politicienii români nu au ştiut, din păcate, să evalueze corect realităţile din Rusia, atunci când au decis trimiterea tezaurului. „S-a isprăvit. Bolşevicii sunt victorioşi pretutindeni. Paza militară s-a retras de pe străzi. Guvernul bolşevic stăpân. Ceea ce lumea tot mai spera să nu se întâmple s-a întâmplat. Soarta noastră e pecetluită“, nota, în 3 noiembrie 1917, Alexandru Lapedatu în propriul jurnal. Lapedatu nu s-a înşelat deloc. La începutul anului 1918, noul conducător al puterii de la Răsărit, Lenin, a rupt relaţiile diplomatice cu România. Fondul român de aur a fost declarat intangibil pentru autorităţile de la Bucureşti. În limbaj diplomatic, bolşevicii declarau că îşi asumă răspunderea de a-l „conserva” şi de a-l înapoia poporului român la o dată neprecizată. Practic, era vorba de sechestrarea tezaurului. După ce Primul Război Mondial s-a încheiat, România a încercat în mai multe rânduri să obţină tezaurul de la ruşi, însă negociatorii ruşi au lansat ideea plină de cinism că „ar fi dispuşi să-l inapoieze doar la schimb cu Basarabia“.

Întâlnirea cu „Cloşca cu puii de aur“, la Kremlin
Propaganda de la Moscova anunţa în 1956 că tezaurul trimis de România la Moscova s-a întors acasă. Numai că nu integral, ci numai o serie de obiecte. Au ajuns la Bucureşti tablorile semnate de Grigorescu, Cloşca cu puii de aur, valori inestimabile pentru care cultura românească a suferit vreme de câteva decenii. Dintre cele 93,4 tone de aur, ruşii au trimis doar 33 de kilograme. Mărturii de la preluarea unei părţi a Tezaurului românesc de la Moscova avem de la academicianul Tudor Arghezi.

În 41 de ani, s-au succedat si la noi, în România, câteva generatii, ajunse cele mai multe la maturitate. Ele nu stiau ca avem odoare, ca osemintele de aur ale veacurilor românesti au existat vreodata si ca sunt…

Cei care le ştiau întrucâtva nu credeau ca le mai vedem. În copilărie, la vârsta de 16 ani, acum 60 de ani, am văzut ultima oară, la Bucureşti, „Cloşca cu puii de aur“.

Acum, am întâlnit-o la Kremlin“, scrie Arghezi în articolul „Am intrat într-un vast univers de miracole lamurite. Toastul rostit la Kremlin la preluarea tezaurului de arta pastrat în URSS“. «Inventarul» în trei volume, de grosimea unui lat de palmă, îmbrăcat în piele cuprinde 8.623 de diviziuni.

Tipărite într-adins pentru tezaurul românesc, elegantele registre pleacă odată cu avuţiile de artă ale ţării la Bucuresti“, nota Tudor Arghezi, în lucrarea „Lumea veche, lumea noua“. În stilul său colorat şi expresiv, Arghezii notează despre evanghelii cu coperţile ferecate în aur, bijuterii, icoane, potire, veşminte arhiereşti bogate în podoabe, mătăsuri cusute cu aur.

O lucrare valoroasă care atinge problematica tezaurului României de la Moscova este „Tezaurul României la Moscova. Documente (1916-1917)“, selectate, ordonate si comentate de Viorica Moisiuc, Ion Calafeteanu şi Const. Botoran.

Viorica Moisiuc a formulat unele întrebări fireşti, care au primit răspuns în anii următori, după ce au fost scoase la lumină două documente ce au legatură directă cu istoria Tezaurului României: textul original al Tratatului de Alianţă a Regatului România cu Puterile Antantei, din august 1916 şi textul original al scrisorii liderului sovietic  N. Hrusciov, către Gheorghiu-Dej, prim secretar al Comitetului Central  al PMR. Una dintre întrebări est formulată astfel: S-a facut, în 1956, la preluare, confruntarea cu procesele verbale semnate de cele doua parti, româna si rusă…?

„În 1956, după cum s-a văzut, sovieticii au «scos», din «Inventarul» întregului Tezaur al României, cele 39.320 obiecte si, cu «Inventarul»  acestora şi acte de predare-preluare, le-au pus în lăzi pentru a fi expediate la Bucureşti. Specialiştii români au lucrat, dupa închiderea Expoziţiei Tezaurului, la confruntarea «Inventarului» primit de la Moscova cu cel existent la Banca Naţională a RPR şi un altul, deteriorat însă, existent la Arhiva specială a Consiliului de Miniştri“, se arată în răspuns.

Ulterior, problema restituirii tezaurului României a fost adusă în atenţie şi de fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu. Şi încercările sale s-au lovit de negarea vehementă a ruşilor. Spre exemplu, unul dintre omologii săi, Brejnev, considera că problema tezaurului ţine de Regatul României şi de Imperiul ţarist şi nu de statele socialiste.

12 monezi de aur înapoiate după vizita lui Iliescu

După căderea URSS, problema tezaurului României a revenit în prim-plan în 1994,  în timpul vizitei făcute la Moscova de către preşedintele Ion Iliescu. De această dată, ruşii au aplelat la politica de tergiversări, atunci când a fost pusă în discuţie chestiunea restituirii tezaurului. Rezultatul vizitei preşedintelui Iliescu a fost o retrocedare simbolică a 12 monezi de aur în greutatea de 77 de grame, care au ajuns să fie datate şi înregistrate abia în 2008.

Tratatul româno-rus semnat în anul 2003 pasează mai departe responsabilitatea legată de tezaur unei comisii mixte de istorici români şi ruşi. A fost din nou o metodă acceptată de conducerea Rusiei pentru a scăpa de această problemă delicată.

Tezaurul României, prin ochii istoricilor ruşi

Nici poziţia istoricilor ruşi nu este prea diferită de cea a oficialilor de la Moscova. Ei pun refuzul de a restitui tezaurul pe seama faptului că România a ocupat Basarabia sovietică şi a participat împreună cu Germania Nazistă la invadarea URSS în perioada 1941-1944. Argumentaţia este susţinută chiar de istoricul Mihail Miagkov, şeful Centrului de istorie a Războaielor şi Geopolitic.

Chestiunea despăgubirilor, dar de această dată din prisma bunurilor armatei ţariste confiscate de  România în primăvara lui 1917, este analizată şi de istoricul Vladlen Georgievici Sirotkin,  în cartea sa „Aurul Străin al Rusiei“. Sirotkin se referă la armele, muniţia, uniformele şi alimentele lăsate de armata ţaristă pe teritoriul României. Sirotkin consideră că, dacă se discută restituirea tezaurului, valoarea acestor bunuri militare aparţinând armatei ruse trebuie puse în discuţie. României i se pun la socoteală şi alte stocuri militare contractate de la armata ţaristă şi neachitate. storicul  preia de fapt în lucrarea sa acelaşi punct de vedere exprimat de Vladilen Vinogradov, istoric rus specializat pe tema relaţiilor româno-ruse.

După ani şi ani de negare a existenţei tezaurului, totuşi, ruşii într-un fel recunosc că l-au primit, dar este preluată celebra teză cum că nu se ştie ce s-a întâmplat cu el. Totuşi, cele 12 monezi restituite în 1994 şi înregistrate în 2008, arată că Moscova cunoaşte foarte bine locul său de depozitare. Cele 12 monezi făceau parte din lăzile cu valori ale primului transport din 1916. Din declaraţiile reprezentanţilor Băncii Naţionale a României rezultă că locul depozitării tezaurului României este chiar în Moscova. După informaţiile existente în sursele ruseşti se pare că tezaurul a fost transportat la începutul revoluţiei bolşevice în Siberia, pentru a fi mai în siguranţă. Cât despre vinovaţi, bolşevicii aratau cu degetul spre amiralul Colceag, cel care conducea în 1917 armata loială ţarului. Pe de altă parte, există şi suspiciuni care-i vizează tocmai pe bolşevici, în sensul că s-au folosit de aurul românesc pentru a finanţa grupările ilegale de comunişti de pe teritoriul României.

Serghei Golubiţki, filolog, scriitor, jurnalist şi analist financiar rus, declara recent, într-un interviu pentru ziarul Adevărul Moldova, că problemele economice cu care se confruntă Rusia acum nu constituie un obstacol pentru a restitui cele 93 de tone de aur României.

„Este un pic mai puţin de 3,5 de miliarde de dolari, la costul actual. Aproximativ atât cheltuie Federaţia Rusă într-o săptămână pentru menţinerea cursului rublei şi pentru lichiditatea sistemului bancar. Nu se pune problema dacă aurul a fost cheltuit sau nu, dar dacă există cea mai mică şansă pentru a fi restituit“, consideră ziaristul rus.

Pus să comenteze afirmaţia, Aleksandr Dughin, ideologul preşedintelui Vladimir Putin, că „atunci când România va deveni prieten al Rusiei, atunci românilor li se va întoarce şi tezaurul şi Basarabia“, ziaristul rus a răspuns: ”Dar la ce ne mai putem aştepta de la epoca postsovietică, în care interesele mercantile primează? Priviţi cum se chinuie Ucraina, încercând din răsputeri să stoarcă de la Statele Unite şi Uniunea Europeană măcar nişte mărunţiş pentru salvarea economiei naţionale! De un an sărmanii se lovesc ca peştii de gheaţă, având un rezultat mizer şi ruşinos (pentru SUA şi UE). Nimeni nu va întoarce nimic. Spre regretul meu. Cred că cel mai bun lucru pe care l-ar putea face România este să uite această poveste ca pe un vis urât şi să tragă concluziile de rigoare pe viitor“.

Sursa: adev.ro

UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ȘI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIȚKI: AURUL ROMÂNESC

Martie 1, 2015 1 comentariu

large_image_6752Serghei Golubițki, scriitor, filolog și jurnalist, specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roșie) facultatea de litere a Universtității de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 și-a susținut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeași universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez și terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.

FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIȚKI:

“(….) Așadar, despre ce alegere a  grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)

Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.

De ce are această chestiune o importanță principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.

Doar așa și nicidecum altfel. Și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.

Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate:  politica țărilor mici este  o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.

Demersul României a avut consecințe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.

Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt,  îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor  Unite ale Americii.

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.

Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția  valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) :  2 miliarde 800 milioane de dolari.

“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.

În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de  7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română.  Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.

Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești,  am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur.  Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține.

România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reieseclar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere?

La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua  – ultima – treaptă a Iadului:  pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există  o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la  Pussy  Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”.  De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii.  Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa,  e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.

Scris de Vlad Cubreacov

Original publicat pe: http://i-business.ru (Rețeaua Națională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)

Sursa: Romanaian Breaking News

%d blogeri au apreciat asta: