Cu toate ca sute de mii de manifestanti ii cereu zilnic demisia, Hosni Mubarak s-a tinut tare, tragand cu dintii sa ramana la putere. Pana la un moment dat avea de partea lui si armata si politia. Acel “moment dat” a fost pe 2 februarie 2011, cand presedintele Obama a dat ultimatum armatei egiptene, transmitand vicepresedintelui Omar Suleiman: “Dati-l jos pe Mubarak acum, sau ajutoarele pentru Egipt vor fi taiate!”
La numai cateva ore, pe canalele serviciilor secrete s-a repetat cerinta: “Rasturnati-l pe Mubarak de la putere! Tranzitia trebuie sa inceapa acum!” A doua zi, doua portavioane militare USS Nimitz si USS Eisenhower au primit ordinul de a se deplasa spre canalul de Suez. Al doilea a primit misiunea de a patrunde la intrarea sudica a Suezului, iar celalat sa se pozitioneze la 100 de noduri la sud de Canal.
In acelasi timp, USS Truman, care stationa in Golful Persic a primit ordinul de a isi pregati escadrila pentru misiuni de lupta. Un al patrulea portavion, USS Nassau a primit comanda de a se pozitiona aproape de Gibraltar, scopul acestuia era ca la nevoie sa patrunda in Mediteranasi sa se indrepte spre nordul Egiptului. In total, peste 300 de avioane de lupta erau pregatite de atac, ceea ce demonstreaza ca americanii s-au temut ca daca intervin in Egipt se pot astepta la o eventuala riposta din mai multe state musulmane.
In 5 februarie, manevrelor portavioanelor li s-a alaturat USS Kearsarge Expeditionary Strike Group, constand in sase nave militare, doua dintre ele avand la bord elicoptere Apache. Un contingent de 2.200 de puscasi marini stateau la dispozitie pentru o eventuala interventie terestra. In 8 februarie, UKESG a patruns in Canalul de Suez, informatia fiindu-i transmisa direct lui Mubarak. Grupul de forta s-a postat aproape de Ismailia, vizavi de Sinai. Flotilei i s-a alaturat submarinul USS Scranton, a carui menire e sa sustina interventia trupelor de uscat. Numai ca informatia n-a ajuns numai la Mubarak, in 9 februarie si protestatarii au aflat ca fortele americane s-au pozitionat pentru a putea interveni in forta impotriva armatei egiptene.
A fost motivul pentru care Mubarak a incercat sa sustina un ultim discurs, prin care sa aplaneze situatia si sa traga de timppana in septembrie, dar si sa mizeze pe sentimentul patriotic egiptean, pe o reactie anti-americana a poporului sau. N-a tinut! In fata unei asemenea comasari de forte, cu peste un milion de protestatari in strada, in pragul unui razboi civil ce s-ar fi transformata in masacru, Mubarak a demisionat. Probabil ca fara amenintarile fatise ale americanilor el ar fi continuat sa incerce sa se pastreze la putere.
Sursa : Agentia.org
Blackjack's Blog 