Arhiva

Posts Tagged ‘Statele Unite ale Europei’

Părintele Dumitru Stăniloae în 1939: “Statele Unite ale Europei?”


97736_staniloae_14Prezentam mai jos un articol scris de Parintele Dumitru Staniloae in anul 1939, si aparut atunci in “Telegraful roman”, LXXXVII, nr. 47, p. 1. Este interesant de vazut cum era privita atunci Europa, ca organizatie statala, si ceea ce a ajuns ea astazi.

“Statele Unite ale Europei?”

Un ziarist din capitala a pomenit recent, de aceasta idee, ca de o dorinta ce ar aveea sa puna treptat stapanire pe suflete, pentru ca la sfarsitul razboiului sa serveasca drept idee conducatoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea ca razboaiele sunt astazi atat de costisitoare, incat numai statele mari pot sa le faca fata, cele mici fiind in neputinta abosluta de a-si procura armamentul urias care sa le faca in stare sa reziste agresiunii si sa-si salveze independenta. Numai incadrarea tuturor statelor europene intr-un singur organism politic ar inlatura posibilitatea razboaielor in viitor si epuizarea popoarelor in cheltuielile fara margini pentru inarmare.

Formula a fost lansata prima data pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez.

Dar ideea este, in generalitatea ei, in intelesul nu atat de organizatie unitara a Europei, ci de infratire intre oameni, de origine crestina. Unitatea cat mai stransa si mai armonioasa intre oameni face parte integranta din orice vis frumos inchinat fericirii viitoare a omenirii. Nimenea nu-si poate cugeta paradisul, fie ca-l crede realizabil pe pamant, fie ca-l amana pentru viata de dincolo de moarte, fara sa vada in el un lucru dintre cele mai esentiale, fratia intima dintre oameni, pacea, ingaduinta, armonia, lipsa dezbinarilor, a certurilor si luptelor. Ideea este cat se poate de nobila si de crestina. Si ca tot ce e nobil si crestin, ca tot ce poate contribui la usurarea greutatilor vietii omenesti, ea trebuie sa formeze o tinta scumpa de urmarit pentru stradaniile tuturor oamenilor de bine, chiar daca, cugetand lucid, ne dam seama ca nu va putea fi niciodata infaptuita integral atata vreme cat traim pe pamant. Un crestin bun, tot ce asteapta de la viata viitoare, urmareste sa obtina macar ca o arvuna inca din viata aceasta.

Acesta este motivul pentru care ideea unei oarecare organizari suprastatale a Europei e sustinuta de lumea crestina anglicana. De pilda, Arhiepiscopul de York a declarat de curand ca “lumea trebuie sa aleaga intre suveranitatea nationala si securitatea colectiva. Actiunea colectiva contra unui agresor, pe care Liga Natiunilor n-a fost destul de puternica s-o initieze, implica o infrangere a suveranitatii nationale”. Arhiepiscopul numit vorbeste de o Uniune federala a Europei care sa se dezvolte de la o schema generala la o organizatie tot mai detaliata ( “The Church Times”, 27 Octombrie 1939).

Dar noi am vrea sa atragem atentia asupra faptului ca pe cat de idealist este crestinul, pe atat este si de realist. Ca si Iisus Hristos, care pe de-o parte cere oamenilor sa fie desavarsiti ca Tatal din ceruri, iar pe de alta profeteste ca timpurile din urma vor fi mai triste sub raportul credintei si al armoniei intre oameni ca cele dinainte de ele, asa si crestinul, oricat de insufletit propovaduieste idealurile armoniei sociale, isi da seama ca ele nu se pot realiza atat de usor, ca sunt necesare pentru infaptuirea lor cateva conditii prealabile foarte importante si care, dupa toate probabilitatile, nu vor fi niciodata implinite.

De pilda, pentru realizarea organizatiei Statelor Unite ale Europei, e necesara in prealabil o profunda increstinare a sufletelor. Europa are in Liga Natiunilor o experienta recenta ca prin simple paragrafe statutare sau pe fratii sustinute de alte idei decat cele crestine, nu se poate intemeia o unitate si o pace durabila intre popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc isi arata puterea si in manifestarile sentimentelor de grup, deviindu-le si exagerandu-le. Sentimentul national devine sub inspiratia si influeneta egoismului si mandriei omenesti o patima exclusivista, imperialista, o dorinta de ingenunchere a neamurilor straine. Cine garanteaza ca in Statele Unite ale Europei cele cateva popoare mari, dca nu se vor ciocni intre ele in lupta pentru suprematie, nu vor cauta sa inlature de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor cauta sa le atraga cat mai mult in sfera lor de influenta, nu le vor impiedica in orice miscare de afirmare a lor?

Statele Unite ale Americii nu-i pot servi de model care sa arate ca e posibila o astfel de organizare si in Europa, pentru ca la temelia lor sta o premisa de unitate, care nu credem ca ar fi acceptata de popoarele europene: Statele Unite ale Americii au la baza o singura limba, cea engleza. Cetatenii ei s-au contopit sau se contopesc neincetat intr-un singur popor de limba engleza, datorita faptului ca elementul etnic englezesc a predominat de la inceput.

Exemplul Statelor Unite ale Americii, departe de a ne vorbi de posibilitatea infiintarii unor State Unite ale Europei cu salvarea diferitelor popoare in etnicitatea lor, ne demonstreaza tocmai contrariul: nu se pot infiinta State Unite fara perspectiva de periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai intr-un caz s-ar putea: cand o forta morala uriasa, lucrand in sufletul fiecarui popor, l-ar opri de la tendinta de-a se extinde spiritual, juridic, economic, si geografic in paguba altor popoare mai mici. Dar, aceasta forta, numai prin propovaduire crestina se poate salaslui in suflete, si nici prin aceasta deplin.

De aceea, intai trebuie sa se porneasca ofensiva de increstinare adanca a popoarelor. Si numai in masura in care aceasta, fiind extraordinar de puternica, de durabila si ajutata de toti factorii buni si cu autoritate ai omenirii, realizeaza progrese, se poate pasi pe urma ei la crearea treptata si precauta a unor forme juridice prin care sa se faca posibila o mai stransa unitate intre diferitele state.

Cacialtceva e propovaduirea si altceva e organizarea. Poti sa propovaduiesti cele mai frumoase idealuri, dar nu poti pasi la organizare in vederea starilor ce le propovaduiesti decat cu mare precautie, tinand seama nu de idealurile ce le propovaduiesti oamenilor, ci de cat s-au insusit ele trainic in sufletul lor. E o naivitate si un mare pericol sa creezi organizatie nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ce visezi tu ca trebuie sa fie. In curand realitatea se razbuna si te matura cu organizatie cu tot, aducand pe urma un sentimet de mare descurajare.

Propovaduriea trebuie sa fie idealista, organizarea realista. Propovaduitorul trebuie sa creada mult in om, in putinta de infaptuire a celor mai frumoase idealuri, caci numai asa poate incalzi pe oameni, ca acestia sa se apropie macar putin de ele; organizatorul trebuie sa tina seama de realitatea de acum si din viitorul apropiat. Unul trebuie sa se sprijine pe celalalt. Organizatorul, daca nu cere ajutorul propovaduitorului, nu va face niciun progres in perfectionarea raporturilor vietii omenesti. Propovaduitorul, daca nu e urmat de organizator, nu va vedea trainicindu-se nimic din starile sufletesti mai bune pe care a reusit sa le produca.

De cate ori propovaduitorul vrea sa ia locul organizatorului, organizand societatea dupa principiile avansate ale idealurilor sale, sau organizatorul substituie pe propovaduitor facand acelasi lucru, se violenteaza realitatea, creandu-se organizari utopice, care totdeauna produc tulburari si haos indelungat in suflete si in societate.

Pentru ca precizarea formelor juridice ale unor mai bune raporturi sociale intra in competenta organizatorului, propovaduitorul vorbind oamenilor de idealurile mai indepartate, se va feri sa precizeze prea mult forma juridica in care se vor cristaliza. Crestinismul, cu alte cuvinte, va indemna popoarele in general la mai multa fratie, dar nu va preciza ca urmareste realizarea organizatiei juridice a Statelor Unite ale Europei de pilda, decat atunci cand omenirea s-ar dovedi sufleteste suficient de pregatita pentru asemenea lucru.

Sa speram ca omenirea, invatata de experienta celor douazeci de ani dintre razboiul mondial si cel actual, nu va repeta aceeasi greseala de-a crea vreun suprastat european, fara chemarea in ajutor a crestinismului, factorul de cea mai mare importanta cand se lucreaza pentru apropierea si pacea intre oameni.

Pr Dumitru Stăniloae

Sursa: Ziaristi online

România, din prima zi în Statele Unite ale Europei

Decembrie 9, 2011 Lasă un comentariu

Disciplina bugetară care le va fi impusă statelor membre ale Uniunii Europene este un lucru bun, atâta timp cât regulile prea stricte nu ajung să sufoce economia fiecărei ţări, avertizează analiştii.

„Noi avem probleme cu modul în care ne construim bugetele şi cum cheltuim banul public”, a declarat, pentru EVZ, economistul Daniel Dăianu. Potrivit acestuia, disciplina bugetară pe care România şi-a asumat-o prin pactul fiscal convenit la summitul de la Bruxelles, nu este un lucru rău, însă va fi extrem de dificil de realizat.

În urma discuţiilor care au avut loc la Bruxelles, liderii europeni au ajuns la un acord de principiu privind asigurarea unei mai bune discipline fiscale şi bugetare la nivelul Uniunii Europene. Aceasta prevede inclusiv o ţintă de deficit structural de cel mult 0,5% din PIB, precum şi aprobarea bugetelor naţionale de către oficialii de la Bruxelles şi sancţionarea automată a ţă rilor care nu respectă regulile. Marea Britanie este singurul stat care a refuzat din start noile condiţii menite să aducă UE cu un pas mai aproape de o uniune fiscală şi bugetară.


Se pune capăt pomenilor electorale

Disciplina bugetară pe care România s-a angajat să o respecte ne ajută dintr-o anumită perspectivă: ne va scăpa de pomeni electorale, ne face mai atenţi la cum şi cât cheltuim şi ne va conferi ceva mai multă încredere în proiectele finanţate de autorităţi şi supervizate de la Bruxelles. „Ei bine, pentru noi cade cumva prost acest pact, în pragul unui an electoral. Sau s-ar putea să cadă bine, dacă se vor trezi politicienii şi vor încerca să se lupte între ei în an electoral pe programe economice rezonabile”, a declarat şi Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, la RFI.

„Având în vedere nivelul scăzut al încasărilor fiscale, pentru noi consolidarea fiscală este dificilă, mai ales că perspectiva de creştere economică nu este îmbucurătoare. Ne va fi foarte greu să ajungem la un deficit structural de 0,5% fără a ne afunda în recesiune”, a atras atenţia Dăianu. Potrivit acestuia, va trebui să ne creştem veniturile din taxe şi impozite şi să mărim considerabil gradul de absorbţie a fondurilor europene.

„Simpla semnare a acestui acord nu va aduce o schimbare în bine dacă zona euro nu se va calma, dacă sectorul bancar din Europa nu va reuşi să-şi amelioreze bilanţul, dacă creditarea nu va fi repornită”, a declarat realist Dăianu. Şi „The Economist” a atras atenţia că 2012 va fi un an dificil, din cauza îngheţului creditării şi tăierii cheltuielilor bugetare.

SCUTIRE

România nu trebuie să participe la capitalizarea FMI

Liderii europeni au aprobat furnizarea către Fondul Monetar Internaţional a unor împrumuturi bilaterale în valoare de 200 de miliarde de euro, prin intermediul băncilor centrale, pentru susţinerea statelor afectate de criza datoriilor. Din această sumă, statele din afara zonei euro trebuie să acopere 50 de miliarde de euro.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că ţările care au un acord cu FMI nu trebuie să participe la capitalizarea Fondului. Oficialul a precizat că, deşi „nu ţipăm” că vrem să dăm bani, România ar fi capabilă să participe, nefiind „o ţară neputincioasă”. „Nu vreau să gândiţi că România nu este în stare să participe la un efort solidar. Dacă ni s-ar cere, nu suntem o ţară neputincioasă, putem reacţiona”, a declarat şeful statului, la finalul summitului de la Bruxelles.

ŞAH LA OPOZIŢIE

Modificarea Constituţiei, un cartof prea fierbinte pentru USL

Laura Ciobanu

Conform Acordului de guvernanţă fiscală a UE, noile reglementări trebuie introduse în legislaţiile naţionale ale statelor membre, „la nivel constituţional sau la un nivel echivalent”. Asta înseamnă că, în România, subiectul modificării Constituţiei revine în forţă pe agenda internă şi va fi tema anului 2012, după ce, până ieri, fusese practic abandonat de toţi actorii politici .

Puterea, care a impus un deficit bugetar de 1,9% şi vorbeşte chiar despre deficit zero din 2013, a preluat deja subiectul. Preşedintele Traian Băsescu a declarat ieri, la Bruxelles, că România trebuie să treacă în Constituţie, şi nu în alt act normativ, aceste prevederi.

„Nu putem fi credibili în ochii Bruxelles-ului decât în acest mod. Politicienii trebuie să fie foarte atenţi aici, nu ne putem juca cu revizuirea Constituţiei”, a avertizat şeful statului, care intenţionează să organizeze săptămâna viitoare o întâlnire pe această temă cu partidele parlamentare.

La rândul său, premierul Emil Boc a lansat ieri un apel către liderii opoziţiei, Victor Ponta şi Crin Antonescu, să sprijine în Parlament modificarea Constituţiei. Prea puţin optimist, Boc i-a numit pe cei doi lideri „ultimii dinozauri populişti din UE”.

O limitare strictă a deficitului bugetar nu avantajează USL, care îşi face campanie criticând îngheţarea salariilor şi pensiilor şi promiţând că va reglementa situaţia. Din acest moment, orice promisiune excesivă va fi taxată în plan intern ca fiind menită să destabilizeze poziţia României în UE şi chiar fragilul echilibru european atins prin acest acord. În plus, din aceleaşi motive, acest tip de discurs va avea un ecou nefavorabil şi în plan european.

Ponta îi dă înainte cu anticipatele

Pentru preşedintele PSD, Victor Ponta, acordul UE şi discuţia despre modificarea Constituţiei au reprezentat doar un prilej de a-şi relua două dintre ideile sale fixe: „alegerile anticipate” şi „trădătorii de la UNPR”.

„Modificăm Constituţia, dar cu un alt Parlament şi după alegerile anticipate”, a declarat el pentru HotNews. „Dacă vor modificarea Constituţiei, să facem alegeri anticipate cât mai rapid şi în martie să avem un nou Parlament. Nu putem să modificăm Constituţia cu un Parlament în care sunt trădători ca UNPR”, susţine el. Ponta spune că este de acord cu limitarea deficitului prin Constituţie, dar dezaprobă faptul că Băsescu a angajat România fără o consultare internă. Sursa:evz.ro

Arhitecţii euro s-au aşteptat la criză, ca etapă în formarea Statelor Unite ale Europei

Noiembrie 2, 2011 Lasă un comentariu

 

Politicienii şi eurocraţii care au gândit structurile zonei euro s-au aşteptat ca uniunea fiscală să intre în criză la un moment dat, dar au considerat că aceasta va contribui la atingerea scopului lor, acela de a crea Statele Unite ale Europei, potrivit unui analist Cazenove.

Arhitecţii zonei euro s-ar putea să fi ştiut tot timpul că structurile zonei euro sunt incomplete, însă s-au gândit că o criză structurală le-ar permite să introducă politica fiscală comună, care altfel ar fi fost politic imposibilă scrie pe blogul Wall Street Journal jurnalistul Martin Essex.

Teoria a fost prezentată de directorul pentru investiţii al Cazenove Capital Management, Richard Jeffrey, la postul de radio BBC 5.

„Deşi am puţin timp pentru teorii conspiraţioniste, Jeffrey prezintă argumente foarte solide”, scrie Essex.

De-a lungul actualei crize a Greciei şi băncilor europene a existat o presupunere larg acceptată că problemele zonei euro au fost cauzate de o concepţie greşită că dacă voinţa politică este destul de puternică ar fi posibilă depăşirea deficienţelor economice ale sistemului monetar.

Ideea că aceia care au construit uniunea monetară au ştiut întotdeauna că euro va intra în criză, dar au considerat că o astfel de situaţie le-ar permite trecerea la o uniune mai integrată, pe care mulţi dintre ei o susţineau, sugerează mai mult decât naivitate, scrie Essex.

„Unii din politicienii care au introdus euro, şi care au presat pentru introducerea acestuia, şi-au dat seama că vom ajunge în această criză la un anumit moment, dar au realizat că o astfel de criză îi va apropia de scopul lor, care era şi o uniune fiscală, şi crearea Statelor Unite ale Europei. Reacţia zonei euro de a spune că ceea ce avem nevoie acum este o uniune fiscală mai strânsă este exact ceea ce au vrut acei oameni. Ştiau unele din riscurile pe care şi le asumau şi că va exista o criză la un moment dat”, a spus Jeffrey la BBC Radio 5.

Afirmaţiile analistului Cazenove duc dincolo de ideea că politicienii s-au gândit că voinţa politică singură poate ţine la un loc zona euro. Lasă de înţeles că au ştiut că nu va fi aşa, scrie Esex.

„Ideea este că, dacă procedezi logic, o monedă comună este ultimul lucru care ar fi de introdus (după politică fiscală comună, sisteme legislative, reglementarea pieţei şi altele) dacă ai vrea să aduci ţările într-un fel de federaţie politică, deoarece moneda şi politica fiscală comună ar aduce la suprafaţă toate tensinile dintre economiile ţărilor respective”, a răspuns Jeffrey la întrebarea dacă susţine că politicienii europeni au ştiut unde se va ajunge.

„Politicienii au inversat această logică şi au considerat uniunea monetară un prim pas care ar forţa şi alţii, întrucât ar necesita o abordare mai federală şi în alte zone, precum politica fiscală, pentru a avea succes”, a spus el.

Pentru a-şi susţine teoria, analistul citează afirmaţii ale lui Romano Prodi în Financial Times în 2001, când italianul era preşedinte al Comisiei Europene.

„Sunt sigur că euro ne va obliga să introducem un nou set de instrumente de politică economică. Este imposibil politic să propunem aşa ceva acum. Dar cândva va exista o criză şi vor fi create noi instrumente”, declara Prodi la momentul respectiv.

Astfel, argumentează Jeffrey, uniunea monetară nu a reprezentat obiectivul final, ci numai un pas care necesita noi acţiuni la nivelul zonei euro, acţiuni care ar conduce eventual la scopul dorit: uniune completă politică şi economică în Statele Unite ale Europei.

În acest context, nu este deloc surprinzător că investitori de la miliardarul George Soros la China sunt rezervaţi în privinţa ultimelor planuri de scoatere a zonei euro din criză, scrie Essex pe blogul WSJ. Sursa: gandul.info

Liderii UE pregătesc formarea unei singure „Trezorerii” a zonei euro. Se pun bazele Statelor Unite ale Europei? Europa are nevoie de 2.000 de miliarde de euro pentru a se salva

Octombrie 23, 2011 Lasă un comentariu

Liderii Uniunii Europene discută asupra planurilor de formare a unei singure „Trezorerii” care să supravegheze taxele şi cheltuielile aplicate de cele 17 ţări din zona euro, informează The Telegraph.

O astfel de propunere, făcută de preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy, ar fi cel mai clar semn al formării „Statelor Unite ale Europei”.

Planul vine în încercarea disperată a liderilor europeni de a găsi soluţii de ieşire din criza datoriilor.

Planul formării noii Trezorerii a ieşit la iveală ieri, când miniştrii de finanţe au căutat o cale de ieşire din criza datoriilor. Dintre concluziile întâlnirii a reieşit şi faptul că un plan de salvare a zonei ar putea costa Europa 2.000 de miliarde de euro.

Concluziile liderilor europeni sunt conforme cu predicţia făcută de Doctor Doom. Nouriel Roubini declara în urmă cu o lună că Europa are nevoie de o „bazooka” de 2.000 de miliarde de euro pentru a lupta cu criza. Sursa : zf.ro

DE CE TOATE CRIZELE DUC LA… STATELE UNITE ALE EUROPEI

Septembrie 30, 2011 Lasă un comentariu

Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate(ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva?Trecem in revista mai jos cateva dintre viitoarele apocalipse deja anuntate (destramarea euro, picajul burselor, falimentele suverane, etc) din perspectiva intereselor marilor licurici financiari si creionam solutii pentru …mase (de manevra, evident).

1. Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei

Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu sporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.

Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu sunt convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.

Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din noi in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.

2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva….

Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?

Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca. (Cristian Dogaru)

Nota noastra:

Analiza lucida semnata de Cristian Dogaru are un final mai putin lucid: anume, speranta ca vreo forta reformatoare si-ar putea face aparitia in contextul crizelor financiare tot mai grave. Chiar daca nu e nevoie ca toti analistii economici sa stie profeti si, mai ales, sa stie cum sa le aplice vremurilor noastre, totusi, daca ne pastram pana la capat luciditatea si refuzam sa ne hranim iluziile si sperantele de mai bine, nu putem sa nu vedem ca o astfel de forta reformatoare nu are de unde sa se nasca. Iar daca se va naste, o va face ca o alta Atena (zeita istetimii viclenesti) ce ar iesi din mintea Marelui Inchizitor.Adica va fi inca o modalitate de a amagi oamenii si a le procura iluzia painii facute din pietre in schimbul libertatii.

Intr-un fel, e semnificativ si acest lucru: exista, vorba “profetului” Lazaroiu, o asteptare in randurile oamenilor, o stare anume care poate fi speculata prin tot felul de ‘povesti’ de genul Alba ca Zapada, intr-un fel de repetitie care va dezamagi oamenii in serie, dezabuzandu-i si facandu-i si mai dependenti de doza de drog al iluziei, pana la supradoza finala a unicului “salvator”.

In alta ordine de idei, declaratiile ministrului german al Muncii despre necesitatea Statelor Unite ale Europei seamana ca doua picaturi de apa cu cele ale presedintelui Traian Basescu. In mod vizibil, este vorba despre acelasi mesaj pe care micii soldatei ai agendei europene au fost pusi sa il disemineze, chipurile sub forma unor “viziuni personale”.

Ministrul german a muncii, Ursula von der Leyen: Statele Unite ale Europei, soluţia pentru depăşirea crizei

Criza din zona euro poate fi depăşită numai dezvoltându-se uniunea politică a continentului, prin crearea unor “State Unite ale Europei”, a declarat ministrul german al muncii, Ursula von der Leyen, potrivit EFE.“Obiectivul meu sunt Statele Unite ale Europei, urmând exemplul altor state federale precum Elveţia, Germania sau SUA”, afirmă ministrul german în declaraţii publicate astăzi de săptămânalul Der Spiegel, transmite Agerpres.

Ursula von der Leyen a susţinut, săptămâna aceasta, cerinţa Finlandei ca ţările care apelează la fondul de salvare să garanteze creditele cu rezervele lor de aur şi se numără printre politicienii care au păreri diferite faţă de cele ale cancelarului federal, Angela Merkel, asupra acestui subiect, adaugă sursa citată.

Avantajele unei uniuni politiceO uniune politică ar permite unificarea chestiunilor importante în materie de politică financiară, fiscală şi economică “profitându-se de avantajele mărimii Europei”, deoarece pentru a face faţă concurenţei globale nu este suficientă o monedă comună, consideră Ursula von der Leyen. Ministrul german avertizează, totodată, împotriva unei dezmembrări a bătrânului continent, deoarece aceasta ar face să “se formeze diferite alianţe în Europa cu subsecventele pericole pentru piaţa internă comună şi cooperarea politică”.

Ursula von der Leyen, pe care presa germană o plasează printre cei mai serioşi candidaţi pentru a-i succeda Angelei Merkel, insistă ca ţările care apelează la fondul de salvare să garanteze creditele cu rezervele lor de aur sau industrii de stat. Cunoscută drept “Supermama”, pentru cei şapte copii ai săi, trei cariere universitare şi o febrilă activitate politică, Ursula von der Leyen recunoaşte, totuşi, că poziţia sa nu se bucură de sprijinul majorităţii colegilor din cabinetul Merkel, faţă de deciziile căreia se supune din motive de “disciplină”. “Iniţiativa mea este serioasă, deşi este complicat de aplicat”, mai spune Ursula von der Leyen, care asigură că împărtăşeşte opinia Angelei Merkel potrivit căreia acordarea de credite ţărilor din zona euro aflate în criză trebuie să fie însoţită de condiţii riguroase. (evz.ro)

Statele Unite ale Europei, aşa arată viitorul sau e doar o nouă utopie?
Tot mai mulți lideri vorbesc despre crearea unui guvern unic european, ca pas în drumul către Statele Unite ale Europei. Eveniment rar, Băsescu pare în consens cu Sarkozy și Merkel.

Criza prin care trec economiile din zona euro pare să grăbească planurile liderilor europeni de a transforma actuala uniune monetară într-o adevărată confederație de state, condusă de „un guvern economic real“. Liderii celor mai puternice țări europene, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy, și-au anunțat deja intenția de a găsi o soluție pentru coordonarea politicilor economice şi financiare ale zonei euro. Întâmpinată, din motive lesne de înţeles, cu reticență, crearea unui guvern unic european pare a fi singura soluție pentru coordonarea acțiunilor de combatere a efectelor crizei și, mai ales, de creștere a competitivității, într-o lume care se polarizează în jurul unor economii puternice, precum cele din China sau SUA.  Din nefericire însă, mulți analiști consideră că această idee nu are un fundament clar, fiind mai mult „un concept de presă“.

Interesant este că, deși reprezintă un stat situat în afara zonei euro, deci neluat încă în calcul pentru acceptarea în Statele Unite ale Europei (SUE), președintele Traian Băsescu a apărut în ultimele zile cu o serie de declarații de susținere a intențiilor menționate de președintele Franței și cancelarul Germaniei. În opinia lui Băsescu, „procesul de globalizare ne arată cât de mici suntem, fiecare în parte, în confruntarea cu capitalul, cu realităţile economice, cu piaţa. Guvernele au dovedit că pot fi înfrânte de voinţa investitorilor. Deci sistemul global va mătura tot ce este lipsit de forţă, lipsit de capacitatea de a-l înfrunta, pentru că acum statele trebuie să-şi pună problema să înfrunte efectele globalizării în partea lor negativă – faptul că statele nu mai sunt cele care deţin capitalul“.

Fără doar și poate, crearea SUE este un proces îndelungat și anevoios, iar România ar putea fi, până atunci, un stat al zonei euro. Prin urmare, unul dintre membrii cu drepturi depline.Numai că grăbirea pașilor de accedere în zona euro și, ulterior, în proiectul SUE poate pune România într-o postură nevaforabilă. Includerea țării noastre într-o zonă extrem de competitivă fără a avea o productivitate comparabilă se poate dovedi mai mult decât păguboasă.

Ce ar presupune crearea SUE

Conform celor doi lideri europeni, Merkel și Sarkozy, statele din zona euro, 17 la număr deocamdată, ar trebui să își echilibreze bugetele și să țină cont de recomandările guvernului unic atunci când stabilesc noi proiecții bugetare. De asemenea, va fi nevoie de coordonarea sistemelor de taxare și a politicilor sociale. Practic, aproape nimic care să nu existe deja pe agenda zonei euro. Henrik Enderlein, profesor la Hertie School of Governance din Berlin, susține că „este nevoie doar de o schimbare a mentalităților. Guvernele trebuie să înțeleagă că nu mai pot crea bugete naționale,ci unele europene, care să ia în calcul și acțiunile celorlalte state“. Acesta pare convins că un „ministru al finanțelor european“ ar putea coordona și supraveghea implementarea unor politici fiscale complementare ale statelor euro.

Presupunând că un astfel de demers ar avea succes, pasul următor, crearea SUE, nu se arată simplu, dar poate avea efecte pozitive mai ales pentru cetățenii unui stat precum România, care se confruntă cu birocrația și corupția. Cu siguranță, mulți români pot considera că urmarea unor reguli clare, venite de la un guvern european, ar însemna o scăpare de problemele cu care se confruntă zi de zi. De altfel, aderarea României la UE a dovedit că politicienii de la București pot fi constrânși de obiective clare să  „uite“ de anumite cutume. Pe de altă parte, sistemul birocratic care ar trebui să pună în aplicare deciziile noii instituții europene ar putea fi cel puțin la fel de „împănat“ și greu de controlat.

Existența SUE, conduse de un guvern unic, nu garantează însă prosperitatea și creșterea competitivității în întreaga zonă euro și nici că statele membre își vor reduce datoriile. În acest context, exemplul problemelor actuale din Statele Unite ale Americii este destul de grăitor. Totuși, fără o coordonare fiscală şi monetară, politici comune şi o armată puternică, Europa nu poate emite pretenţii într-o lume dominată de capitalurile private şi de ţări sau uniuni de state tot mai puternice. (capital.ro / gandeste.org)

Traian Băsescu:”Şansa noastră sunt Statele Unite ale Europei”

Septembrie 22, 2011 Lasă un comentariu

Preşedintele Traian Băsescu a afirmat joi că şansa pentru ca Europa să garanteze prosperitate cetăţenilor o reprezintă crearea Statelor Unite al Europei, responsabilitate care trebuie să fie a politicienilor generaţiei prezente.

„Astăzi, în această criză, avem şi soluţia viitorului. Ceea ce înseamnă o şansă pentru Europa de a garanta prosperitatea cetăţenilor ei se numeşte mai multă integrare. Iar eu mi-aş permite să spun: şansa noastră sunt ‘Statele Unite ale Europei”. “Statele Unite ale Europei’ care să respecte valorile noastre, care să ţină cont de specificul cultural al fiecărei ţări, care să protejeze orice minoritate, dar care, în acelaşi timp, să aibă forţă să ne proiecteze acolo unde pot spera să fie cei 500 de milioane de europeni, adică la pupitrul de comandă al procesului de globalizare, şi nu în remorca procesului de globalizare”, a declarat Băsescu la reuniunea grupului lărgit al Partidului Popular European, care se desfăşoară la Palatul Parlamentului.

El a subliniat că realizarea “Statelor Unite ale Europei” este o datorie a politicienilor prezentului, iar o întârziere a acestui proces nu ar fi benefică.

„Este (crearea SUE – n.r.) responsabilitatea noastră, a politicienilor din această generaţie. Din păcate, întârzierea nu va folosi nimănui. Trebuie să avem curaj să o facem acum şi să începem să vorbim despre Statele Unite ale Europei, dar nu numai să vorbim, trebuie să le proiectăm şi să avem forţa politică, fiecare la noi acasă, şi să ne convingem cetăţenii că aceasta este soluţia”, a spus şeful statului. Sursa : capital.ro

%d blogeri au apreciat asta: