Vladimir Vladimirovici Putin (în rusă: Влади́мир Влади́мирович Пу́тин, n. 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) este un om politic rus, a fost al doilea preşedinte al Federaţiei Ruse în era post-comunista, iar în prezent este prim-ministrul acestei Federaţii. El a devenit preşedinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, dupa ce preşedintele Boris Elţîn îşi dăduse demisia, iar apoi el a câştigat alegerile prezidenţiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până in 7 mai 2008.
Din cauza limitei prevazute de Constituţie, Putin nu a mai putu candida pentru pentru un al treilea mandat prezidenţial consecutiv. După victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev, în alegerile prezidenţiale din 2008, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin ocupă această funcţie începând din 8 mai 2008.
Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în Leningrad, avându-i ca părinţi pe Vladimir Spiridonovici Putin (1911—1999) şi pe Maria Ivanova Selomova (1911—1998)
Vladimir Putin a absolvit secţia de drept internaţional a Facultăţii de drept a Universităţii de Stat din Leningrad în 1975 .[4] cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În timpul anilor de studenţie, el a devenit membru al Partidului Comunist şi a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991.[5] De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa.
După absolvirea universităţii, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj. În 1976 a terminat cursul de perfecţionare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felştinsky şi ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la asa numita direcţie nr.5 a KGB-ului, care a combatea opoziţia politică. [6] Ziarul Washington Post a indicat faptul că el s-a ocupat o vreme cu urmărirea unor cetăţeni străini aflaţi la Leningrad.[7] A primit ulterior oferta de a se transfera la servicul de inteligenţă aflat în sarcina primei direcţii a KGB (în rusă: Первое Главное Управление) şi a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la , Şcoala Superioară Dzerjinski a KGB, din Moscova iar apoi, prin mijlocul anilor 1980, la Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova (acum fiind Academia pentru Inteligenţă Externă).
Din 1985 până în 1990, KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresden, pe atunci în Republică Democrată Germană.[8] După prăbuşirea regimului comunist al Germaniei de Est şi a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice, Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică, la Leningrad, iar în iunie 1991 a ocupat un post la facultatea de relaţii internaţionale a Universităţii din Leningrad, aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov. În aceasta nouă calitate, Putin ar fi supravegheat colectivul studenţesc şi pe recruţi. A reluat legaturile cu Anatoli Sobceak , pe atunci primarul Leningradului. Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenţiei lui Putin şi a fost unul din mentorii acestuia. Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991.
Începuturile carierei politice
În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaţionale. La 28 iunie 1991 a fost numit şef al Comisiei pentru relaţii externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg, însărcinat fiind cu promovarea relaţiilor internaţionale şi a investiţiilor străine. Mai puţin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al oraşului. În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecinţe imediate.[9][10] Putin a rămas şef al Comisiei pentru relaţii externe, până în 1996.
Din 1994 până în 1997, Putin a ocupat mai multe funcţii politice în Sankt Petersburg . În martie 1994 a devenit Vice-primarul oraşului Sankt-Petersburg. De asemenea intre 1995 – iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg . În acelaş timp el a fost şef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.
Prim-ministru (1999)
În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elţin în funcţia de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităţilor cu forţele separatiste Cecenia.După demisia lui Boris Elţin, din decembrie 1999 a ocupat funcţia de Preşedinte interimar al Federaţiei Ruse.
Preşedinţie
Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-şi justifice propria politică anti-teroristă, făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliţia împotriva terorismului internaţional.
Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate şi reducerea drastică a corupţiei, dar şi acuzat de o parte a opoziţiei de a fi iniţiatorul metodelor de intimidare şi aducere la tăcere a adversarilor politici. El şi-a exprimat nemulţumirea la Conferinţa de la Helsinki din noiembrie 2006, că Rusia nu a fost consultată în ceea ce priveşte admiterea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană. La presiunile sale, Georgia şi Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la Bucureşti.
În perioada celor doua mandate succesive de preşedinte (2000-2008), Vladimir Putin a redat Rusiei demnitatea şi forţa politică pe plan internaţional. De asemenea, Rusia a cunoscut o creştere economică fără precedent de la căderea Uniunii Sovietice, jucănd un rol important pe piaţa globală de capital.
Vladimir Putin este apreciat de majoritatea conaţionalilor sai, lucru relevat şi prin faptul că succesorul propus şi susţinut de el la Preşedinţia Rusiei, Dmitri Medvedev, a reuşit să câştige alegerile.
Primul mandat (2000-2004)
La 31 decembrie 1999, Boris Elţîn se retrage din funcţia de Preşedinte al Rusiei, Putin devine preşedinte interimar, pentru ca, la alegerile prezidenţiale anticipate din 26 martie 2000, să fie ales cu o majoritate de 52,50% din voturile exprimate. Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă şi în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.
Al doilea mandat (2004-2008)
Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă şi în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.
Prim-ministru (2008-prezent)
În urma expirării celor două mandate şi în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca preşedinte al Rusiei, Putin este desemnat de Medvedev ca prim-ministru şi validat de Duma de Stat în această funcţie în 8 mai 2008.[11]
Familia şi viaţa personală
Vladimir Putin este căsătorit cu Ludmila Putin (n. 1958), din 1983 şi are două fete: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) şi Maria (n. 1986 tot în Dresda, Germania). Soţia sa a studiat filologia la Universitatea din St. Petersburg. După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad şi apoi ca profesoară de limbi străine, vorbind curent limbile germană, franceză şi spaniolă. In casa familiei Putin se mai află şi un pudel alb, numit Tosca.
Artele marţiale
Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul. Putin a început să se antreneze practicând sambo (artă marţială originară din Uniunea Sovietica) de la vârsta de 14 ani, înainte de atrece apoi la practicarea judo-ul, pe care o exercită şi în prezent. El a câştigat competiţii in domeniul acestui sport în oraşul său natal.
Onoruri
Vladimir Putin a fost desemnat „Persoana Anului 2007” de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate şi a acordat un nou statut ţării sale.(sursa: Reuters). Premiul este acordat pentru o „pricepre extraordinară de lider, pentru preluarea unei ţări care se afla în haos şi căreia i-a adus stabilitate”, a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul şef al revistei Time.
Sursa: Wikipedia.org
Blackjack's Blog 