Pentru jurnaliştii care nu au făcut deplasarea de zeci de mii de euro în Noua Zeelandă, în excursia organizată de Roşia Montană Gold Corporation, cea mai importantă întrebare este dacă, la întoarcere, beneficiarii excursiei vor promova proiectul RMGC sau dacă vor tăcea atunci când va fi criticat, dacă a fost sau nu vorba despre un mod de a cumpăra bunăvoinţa presei. Răspunsul este deja oferit.
Cu câteva zile înaintea plecării în Noua Zeelandă, jurnalistul Ioan T. Morar scria, pentru „Ziua de Cluj”, următorul editorial despre proiectul RMGC.
Când am spus că ecologismul celor care luptă contra proiectului Roşia Montană e doar de faţadă nu m-am înşelat. Bătaia e mai adâncă şi se pune în termeni ideologici mult mai clari.
Sigur că în această răzmeriţă ecologică au fost atraşi oameni sincer iubitori de natură cărora li s-au servit nişte gogoşi şi o expunere mediatică în stare să le dea senzaţia că e vorba chiar de o luptă dreaptă. Sper ca în drumul lor din Cluj spre Roşia Montană toţi aceşti sensibili iubitori de natură să fie tentaţi să se oprească pe malul Arieşului şi să adune mizeria de pe maluri, tonele de gunoaie aruncate de alţi iubitori de natură. Acesta chiar ar fi un gest ecologic pur, fără fonduri de afară, fără indicaţiile preţioase ale Stephaniei Roth. Să revin la „cestiunea” ideologică.
La FânFest, un fel de manifestare aproape de cele cu Salvaţi Vama Veche (salvată definitiv, desigur!), organizatorii s-au gîndit să dea şi o greutate culturală tăvălelilor prin iarba cosită şi au programat, printre altele, o dezbatere care aşază lucrurile într-o lumină ceva mai clară. Dezbaterea porneşte de la întrebarea „Este capitalismul capabil să creeze o legătură socială nu numai temeinică, dar şi de natură să răspundă nevoii cetăţenilor de a le fi recunoscută demnitatea personală în afara unor cadre competitive?”
Ei, întrebarea nu este adresată celor veniţi să asculte rock şi folk sau celor care şi-au făcut în bagaj un loc mai mare pentru peturile de alcool decât pentru trusa de îngrijire personală. Întrebarea a fost adresată unor persoane care vor răspunde cu un NU hotărât, dar bine împachetat în vorbe. Invitaţii anunţaţi de organizatori sunt Daniel Barbu, Alexandra Ionescu, Stephanie Roth, Vasile Ernu, Norbert Petrovici, Florin Poenaru & Gáspár Miklós Tamás (dacă apare). Domnul Daniel Barbu, fost şef de campanie electorală a lui Petre Roman, s-a convertit, alături de acesta, la capitalismul lui Patriciu, pentru care conduce o fundaţie. Dar, în planul ideilor şi luptei ideologice publice, domnul Daniel Barbu nu a schimbat, din câte ştiu, baricada, combate, în continuare, capitalismul.
Nu ştiu dacă doamna Alexandra Ionescu a venit să vorbească sau doar să-l asculte, fascinată, ca de obicei, pe domnul Barbu. Stephanie Roth demonstrează, pe faţă, că de la ecologism la comunism nici măcar nu trebuie să schimbi locaţia. Vasile Ernu, autorul cărţii „Născut în URSS”, nu mai are nevoie de nici o prezentare, iar Gáspár Miklós Tamás (dacă apare) va tuna şi va fulgera contra capitalismului de pe poziţii marxiste clare şi ferme. Pe ceilalţi doi invitaţi nu-i cunosc, dar nu îi bănuiesc drept apărători ai capitalismului, aşa că dezbatarea (de fapt, înfierarea, conform tradiţiilor de stânga) se va desfăşura în familie. În marea familie marxistă, deşi, măcar de ochii lumii, puteau invita la dezbatere şi un susţinător al dreptei.
De ce se întâmplă asta la Roşia Montană şi nu într-un amfiteatru? Păi, stimaţi cititori, acolo, la Roşia Montană, din când în când, ca să se sperie lumea, va fi scos bau-baul cianurii, un produs al capitalismului care, vorba lui Ion Iliescu, urmăreşte numai profitul! Capitalismul e cianură, comunismul e natură! Capitalismul nu e în stare de legături sociale temeinice şi propune cadre competitive. Pe când marxismul, comunismul, viitoarele societăţi de stânga sunt o nebunie, un paradis natural extraordinar, unde toţi primesc după nevoi. Da, capitalismul e cianură şi aur, comunismul e libertate şi fân!
Revista „Q Magazine”, a Florianei Jucan, aflată şi ea în deplasarea din Noua Zeelandă, publica pe 30 octombrie 2009 un articol în care primarul din Roşia Montană cere Bucureştiului să „ofere o şansă acestei comunităţi”.
„Roşia Montană, prima comunitate minieră în Cartea Recordurilor”
Comuna Roşia Montană a fost oficial recunoscută de catre Guinness World Records drept prima comunitate minieră în care cei mai mulţi oameni au căutat simultan aur cu saitrocul (o unealtă tradiţională cu care se cauta aurul).
Pentru autoritatile locale, acest record este considerat un motiv de mandrie, dar si un semnal trimis puterii de la Bucuresti, prin care se atrage atentia ca Rosiei Montane trebuie sa i se ofere sansa unei vieti normale, prin continuarea traditiei mineritului.
Filmul recordului poate fi vizionat și pe Internet, pe Youtube (tag: Record Mondial-Rosia Montana).
O suta de persoane in cautarea comorii
Evenimentul propriu-zis s-a petrecut pe 30 august, de Ziua Minerului, iar rezultatele au fost omologate in prima jumatate a lunii octombrie. Manifestarea a fost organizata de Primaria Rosia Montana, cu sprijinul companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), reunind peste 3.000 de participanti din comuna si peste zece comunitati din zona – din judetele Alba, Hunedoara si Bihor. Planul nu a fost deloc simplu: peste o suta de localnici de toate varstele din Rosia Montana s-au adunat in jurul unui jgheab de aproape 50 de metri lungime pentru a cauta aur cu saitrocul, in aluviunile aduse de pe raurile din zona.
Participantii, inarmati fiecare cu cate un saitroc, confectionat manual de mesterii locali, au descoperit numeroase paiete de aur, care au fost trimise apoi spre analiza la Cluj, la Facultatea de Biologie si Geologie, Universitatea Babes-Bolyai, Catedra de Mineralogie. In cateva saptamani, recordul a fost omologat de catre Guinness World Records, care a trimis certificatul oficial Primariei Rosia Montana.
O localitate nepermis de mult neglijata
„Ma bucur foarte mult ca suntem prima comunitate miniera din lume care a intrat in Cartea Recordurilor”, a subliniat primarul localitatii, Eugen Furdui. „Pe de alta parte, este un semnal clar ca mineritul in Apuseni este o indeletnicire cu o veche traditie, la care nu se poate renunta de la o zi la alta. Acest record arata potentialul localitatii noastre si importanta ei pe harta miniera a lumii”, a completat edilul.
„Poate in acest fel, autoritatile de la Bucuresti isi vor aminti de noi si vor incerca sa ofere o sansa la viata acestei comunitati, nepermis de mult neglijata in ultimii 20 de ani. Locuitorii Rosiei Montane au dreptul la un raspuns si au dreptul la o viata normala in aceasta localitate, unde s-au nascut si unde trebuie sa li se ofere in continuare oportunitati de munca, pentru ei si familiile lor, asa cum este si firesc in orice tara europeana”, a atentionat primarul localitatii.
Cine nu vrea banii RMGC şi de ce?
Aceeaşi Floriana Jucan îşi prezenta astfel emisiunea „Q&A” din data de 6 februarie 2010. „De la ora 20… vorbim cu Dragoş Tănase, directorul Roşia Montană Gold Corporation, şi cu analistul financiar Bogdan Baltazar despre controversatul proiect şi despre cele 4 miliarde de dolari pe care RMGC spune că le va aduce României. Cine nu-i vrea atunci? Şi de ce?”
Nu în ultimul rând, „Q Magazine” publica, în septembrie 2009, un cover elogios la adresa lui Bogdan Baltazar, consilierul financiar al RMCG, „Bogdan Baltazar la 70 de ani. Despre bani, femei si spionaj”.
„Despre politică, preşedinţi, bani, femei, aventuri, decepţii şi momente de glorie, într-un interviu în exclusivitate pentru Q Magazine cu Bogdan Baltazar, omul care a fost acuzat de spionaj, care a stârnit valuri puternice când a plecat, grăbit, din BRD, care şi acum, la 70 de ani, iubeşte năvalnic dar trăieşte cu regretul de a nu-şi fi urmat vocaţia pentru politică”, îşi promovează „Q Magazine” interviul.
Bogdan Baltazar declara următoarele despre opoziţia ecologiştilor faţă de proiectul RMGC: „Ne aflăm, din nefericire, şi în cadrul proiectului Roşia Montană, atît de important pentru zona Apusenilor şi a Transilvaniei, într-un caz tipic ce ilustrează acest fenomen, în care venalilor manipulatori de burse li s-au alăturat tot felul de activişti anti-capitalişti aflaţi în şomaj de cauze şi idei şi academici neinformaţi şi care nici nu doresc să se informeze, mai ales că în cercurile subţiri, elitiste, este de bonton să fii vag şi nefundamentat preocupat de viitorul omenirii, în general, dar nu de cel tangibil, al oamenilor, al fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor acestora”.
Robert Turcescu, „peregrin prin zona culturală a Roşiei Montane”
În urmă cu doi ani, Robert Turcescu, aflat, potrivit unor surse, în excursia organizată de RMGC în Noua Zeelandă, juriza concursul de eseuri jurnalistice „Peregrin prin zona culturală a Roşiei Montane”, sponsorizat de RMGC, al cărui mare premiu consta într-o bursă de studii în domeniul media la University of Amsterdam. Juriul concursului era format din: Dumitru Borţun, preşedintele Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP) – preşedinte al juriului, şi membrii: Vintilă Mihăilescu, director al Muzeului Ţăranului Român, Alex Ştefănescu, redactor-şef „România Literară”, Dan Boerescu, director editorial „Playboy”, şi Robert Turcescu, atunci director „Cotidianul”. „Am acceptat poziţia de membru al juriului concursului din curiozitate. (…) Curiozitatea este să parcurg eseuri realizate de oameni care sunt departe de interesul politic sau financiar şi anume de studenţi”, a declarat Robert Turcescu. El a precizat că acest concurs ar putea fi o modalitate prin care studenţii să îşi facă debutul în presă.
„Q Magazine” publica, pe 16 august 2010, un articol despre o conferinţă organizată cu sprijinul RMGC, la care au participat Bogdan Baltazar şi Dan Apostol, redactor-şef al postului de televiziune The Money Channel.
Experţii internaţionali trag linie: Investiţia de la Roşia Montană generează 19 miliarde USD
19 miliarde USD Proiectul Roşia Montană a fost pus pe masa mai multor guverne însă niciunul dintre ele nu a avut curajul să ia o decizie fermă de avizare sau de respingere în ceea ce-l priveşte. Mai toată lumea s-a obişnuit cu ideea unui proiect blocat. De ceva timp încoace însă, proiectul a ieşit din hibernare odată cu declaraţiile ministrului Videanu care spunea la începutul acestui an că anul 2010 este unul decisiv pentru avizarea proiectului minier şi că acesta este proritar pentru guvernul Boc nou constituit. În caz contrar, mai spunea Videanu, proiectul va fi un eşec.
De curând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus definitiv şi irevocabil ca Ministerul Mediului să elibereze în cel mai scurt timp acordul de funcţionare în condiţii de siguranţă pentru cele doua baraje de la Cetate şi Corna. Faptul că Ministerul Mediului este pregătit să reia analiza impactului asupra mediului, stopată de fostul ministru al Mediului, Attila Korodi, o spune chiar actualul ministru Laszlo Borbely care a dat întăriri că proiectul nu va fi pornit decât în urma unei analize riguroase a experţilor şi doar dacă proiectul oferă 100% garanţii în privinţa protecţiei mediului. Compania a depus de curând un nou certificat de urbanism din pricina căruia fusese stopată în 2007 analiza impactului asupra mediului şi aşteaptă întrunirea Comisiei de Analiză Tehnică care va spune dacă proiectul oferă siguranţă în ceea ce priveşte mediul.
Proiectul minier al companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) are o contribuţie potenţială de 19 miliarde USD la PIB-ul României, prin prisma efectului de multiplicare generat de proiect pe întreaga sa durată de viaţă. Aceasta este concluzia principală a studiului de evaluare a impactului economic al proiectului, studiu realizat de compania britanică Oxford Policy Management (OPM). Concluziile mai multor studii realizate de experţi independenţi recunoscuţi în domeniu au fost prezentate,la începutul aceste luni, la Bucureşti într-o conferinţă internaţională organizată de firma de consultanţă strategică şi comunicare Links Associates, cu sprijinul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) şi al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR).
Links Associates a dorit să scoată discuţia despre Roşia Montană de sub presiunea străzii şi să aducă la aceeaşi masă experţi şi specialişti reputaţi din Statele Unite, Marea Britanie şi România pentru a evalua la rece avantajele economice şi financiare ale acestui proiect pentru statul român şi, mai ales, pentru vitregita comunitate de la Roşia Montană.
Printre cei care au luat cuvântul, experţi în domeniul consultanţei economice şi investiţiilor miniere, se numără: Joel Bell, fost prim consilier economic al primului ministru al Canadei; James Otto, expert internaţional în fiscalitate minieră; Alan Roe, director şi economist-şef macroeconomie şi finanţe, Oxford Policy Management; consultantul financiar Bogdan Baltazar; Moise Achim, rectorul Universităţii „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, şi Sorin Berchimiş, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general, Institutul de Proiectări Miniere IPROMIN S.A.
„Proiectul minier de la Roşia Montană va determina o creştere semnificativă a Investiţiilor Străine Directe (ISD), în special în primii doi ani de construcţie”, a subliniat Joel Bell. El a arătat că se estimează o contribuţie de 1,3 miliarde USD în primii doi ani, urmând ca, în total, contribuţia la ISD să depăşească două miliarde USD. În primul an de construcţie influxul de capital va fi de 440 milioane USD, efort dublat în cel de-al doilea an – 860 milioane USD. În faza operaţională, a menţionat el, influxul se va ridica la 500 milioane USD. „Fie şi numai pentru aceste avantaje şi tot este de neconceput ca un asemenea proiect să rămână în continuare în zona de aşteptare”, a conchis fostul consilier economic al premierului canadian.
Investiţia preconizată de RMGC, a arătat la rândul său expertul britanic Alan Roe, aduce o valoare adăugată semnificativă pentru localitate şi are un potenţial de dezvoltare la nivelul întregii regiuni, printr-o serie de proiecte de infrastructuri publice şi proiecte comunitare care au toate caracteristicile unor proiecte derulate în mod normal de sectorul public. Astfel, a menţionat el, suma de 128 milioane USD va fi alocată pentru refacerea infrastructurii locale, alte 37 milioane USD pentru ecologizarea vechilor mine abandonate – suplimentar faţă de cheltuielile de închidere şi ecologizare a amplasamentului minier după încheierea exploatării, 31 milioane USD pentru crearea de diverse facilităţi pentru comunitate, 49 milioane USD pentru programe de educare şi formare profesională, precum şi cel puţin 35 milioane USD pentru restaurarea, cercetarea, întreţinerea şi sprijinirea accesului la obiectivele de patrimoniu. Aceste activităţi vor avea costuri directe totalizând circa 280 milioane USD, reprezentând o valoare socială semnificativă pentru România, după cum consideră specialiştii britanici de la Oxford Policy Management.
„Beneficiile proiectului pentru comunităţile locale şi naţionale pot fi privite şi prin prisma unor beneficii suplimentare tangibile pe care le va genera proiectul. Unele dintre aceste beneficii sunt incluse deja în cifrele menţionate mai sus, însă multe dintre ele nu pot fi transpuse în cifre – unele nici măcar nu pot fi cuantificate în totalitate, cum ar fi relansarea sectorului minier pe baze moderne şi profitabile sau stimularea industriilor conexe. Investiţia va relansa o zonă care acum este un exemplu de subdezvoltare, care se confruntă cu o rată semnificativă a şomajului. Activitatea minieră propriu-zisă va crea 2.300 de locuri de muncă în România în faza de construcţie şi 880 de locuri de muncă în faza operaţională”, spune Alan Roe.
Statului român, se arată în studiul profesorului James Otto, îi vor reveni venituri care se încadrează între 44% şi 48% din cash flow-ul proiectului (excluzând cheltuielile cu programele sociale ale proiectului) şi între 51% şi 55% (dacă se includ cheltuielile cu programele sociale). Cota sectorului public din valoarea generată a proiectului (după rambursarea costului iniţial al investitorilor) ar fi mai mare, la un nivel estimat de 64%. Aceste elemente ar trebui să încurajeze autorităţile să elaboreze măsuri de natură să relanseze sectorul minier. Expertul internaţional James Otto a subliniat că „regimul fiscal aplicabil sectorului minier din România este deosebit de ridicat, de 72,8%”. Ţările care s-au bucurat de niveluri ridicate de investiţii în sectorul minier şi care sunt în general recunoscute pentru că obţin o „cotă justă” din veniturile fiscale derivate de obicei din minele de aur au o rată de impunere efectivă totală fără discount (undiscounted effective tax rate) cuprinsă între 40% şi 70% – pe baza supoziţiilor de preţuri şi costuri aflate sub nivelurile aproape record din 2009″.
La rândul sau, analistul financiar Bogdan Baltazar a declarat că nemulțumirile celor care susţin că statul are o parte mică din exploataţie sunt doar « jelanii patriotarde » deoarece nicăieri in lume în cazul unor exploatări similare, statul nu deţine mai mult. Blocarea proiectului se datorează exclusiv ciclurilor electorale şi sensibilităţii aleşilor la agitaţiile ecologiştilor. Opoziţia Ungariei nu contează atât de mult, aceasta nu are niciun cuvânt de spus în deciziile statului român.
Sursa cotidianul.ro
Blackjack's Blog 