Blocarea Internetului
Ce este blocarea?
Blocarea implică lăsarea online a siteurilor ilegale, dar îngreunarea accesului la acestea. Accesul este intotdeauna posibil în continuare, indiferent de tipul de tehnologie folosită.
Pe de altă parte, ștergerea sau punerea offline a siteurilor ilegale implică indepărtarea acestora de pe Internet, făcând astfel accesul la ele imposibil.
UE ia în considerare o propunere de a introduce filtre pentru blocarea siteurilor care prezintă abuzuri asupra copiilor. EDRi îndeamnă Parlamentul European și Consiliul European să regândească aceste planuri. Abuzurile asupra copiilor și prezentarea acestora pe Internet este o crima oribila care, uneori, este de o gravitate greu de imaginat. Acestea trebuiesc tratate serios, cu politici riguroase și eficiente, nu bazate pe politică și reacții instinctuale.
Trebuie să evităm politici care dau statelor membre ocazia de a adopta măsuri cosmetice, pe care deja le-am văzut fiind luate în loc de măsuri reale. Dovezi din țările care deja au implementat mecanisme de filtrare demostrează în mod incontestabil că această politică este folosită în locul unor măsuri la nivel internațional, nu doar drept un mecanism complementar.
Crearea unui mecanism de limitare a accesului la informații implică o serie de riscuri imense:
– Diminuarea presiunii asupra statelor membre de a lua măsuri reale, eficiente și cu efect internațional.
– Subminarea credibilității UE când vine vorba de adresarea problemei restricțiilor de comunicaţii impuse de regimuri represive.
– Creerea de „mission creep”1 sub influența presiunii care va crește în mod inevitabil – în special în urma influenței media – pentru a extinde măsurile de blocare pe o arie din ce în ce mai largă.
– Sfârșitul neutralității Internet-ului din cauză că furnizorii de servicii de Internet vor fi forțați să investească în tehnologii care pot discrimina tipurile de conținut transmis prin rețea în moduri din ce în ce mai invazive.
Nu putem lansa o politică de blocare a Internetului în speranța că s-ar putea să iasă ceva bun din asta – trebuie dovedit că beneficiile sunt mai mari decât costurile.
Cercetarea subiectului făcută de Comisie nu a fost făcută cu seriozitatea de care era nevoie:
– De ce nu a fost prezentată nici o dovadă care să arate că există vreun beneficiu cuantificabil în țările care au introdus deja politici de filtrarea?
– De ce Comisia nu a luat în calcul problemele legislative aduse în dezbatere de cercetări independente?
– De ce Comisia nu a investigat dimensiunea și cauzele de la baza problemei ridicate de lăsarea online a siteurilor ilegale?
Pentru a proteja anumite interese comerciale, măsuri extreme, disproporționate și potențial ilegale sunt luate pentru a îndepărta și pedepsi activități ilegale. Pentru protecția copiilor, abordarea atinge cealaltă extremă – măsurile sunt slabe și fără direcție. Toate eforturile noastre trebuiesc focalizate pentru a ne asigura că poliția și justiția au resursele necesare pentru a putea îndepărta siteurile care prezintă abuzuri asupra copiilor, a urmări în justiție infractorii și a identifica victimele. Orice altceva este o deviere de la subiect
contraproductivă.
„Blocarea Internetului funcționează”
Nu numai că utilizatorii pot eluda măsurile de blocare, dar infractorii le pot evita la fel de ușor. Hotline-ul Canadian relatează4 un incident în care un site a fost mutat de 212 ori în decurs de 48 de ore – introducerea măsurilor de blocare va încuraja infractorii să creeze sisteme prin care siteurile lor să se mute de fiecare dată când siteurile respective sunt adăugate la lista de siteuri blocate.
„Oponenții blocării cred că abuzurile asupra copiilor sunt un subiect care ține de libertatea de exprimare”
Nimeni nu a sugerat că abuzurile asupra copiilor sunt un subiect care ține de libertatea de exprimare, sau că este exprimarea unei opinii. Libertatea de exprimare va fi, în mod inevitabil, victima colaterală a construirii infrastructurii de cenzură necesară pentru blocarea Internetului.
„Siteurile sunt în state cu care cooperarea este imposibilă”
Siteurile care publică conținut cu abuzuri asupra copiilor se află aproape în exclusivitate în țări vestice, cu infrastructuri de Internet bine dezvoltate. Deși se pare că problema aceasta este în curs de rezolvare, hotline-urile UE raportează în mod constant faptul că marea majoritate a conținutului ilegal este găzduit în Statele Unite.
„Vorbim de «pornografie infantilă», așadar legile privitoare la libertatea de exprimare împiedică acțiuni internaționale eficiente”
Cele mai importante astfel de siteuri sunt cele care conțin imagini cu violență sexuală și abuzuri asupra copiilor. Aceste fapte sunt universal ilegale. Suntem obligați din punct de vedere moral (și din punctul de vedere al legislației internaționale) să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura că siteurile sunt șterse, victimele sunt identificate și salvate și că infractorii implicați sunt urmăriți în justiție.
„Nu-i mai bine să facem ceva?”
Orice intervenție legislativă are un cost asupra societății. În lipsa unor beneficii clare ale blocării, este de rele practici să se propună o măsură cu implicații foarte largi, cu potențial foarte mare pentru „mission creep” (inevitabila răspândire a blocării la alte tipuri de conținut), „technology creep” (inevitabila dezvoltare a unor tehnologii din ce în ce mai invazive de blocare a conținutului), daune aduse reputației UE vis-a-vis de apărarea libertății de exprimare și riscul de furnizare a unui sistem de alertă chiar siteurilor ilegale.
Ștergerea, în loc de blocarea, siteurilor este singura abordare eficienta
Marea majoritate a pornografiei infantile nu se află pe siteuri disponibile în mod gratuit. Alte metode, mai puțin evidente, cum ar fi peer-to-peer sau camere de chat se pretează mai bine acestor activităţi. Problema crimei organizate nu va putea fi niciodată abordată folosind tehnologie slabă și investigații și mai slabe. Ființe umane cu resurse corespunzătoare sunt necesare pentru a aborda problema crimei organizate.
Ștergerea materialului este posibilă
Un studiu efectuat de Universitatea Cambridge6 care compară punerea offline a siteurilor de frauda financiară și cele cu abuzuri asupra copiilor evidențiază faptul că se poate obține rezultate mai bune. Fără un studiu de impact adecvat, care să identifice problemele procedurale și legale existente, care jurisdicții sunt cele mai problematice și de ce, este mult mai dificil decât ar trebui să fie să se elaboreze politicile necesare.
Lista de blocare nu se va limita la siteurile cu abuzuri
Furnizorilor de servicii de Internet britanici li s-a promis că cererile guvernului se vor limita la blocarea „voluntară” a siteurilor cu abuzuri asupra copiilor. Cu toate acestea, în Aprilie 2010, s-au adoptat o serie de măsuri legislative care pun bazele legale dezvoltării unei infrastructuri pentru blocarea siteurilor care implică doar dispute de drept civil, cum ar fi diseminarea neautorizată de opere protejate de proprietatea intelectuală.
Furnizorilor de servicii de Internet danezi li s-a promis că cererile guvernului se vor limita la blocarea „voluntară” a siteurilor cu abuzuri asupra copiilor. La începutul lui 2010 a apărut o propunere pentru a-i face pe furnizorii de servicii de Internet răspunzători penal în cazul în care aceştia permit accesul la siteuri de jocuri de noroc.
În ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung, pe 13 Aprilie 2010, Comisarul European Malmström a vorbit despre alte subiecte care ar putea fi blocate și tehnologii de blocare și mai invazive.
Listele de blocare nu pot fi publicate, dar nepublicarea lor înseamnă că orice fel de transparență sau de mecanisme de siguranță sunt imposibile.
Știați că în Februarie 2010, o rezoluție a Parlamentului European a „criticat dur” companiile care au furnizat autorităților iraniene echipamente de cenzură? Blocarea Internetului în Europa va crește piața pentru cercetarea, dezvoltarea și vânzarea de astfel de echipamente.
Încercări de blocare pentru a rezolva problemele de ieri
Date de la hotline-urile UE arată că blocarea Internetului încearcă să rezolve problemele zilei de ieri – site-uri statice care servesc în exclusivitate conținut ilegal. Date de la Internet Watch Foundation din Marea Britanie arată că numărul de domenii care servesc conținut ilegal a scăzut la jumătate în ultimii patru ani.
Materialele pe web sunt găzduite din ce în ce mai des pe siteuri legitime de găzduire de conținut, siteuri de găzduire de imagini sau siteuri sparte. Astfel de siteuri îndepărtează conținutul ilegal cât de repede cu putință, făcând blocarea irelevantă. Folosirea siteurilor legitime de găzduire a imaginilor pentru a disemina conținut ilegal a crescut de la 0% în 2004, la 10% în 2006 și la 40% în 2009.
Prin acest eșec de a identifica în mod adecvat, cu atât mai puțin de a soluționa aceste direcţii, Comisia Europeană propune o „soluție” care este inadecvată și contraproductivă pentru a rezolva problema, așa cum era ea în 2004. De asemenea, propunerea nu ia în considerare problema mai extinsă a utilizării de tehnologie peer-to-peer pentru a trafica imagini cu abuzuri.
Merită „beneficiul” de a aborda o parte din ce în ce mai mică a problemei folosind tehnologii necorespunzătoare, costul creării acestei infrastructuri de blocare, costul „mission creep”-ului, costul „technology creep”-ului, costul uman reprezentat de decizia de a nu utiliza aceste resurse pentru a identifica victimele?
Nu e nevoie să fii expert pentru a putea accesa conținut blocat
Comisia Europeană și anumite grupuri de lobby au tot propagat mitul cum că blocarea este atât de eficientă încât doar cineva foarte „motivat” sau un „expert” ar putea să o evite.
În realitate, există siteuri de uz general, cum ar fi http://www.proxyforall.com sau http://www.zend2.com, pe care un utilizator trebuie doar să introducă adresa paginii „blocate” și va avea acces imediat.
În mod alternativ, cei care utilizează tehnologii pentru asigurarea intimității pe Internet (a căror dezvoltare este sponsorizată chiar de Comisie), vor evita, chiar și fără să vrea, sistemul de blocare.
Nu în ultimul rând, căutând pe web, oricine poate găsi, în câteva minute, informații despre cum să poată evita sistemul furnizorului de Internet, făcând astfel, întregul sistem inutil.
Statele se ascund în spatele unor gesturi lipsite de conținut
Din punct de vedere istoric, statele membre ale UE au preferat să facă gălăgie când vine vorba de protecția copiilor în loc să treacă la fapte la nivel internațional. Eșecurile repetate de a respecta înțelegeri internaționale care stipulează luarea de măsuri în privință abuzurilor la adresa copiilor arată pericolul permiterii statelor membre de a se ascunde în spatele politicilor de blocare.
Convenția ONU privitoare la Drepturile Copilului din 1990 și Protocolul Opțional privitor la pornografia infantilă din 2000
Articolul 34: „Să se ia toate măsurile naționale, bilaterale și multinaționale pentru a preveni exploatarea copiilor pentru prostituție sau alte practici sexuale ilegale.”
Declarația de la Stockholm din 1996
„Este nevoie de acțiuni coordonate la nivel local, național, regional și internațional pentru a pune capăt acestui fenomen.”
Convenția Organizației Internaționale a Muncii privitoare la cele mai rele forme de muncă a copilului din 1999
„Fiecare membru va […] lua măsuri eficiente și rapide de a acorda ajutorul direct necesar și corespunzător pentru îndepărtarea copiilor din cele mai rele forme de muncă a copilului.”
Protocolul Opțional ONU privitor la vânzarea de copii, prostituția copilului și pornografia infantilă din 2000
Cele 22 state membre UE care au ratificat acest Protocol sunt obligate să efectueze „toți pașii necesari pentru a întări cooperarea internațională prin înțelegeri multilaterale, regionale și bilaterale pentru prevenirea, detecția, investigarea, urmărirea în justiţie și pedepsirea celor responsabili de acțiuni care implică vânzarea de copii, prostituția copilului, pornografie infantilă.”
Angajamentul Global de la Yokohama din 2001
„Reafirmăm, drept considerații principale […] acțiuni îmbunătățite împotriva prostituției copilului, pornografiei infantile și traficului de copii în scopuri sexuale, inclusiv agende naționale și internaționale.”
Acum este momentul pentru a actiona în mod decisiv, proporțional și durabil. Statelor nu trebuie să li se dea o nouă non-acțiune care să arate bine în presă în spatele căreia să se poată ascunde.
Experții de top spun „nu” blocării
„Blocarea siteurilor web are un efect mic pe termen lung asupra distribuției.”
Contract de subvenționare semnat de Comisia Europeană și Coaliția Financiară Europeană Împotriva Pornografiei Infantile(Ianuarie, 2010)
„Măsurile noastre de blocare, din păcate, nu duc la o reducere în pornografia de pe web.”
Björn Sellström, Șeful Grupului de Investigare a Pornografie Infantile și al Abuzurilor asupra Copiilor al Poliției Suedeze
„Prim-ministrul suedez Fredrik Reinfeldt spune că a accentuat meritele accesului necenzurat la Internet într-o întâlnire cu vice-președintele chinez Xi Jinping. Reinfeldt spune că au discutat despre drepturile omului, democrație și libertatea de exprimare «și am pus accentul în mod special pe … însemnătatea Internetului în acel context.»”
Business Week(30 Martia 2010)
„Din punct de vedere tehnic, e dificil. Din punct de vedere legal, e problematic. Mai mult decât atât, reprezintă o amenințare reală la transferul liber al informației și intră în conflict cu principiile de bază ale democrației.”
Cormac Callanan, coautor al raportului Consiliului Europei pe tema cooperării dintre furnizorilor de servicii de Internet și autorități
„Conform Curții Europene pentru Drepturile Omului, «necesitate» conform sensului din Articolul 10(2) implică existența unei «nevoi sociale urgente» […] este, cu siguranță, mult mai dificil de satisfăcut testul de necesitate pentru conținutul de pe Internet pentru că utilizatorii rar întâlnesc conținut ilegal din întâmplare”
Raportul Reprezentantului OSCE cu privire la Libertatea Presei in Turcia și Cenzura Internetului
„Blocarea este clar disproporționată pentru că infrastructura necesară pentru a implementa această măsură va fi importată în alte tehnologii și subiecte fără nici o legătură cu imaginile cu abuzuri asupra copiilor.”
Christian Bahls, Președintele Asociației Victimelor Abuzurilor împotriva blocării Internetului
Pe blogul său, Comisarul Malmström a acuzat Statele Unite de lăsarea online a siteurilor cu abuzuri pentru mai mult de un an în unele cazuri. Dacă este adevărat, lipsa de angajament eficient cu Statele Unite pe aceasta problemă înseamnă că statele membre UE au eșuat în a-și respecta obligațiile asumate atât prin Convenția Europeană pentru Drepturile Omului cât și prin Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului de a lua măsuri pentru a asigura protecția copilului.
De ce memorandumul explicativ al directivei propuse spune ca „nu a fost nevoie de expertiză externă” când Comisia plătește pentru expertiză externă când vine vorba de utilizarea Internetului de către organizaţii teroriste (inclusiv în privința fezabilității blocării)?
De ce informaţiile interne ale Comisiei nu sunt publice?
Comisia Europeană are nevoie de hotline-urile pe care le finanțează pentru a strânge date statistice privitoare la rapoartele pe care aceste hotline-uri le primesc. Aceste informaţii ar fi putut fi utilizate pentru a demonstra impactul blocării.
De ce, după ce a plătit pentru aceste statistici, Comisia le ascunde?
De ce să furnizeze statelor membre o perdea de fum, dacă Comisia nu are încredere în statele membre?
Analiza de impact făcută de Comisie a directivei privitoare la exploatarea copilului care a fost propusă spune, în esență, că statele membre nu pot fi încredințate cu privire la implementarea Convenției Consiliului Europei pentru Protecția Copiilor împotriva Exploatării Sexuale și a Abuzurilor Sexuale. Atunci, de ce să permită statelor membre să ascundă propria inactivitate punând accentul pe blocare în loc de a-l pune pe acțiuni reale?
Ce, în mod concret, se presupune că va realiza blocarea?
Comisia spune că blocarea va limita accesul accidental la siteuri ilegale. Unde sunt dovezile care arată că aceasta este o problema majoră și care înseamnă că trebuiesc folosite resurse pentru blocare în loc de, de exemplu, pentru a identifica victimele?
Căror cauze le este atribuit eșecul total pe planul cooperării internaționale al Comisiei Europene?
Cum a fost posibil ca atât UE cât și statele membre să realizeze atât de puțin într-un timp atât de lung, cu speranțe atât de mici de îmbunătățire, astfel încât blocarea este văzută ca fiind singura opțiune?
Blocare este o abordare, nu o tehnologie. Pe măsură ce tehnologia se schimbă, implicațiile blocării obligatorii se vor schimba fără nici un fel de intervenție democratică care să analizeze dacă ultimele inovații respectă dreptul la intimitate sau drepturile omului.
Comisia Europeana facilitează acțiuni ilegale ale statelor membre ale Uniunii Europene
Când comisia a lansat propunerea sa originală, măsurile de blocare ar fi necesitat ca statele membre să creeze legi noi. Aceasta este necesar pentru a fi în conformitate cu Articolul 10 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. – „exercitarea acestor libertăți […] poate fi supusă formalităților […] prescrise de lege.”
Această nevoie pentru o bază legală a fost confirmată într-un mod destul de vag în studiul de impact:„Astfel de măsuri trebuie să în conformitate cu legea, altfel sunt ilegale”
În Consiliu, statele membre, cum ar fi Marea Britanie, care deja au blocarea „voluntară”, sau opus acestei măsuri pentru că nu au dorit introducerea unui nou pachet de legi.
Ca rezultat, Comisia Europeană și-a amendat propunerea astfel încât să ceară doar luarea de „măsuri” pentru introducerea blocării, evitând astfel opoziția țărilor care blochează fără o bază legală.
Este, evident, complet necorespunzător ca Comisia să-și modifice propunerea în mod activ, conștient și deliberat pentru unicul motiv de a facilita o activitate pe care o crede ca fiind în contravenție cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Propunerea abandonează principii de bază în elaborarea de reglementari eficiente
După spusele Comisiei Europene, scopul unui „studiu de impact” este de „a ajuta în a structura și dezvolta politici. Acesta identifică și evaluează problema în cauză și obiectivele urmărite.
Studiul de impact al Comisiei nu ia în calcul limitările tehnologiilor de blocare curente, implicațiile potențialelor viitoare tehnologii de blocare, pericolele sociale ale inevitabilelor blocări de siteuri nevinovate, impactul foarte probabilei răspândiri a tehnologiilor de blocare la alte tipuri de conținut, natura problemelor care duc la rămânerea online a siteurilor ilegale pentru intervale lungi de timp, impactul posibil al unor măsuri mai puțin invazive sau impactul blocării în țări care deja au impus astfel de măsuri.
Blocarea prin auto-reglementare – începutul sfârșitului pentru Internetul deschis
Propunerea Comisiei Europene a fost amendată înainte de publicare astfel încât să se asigure că blocarea prin „auto-reglementare” să fie posibilă
Această abordare, prin „auto-reglementare”, face parte dintr-o strategie mult mai vastă de folosire a furnizorilor de servicii de Internet de a face ordine pe Internet într-un mod mai puțin predictibil, mai puțin democratic și mult mai universal decât prin intermediul reglementarilor impuse de stat.
Câteva din inițiativele curente sunt:
-Proiectul Anti-Counterfeiting Trade Agreement(ACTA) sugerează condiționarea protecției legale oferite furnizorilor de servicii de Internet de implementarea unor politici nespecificate de control al traficului prin rețelele acestora.
-Consiliul Uniunii Europene, în rezoluția sa pe tema aplicării drepturilor de proprietate intelectuală cere ca „Comisia, statele membre și părțile implicate să poarte dialoguri și să încerce să ajungă la înțelegeri pe marginea subiectului măsurilor practice voluntare.”
-Discuții pe tema blocării Internetului între statele membre tind mai mult către măsuri de tipul „auto-reglementare” decât către măsuri cu bază legală, așa cum cere articolul 10 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
-Dialogul Comisiei Europene pe tema „notificare și punere offline a conținutului ilegal” și „dialogul părților implicate în încărcarea/descărcarea ilegală” au ca țel crearea de măsuri extra-judiciare care să fie aplicate de către furnizorii de servicii de Internet.
-Furnizorul de servicii de Internet din Marea Britanie, Virgin Media, a semnalat că va începe supravegherea pe scară largă a clienților săi, în timp ce furnizorul de servicii de Internet din Irlanda, Eircom, a început să aplice politici de tipul „trei lovituri” și blocarea de siteuri web ca răspuns la simple acuzații de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Infractorii vor putea să verifice dacă siteurile lor sunt pe listele de blocare și să și le mute în alte locații automat, în caz de nevoie. Ca rezultat, blocarea riscă să fie un instrument util pentru protejarea activităților ilegale în loc să fie o măsură eficientă împotriva infracționalității pe Internet.
Studiu de caz: Italia
În Italia, blocarea este efectuată în multiple scopuri, de multiple agenții și cu și fără protecțiile cerute de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Autoritatea de Administrare a Monopolurilor din Italia (AAMS)
Autoritatea de Administrare a Monopolurilor din Italia a creat o listă de blocare care conține aproximativ 1750 de siteuri care oferă servicii de jocuri de noroc. Aceasta listă este publică și furnizorii de servicii de Internet sunt obligați de lege să blocheze toate siteurile.
Poliția Italiană
Pornind de la lista de blocare internațională secretă CIRCAMP, poliția italiană a adăugat o serie de siteuri, fără intervenție judiciară. În total, sunt între 600 şi 900 de siteuri care ei pretind că au conținut imagini de abuzuri împotriva copiilor. Furnizorii de servicii de Internet sunt obligați de lege să blocheze toate siteurile.
Ministerul Justiției
Ordinele judecătorești pot fi folosite pentru a adăuga siteuri la lista de siteuri blocate de furnizorii de servicii de Internet. Exemple de siteuri blocate: un site împotriva mafiei (accadeinsicilia.net – în momentul de față nu mai există) care a fost considerat că este o publicație de presă neautorizata, siteul unei organizații de protecție a consumatorilor (aduc.it) pentru defăimare, un site de publicitate gratuita online (bakeca.it) pentru facilitarea prostituției și un site pentru transferul de fișiere (thepiratebay.com).
Alte tipuri de conținut blocat
Iată o scurtă listă de exemple de siteuri blocate în Italia: siteuri care facilitează cumpărarea de țigări din afara țării, un site care conține informații despre utilizarea steroizilor, site-ul unei universități coreene, siteul unei organizaţii a homosexualilor.
Mission creep
Următorii pași în limitarea dreptului la comunicare în Italia include proiectul de lege Pecorella-Costa, care caută să impună cerințe specifice presei pentru siteuri obişnuite, legea Carlucci (scrisă de grupurile de lobby pentru industria audiovizuală), care vrea să interzică anonimitatea pe Internet, legea Alfano, care vrea să impună un „drept la replică” oricui pretinde că interesele sale i-au fost afectate de un blog, legea Pisanu, care vrea să stocheze(cu date de identificare personală) toate conexiunile la Internet, inclusiv cele prin WiFi, etc.
Sursa :piatza.net
Blackjack's Blog 