E una in care jandarmii ii snopesc in bataie pe huliganii din galerii, undeva pe stradutele laturalnice din spatele spitalului Coltea, in timp ce mii de hipsteri, studenti si profesori protesteaza liber, intre cladirea unei facultati si a unui teatru. Revolutia mea e una in care, sub presiunea strazii, Presedintele ales al Romaniei isi cere public scuze pentru erorile sale, la ora de maxima audienta. Revolutia mea e una in care oamenii nu protesteaza impotriva reformei sistemului medical, ci impotriva coruptiei din spitale.
Revolutia mea e una in care nimeni nu stie ce e legea 4, dar toti stiu ce scrie in articolul 2 din Constitutie: „Nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu”. Revolutia mea e una in care romanii inteligenti de peste hotare nu scriu texte revoltate de la distanta, ci iau primul avion spre acasa. Revolutia mea nu seamana cu golanii comunisti din Atena, ci cu indignatii liberi din Madrid. Revolutia mea e aici, printre noi, dar inca nu stie ca exista.
Revolutia mea e in scandarile auzite zilele astea la Timisoara – „Ole, ole, noi uram partidele”, sau la Cluj – „PDL si USL, aceeasi mizerie”. Revolutia mea e cu acea mama care i-a spus fiicei sale „Mama, du-te la proteste daca stii de ce te duci. Daca nu stii, stai si suna-ti un prieten care are nevoie de o vorba buna. E mai valoros decat sa fii gura casca.”
Revolutia mea e cu prietenul meu care, intr-o zi, a desfundat singur canalul imputit din fata blocului in care locuiau alti o suta de oameni. Revolutia mea e cu cei care dau like pe Facebook abia dupa ce ajung acasa, obositi dupa o zi de munca si patru ore de proteste. Revolutia mea e cu studentul nebun care nu vrea sa dea spaga ca sa treaca examenul, e cu femeia sofer care azvarle un zambet superior injuraturilor pe care le primeste in trafic, e cu maica-mea care inchide televizorul ca sa mearga la un concert.
Revolutia mea e aici, printre noi, dar nimeni nu-i spune ca are puterea sa schimbe lumea. Asa cum Raed Arafat a schimbat SMURD-ul. Asa cum Marcel Iures a infiintat un teatru independent. Asa cum Cristina Neagu a ajuns cea mai buna handbalista din lume. Asa cum o echipa mica de cercetatori a salvat Institutul Cantacuzino de la pieire. Asa cum toate aceste povesti adevarate imping tara mea, mai cu vai, mai cu chiu, inainte.
Stiu ca sunt idealist, dar stiu ca la o astfel de revolutie visati si voi. Si, daca printr-o minune, ea ar deveni realitate, cu siguranta ca nu ar vedea-o nimeni la televizor. Pentru ca prea multi dintre noi am fi ocupati sa o implinim si pentru ca revolutia la care visez eu nu are spectatori. Are doar actori. Sursa : hotnews.ro
Blackjack's Blog 
Ma tem ca esti extrem de idealist si mai ma tem de faptul ca,Romania mea, nu v-a mai fi mult timp altfel decat acum.
frumoasa revolutie dar daca ar fii adevarat sunt prea multi oameni manipulati in romania si ei nu stiu la ce sa se astepte mai ales la atacurile pihotronice la care nu pot sa dea raspuns
imi pare sincer rau ca lumea din romania poate sa fie mai buna si mai frumoasa si sa lasam politicienii sa se manance intre eu dar noi oameni de rand sa ne ajutam pe noi si sa nu mai fim asa de rai si de invidiosi
este atata rautate ca snu stiu ce sa mai creada poporul si el e cel care sufera cel mai mult mai ales daca nu sar lasa manipulati ar fii foarte bine
prima parte ce a scris blakjak e ok in rest nu mam uitat ca nu am de ce
rave
O foarte mare dreptate ai in tot ce zici.Esti super