Arhiva

Posts Tagged ‘Televizor’

Televiziunea, otravă teribilă

Septembrie 10, 2013 Lasă un comentariu

Cercetătorii care au analizat expansiunea „cangrenei” televizuale au ajuns la concluzia că principalul releu informatic rămâne, pentru imensa majoritate a populaţiei, micul ecran, în ciuda expansiunii internetului. Pe de altă parte, numeroase studii ştiinţifice trag veritabile semnale de alarmă privind nocivitatea intrinsecă a televiziunii, dar ele nu sunt accesibile publicului larg, căci în general rămân încuiate în bibliotecile universitare (în special cele americane) sau undeva în laboratoare prestigioase – care nu le fac publice, căci nu pot scoate profit din aceste lucrări.

 640x392_23170_226423

Televiziunea este un drog care are un efect de îndobitocire

6941_6Avântul internetului, cu aparenta sa „democraţie” a informaţiilor şi opiniilor, a lăsat pentru o scurtă vreme impresia că dominaţia televiziunii în câmpul mediatic va cunoaşte o scădere. Ori, în mod paradoxal, oamenii de ştiinţă care au avut curajul să studieze această problemă spinoasă a societăţii contemporane au observat exact contrariul: influenţa negativă a televiziunii este în continuă creştere.

Din fericire, presa alternativă şi unele site-uri şi bloguri de pe internet au făcut publice aceste descoperiri ştiinţifice cutremurătoare care evidenţiază nocivitatea devastatoare a televiziunii asupra psihicului uman. Studiile şi cifrele depăşesc cu mult orice bănuieli îndreptăţite am putea avea despre efectele pe care micul ecran le are asupra noastră, dovedind fără drept de apel că televiziunea este un fenomen abrutizant, căci ea prosteşte şi îndobitoceşte fiinţele umane care îi cad în sfera de influenţă. Dar, din nefericire, aceste avertismente nu sensibilizează publicul şi nu sunt înţelese de marea şi imensa majoritate a familiilor care sunt prostite zilnic (şi se prostesc literalmente, din ce în ce mai mult) prin intermediul televizorului.

Cercetătorul Michel Desmurget, specialist în domeniul neurologiei, a publicat recent o carte deosebit de bine documentată, în care face o analiză amplă a influenţei teribil de nefaste pe care o are televiziunea asupra fiinţelor umane. Sugestiv intitulată „Lobotomia TV – adevărul ştiinţific asupra efectelor televiziunii”, cartea lui Desmurget demonstrează, printre altele, că televiziunea acţionează ca un veritabil drog, deosebit de periculos şi otrăvitor. Este imperios necesar ca oamenii să realizeze pericolul şi influenţa crescândă pe care otrava mediatică o are atât asupra societăţii în ansmablul ei, cât şi asupra fiecărei fiinţe umane în parte.

În primul rând, timpul irosit în faţa televizorului este foarte mare: rezultatele şocante ale unor statistici recente arată faptul că media de timp pe care un adult o petrece în faţa televizorului este de 3 ore şi 40 minute pe zi; pentru şcolari, media este de numai… 2 ore şi 40 minute. Perioada de timp pe care oamenii o petrec zi de zi faţa televizoarelor a crescut continuu în ultimii cinci ani (în ciuda expansiunii internetului şi a DVD-urilor) şi ea constituie, în viziunea reputatului neurolog Michel Desmurge, o veritabilă „lobotomie” (operaţie pe creier, constând în tăierea unor fibre nervoase din creier).

Acest timp pe care omul îl petrece zilnic în faţa televizorului corespunde cu 25% din timpul de veghe şi cu 75% din timpul liber şi este echivalentul a 56 de zile pe an şi aceasta în condiţiile în care marea majoritate a oamenilor se plâng că nu au suficient timp. Altfel spus, în medie, fiecare om iroseşte un sfert din timpul cât este treaz, zilnic, în faţa televizorului, adică trei sferturi din timpul său liber. Vi se pare puţin? Un calcul simplu vă va face să constataţi că timpul irosit în faţa televizorului este, în medie, de aproape două luni pe an, sau altfel spus, vă irosiţi aproximativ 16 ani de viaţă privind la televizor!

Ocupând din ce în ce mai mult timp din viaţă, dar şi mai mult loc în casele oamenilor (aceştia îşi cumpără televizoare din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai multe – există numeroase familii care îşi instalează televizoare în fiecare cameră), televizorul a devenit în felul acesta încă şi mai otrăvitor.

Consecinţele supraexpunerii mediatice sunt foarte grave

Din punct de vedere strict medical, pentru fiecare oră din zi petrecută în faţa televizorului creşte riscul de deces cu 10% şi numărul obezilor cu 2%. Fiecare persoană care petrece mai mult de două ore pe zi în faţa televizorului ar trebui să fie conştientă că aceasta face ca proabilitatea de a deveni supraponderală să crească cu 55%. Cele aproape 4 ore petrecute în medie de fiecare adult, zilnic, în faţa televizorului, măresc riscul afecţiunilor cardio-vasculare, grăbesc degenerescenţa şi alterarea proceselor cognitive la persoanele în vârstă (şi facilitează dezvoltarea bolii Alzheimer), diminuează speranţa de viaţă.

În cazul tinerilor, situaţia este încă şi mai gravă. Statisticile demonstrează că acei tineri care sunt expuşi „otrăvii televiziunii” se confruntă cu frecvente stări de apatie şi în cazul lor, performanţele şcolare scad, cu cât timpul pierdut în faţa televizorului este mai mare, tinzând către rezultate dezastruoase şi conducând la numeroase cazuri în care tinerii reununţă la şcoală sau nu reuşesc nici măcar să-şi ia diploma de bacalaureat. Alte pericole deloc de neglijat se referă la tendinţele violente generate de televiziune şi la comportamentele sexuale inconştiente, iresponsabile şi perverse care pot fi induse de aceasta.

În cartea sa, Michel Desmurget îşi concluzionează studiile şi observaţiile, în ceea ce îi priveşte pe telespectatorii tineri şi foarte tineri: „Televiziunea împiedică dezvoltarea optimă a funcţiilor cerebrale, compromiţând performanţele şcolare ale copiilor şi procesele de formare intelectuală, culturală, socială şi profesională.”

În cazul copiilor, ocazional s-a constatat că unii dintre cei care sunt supraexpuşi, de mici, televiziunii, sunt retardaţi, având reale probleme de vorbire şi de exprimare. De altfel, televiziunea nu ajută cu nimic în dezvoltarea inteligenţei sau în creşterea nivelului de cultură şi educaţie al copiilor: notele la limba maternă sau la matematică sunt mai mici în cazul celor care petrec mult timp în faţa televizorului. Poate părea paradoxal, dar televiziunea nu ajută nici măcar la îmbunătăţirea cunoştinţelor sau performanţelor în ceea ce priveşte limbile străine, statisticile arătând că ea nu este de niciun folos în acest sens.

Televiziunea, acest „al treilea părinte, catodic” (cum mai este numită uneori de psihologi) mutilează sociabilitatea în sânul familiei, reducând drastic atât cantitatea, cât şi calitatea comunicării dintre părinţi şi copii, dar şi între copii. Desmurget propune un număr de măsuri care ar trebui aplicate cu promtitudine de părinţi pentru a lupta împotriva acestei dependenţe nefireşti de televiziune. Printre altele, el recomandă părinţilor să nu instaleze niciodată televizoare în camerele copiilor, iar în cazul copiilor mai mici de 6 ani, trebuie evitată complet expunerea la televizor. Optim ar fi ca atât şcolarii, cât şi adolescenţii să reducă timpul petrecut la televizor la cel mult trei ore pe săptămână şi, de asemenea, să nu se uite niciodată la televizor seara.

Violenţa, nefericirea, suferinţa promovate de televiziune în scopuri publicitare

Vorbind despre perioada pe care oamenii o petrec în faţa televizorului, Patrick Le Lay o numeşte „perioada în care creierul este disponibil”. Această expresie indică într-un mod exact procesele cognitive care sunt generate în fiinţa telespectatorilor prin intermediul emisiunilor de televiziune, subliniază Michel Desmurget.

Cu toţii am sesizat că, de la an la an, calitatea programelor TV este din ce în ce mai proastă. Abundenţa violenţei, atât în programele de ştiri, cât şi în filme, are o explicaţie mult mai mercantilă decât ne putem imagina. Deoarece, după cum afirmă Desmurget, „dacă stresezi o persoană înainte de a difuza o reclamă, acesta va reţine mult mai uşor mesajul publicitar. Se pare că suntem mai dispuşi să reţinem lucrurile care ne ameninţă, de care ne temem, decât cele care ne-au făcut plăcere sau care ne-au fost indiferente. Nu întâmplător ne este prezentată cu insistenţă atâta violenţă.”

Astăzi, rolul principal al televiziunii (prin filmele, emisiunile şi programele sale) este de a stresa consumatorul; de a-l stresa în mod continuu, cu putere şi cu o determinare neobosită, demnă de o cauză mai bună, fiind un mijloc odios, extrem de eficient de manipulare în masă. Putem remarca faptul că se difuzează din ce în ce mai multă publicitate în timpul filmelor, dar se evită prezentarea reclamelor imediat la finalul unui episod, happy end-ul tipic american nefiind propice pentru creşterea stresului publifil.

În consecinţă, scenariştii s-au adaptat noilor exigenţe psiho-publicitare: violenţă la cote maxime, suferinţe perpetue, angoasă comunicativă, perversiuni sexuale de necrezut… Numeroasele filme şi seriale de acest gen difuzate pe posturile naţionale de televiziune din toată lumea invită în mod insidios şi totodată captivant telespectatorii să se pună în pielea unor personaje bizare, nefericite, sângeroase, criminali în serie, abuzaţi, prostituaţi, oameni chinuiţi etc. În general, copiii în jurul vârstei de 10 ani sunt primii fani ai unor astfel de filme, ei fiind astfel în mod constant împinşi către scene generatoare de adrenalină, macabre, criminale, imorale: ei ajung sa fie dependenţi de stres, stresul este „liniştea” lor, iar publicitatea este ca un fel de heroină pentru ei.

Ademeniţi de pe la vârstele de 5, 7 sau 8 ani cu ajutorul unor sitcomuri (sitcom este un gen de serial TV de comedie), aceşti copii sunt apoi expuşi cu sadism, pe la vârsta de 9 sau 10 ani, la filmele atroce pline de scene violente şi sângeroase care le captează atenţia şi care, vizionate în mod regulat, le modelează în mod nefericit viaţa şi personalitatea.

Însă relele provocate de televiziune, acest veritabil Moloch [zeu antic din Orientul Mijlociu adorat prin sacrificarea copiilor de către părinţi], nu se opresc aici. Desmurget spune: „Studiile arată că oamenii care urmăresc programele TV ajung să vadă realitatea aşa cum este ea prezentată în acele emisiuni. Spre exemplu, dacă vom duce televiziunea pe o insulă din Fiji, vom constata că dosarele medicale arată că înainte de apariţia TV, numărul  fetelor care ţineau regim era aproape nul, iar numărul anorexicilor inexistent. Trei ani mai târziu, 70% dintre adolescente vor fi la regim, iar 12% vor fi bulimice, adică vor mânca şi apoi vor voma ceea ce au mâncat, pentru că televiziunea le-a insuflat în conştiinţă acest ideal de femeie slabă.”

Oamenii de ştiinţă au observat acelaşi fenomen în ceea ce priveşte consumul de tutun şi de alcool… În scopul manipulării în masă al cărei mijloc pervers este, nefiindu-i de ajuns să otrăvească minţile oamenilor, televiziunea distruge în aceeaşi măsură trupul şi extenuează organismul. Efectele privitului la televizor ore în şir sunt cât se poate de nocive şi de grave, ele având repercusiuni serioase asupra fiinţei umane.

Televiziunea ne afectează chiar şi indirect, într-un mod extrem de negativ, viaţa din mai multe puncte de vedere. Ca un mic exemplu în acest sens, un studiu canadian a arătat că introducerea televiziunii într-o zonă de enclavă, care înainte nu nu avea acces la TV, a scăzut cu 30-40% frecventarea sălilor de sport şi a activităţilor culturale, printre care şi bibliotecile.

Evidenţa ne arată că televiziunea acţionează ca un drog puternic şi este extrem de nocivă pentru viaţa omului. Ea mutilează sufletele şi trupurile şi creează o dependenţă severă (la imensa majoritate a „consumatorilor”). După părerea lui Desmurget, nu există decât o singură soluţie pentru a scăpa de acest drog: debarasarea de televizor. Alegerea vă aparţine!

Sursa: newsinfo1000.wordpress.com

CITESTE SI : 

Video: TE SPIONEAZA CU TELEVIZORUL TAU

Televizorul, copiii şi hipertensiunea

Televizorul – un dispozitiv de control al mintii care creeaza dependenta

Cum influenţează televizorul creierul copiilor – VIDEO

Video: TE SPIONEAZA CU TELEVIZORUL TAU

Etichete:,

Gândirea irațională

Mai 30, 2013 2 comentarii

dreamstime_xxl_18942636_mic_400

 

Un om privește la televizor; iată, e o emisiune care-l scoate din sărite! Îl enervează, îl deranjează ce aude acolo, critică și, în numai câteva minute, e de-a dreptul furios. Emisiunea nu are o legătură directă cu el, omul nostru nu-i cunoaște personal pe aceia care-l scot din sărite, nu apasă pe butonul telecomenzii, să caute ceva ce-i place. Rămâne țintuit în emisiunea cu pricina și spune;”Nici un pic de educație nu are lumea, e o nenorocire”! Asta-i o mostră mică, descrisă pe larg a unei situații în care mintea gândește irațional fără a avea habar măcar că asta face. Omul pretinde că vede realitatea concretă, că ceea ce vede nu poate fi interpretat altfel, că nu are altă soluție decât să perceapă lipsa de educație pe care o promovează televiziunea. De fapt, el nu-și dă seama că-i victima propriei minți, că inconștientul său e programat să critice, să se înfurie, să judece și să vadă negrul peste tot. Omul nu-și dă seama că discernământul său e diminuat dacă nu conștientizează că alegerea lui de a apăsa pe un buton îl poate lăsa liber de furie, fericit și în deplină pace.

Inconștiența noastră cu privire la faptul că oricând avem la îndemână o alegere diferită decât aceea pe care o facem în fiecare moment este cauza suferinței pe care o trăim, ca și cum am fi obligați să o facem. Singuri stăm în fața televizorului, ne înfuriem, plângem, ne lăsăm cuprinși de neliniște, de tot felul de frici și angoase, avem oricând la dispoziție puterea să închidem televizorul, să deschidem o carte, să ne plimbăm, să ne jucăm cu un copil și chiar pe aceea de a alege un alt program mai plăcut, dar nu facem nimic. Suntem precum un om care înfulecă slănină, nu-i place deloc slănina, îl scoate din sărite s-o mănânce, se supără pe fermele care cresc porci, pe magazinele care îi vând, pe orice altceva, decât să vadă că are în frigider și roșii, și cireșe, și salată verde, iar dacă nu le are poate să facă un drum la piață. Omul devine inconștient de puterea sa de a alege pentru că el asta a făcut constant, asta face în multe alte împrejurări ale vieții sale. S-a obișnuit atât de mult să mănânce slănină încât se duce automat la frigider, nici măcar nu gândește că reacționează automat, condus de inconștientul său, mănâncă neplăcutul aliment și se supără continuu pentru alegerea făcută tot de el. Acesta-i modul particular de manifestare a iraționalității noastre în mult mai multe situații decât ne dăm seama. Iraționalitatea este ca o stare epidemică, atât de extinsă încât n-o recunoaștem tocmai pentru că o practicăm automat, dincolo de conștiență și dincolo de puterea de intervenție  a discernământului. Gândirea irațională generalizează o atitudine, o manifestare, o situație, o problemă și, prin acest proces de generalizare noi pierdem legătura cu logica și cu rațiunea. E ca și cum am selecta dintr-un interviu o propoziție și am spune că ea îl reprezintă în întregime pe autorul ei. Generalizând un aspect negativ nu vedem corect, nu vedem ansamblul, nu percepem rațional și, din pricina asta, creăm automat în noi înșine un program care ne trădează percepția irațională practicată în trecut. Percepția corectă și prezența liberului arbitru ne spun întotdeauna că avem o alegere la îndemână; nu-i treaba noastră să vedem doar părți ale lumii, ci lumea, nu-i treaba noastră să alegem în locul altora și nici nu-i treaba noastră să corectăm programele de televiziune, supărându-ne pe ele. Faptul că nu ne exercităm dreptul la alegere în mod corect ne costă enorm, căci în timp sfârșim prin a vedea în lume suferința din noi înșine, acea suferință acumulată ca o consecință a inconștienței noastre și a îndepărtării de adevăr.

 

Sursa: jurnalul.ro

Bombardaţi de ştiri: 5 efecte nocive ale afluxului de informaţii

Aprilie 17, 2013 1 comentariu

 

Scriitorul şi antreprenorul Rolf Dobelli, autorul romanului „The Art of Thinking Clearly”, scrie într-un articol din The Guardian că ştirile pot dăuna sănătăţii. El afirmă că atunci când urmărim ştirile putem deveni agresivi şi ne pierdem abilitatea de a gândi.

Ştirile acţionează asupra minţii aşa cum zahărul ne afectează corpul. Ştirile sunt uşor de digerat. Media ne hrăneşte cu bucăţi mici de materiale lipsite de importanţă, care nu necesită o gândire profundă. Totuşi, din cauza „porţiilor” mici, mulţi dintre noi nu ajung la saturaţie. Spre deosebire de cărţi şi articole lungi (care necesită gândire), putem înghiţi cantităţi nelimitate de frânturi de ştiri, un fel de bomboane pentru minte. Aşa cum acum 20 de ani am început să ne dăm seama cât de nocive pot fi unele aliment, astăzi realizăm că şi ştirile pot avea un astfel de efect.

Iată cinci motive pentru care trebuie să învăţăm să filtrăm mai bine informaţiile şi să ne alegem cu atenţie sursele de ştiri:

 

1. Ştirile sunt toxice pentru corp

Ele declanşează constant sistemul limbic. Poveştile care stârnesc panică determină eliberarea unor cascade de glucocorticoid (cortizol). Acest lucru dereglează sistemul imunitar şi inhibă eliberarea hormonului de creştere. Cu alte cuvinte, corpul celui care se confruntă cu astfel de ştiri se află într-o stare de stres cronic. Nivelul crescut de glucocorticoid afectează digestia, creşterea (celulelor, a părului a oaselor), promovând nervozitatea şi infecţiile. Celelalte efecte secundare posibile includ frica, agresivitate şi desensibilizare.

 

2. Ştirile fac ca rata greşelilor cognitive să crească

Mai exact, ştirile o hrănesc pe mama tuturor greşelilor cognitive: confirmarea prejudecăţilor. Cândva magnatul american Warren Buffett a declarat: „Cel mai bine, omul se pricepe la interpretarea noilor informaţii astfel încât concluzia lor anterioară să rămână intactă”. Ştirile exacerbează această tendinţă, iar noi devenim predispuşi la excesul de încredere, începem să luăm decizii riscante şi să judecăm greşit oportunităţile.

 

3. Ştirile inhibă gândirea

Gândirea necesită concentrare iar aceasta la rândul său are nevoie de timp neîntrerupt. Ştirile sunt create în aşa fel încât să întrerupă procesul de gândire. Ele sunt ca nişte viruşi care fură atenţia pentru scop propriu. Astfel, ştirile ne fac să gândim superficial.

Mai mult, ştirile pot afecta sever memoria. Există două tipuri de memorie: cea de lungă durată şi memoria de lucru care este limitată la o anumită cantitate de informaţii. Atunci când noi vrem să înţelegem o informaţie, aceasta trebuie să treacă de memoria de lucru, către cea pe termen lung. Dacă pasajul dintre cele două tipuri de memorie este întrerupt, nimic nu trece de el. Un studiu realizat în 2001 de doi canadieni a demonstrat că înţelegerea scade pe măsură ce numerele de link-uri dintr-un document cresc. De ce? Pentru că de fiecare dată când apare un nou link, creierul trebuie să aleagă dacă să apese sau nu pe link, o acţiune care distrage atenţia.

 

4. Ştirile funcţionează ca un drog

Pe măsură ce poveştile se dezvoltă, noi vrem să aflăm care le este finalul. Cu sute de poveşti arbitrare în minte, intensitatea dorinţei de a afla cum se termină lucrurile creşte şi este greu de ignorat.

Înainte, oamenii de ştiinţă credeau că toate conexiunile din jurul celor 100 de miliarde de neuroni din creier se fixează până ajungem la maturitate. Acum, ştim că acest lucru nu este adevărat căci conexiunile vechi sunt înlocuite periodic de unele noi. Cu cât consumăm mai multe ştiri, cu atât exersăm mai mult circuitele neuronale dezvoltate pentru multitasking şi le ignorăm pe cele folosite pentru concentrare şi citit profund.

 

5. Ştirile ne fac să devenim pasivi

În mare parte, ştirile sunt despre lucruri pe care omul de rând nu le poate schimba. Repetarea zilnică a acestor ştiri despre evenimente pe care noi nu le putem schimba, ne face să devenim pasivi.

 

Sursa: financiarul.ro

Televizorul – un dispozitiv de control al mintii care creeaza dependenta

Martie 26, 2013 1 comentariu

– Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat că, în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.

Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ trosnirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.

De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele de “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine.

Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.

Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor.

Într-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”.

În celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie. Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru.

Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat.

Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă. Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui.

Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. În plus, aceste regiuni ale creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior.

Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a lua contact cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu face doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior, unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio – supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile.

Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente).

Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este, prin urmare, surprinzăto, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut.

Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe.

Nivelele înalte de activitate cerebrală sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

În timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Încă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

În completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi, folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită ingeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că,după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor,producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconştiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor), dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eşti atent la ele.

Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…

 

Sursa: www.glasuliubirii.ro

Directorul CIA: oamenii pot fi supravegheaţi chiar şi prin intermediul televizorului, al frigiderului şi al cuptorului!

Martie 19, 2012 Lasă un comentariu

– Nu ne-am aştepta ca o activitate inofensivă cum ar fi descărcarea unui film de pe Internet şi transferul său pe o plasmă, pentru a fi vizionat într-o duminică după-amiază, sau deschiderea radioului în maşină să activeze vreun sistem de supraveghere. Totuşi, ne avertizează Daily Mail, aceste două mişcări simple pot transmite date exacte despre ceea ce facem la un momoent dat şi unde ne aflăm.

„Spionii” nu vor mai trebui să se infilltreze cu discreţie prin case pentru a instala disozitive de supraveghere – e suficientă valorificarea conexiunilor între dispozitivele controlate de aplicaţii pe care le folosim în fiecare zi, afirmă directorul CIA, David Petraeus (foto jos).

CIA susţine că are resursele necesare pentru a „citi” aceste dispozitive prin intermediul Internetului, şi poate chiar prin intermediul undelor radio. De altfel, toate dispozitivele electronice cu care ne-am obişnuit – de la telecomandă la ceasul electronic de ultimă generaţie – pot fi acum controlate prin aplicaţii.

ARM, o companie producătoare de cipuri, a scos recent pe piaţă un cip de mică putere, care poate fi utilizat pentru aproape orice dispozitiv din casă – de la un figider sau cuptor la soneria de la uşă – acestea putând fi controlate prin conexiunea la Internet.

Totuşi, informaţiile cumulate de la gadget-uri conectate „vor putea fi citite cu foarte mare uşurinţă şi chiar controlate de la distanţă”, avertizează directorului CIA într-o analiză realizată pe blogul Danger Room al publicaţiei Wired.

Petraeus spune că toate aceste gadgeturi conectate la web au revoluţionat arta spionajului, permiţând monitorizarea indivizilor aproape automat.

Acesta afirmă că noile tehnologii au revoluţionat domeniul monitorizării indivizilor  – „în special pentru efectul lor asupra traficului clandestin”. Elementele de interes vor fi amplasate, identificate, monitorizate şi controlate de la distanţă prin tehnologii avansate, cum ar fi radio-frecvenţele de identificare, reţelele de senzori, serverele  încorporate – toate conectate la un Internet de ultimă generaţie, folosind tehnici de mare putere, diversificate şi eficiente din punct de vedere al costului.

Petraeus a vorbit şi despre capitalul de risc care derivă din tendinţa de a instala procesoare pentru conexiuni la Internet tuturor dispozitivelor de care ne înconjurăm, inclusiv unora „neutre” cum ar fi frigiderele, cuptoarele şi sistemele de iluminat.

Declaraţia acesta este relevantă mai ales în contextul în care, în această săptămână, una dintre cele mai mari companii producătoare de cipuri, ARM, a prezentat clienţilor săi un nou procesor.

Cipurile scoase pe piaţă sunt mai mici, mai ieftine şi cu un nivel mai redus de consum decât procesoarele anterioare, fiind concepute pentru a ataşa conexiune la Internet aproape oricărui aparat electric, înaintând conceptul de “Internet al  obiectelor”.

Analiştii care încearcă să întrevadă consecinţele viitoare ale acestor tehnologii cred că, într-o zi, toate aceste dispozitive conectate la Internet vor ajunge să transmită date exacte despre locaţia noastră şi activităţile în care suntem implicaţi, date care vor fi arhivate şi stocate pe termen lung.

Grupurile de apărare a confidenţialităţii, între care Electronic Frontier Foundation, au avertizat că informaţiile personale vor ajunge să fie folosite în mod abuziv şi că, prin multiplicarea dispozitivelor conectate la Internet, posibilităţile de supraveghere a indivizilor se vor mări exponenţial, fără ca utilizatorii să aibă dreptul de control sau de apărare în faţa acestor metode intruzive. Sursa : financiarul.ro

O naţiune de vidioţi

Octombrie 31, 2011 Lasă un comentariu

– Televiziunea a remodelat societatea în fiecare colţ al lumii. Acum o explozie a unor noi dispozitive media se alătură seturilor de televizoare, DVD-uri, calculatoare, jocuri video, smartphoneuri şi multe altele. Un set de dovezi sugerează însă că această proliferare media are nenumărate efecte bolnave, arată editorul Jeffrey D. Sachs într-o analiză publicată pe Reuters.com

SUA au condus lumea într-o eră a televiziunii, şi implicaţiile pot fi văzute în mod direct în aventura amoroasă a Americii cu ceea ce Harlan Ellison numea „sânul de sticlă”. În 1950, mai puţin de 8% dintre gospodăriile americane aveau un televizor; până în 1960, 90% aveau unul.

Fideli formei, americanii au devenit cei mai mari consumatori de televiziune, fapt care se menţine şi în ziua de azi (chiar dacă datele sunt puţin schematice şi incomplete). Studiile arată că americanii se uită în medie  mai mult de cinci ore pe zi la televizor – o cifră uimitoare, având în vedere că şi în faţa altor dispozitive video se petrec alte câteva ore. Alte ţări înregistrează cu mult mai puţine ore. În Scandinavia, de exemplu, timpul perecut în faţa televizorului este undeva la jumătate decât media din SUA.

Consecinţele pentru societatea americană sunt profunde, tulburătoare şi o avertizare pentru întreaga lume, deşi probabil acest avertisment vine mult prea târziu.

În primul rând, privitul la televizor aduce un gram infim de plăcere. Multe studii arată că funcţionează aproape ca o dependenţă, cu un beneficiu pe termen scurt ce duce la o nefericire pe termen lung şi remuşcări. Asemenea telespectatori spun că ar prefera să se uite la televizor mult mai puţin decât până acum.

Dar mai mult decât atât, dependenţa de televizor a contribuit la fragmentarea socială. Timpul care înainte era petrecut împreună, în comunitate, este acum petrecut singur în faţa unui ecran. Robert Putnam, savantul care a studiat declinul sentimentului de comunitate americană, a descoperit că televizorul este explicaţia centrală a diminuării „capitalului social”, acea încredere care leagă comunităţile între ele. Astfel, oamenii au ajuns să aibă mai puţină încredere unul în celălalt decât în urmă cu câteva generaţii. Desigur, mulţi alţi factori sunt implicaţi în acest proces, dar atomizarea socială bazată pe televiziune nu ar trebui să fie subestimată.

Cu siguranţă, privitul la televizor are efecte dăunătoare atât pentru sănătatea fizică, cât şi mentală. Americanii au condus lumea spre obezitatea, două treimi din populaţia Americii fiind acum supraponderală. Din nou, mulţi factori stau la baza acestui aspect, inclusiv o dietă cu alimente ieftine, nesănătoase şi prăjite, dar viaţa sedentară petrecută în faţa televizorului are o influenţă importantă.

În acelaşi timp, ce se întâmplă la nivel mental este la fel de important ca şi ceea ce ce se întâmplă în corpul fizic. Televiziunea şi media asociată au fost cei mai mari furnizori şi distribuitori de propagandă politică şi corporativă în societate.
Proprietarii de televiziune din America sunt aproape în întregime persoane private, şi banii pe care îi fac se datorează publicităţii neîntrerupte. Campaniile de publicitate manipulatoare atrag oamenii spre exacerbarea nevoilor inconştiente, legate de mâncare, sex şi statut, şi astfel creează pofte pentru produse şi achiziţii din ce în ce mai mari.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în politică. Politicienii americani sunt acum mărci, împachetate ca şi cerealele pentru mic-dejun. Oricine şi orice idee poate fi vândută cu o fundă roşie şi un cântec care să prindă la public.
Toate drumurile către putere în America duc spre televizor, şi tot accesul la televizor depinde de bani mulţi. Această logică simplă a aşezat politica americană în mâinile bogaţilor mai mult decât oricând.

Chiar şi războiul poate fi prezentat ca un nou produs al televiziunilor. Administraţia Bush a promovat premisele războiului din Irak  – armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein inexistente – în stilul familiar, colorat şi bogat în grafică al publicităţii televizate. Apoi, războiul a început cu aşa-numita bombardare „şocantă şi îngrozitoare” a Bagdadului, un spectacol de televiziune în direct îndreptat spre asigurarea unor ratinguri mari pentru invazia condusă de SUA.

Mulţi neurologi cred că efectele vizionării televizorului asupra sănătăţii mentale ar putea fi mult mai adânci decât dependenţa, consumul, pierderea încrederii sociale, şi propagandă politică.

Un sondaj recent din SUA, realizat de organizaţia „Media de bun simţ” dezvăluie un paradox, dar unul care este perfect inteligibil. Copii din casele sărace americane nu doar că se uită mult mai mult la televizor decât cei din familii bogate, dar de asemenea sunt mai predispuşi să aibă un televizor în cameră. Atunci când consumul unui bun comun scade pe măsură ce veniturile cresc, economiştii îl numesc un bun „inferior”.

Mass media poate fi utilă ca şi furnizor de informaţii, educaţie, divertisment şi chiar conştientizare politică. Dar când o consumăm în exces, ajungem să ne confruntăm cu pericole pe care nu mai ştim să le oprim.

Însă, putem minimaliza aceste pericole. Abordări de succes din jurul lumii includ limite pentru publicitatea la televizor (în special cea care îi ţinteşte pe copii), reţele de televiziune proprietate de stat, non-comerciale (precum BBC), şi timp gratuit, dar limitat, pentru campaniile politice.

Desigur, cea mai bună apărare este propriul auto-control. Cu toţii putem lăsa închis televizorul pentru mai multe ore pe zi şi putem petrece acel timp citind, întâlnindu-ne cu prietenii şi reconstruind bazele sănătăţii personale şi ale încrederii sociale. Sursa : financiarul.ro

Citeste :

Ne imbolnavim de nervi!
Televizorul te ucide

Etichete:,
%d blogeri au apreciat asta: